ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3825/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3825/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 52 din data de 06

martie 2012 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosar nr. 11408/40/2011, în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat

inculpatul G.L.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 241/2005 și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

A fost condamnat inculpatul

G.L.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 274 raportat

la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) și 76 alin. (1) lit. c) C.

pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea în

cauză a dispozițiilor art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C. pen.

În temeiul art. 81, 82

și 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale,

cât și a celor accesorii aplicate, pe o perioadă de 3 ani și s-a atras atenția inculpatului

asupra art. 83 C. pen.

În temeiul art. 118 lit.

f) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cantității de

2.067 pachete de țigări marca P., în prezent indisponibilizate la Inspectoratul

Județean al Poliției de Frontieră Botoșani - Sectorul Poliției de Frontieră Stînca

- Compartiment C.I.T, conform procesului verbal din 16 noiembrie 2010.

S-a constatat că partea

civilă Autoritatea Națională a Vămilor București reprezentată prin Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași s-a constituit parte civilă în cauză cu

suma de 17.928,81 RON, cu titlu de taxe vamale, accize, TVA, cât și sume accesorii

ce vor fi calculate la momentul plății și că acest prejudiciu a fost stins prin

confiscarea cantității de 2.067 pachete de țigări marca P.

A fost obligată partea

civilă Autoritatea Națională a Vămilor București reprezentată de Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași prin Direcția Județeană pentru Accize și

Operațiuni Vamale Botoșani, să restituie învinuitului I.V. suma de 6.000 RON cu

titlu de prejudiciu, achitată la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni

Vamale Botoșani cu chitanța din 11 aprilie 2011.

A fost obligată partea

civilă Autoritatea Națională a Vămilor București reprezentată prin Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași să restituie numitei G.C., următoarele sume

de bani cu titlu de prejudiciu: 1.248 RON achitată cu factura nr. F1 din 2 martie

2012 la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, sumă expediată

părții civile prin Oficiul Poștal Botoșani 1; 4.353 RON achitată cu factura nr.

F2 din 2 martie 2012 la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași,

sumă expediată părții civile prin Oficiul Poștal Botoșani 1; 400 RON achitată cu

factura F3 din 2 martie 2012 la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Iași, sumă expediată părții civile prin Oficiul Poștal Botoșani 1.

S-a respins cererea părții

civile privind menținerea măsurilor asiguratorii luate în cauză până la recuperarea

prejudiciului, prin ordonanța din 28 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul

Botoșani, iar în temeiul art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea

sechestrului asigurator ipotecar asupra bunurilor aparținând învinuitului C.D.,

respectiv casă, anexă gospodărească și teren aferent, în suprafață de 397 m.p.,

situate în satul S., județul Botoșani, având o valoare impozabilă de 15.782 RON

casa și respectiv 583 RON anexa gospodărească.

S-a dispus comunicarea

unui exemplar de pe prezenta sentință învinuiților I.V. și C.D. și numitei G.C.

A fost obligat inculpatul

să plătească statului suma de 600 RON cheltuieli judiciare, iar restul cheltuielilor

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Botoșani din 16 decembrie 2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale

și trimiterea în judecată, în stare de arest în altă cauză, a inculpatului G.L.C.

pentru comiterea infracțiunilor de:

- „evaziune fiscală prin

ascunderea bunului sau sursei impozabile și taxabile în scopul sustragerii de la

îndeplinirea obligațiilor fiscale” faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 241/2005,

- „colectarea, deținerea,

producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea

bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea

provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia”, faptă prevăzută

și pedepsită de art. 274 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și

- „deținerea în afara

antrepozitului fiscal peste limita a 10.000 țigarete”, faptă prevăzută și pedepsită

de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003,

- toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) și b) și art. 34 C. pen.

