ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2054/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2054/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând asupra recursului penal de
față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 143 din 30
mai 2012 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția penală, s-a dispus
condamnarea inculpatului I.M.D., pentru săvârșirea infracțiunii de „colectarea,
deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea,
desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un
regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate
săvârșirii acesteia”, prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea
nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76
alin. (l) lit. d) și art. 80 alin. (l) C. pen., la pedeapsa de un an și 6
[șase] luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64
alin. (l) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., în temeiul art. ll pct. 2 lit.
a) raportat la art. 10 alin. (l) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat
inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de „evaziune fiscală prin ascunderea
bunului sau sursei impozabile și taxabile în scopul sustragerii de la
îndeplinirea obligațiilor fiscale”, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (l)
lit. a) din Legea nr. 241/2005 și pentru săvârșirea infracțiunii de „deținere
în afara antrepozitului fiscal peste limita a 10.000 țigarete”, prevăzută și
pedepsită de art. 296
1
alin. (l) lit. l) din Legea nr. 571/2003.
A fost obligat inculpatul să plătească
părții civile M.F. – A.N.A.F., prin A.N.V. și D.R.A.O.V. Iași, suma totală de
4587 lei, din care suma de 270 lei taxe vamale, suma de 3338 lei accize și suma
de 979 lei TVA aferent, precum și dobânzile și penalitățile aferente, calculate
conform art. 120 și următoarele C. proc. fisc.
A fost menținut sechestrul asigurător
instituit în cauză, conform procesului-verbal din 3 ianuarie 2011 al I.P.J.
Botoșani, până la achitarea integrală a prejudiciului.
În temeiul art. 118 alin. (l) lit. e)
C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială a cantităților de 150 pachete
țigarete marca R., 299 pachete țigarete marca P. și 79 pachete țigarete marca M.C.,
provenind din infracțiune, aflate în custodia I.P.J. Botoșani, conform dovezii
seria AB nr. 0051801 din 22 decembrie 2011.
A fost obligat inculpatul să plătească
statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare.
A fost admisă cererea formulată de
martorul R.P. și s-a dispus scutirea de plata sumei de 250 lei, amendă
judiciară aplicată prin încheierea de ședință din 17 aprilie 2012.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță
a reținut că, la data de 21 noiembrie 2010, în jurul orelor 09.30, inculpatul I.M.D.,
a fost depistat în flagrant, în urma unui control efectuat de către organele de
poliție, în timp ce se deplasa pe str. Popa Șapcă din mun. Botoșani cu
autoturismul proprietate personală, marca D. de culoare gri, condus de către
numitul B.C., transportând cantitatea de 528 pachete țigări (10.560 țigarete),
de diferite mărci, respectiv 150 pachete țigări (3000 țigarete) marca R., 299
pachete țigarete (5980 țigarete) marca „P.” și 79 pachete țigarete (1580
țigarete) marca M.C., de proveniență Republica Moldova și Ucraina, pentru care
nu avea nici un fel de documente legale justificative, stabilindu-se că provin
din activități de contrabandă.
În urma controlului efectuat de către
organele de poliție, țigările au fost ridicate, fiind predate în custodie la
I.P.J. Botoșani, în vederea confiscării acestora, conform art. 118 lit. e) C.
pen.
Din adresa nr. 528/STVTV/CRV din 12
ianuarie 2011 a D.R.A.O.V. Iași rezultă că pentru țigările de contrabandă
deținute de inculpat contra dispozițiilor legale, acesta datorează taxe vamale
și fiscale și TVA aferentă în sumă totală de 4.587 lei, sumă ce nu a fost
recuperată pe parcursul urmăririi penale și cu care această instituție s-a
constituit parte civilă în cauză.
Fiind audiat, inculpatul I.M.D. a
recunoscut parțial săvârșirea faptelor, declarând că a achiziționat din zona
pieței centrale a mun. Botoșani, doar cantitatea de 378 pachete țigări, de la
niște cetățeni moldoveni pe care nu îi cunoaște, pentru a le comercializa către
diferite persoane și a obține astfel un câștig în sumă de circa 3,5 lei/pachet
sau 4,0 lei/pachet, în funcție de marca acestuia. Totodată, a arătat că celelalte
150 pachete țigări, marca R. au fost achiziționate de către martora C.C.A., în
aceeași zi, din aceeași zonă a pieței centrale, de la o persoană pe care însă
nu o cunoaște.
