ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2324/2009

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 63 din 28 martie

2008, Curtea de Apel București, secția comercială, a admis contestația la

executare formulată de contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA în contradictoriu cu

pârâta A.V.A.S. și în consecință, a dispus anularea executării silite și a

tuturor actelor de executare, respingând excepția inadmisibilității formulată

de pârâtă.

Instanța de fond a reținut că executare

silită a fost pornită de pârâtă împotriva contestatoarei prin comunicarea

titlurilor executorii – bilet la ordin emis de SC B.A. SA pentru 750.000 dolari

SUA în favoarea B.E. cu scadență la 24 octombrie 1996 analizat de FPP Moldova

și convenția de scontare încheiată între aceștia și care au făcut obiectul

contractului de cesiune între B.E. în calitate de cedent și A.V.A.S. în

calitate de cesionar din 21 iulie 1999.

S-a mai reținut că la data scadenței

biletului la ordin – 24 octombrie 1996 a început să curgă conform art. 94 alin. (1) din Legea nr. 59/1934 termenul de prescripție a dreptului la acțiunea

cambială de trei ani, întrerupt la data de 17 decembrie 1996 prin somația la

executare formulată de B.E. și când a început să curgă un nou termen de

prescripție care la data contractului de cesiune nu era împlinit respectiv la

21 iulie 1999, situație în care se aplică termenul de 7 ani prevăzut de art. 13

alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, al cărui curs începe cu luarea în calcul a

fracțiunii scurse până la data încheierii contractului de cesiune.

Instanța de fond a stabilit că Protocolul

încheiat la 28 august 2003 având în vedere obiectul lui de reglementare și

anume modalitatea de plată, nu are caracterul unei recunoașteri a datoriei de

către contestatoarea S.I.F.

Împotriva sentinței menționate a declarat

recurs pârâta A.V.A.S. București pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

pârâta a arătat că greșit instanța a calculat curgerea termenului de

prescripție de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, cu

data scadenței creanței iar nu de la data încheierii contractului de cesiune și

curgerea termenului a fost întreruptă conform art. 16 lit. c) printr-un act

începător de executare, învestirea biletului la ordin și somația adresată de B.E.

conform Legii nr. 58/1934, opoziția S.I.F. împotriva acesteia fiind soluționată

irevocabil prin sentința nr. 23/2003 a Curții de Apel Alba Iulia în sensul

respingerii ei ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea depusă

contestatoarea a solicitat respingerea recursului

și menținerea sentinței și a arătat

că dreptul aplicabil în speță este dreptul cambial, nu prevederile O.U.G. nr. 51/1998

și actele de executare sunt nule pentru că lipsește încheierea prin care s-a

investit biletul la ordin și lipsa somației de executare cu transcrierea exactă

și completă a biletului la ordin.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, prin decizia nr. 3606 pronunțată la data de 2 decembrie 2008 a admis recursul declarat de A.V.A.S. București, a modificat sentința în sensul că a respins

contestația la executare formulată de contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA Bacău,

ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei pronunțată în

recurs contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA Bacău a formulat contestație în anulare

întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Prin motivele invocate în

contestația în anulare, contestatoarea a arătat că dezlegarea dată pricinii de

către instanța de recurs este rezultatul unei erori materiale, art. 318 C.

proc. civ., hotărârea având totodată un caracter arbitrar și partinic, art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (hotărâre din 29 iulie 2008, cauza

Mitrea vs România).

Contestatoarea a arătat că instanța

de fond s-a pronunțat cu privire la Protocolul invocat de recurenta A.V.A.S., în sensul că nu a întrerupt cursul prescripției și A.V.A.S. București a

acceptat această dezlegare a instanței de fond și nu a mai formulat recurs pe

această problemă juridică dar cu toate acestea, instanța de recurs s-a desprins

de poziția sa imparțială și s-a erijat în apărătorul recurentei.

S-a invocat că în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., motivele de nelegalitate nu sunt limitate de cele prevăzute de

art. 304 C. proc. civ. și instanța a reținut că Protocolul constituie un act

întrerupător de prescripție.

Contestatoarea a arătat că printr-o

eroare, instanța de recurs a considerat ca S.I.F. Moldova a recunoscut biletul

la ordin emis de B.A. INVEST SA, deoarece în loc să ia în considerare lit. d)

din art. 1 a făcut referire la art. 4 din Protocol. Potrivit art. 1 lit. d) din

Protocol, rezulta fără echivoc faptul ca S.I.F. MOLDOVA nu a recunoscut

niciodată biletul la ordin și a precizat că dacă va plăti vreodată acest bilet

la ordin, nu o va face decât în baza unei hotărâri judecătorești.

S-a menționat că dacă nu exista

această eroare, instanța de recurs ar fi constatat îndeplinită prescripția

executării silite.

Se mai arată că instanța de recurs a

omis din eroare să observe că intimata A.V.A.S. București a pus în executare un

bilet la ordin dobândit de intimată prin gir și s-a solicitat obligarea sa în

calitate de analist-debitor cambial și în raport de aceste elemente, a formulat

contestația la executare invocând că se aflau în prezența unui titlu cambial și

a unei executări cambiale.

Contestatoarea conchide arătând că

instanța de recurs nu putea să-i respingă contestația la executare, întrucât în

afară de prescripția dreptului la executare silită a solicitat și nulitatea

actelor de executare pe ideea că titlul cambial nu a fost investit potrivit

legii, printr-o hotărâre și de asemeni nu exista o somație cambială de

executare.

Pentru motivele invocate,

contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea

hotărârii pronunțată de către instanța de recurs și rejudecarea recursului.

Contestația în anulare formulată de

contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA Bacău nu este nefondată și va fi respinsă

pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 318 C.

proc. civ. invocate în motivarea în drept a contestației în anulare, „

hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea

dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Analizând motivele invocate în

contestația în anulare în raport de dispozițiile legale anterior citate, Înalta

Curte constată că hotărârea pronunțată de către instanța de recurs nu este

rezultatul unei greșeli materiale ci de fapt reprezintă o corectă interpretare

a Protocolului încheiat între A.V.A.S. și S.I.F. SA la data de 29 august 2003,

care a reprezentat o recunoaștere a obligației de plată și a reglementat de

altfel modalitățile de achitare a acestora.

De asemeni, și din punct de vedere

al soluției cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea

silită, hotărârea pronunțată de instanța de recurs este legală, în mod corect

instanța a reținut că a fost întrerupt cursul prescripției de 7 ani prevăzut de

art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 prin încheierea Protocolului.

Așa fiind, criticile formulate de

către contestatoare nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 318 C. proc. civ.,

situație în care contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA Bacău împotriva deciziei nr. 3606 din 2

decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 7

octombrie 2009.