S-a reținut în sarcina

inculpatului, cât și a altor persoane, că în dimineața zilei de 16 noiembrie 2010,

în jurul orelor 07.45, o patrulă aparținând Sectorului Poliției de Frontieră Stînca,

din cadrul I.J.P.F. Botoșani, aflată în exercitarea atribuțiilor de serviciu, i-a

identificat pe învinuitul I.V. și inculpatul G.L.C., care au încărcat și transportat

din curtea locuinței învinuitului C.D., patru saci de rafie în care se aflau 2067

pachete de țigări marca P. (41.340 țigarete), de proveniență Republica Moldova,

folosind autoturismul marca D. Inculpatul G.L.C. urma să comercializeze pachetele

de țigări în localitatea de domiciliu.

Prejudiciul cauzat bugetului

general consolidat al statului este în sumă de 17.928,81 RON, din care suma de 1.818,96

RON reprezintă valoarea în vamă, suma de 1.047,72 RON reprezintă taxa vamală, suma

de 13.058,94 RON reprezintă acciza totală, suma de 3.882,15 RON reprezintă TVA aferentă.

Prin același rechizitoriu

s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților: I.V. și C.D., pentru

infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005,

art. 274 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și

b) și art. 34 C. pen., deoarece faptele nu prezintă gradul de pericol social al

unor infracțiuni.

De asemenea, prin rechizitoriu

s-a dispus aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ constând în amendă

în cuantum de 600 RON pentru învinuitul I.V. și 300 RON pentru învinuitul C.D.;

restituirea către învinuitul C.D. a celor 82 pachete de țigări ridicate cu ocazia

percheziției domiciliare din data de 16 noiembrie 2010 și menținerea sechestrului

asigurator instituit prin ordonanța nr. 73/P/2011 din data de 28 aprilie 2011 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani.

În concret, prin rechizitoriu

s-a arătat că învinuiții C.D., I.V. și G.L.C., domiciliază pe raza orașului Ș.,

jud. Botoșani și se cunosc între ei. Învinuitul G.L.C. a ținut legătura cu un cetățean

din Republica Moldova, care introducea în România țigări de contrabandă, iar în

ziua de 16 noiembrie 2010, a cunoscut faptul că, o cantitate de astfel de țigări

se află depozitată la locuința învinuitului C.D., din localitatea S., județul Botoșani.

Astfel, inculpatul G.L.C.

a luat legătura cu învinuitul I.V., solicitându-i acestuia să îl ajute cu un mijloc

de transport pentru a prelua mărfuri de la locuința învinuitului C.D., fără ca inițial

să-i dea detalii asupra naturii acestor mărfuri și promițându-i suma de 100 RON.

Învinuitul I.V. a fost

de acord și a folosit în acest scop autoturismul marca D., al cărei proprietar era

numita P.E., din localitatea S., județul Botoșani. Acesta din urmă îi încredințase

autoturismul menționat, atât pentru a-l folosi cât și pentru a-l repara.

În continuare, I.V. și

G.L.C., s-au deplasat cu autoturismul sus menționat la locuința învinuitului C.D.,

care cunoștea faptul că acesta din urmă va veni să ridice cantitatea de țigări,

respectiv 2067 pachete de țigări marca P. (41.340 țigarete). Aceste bunuri fuseseră

ambalate în patru saci de rafie de culoare albă, care au fost scoase în curtea locuinței

învinuitului C.D., de unde le-au preluat învinuiții G.L.C. și I.V.

Învinuitul G.L.C., plătise

contravaloarea țigărilor cetățeanului moldovean, respectiv suma de 5.000 RON. Acest

aspect avuseseră loc în seara zilei de 15 noiembrie 2010.

După ce au încărcat cei

patru saci cu țigări în autoturismul menționat, G.L.C. și I.V., s-au deplasat în

localitatea S., județul Botoșani, intenționând să ajungă în orașul Ș., județul Botoșani,

iar pe traseu au fost opriți de lucrătorii poliției de frontieră. Aceștia au constatat

în prezența a doi martori asistenți, faptul că cei doi învinuiți transportau mărfuri

introduse ilegal în țară, respectiv cele 2067 pachete țigări marca P., (41.340 țigarete),

pentru care nu au putut prezenta nici un fel de documente de proveniență.