Potrivit declarațiilor inculpatului,
țigările urmau a fi depozitate la domiciliul martorei C.C.A., care este
concubina lui, în vederea comercializării.
Fiind audiată, martora C.C.A., a
confirmat susținerile inculpatului I.M.D., arătând că a cumpărat de la un
cetățean din zona Pieței centrale a mun. Botoșani, cantitatea de 150 pachete
țigări marca R. și că această activitate o desfășoară de circa 3 ani,
achiziționând țigări de diferite mărci, de la același cetățean moldovean.
Totodată, a mai precizat că are în îngrijire 10 copii și pentru a le asigura
traiul zilnic, este nevoită să achiziționeze țigări de contrabandă și apoi să
le vândă la un preț mai mare, realizând în acest mod, un venit. În declarația
dată a mai susținut că în ziua de 21 noiembrie 2010, l-a însoțit pe inculpat în
piața centrală în vederea achiziționării de țigări, dar că în momentul în care
acesta a fost surprins în flagrant de către organele de poliție, ea nu se afla
în mașină cu acesta, fiind plecată la magazinele din apropierea pieței. Aceste
susțineri ale martorei sunt infirmate însă de martorul B.C., care a declarat că
în dimineața zilei respective l-a însoțit în piață numai pe inculpatul I.M.D.,
conducând mașina proprietatea acestuia, deoarece inculpatul nu are permis de
conducere.
De altfel, relevant este și faptul că
martora C.C.A., s-a prezentat singură la poliție după ce a vorbit la telefon cu
concubinul ei, care a informat-o despre împrejurările în care a fost surprins
în flagrant, sugerându-i probabil să-l ajute, în sensul de a declara că o parte
din țigările găsite în mașina lui i-ar aparține ei, sperând astfel că ar putea
să scape de răspundere penală în ceea ce privește infracțiunea prevăzută și pedepsită
de art. 296
1
alin. (l) lit. 1) din Legea nr. 571/2003, cunoscând că
textul de lege incriminează deținerea unei cantități de peste 10.000 țigarete.
Prin adresa nr. 48316 din 10 decembrie
2010 a Primăriei Mun. Botoșani – D.T.I.L., s-a comunicat că inculpatul I.M.D.,
figurează în evidențele fiscale cu un singur bun mobil, un autoturism marca D.,
1310, de tip break, astfel încât, prin ordonanța nr. 1139/P/2010 din 13
decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, s-a dispus
aplicarea sechestrului asigurător mobiliar asupra bunului mobil proprietatea
învinuitului, măsură luată în scopul recuperării prejudiciului și care se
menține până la soluționarea definitivă a cauzei.
S-a reținut că situația de fapt
descrisă mai sus este dovedită cu următoarele, mijloace de probă: proces -
verbal de sesizare din oficiu, proces - verbal de constatare a infracțiunii
flagrante, proces - verbal de sigilare autovehicul, proces - verbal de prezentare
a drepturilor procesuale, proces - verbal de aducere la cunoștință a învinuirii
și a dreptului la apărare, declarațiile martorilor B.C. și C.C.A.; adresa nr.
528/STVTV/CRV din 12 ianuarie 2011 a D.R.A.O.V. Iași și adresa nr. 27136/SJ/FA
din 24 noiembrie 2011, adresa nr. 48316 din 10 decembrie 2010 a Primăriei mun.
Botoșani – D.T.I., proces - verbal de ridicare și predare în custodie a
țigărilor, precum și cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut parțial
săvârșirea faptelor, așa cum s-a arătat mai sus.
Așa fiind, instanța de fond a reținut
vinovăția inculpatului și, cum fapta sa de a colecta, deține și transporta
bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că
acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, prevăzute
și pedepsite de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, îl va pedepsi
potrivit acestui text de lege.
Inculpatul a fost trimis în judecată
și pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de
art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005, însă instanța a apreciat că nu
sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul
laturii obiective.
Astfel, constituie infracțiunea de
evaziune fiscală fapta contribuabilului care ascunde bunul sau sursa
impozabilă, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Noțiunea de contribuabil este definită în art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea
nr. 241/2005, fiind orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate
fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuții și alte
sume bugetului general consolidat. Această noțiune trebuie corelată și cu
prevederile art. 41 din Legea nr. 571/2003, care prevede că sunt supuse
impozitului persoanele fizice care obțin, printre altele, venituri din
activități independente, conform art. 46 C. fisc.
