ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2324/2009

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 63 din 28 martie 2008, Curtea de Apel București, secția comercială, a admis contestația la executare formulată de contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. și în consecință, a dispus anularea executării silite și a tuturor actelor de executare, respingând excepția inadmisibilității formulată de pârâtă. Instanța de fond a reținut că executare silită a fost pornită de pârâtă împotriva contestatoarei prin comunicarea titlurilor executorii – bilet la ordin emis de SC B.A. SA pentru 750.000 dolari SUA în favoarea B.E. cu scadență la 24 octombrie 1996 analizat de FPP Moldova și convenția de scontare încheiată între aceștia și care au făcut obiectul contractului de cesiune între B.E.

în calitate de cedent și A.V.A.S. în calitate de cesionar din 21 iulie 1999. S-a mai reținut că la data scadenței biletului la ordin – 24 octombrie 1996 a început să curgă conform art. 94 alin. (1) din Legea nr. 59/1934 termenul de prescripție a dreptului la acțiunea cambială de trei ani, întrerupt la data de 17 decembrie 1996 prin somația la executare formulată de B.E. și când a început să curgă un nou termen de prescripție care la data contractului de cesiune nu era împlinit respectiv la 21 iulie 1999, situație în care se aplică termenul de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, al cărui curs începe cu luarea în calcul a fracțiunii scurse până la data încheierii contractului de cesiune.

Instanța de fond a stabilit că Protocolul încheiat la 28 august 2003 având în vedere obiectul lui de reglementare și anume modalitatea de plată, nu are caracterul unei recunoașteri a datoriei de către contestatoarea S.I.F. Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta A.V.A.S. București pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că greșit instanța a calculat curgerea termenului de prescripție de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, cu data scadenței creanței iar nu de la data încheierii contractului de cesiune și curgerea termenului a fost întreruptă conform art. 16 lit. c) printr-un act începător de executare, învestirea biletului la ordin și somația adresată de B.E.

conform Legii nr. 58/1934, opoziția S.I.F. împotriva acesteia fiind soluționată irevocabil prin sentința nr. 23/2003 a Curții de Apel Alba Iulia în sensul respingerii ei ca neîntemeiată. Prin întâmpinarea depusă contestatoarea a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței și a arătat că dreptul aplicabil în speță este dreptul cambial, nu prevederile O.U.G. nr. 51/1998 și actele de executare sunt nule pentru că lipsește încheierea prin care s-a investit biletul la ordin și lipsa somației de executare cu transcrierea exactă și completă a biletului la ordin. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3606 pronunțată la data de 2 decembrie 2008 a admis recursul declarat de A.V.A.S.

București, a modificat sentința în sensul că a respins contestația la executare formulată de contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA Bacău, ca neîntemeiată. Împotriva deciziei pronunțată în recurs contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA Bacău a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Prin motivele invocate în contestația în anulare, contestatoarea a arătat că dezlegarea dată pricinii de către instanța de recurs este rezultatul unei erori materiale, art. 318 C. proc. civ., hotărârea având totodată un caracter arbitrar și partinic, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (hotărâre din 29 iulie 2008, cauza Mitrea vs România). Contestatoarea a arătat că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la Protocolul invocat de recurenta A.V.A.S., în sensul că nu a întrerupt cursul prescripției și A.V.A.S.

București a acceptat această dezlegare a instanței de fond și nu a mai formulat recurs pe această problemă juridică dar cu toate acestea, instanța de recurs s-a desprins de poziția sa imparțială și s-a erijat în apărătorul recurentei. S-a invocat că în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., motivele de nelegalitate nu sunt limitate de cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și instanța a reținut că Protocolul constituie un act întrerupător de prescripție. Contestatoarea a arătat că printr-o eroare, instanța de recurs a considerat ca S.I.F. Moldova a recunoscut biletul la ordin emis de B.A. INVEST SA, deoarece în loc să ia în considerare lit. d) din art. 1 a făcut referire la art. 4 din Protocol.

Potrivit art. 1 lit. d) din Protocol, rezulta fără echivoc faptul ca S.I.F. MOLDOVA nu a recunoscut niciodată biletul la ordin și a precizat că dacă va plăti vreodată acest bilet la ordin, nu o va face decât în baza unei hotărâri judecătorești. S-a menționat că dacă nu exista această eroare, instanța de recurs ar fi constatat îndeplinită prescripția executării silite. Se mai arată că instanța de recurs a omis din eroare să observe că intimata A.V.A.S. București a pus în executare un bilet la ordin dobândit de intimată prin gir și s-a solicitat obligarea sa în calitate de analist-debitor cambial și în raport de aceste elemente, a formulat contestația la executare invocând că se aflau în prezența unui titlu cambial și a unei executări cambiale.

Contestatoarea conchide arătând că instanța de recurs nu putea să-i respingă contestația la executare, întrucât în afară de prescripția dreptului la executare silită a solicitat și nulitatea actelor de executare pe ideea că titlul cambial nu a fost investit potrivit legii, printr-o hotărâre și de asemeni nu exista o somație cambială de executare. Pentru motivele invocate, contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii pronunțată de către instanța de recurs și rejudecarea recursului. Contestația în anulare formulată de contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA Bacău nu este nefondată și va fi respinsă pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ. invocate în motivarea în drept a contestației în anulare, „ hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”. Analizând motivele invocate în contestația în anulare în raport de dispozițiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată de către instanța de recurs nu este rezultatul unei greșeli materiale ci de fapt reprezintă o corectă interpretare a Protocolului încheiat între A.V.A.S. și S.I.F. SA la data de 29 august 2003, care a reprezentat o recunoaștere a obligației de plată și a reglementat de altfel modalitățile de achitare a acestora.

De asemeni, și din punct de vedere al soluției cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, hotărârea pronunțată de instanța de recurs este legală, în mod corect instanța a reținut că a fost întrerupt cursul prescripției de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 prin încheierea Protocolului. Așa fiind, criticile formulate de către contestatoare nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., situație în care contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA Bacău împotriva deciziei nr. 3606 din 2 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 7 octombrie 2009.