S-a stabilit totodată

că, pachetele de țigări fuseseră deținute o perioadă de către învinuitul C.D. la

locuința sa.

În cursul cercetărilor

au fost solicitate relații de la Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, cu privire la cuantumul prejudiciului cauzat

bugetului general consolidat al statului.

S-a stabilit pe această

cale, că prejudiciul este în sumă totală de 17.928,81 RON, din care suma de 1.818,96

RON reprezintă valoarea în vamă, suma de 1.047,72 RON reprezintă taxa vamală, suma

de 13.058,94 RON reprezintă acciza totală, suma de 3.882,15 RON reprezintă TVA -

aferentă. Reprezentanții D.R.A.O.V. Iași, au precizat că se constituie parte civilă

în cauză cu această sumă la care se adaugă dobânzi și/sau penalități de întârziere

datorate potrivit dispozițiilor art. 120 din C. proc. fisc.

Tot în cursul cercetărilor

s-a efectuat o percheziție domiciliară la locuința învinuitului C.D., unde au fost

găsite și ridicate cu această ocazie, un număr de 82 pachete țigări marca P., de

proveniență Republica Moldova, despre care acesta a precizat că sunt pentru uzul

propriu.

Cele 2067 pachete de țigări

marca P., au fost ridicate cu dovada din 16 noiembrie 2010.

Inițial autoturismul marca

D., a fost indisponibilizat însă ulterior a fost restituit proprietarului, constatându-se

că nu aparține învinuitului I.V.

Sintetizând situația de

fapt sus arătată, instanța a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea a trei infracțiuni, de contrabandă, de evaziune fiscală, cât și pentru

infracțiunea fiscală prevăzută în art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea

nr. 571/2003, infracțiune care a fost introdusă în această lege prin O.U.G. nr.

54/2010, fiind incidente în cauză, pe lângă aceste prevederi și prevederile cuprinse

în Legea nr. 86/2006 privind C. vam. și celelalte prevederi legale în materie fiscală

din dreptul românesc, cât și Directiva 92/12/CEE din 25 februarie 1992 privind regimul

general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea

acestor produse, din dreptul european, în principal art. 3, 4 și 11 din această

Directivă.

În legătură cu infracțiunea

de contrabandă, în raport de situația de fapt dovedită în cauză instanța a constatat

că în sarcina inculpatului G.L.C. sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de „colectare, deținere, producere, transport, depozitare, predare, desfacere și

vânzare a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând

că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia” prevăzute

și pedepsite de art. 274 alin. (1) raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr.

86/2006 (C. vam. al României), aplicându-i acestuia o pedeapsă conformă textului

de lege care o incriminează, infracțiune care este recunoscută de către inculpat,

după cum sus s-a arătat, în cadrul procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., nefiind date în cauză elemente de fapt sau de drept care să ateste

că nu sunt întrunite condițiile de existență ale acestei infracțiuni sau că se impune

în vreun fel schimbarea încadrării juridice, situație care să fi fost pusă în discuția

părților, inculpatul fiind cel care în realitate a colectat, deținut, transportat

sau a preluat țigările în cauză.

În legătură cu infracțiunea

de evaziune fiscală, instanța a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată

și pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de

art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, însă a apreciat că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective,

motive pentru care a dispus achitarea inculpatului pentru această infracțiune în

aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Astfel, constituie infracțiunea

de evaziune fiscală fapta contribuabilului care ascunde bunul sau sursa impozabilă,

în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Noțiunea de

contribuabil este definită în art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, fiind

orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică

care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat.

Această noțiune trebuie corelată și cu prevederile art. 41 din Legea nr. 571/2003,

care prevede că sunt supuse impozitului persoanele fizice care obțin, printre altele,

venituri din activități independente, conform art. 46 C. fisc.

Art. 46 alin. (2) C.

fisc. prevede că sunt considerate venituri comerciale veniturile obținute din fapte

de comerț ale contribuabilului, iar alin. (1) și (2) ale art. 127 C. fisc. definește

persoana impozabilă orice persoană care desfășoară o activitate economică.