Art. 46 alin. (2) C. fisc., prevede că
sunt considerate venituri comerciale veniturile obținute din fapte de comerț
ale contribuabilului, iar alin. (1) și (2) ale art. 127 C. fisc., definește
persoana impozabilă orice persoană care desfășoară o activitate economică.
În speță, nu s-a dovedit că inculpatul
a desfășurat o activitate economică sau că a făcut fapte de comerț cu bunurile
preluate, transportate sau deținute, astfel încât, în temeiul
art. ll
pct. 2 lit. a) raportat la art. 10
alin. (l) lit. d) C. proc. pen., acesta va fi achitat pentru săvârșirea
infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (l)
lit. a) din Legea nr. 241/2005, nefiind întrunite elementele constitutive ale
acesteia sub aspectul laturii obiective.
De asemenea, inculpatul a mai fost
trimis în judecată și pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 296
1
alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003.
Constituie infracțiune, conform dispoziției
art. 296
1
alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003, „deținerea de
către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe
teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului
VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste
limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai
mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri,
băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300
litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri”.
Potrivit art. 206
1
pct. 3 și
4 din aceeași lege, antrepozitul fiscal este locul în care produsele accizabile
sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv
de accize de către un antrepozitar autorizat în cadrul activității sale, iar
antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de
autoritatea competentă, în cadrul activității sale, să producă, să transforme,
să dețină, să primească sau să expedieze produse accizabile în regim suspensiv
de accize într-un antrepozit fiscal.
În speță, nu s-a dovedit că inculpatul
a produs, transformat, deținut, primit sau expediat produsele accizabile în
afara antrepozitului fiscal, nefiind întrunite elementele constitutive ale
acestei infracțiuni, sub aspectul laturii obiective, urmând a se da o soluție
de achitare a inculpatului în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru aceste
infracțiuni.
La individualizarea judecătorească a
pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare
prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a Codului
penal, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, cauzele ce agravează
sau atenuează răspunderea penală.
De asemenea, instanța de fond a avut
în vedere gradul concret de pericol social al faptei, cât și urmările acesteia,
concretizate în prejudiciul modic cauzat bugetului de stat, în sumă de 4587
lei, precum și persoana inculpatului, care a recunoscut parțial fapta, fiind de
acord să despăgubească partea civilă în măsura recunoașterii, însă prezintă
antecedente penale, fiind recidivist în condițiile art. 37 lit. b) C. pen.
Prin urmare, s-a apreciat că
inculpatul poate beneficia de circumstanța atenuantă privind valoarea redusă a
prejudiciului cauzat bugetului de stat, conform art. 74 alin. (2) C. pen.,
urmând a fi redusă pedeapsa ce se va aplica sub limita minimă prevăzută de
lege, conform art. 76 alin. (l) lit. d) C. pen., făcându-se și aplicarea dispozițiilor
art. 80 alin. (l) C. pen.
Cu privire la latura civilă s-a
reținut că partea vătămată M.F. – A.N.A.F. - prin A.N.V. – D.R.A.O.V. Iași s-a
constituit parte civilă încă din cursul urmăririi penale cu suma 4587 lei, din
care suma de 270 lei taxe vamale, suma de 3338 lei accize și suma de 979 lei
TVA, solicitând obligarea inculpatului și la plata dobânzilor și penalităților
aferente, calculate conform art. 120 C. proc. fisc., având în vedere că
prejudiciul cauzat prin faptele săvârșite de inculpat nu a fost recuperat.
Partea civilă a depus la dosar
documente din care rezultă cuantumul prejudiciului cauzat, iar inculpatul a
fost de acord să o despăgubească, contestând parțial pretențiile formulate de
aceasta, numai în ce privește cantitatea de 150 pachete țigări marca R., susținând
că aparțin concubinei sale, aspect care nu a fost dovedit.
Prin urmare, în temeiul art. 14 raportat
la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., acesta a fost obligat să plătească părții
civile M.F. – A.N.A.F. - prin A.N.V. – D.R.A.O.V. Iași suma totală de 4587 lei,
din care suma de 270 lei taxe vamale, suma de 3338 lei accize și suma de 979
lei TVA aferent, precum și dobânzile și penalitățile aferente, calculate
conform art. 120 și următoarele C. proc. fisc.
S-a menținut sechestrul asigurător
instituit în cauză, conform procesului-verbal din 3 ianuarie 2011 al I.P.J.
Botoșani, până la achitarea integrală a prejudiciului.