În speță, nu s-a dovedit

că inculpatul a desfășurat o activitate economică sau că a făcut fapte de comerț

cu bunurile preluate, transportate sau deținute, astfel încât, în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., acesta a fost

achitat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită

de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, nefiind întrunite elementele

constitutive ale acesteia sub aspectul laturii obiective.

De asemenea, instanța

a reținut, în legătură cu infracțiunea de evaziune fiscală, că această infracțiune,

în conținutul său, este inclus în conținutul infracțiunii de contrabandă, infracțiune

a cărei reglementare are caracter special în raport cu infracțiunea de evaziune,

iar în consecință, a se dispune condamnarea inculpatului atât pentru evaziune fiscală,

cât și pentru contrabandă, acest lucru ar însemna că inculpatul ar ajunge să fie

condamnat de două ori pentru aceeași faptă, contrar principiului de drept penal

non bis in idem.

În aceeași ordine de idei,

instanța a apreciat că deși infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9

lit. a) din Legea nr. 241/2005 vizează ascunderea sursei impozabile, în speță, sursa

impozabilă constă tot în deținerea și comercializarea de țigarete și care se circumscrie

conținutului infracțiunii de contrabandă, prevăzute și pedepsite de art. 270

alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

De asemenea, nu s-a reținut

că datorită împrejurărilor și urmărilor cauzate în prezenta cauză, sunt întrunite

elementele constitutive ale mai multor infracțiuni și că astfel ar exista un concurs

real sau ideal de infracțiuni, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 33 lit.

b) C. pen., există concurs de infracțiuni când o acțiune sau inacțiune săvârșită

de aceeași persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe

care le-a produs întrunește elementele mai multor infracțiuni, fiind deci necesar

ca o acțiune sau inacțiune să producă mai multe urmări, condiție care nu este îndeplinită

în cauză.

În legătură cu infracțiunea

de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea

pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate

sau marcate necorespunzător, ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete,

400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg

tutun de fumat, prevăzută și pedepsită de art. 296

1

alin. (1) lit.

l) din Legea nr. 571/2003, instanța în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

a) - 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpat, apreciind că fapta, de asemenea,

nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât inculpatul

nu are calitatea de antrepozitar necesară pentru subiectul activ al acestei infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul, partea civilă și inculpatul, Parchetul criticând greșita

achitare a inculpatului, partea civilă solicitând obligarea acestuia la plata integrală

a despăgubirilor, iar inculpatul solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen. cu aplicarea art. 18

1

C. pen.

Instanța de apel a apreciat

ca întemeiate în parte apelurile formulate în cauză.

Sub aspectul faptelor

reținute în sarcina inculpatului s-a reținut că deținerea ca modalitate normativă

a elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, precum și ascunderea bunului ori a sursei

impozabile, ca modalitate normativă a elementului material al laturii obiective

a infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 se regăsesc

în conținutul constitutiv al infracțiunii reglementate la alin. (3) al art. 271

din Legea nr. 86/2006.

În consecință, s-a apreciat

că fapta inculpatului întrunește doar elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută

de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, sens în care s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din cele trei infracțiuni în cea

mai sus evocată.

Solicitarea inculpatului

de achitare prin raportare la art. 18

1

C. pen. nu a fost primită, reținându-se

că fapta acestuia prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, dar se

impune o reindividualizare a pedepsei, prin reducerea acesteia de la 1 an închisoare

la 8 luni închisoare.

Relativ la latura civilă

a cauzei s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale

pentru fapta proprie, prevăzută de art. 998 C. civ. în reglementarea în vigoare

la data săvârșirii faptei și prin care s-a creat un prejudiciu părții civile compus

din taxe vamale, accize și TVA, precum și dobânzi sau penalități de întârziere,

iar în cursul urmăririi penale I.V. a achitat suma de 6000 RON.

De asemenea, s-a apreciat

asupra aplicării măsurii confiscării în baza art. 118 lit. a) C. pen.

În consecință, Curtea

de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia nr. 62 din

15 iunie 2012, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani,

partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor București reprezentată de Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și inculpatul G.L.C., împotriva

sentinței penale nr. 52 din data de 06 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Botoșani

în Dosar nr. 11408/40/2011.

A desființat în totalitate

sentința penală mai sus-menționată și în rejudecare:

A condamnat pe inculpatul

G.L.C. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270

alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) și 76 alin. (1) lit. c) C.

pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 274

raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 9 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 241/2005 și art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003,

la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

A făcut aplicarea în cauză

a dispozițiilor art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C. pen.

În temeiul art. 81, 82

și 71 alin. (5) C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei principale,

cât și a celor accesorii aplicate, pe o perioadă de 2 ani și 8 luni.

În temeiul art. 359 C.

proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra art. 83, 84 C. pen.

În temeiul art. 118

lit. a) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat a cantității de 2.067

pachete de țigări marca P., în prezent indisponibilizate la Inspectoratul Județean

al Poliției de Frontieră Botoșani - Sectorul Poliției de Frontieră Stînca - Compartiment

C.I.T, conform procesului verbal din 16 noiembrie 2010.

A luat act că prejudiciul

a fost achitat parțial la nivelul sumei de 6000 RON de către învinuitul I.V. conform

chitanței din 11 aprilie 2011.

În temeiul art. 14, 346

C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată

de partea civilă și a obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 11.928,81

RON, diferență de prejudiciu ce reprezintă taxe vamale, accize, TVA, precum și dobânzi

și/sau penalități de întârziere datorate ce vor fi calculate de la data săvârșirii

faptei și până la achitarea integrală a debitului.

A obligat inculpatul să

plătească statului suma de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din primă instanță.

Cheltuielile judiciare

din apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și inculpatul G.L.C.

Parchetul a invocat cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., criticând

greșita schimbare a încadrării juridice dispusă de instanța de apel, apreciindu-se

că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale celor trei infracțiuni pentru

care inculpatul a fost trimis în judecată. De asemenea, se critică reținerea în

favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c)

C. pen., apreciindu-se că nu se justifică reducerea pedepsei.

Inculpatul G.L.C. a invocat

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 14 și 17

2

C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen. raportat la art. 18

1

C. pen. și, în subsidiar, reducerea

pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a),

b) și c) C. pen.

Pe latură civilă a apreciat

că se impune menținerea sentinței primei instanțe, susținând că în mod eronat nu

s-au avut în vedere sumele de bani plătite în contul părții civile de către mama

inculpatului.

Înalta Curte, analizând

decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât

și conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca fiind întemeiat

recursul Parchetului și neîntemeiat recursul declarat de inculpat.

Prima critică formulată

de Parchet are în vedere cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

C. proc. pen. și este fondată.

Înalta Curte reține că

în mod greșit instanța de apel l-a condamnat pe inculpatul G.L.C. pentru săvârșirea

infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274

din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

și art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. prin schimbarea

încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 274 raportat la art. 270

alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

și art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 la pedeapsa de

8 luni închisoare, motivat de faptul că față de aceste dispoziții, Curtea a constatat

că deținerea ca modalitate normativă a elementului material al laturii obiective

a infracțiunii prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr.

571/2003, precum și ascunderea bunului ori a sursei impozabile ca modalitate normativă

a elementului material a laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 9

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 se regăsesc în conținutul constitutiv al

infracțiunii reglementate la alin. (3) al art. 270 din Legea nr. 86/2006.

În cauză sunt întrunite

elementele constitutive ale celor trei infracțiuni pentru care inculpatul G.L.C.

a fost trimis în judecată, întrucât, pe de o parte, aspectul că în conținutul infracțiunii

de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 se regăsește și

activitatea de deținere și comercializare a țigărilor, nu conduce la înlăturarea

incidenței în cauză a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005,

deoarece conținutul constitutiv al celor două infracțiuni este diferit, neexistând

o incriminare a aceleași fapte în două acte normative distincte, ci de fapte diferite,

întrucât mai întâi infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina inculpatului,

prin actul de sesizare a instanței, presupune ascunderea sursei impozabile, iar

în al doilea rând infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din

Legea nr. 86/2006 presupune deținerea și comercializarea țigărilor de contrabandă.