În temeiul art. 118 alin. (l) lit. e)
C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială a cantităților de 150 pachete
țigarete marca R., 299 pachete țigarete marca P. și 79 pachete țigarete marca M.C.,
provenind din infracțiune, aflate în custodia I.P.J. Botoșani, conform dovezii
seria AB nr. 0051801 din 22 decembrie 2011.
În temeiul art. 191 alin. (l) C. proc.
pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1000 lei
cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat
oficiu, urmând a se achita Baroului Botoșani din fondurile Ministerului
Justiției.
S-a admis cererea formulată de
martorul R.P. și s-a dispus scutirea de plata sumei de 250 lei, amendă
judiciară aplicată acestuia prin încheierea de ședință din 17 aprilie 2012,
acesta justificând de ce nu a putut îndeplini obligația sa.
Împotriva acestei hotărâri au declarat
apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și inculpatul I.M.D.
Prin decizia penală nr. ll din 29
ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, a admis apelurile declarate
de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și de inculpatul I.MD. împotriva
sentinței penale nr. 143 din 30 mai2012 a Tribunalului Botoșani.
A desființat în parte sentința apelată
și în rejudecare:
A condamnat pe inculpatul I.M.D.,
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr.
86/2006, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2), 76 alin. (l)
lit. d) și art. 80 alin. (l) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din
infracțiunile prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 9
alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și art. 296
1
alin. (l) lit.
I)
din Legea nr. 571/2003, la pedeapsa de
un an închisoare.
A modificat temeiul confiscării
speciale ale țigaretelor, din art. 118 alin. (l) lit. e) C. pen., în art. 118
alin. (l) lit. a) C. pen.
A menținut celelalte dispoziții ale
sentinței care nu sunt contrare deciziei de față.
Cheltuielile judiciare din apel,
avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv suma de 2001 lei,
reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, ce se va vira în contul
Baroului Suceava din fondurile avansate de Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de control judiciar a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe
lângă Tribunalul Botoșani nr. H39/P/2010 din 26 octombrie 2011 s-a dispus
punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I.M.D.
pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- „evaziune fiscală prin ascunderea
bunului sau sursei impozabile și taxabile în scopul sustragerii de la
îndeplinirea obligațiilor fiscale”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9
alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005, „colectarea, deținerea, producerea,
transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor
sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea
provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia”, faptă prevăzută
și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și
-„deținerea în afara antrepozitului
fiscal peste limita a 10.000 țigarete”, faptă prevăzută și pedepsită de art.
296
1
alin. (l), lit. 1) din Legea nr. 571/2003, toate cu aplicarea
art. 33 lit. a) și b), art. 34 și art. 37 lit. b) C. pen., fapte constând în
aceea că la data de 21 noiembrie 2010, în jurul orelor 09.30, în urma unui
control rutier efectuat de către organele de poliție, inculpatul I.M.D. a fost
depistat în trafic, deținând în autoturismul proprietate personală, marca D., de
culoare gri, condus de către numitul B.C., cantitatea de 528 pachete țigări
(10.560 țigarete), de diferite mărci, constând în 150 pachete țigări (3000
țigarete) marca R., 299 pachete țigarete (5980 țigarete) marca „P.” și 79
pachete țigarete (1580 țigarete) marca M.C., de proveniență Republica Moldova
și Ucraina, ce erau deținute fără documente legale, fiind provenite din
activități de contrabandă, achiziționate în scopul comercializării lor
ulterioare.
Din probatoriul administrat la
urmărirea penală și cercetare judecătorească, respectiv procesul-verbal de
sesizare din oficiu, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante,
procesul-verbal de sigilare a autovehiculului, procesul-verbal de ridicare și
predare în custodie a țigărilor, adresa nr. 528/STVTV/CRV/12 ianuarie 2011 a D.R.A.O.V.
Iași, adresa nr. 48316 din 10 decembrie 2010 a Primăriei Mun. Botoșani – D.T.I.,
declarația martorului B.C. și a învinuitei C.C.A. coroborate cu declarațiile
inculpatului I.M.D., Curtea a constatat că a fost dovedită situația de fapt
expusă prin actul de sesizare, Curtea a constatat pe baza probatoriului
administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească că prima
instanță a reținut o situație de fapt corectă însă în mod greșit a menținut
încadrarea juridică a faptelor așa cum a fost prezentată prin actul de sesizare
al instanței.