Pe de altă parte, s-a

apreciat că în cauză subzistă și infracțiunea prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, motivat de faptul că nu există o suprapunere

a laturii obiective a acestei infracțiuni cu latura obiectivă a infracțiunii prevăzută

de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, atât timp cât infracțiunea de contrabandă

presupune deținerea și comercializarea de bunuri sau mărfuri care trebuie plasate

sub regim vamal, cunoscând că provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii

acesteia, iar infracțiunea prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din

Legea nr. 571/2003, presupune deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea

produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător,

ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de țigarete, în textul incriminator al

acestei infracțiuni prevăzându-se expres că pentru existența ei inculpatul trebuie

să dețină sau să comercializeze o cantitate mai mare de 10.000 de țigarete, condiție

ce nu se regăsește și în cazul incriminării infracțiunii prevăzută de art. 270

alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în speță inculpatul G.L.C. deținând cantitatea

de 41.340 țigarete.

Reținând că cele trei

infracțiuni sunt distincte și nu se poate susține că modalitatea normativă a elementului

material al laturii obiective a uneia s-ar regăsi în conținutul constitutiv al alteia,

în speță în cel al infracțiunii reglementate la alin. (3) al art. 270 din Legea

nr. 86/2006, Înalta Curte constată că în cauză nu se poate proceda nici la o soluție

de achitare cum greșit a dispus prima instanță, având în vedere că judecarea cauzei

a avut loc în procedura reglementată de art. 320

1

C. proc. pen.

În speță, inculpatul,

până la începerea cercetării judecătorești a declarat personal că recunoaște săvârșirea

faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se

facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În aceste condiții, în

cadrul procedurii prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. este exclusă pronunțarea

unei soluții de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., cum greșit a procedat

instanța de fond.

Reținând, prin urmare,

pe de o parte, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru trei infracțiuni distincte,

al căror conținut constitutiv nu se suprapun și, pe de altă parte, că acesta a uzat

de prevederile art. 320

1

C. proc. pen., Înalta Curte va reforma ambele

hotărâri sub acest aspect, pronunțând condamnarea inculpatului pentru toate infracțiunile

pentru care a fost trimis în judecată și pe care acesta le-a recunoscut înainte

de începerea cercetării judecătorești.

Cel de-al doilea motiv

de recurs al Parchetului este întemeiat în parte, în sensul că, deși se vor avea

în vedere circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului, pedepsele

inculpatului vor fi orientate ușor peste limita stabilită în apel, o pedeapsă rezultantă

în cuantumul dispus de prima instanță și în condițiile aplicării art. 81 C.

pen. răspunzând mult mai adecvat scopului preventiv și educativ al acesteia.

În privința recursului

declarat de inculpat, Înalta Curte îl apreciază ca nefondat în raport cu toate criticile

formulate.

Primul motiv vizează solicitarea

inculpatului de aplicare a unei soluții de achitare în baza art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen. raportat la art. 18

1

C. pen.

Înalta Curte admite că,

de principiu, aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. nu exclude posibilitatea

pronunțării unei soluții de achitare pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni (art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. cu referire

la art. 18

1

C. pen.).

În alin. (1), (2) și (4)

ale art. 320

1

C. proc. pen. se face referire la „recunoașterea faptelor”

iar titlul marginal al acestui text vizează „judecata în cazul recunoașterii vinovăției”.

Prin urmare, în procedura

simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. inculpatul nu recunoaște

„infracțiunea” pentru care a fost trimis în judecată, ci „fapta” pe care acceptă

că a comis-o cu vinovăție.

Rămâne în sarcina instanțelor

să stabilească dacă sunt întrunite și celelalte două trăsături esențiale prevăzute

de art. 17 C. pen. pentru a se pronunța o hotărâre de condamnare, respectiv dacă

fapta este prevăzută în legea penală și are gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Chiar dacă alin. (7) al

art. 320

1

C. proc. pen. se referă la pronunțarea unei hotărâri de condamnare

în cazul procedurii simplificate, aceste prevederi trebuie coroborate cu celelalte

alineate ale aceluiași text la care s-a făcut referire și care conduc la concluzia

că numai în ipoteza constatării că sunt întrunite toate trăsăturile esențiale ale

infracțiunii se poate pronunța o soluție de condamnare.

Art. 18

1

C. pen. stabilește criteriile de care se ține seama în stabilirea gradului de pericol

social al faptei, iar unul dintre acestea este „conduita” făptuitorului, or ar fi

golit de conținut acest text dacă s-ar admite că, atunci când făptuitorul are o

conduită de recunoaștere a faptei, nu ar putea primi decât o soluție de condamnare

în procedura simplificată, iar alt făptuitor, care nu a recunoscut fapta, poate

fi îndreptățit la o soluție de achitare în baza art. 10 lit. b

1

) C. proc.

pen.

Admițând că în procedura

simplificată nu poate fi pronunțată o soluție de achitare în baza art. 10 lit.

d) C. proc. pen. (cum s-a arătat mai sus, în analiza recursului parchetului), dar

poate fi pronunțată o soluție de achitare în baza art. 10 C. proc. pen. cu referire

la art. 18

1

C. pen., Înalta Curte apreciază însă, că în speță, solicitarea

inculpatului de aplicare a art. 18

1

C. pen. nu poate fi primită.

Modalitatea de săvârșire

a faptelor, scopul urmărit de inculpat, de acumulare a unor beneficii în scurt timp,

eludând dispozițiile legale în materie, cuantumul datoriei vamale create sunt elemente

menite să creeze convingerea instanței că faptele inculpatului prezintă pericolul

social ce caracterizează infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Nici solicitarea subsidiară

a inculpatului, formulată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., nu este fondată, în analiza aceluiași caz de casare formulat

de Parchet arătându-se orientarea pe care instanța o are în ceea ce privește cuantumul

pedepsei.

În ceea ce privește motivul

de recurs al inculpatului ce vizează latura civilă a cauzei (caz de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.) Înalta Curte reține că,

în mod corect, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv art. 998

C. civ. în reglementarea în vigoare la data desfășurării activității ilicite, instanța

de apel a dispus obligarea inculpatului la acoperirea prejudiciului cauzat părții

civile.

Cu referire la suma pretins

achitată de mama inculpatului, în mod corect s-a constatat că aceasta nu poate fi

luată în calcul câtă vreme chitanțele depuse la dosar nu fac vreo mențiune cu privire

la prezenta cauză. Pe de altă parte, dacă acestea constituie plăți ale prejudiciului

(aspect nedovedit la acest moment), vor fi avute în vedere, cu prilejul punerii

în executare a hotărârii.

Pentru considerentele

mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul declarat de Parchet și va casa în parte decizia pronunțată

în apel.

Rejudecând, se va dispune

condamnarea inculpatului pentru cele trei infracțiuni pentru care a fost trimis

în judecată, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., făcându-se

aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 71-64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

încercare prevăzut de art. 82 C. pen.

Se vor pune în vedere

inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. și se va face aplicarea art. 71 alin.

(5) C. pen.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat,

cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 62

din 15 iunie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu

minori, privind pe inculpatul G.L.C.

Casează, în parte, decizia

penală recurată și, rejudecând:

În baza art. 274 raportat

la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) și 76 alin. (1) lit. c) C.

pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 9 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) și 76 alin. (1) lit. d) C. pen. condamnă

pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) și 76 alin. (1) lit. d) C.

pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și b), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de

1 an închisoare.

Face aplicarea art. 71

și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând termen de încercare

pe o durată de 3 ani, conform art. 82 C. pen.

Pune în vedere inculpatului

dispozițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului

de încercare.

Menține celelalte dispoziții

ale deciziei.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul

G.L.C. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul intimat

inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 21 noiembrie

2012.