Analizând conținutul constitutiv al
infracțiunilor pentru care inculpatul I.M.D. a fost trimis în judecată, Curtea
a constatat că față de situația de fapt reținută în mod corect de către prima
instanță, fapta întrunește doar elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute
de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
Latura obiectivă a infracțiunilor
incriminate de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și art. 296
1
alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003 se regăsește în conținutul constitutiv
al infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, așa
încât inculpatul I.M.D. nu poate fi tras la răspundere penală sub aspectul
comiterii a trei infracțiuni pentru aceeași faptă penală.
Față de cele prezentate anterior,
Curtea a constatat că activitatea de colectare, deținere și transport a
pachetelor de țigări ca modalitate de săvârșire a faptei penale întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din
Legea nr. 86/2006, motiv pentru care, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a
dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 270
alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
241/2005 și art. 296
1
alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003 în
infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
Întrucât vinovăția inculpatului I.M.D.
a fost dovedită pe baza probatoriului administrat în cauză, Curtea a dispus
condamnarea acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din
Legea nr. 86/2006 la o pedeapsă ce a fost individualizată potrivit dispoziției
art. 72 C. pen.
Astfel, la individualizarea judiciară
a pedepsei, Curtea a avut în vedere natura și pericolul social al infracțiunii,
modalitatea și împrejurările de comitere, urmarea produsă precum și persoana
inculpatului care a adoptat o atitudine de recunoaștere parțială a faptei și
este recidivist în forma de recidivă postexecutorie față de condamnarea dispusă
prin sentința penală nr. 137 din 04 aprilie 2003 a Judecătoriei Dorohoi,
definitivă prin decizia penală nr. 462 A din 31 iulie 2003 a Tribunalului
Botoșani.
Având în vedere valoarea prejudiciului
produs prin infracțiune în dauna părții civile A.N.A.F. – D.R.A.O.V. Iași
precum și elementele ce circumstanțiază persoana inculpatului, Curtea a acordat
eficiență sporită dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., reținute în mod corect
de prima instanță și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. d)
C. pen. și art. 80 alin. (1) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei.
Față de antecedența penală a
inculpatului, Curtea a apreciat modalitatea de executare a pedepsei stabilită
de prima instanță ca fiind corectă.
Latura civilă a cauzei a fost
soluționată pe baza înscrisurilor depuse de partea civilă la dosarul cauzei,
așa încât criticile formulate de inculpatul-apelant sub aspectul cuantumului
prejudiciului sunt nefondate.
În ceea ce privește temeiul
confiscării dispusă de prima instanță, Curtea a constatat că în cauză sunt
incidente dispozițiile art. 118 lit. a) C. pen. și nu ale art. 118 lit. e) C.
pen., așa cum s-a reținut prin sentința recurată.
Cantitatea de pachete de țigări face
obiectul infracțiunii de contrabandă incriminată de art. 270 alin. (3) din
Legea nr. 86/2006, și nu sunt bunuri dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute
de legea penală, așa cum în mod greșit a apreciat prima instanță.
Împotriva deciziei, în termen legal a
declarat recurs inculpatul I.M.D.
invocându-se
în scris cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
, pct. 12, 14, 17
și 18 C. proc. pen., iar prin concluziile orale, cazurile de casare prevăzute
de 385
9
, pct. 12, 14 și 18 C. proc. pen.
În esență, în temeiul
art. ll
pct. 2 lit. b) raportat la art. 10.
lit. d) C. proc. pen., s-a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii
de contrabandă susținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale
acestei infracțiuni pentru întreaga cantitate de țigări identificată de către
organele de poliție, cantitatea de țigări reală găsită asupra inculpatului
fiind sub 10000 de țigarete, respectiv 378 de pachete care însumează 7560 de
țigarete, întrucât diferența de 150 de pachete de țigări aparținea martorei C.C.
În subsidiar, recurentul inculpat I.M.D.,
prin apărătorul din oficiu, a solicitat redozarea pedepsei și suspendarea
condiționată a executării pedepsei, conform dispozițiilor art. 81 C. pen.
Prin motivele de recurs scrise, s-a
mai susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de
evaziune fiscală și nici cele ale infracțiunii de transformare, deținere,
primire sau expediere a produselor accizabile în afara antrepozitului fiscal,
lipsind latura obiectivă în cazul ambelor infracțiuni.
Totodată, s-a învederat că instanța de
apel nu a cercetat suficient fondul întrucât a revenit asupra administrării
probei testimoniale constând în audierea a trei martori cu privire la care nu
s-a insistat în aducerea cu mandat.
Examinând hotărârea atacată prin
prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate de inculpatul I.M.D.,
Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat pentru considerentele
care vor fi expuse în continuare:
Cu prioritate, având în vedere cererea
recurentului inculpat I.M.D. de a se menține soluția de achitare dispusă de
prima instanță, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunile
de evaziune fiscală și deținere în afara antrepozitului fiscal peste limita de
10.000 țigarete, se constată că, instanța de apel a schimbat încadrarea
juridică dată faptelor de care a fost acuzat inculpatul prin rechizitoriu, din
trei infracțiuni, evaziune fiscală, deținere în afara antrepozitului fiscal de
produse accizabile supuse marcării și contrabandă, într-o singură infracțiune,
respectiv infracțiunea de contrabandă, iar prezenta cale de atac a recursului
este promovată exclusiv de inculpat, astfel că, în virtutea efectului
neagravării situației în propria cale de atac, ar fi contrar dispozițiilor
legale orice analiză a soluției de schimbare a încadrării juridice.
Sub un alt aspect invocat de recurent,
se constată că prin încheierea de ședință din 3 septembrie 2012, Curtea de Apel
Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis cererea inculpatului I.M.D.
de audierea a martorilor B.C., C.I. și P.A.S., martori care au fost citați pentru
termenul din 1 octombrie 2012, când nu s-au prezentat, ulterior fiind emise
mandate de aducere pentru termenele din 3 decembrie 2012 și 16 ianuarie 2013.
S-a înfățișat în instanță martorul B.C., care a fost audiat, despre ceilalți
doi martori, organele de poliție comunicând, prin procesele verbale întocmite,
că nu au fost găsiți la domiciliu, fiind plecați în alte localități.
La termenul din 16 ianuarie 2013,
instanța de apel a revenit asupra audierii celorlalți doi martori, constatând
imposibilitatea punerii în executare a mandatelor de aducere.
Din aceste date nu rezultă că ar fi
incident vreunul din cazurile de casare invocate de recurentul inculpat sau
care se ia în considerare din oficiu conform art. 385
9
pct. 9 alin.
(3) C. proc. pen., instanța pronunțându-se asupra cererii în probațiune
formulată de inculpat.
Nici motivul de recurs constând în
neîntrunirea, sub aspectul laturii obiective, a elementelor constitutive ale
infracțiunii de contrabandă nu este întemeiat, astfel că nu este aplicabil
cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 12 C. proc. pen.
În acest sens, se observă că deținerea
unei cantități de țigări peste 10.000 de țigarete nu face parte din elementele
constitutive ale infracțiunii de contrabandă, ci constituie element al laturii
obiective a infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal de produse
accizabile supuse marcării prevăzute de art. 296
1
alin. (l) lit. l)
din Legea nr. 571/2003, infracțiune care nu a mai fost reținută în sarcina
inculpatului prin schimbarea încadrării juridice realizată în apel.
Referitor la critica privind greșita
individualizare a pedepsei, de asemenea, se consideră că este neîntemeiată,
pedeapsa de 1 an închisoare fiind expresia tuturor criteriilor generale de
individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., dându-se relevanță atât
antecedentelor penale ale inculpatului, care este recidivist, cât și
circumstanțelor ce caracterizează fapta (modalitate de comitere, împrejurări,
valoarea prejudiciului), dar și atitudinii parțial sincere a recurentului.
Față de toate acestea, se apreciază că
reducerea cuantumului pedepsei, de către instanța de apel, de la un an și 6
luni închisoare la un an închisoare, este justificată, dar și suficientă pentru
realizarea scopului preventiv educativ al pedepsei,
În privința modalității de executare a
pedepsei, se face mențiunea că, în raport de starea de recidivă, singura
modalitate legală de executare a pedepsei este executarea în detenție.
Înalta Curte constată că, deși au fost
enunțate și cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 17 și
pct. 18 C. proc. pen., în susținerea acestora nu au fost arătate motive de
recurs, așa încât și din această perspectivă, recursul promovat de inculpat
este nefondat,
Pentru considerentele expuse, în
temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va
respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M.D. împotriva
deciziei penale nr. 11 din 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală
și pentru cauze cu minori.
Va obliga recurentul inculpat la plata
sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul I.M.D. împotriva deciziei penale nr. 11 din 29 ianuarie
2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12
iunie 2013.