ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1896/2013

Prin Sentința penală nr. 242 din 22 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. 4008/117/2012, a fost condamnat inculpatul: O.S.I.

În temeiul art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de:

- 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal a unui număr de țigarete peste limita legală, având aplicate timbre fiscale de proveniență ucraineană și nefiind marcate conform legii române; în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de:

- 1 (un) an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost comise în condițiile concursului real de fapte, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 1 an și 6 luni închisoare care a fost sporită cu 4 luni, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de:

- 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și 2 C. pen. s-au interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86

2

C. pen., stabilit de instanță la 4 ani.

Conform art. 86

1

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere, supravegherea fiind încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare la datele fixate de consilierul de probațiune, dar nu mai puțin de odată pe trimestru; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat și pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a.

În temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. și la art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ. s-a admis acțiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj și în consecință, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 51.755 RON despăgubiri civile reprezentând accize, taxe vamale și TVA precum și dobânzi și penalități aferente acestei sume până la data plății efective.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 600 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, emis sub numărul 884/P/2011 și înregistrat la Tribunalul Cluj la data de 2 aprilie 2012 sub număr unic de Dosar 4008/117/2012, a fost trimis în judecată inculpatul O.S.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere în afara antrepozitului fiscal a unui număr de țigarete peste limita legală, având aplicate timbre fiscale de proveniență ucraineană și fără a fi marcate corespunzător legii române, prev. și ped. de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, modif. prin O.U.G. nr. 54/2010 și evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut, în principiu, în actul de sesizare a instanței faptul că inculpatul, la data de 6 septembrie 2011, a deținut în autovehiculul utilizat, respectiv în afara antrepozitului fiscal, un număr de țigarete peste limita legală, respectiv 100.000 țigarete, având aplicate timbre fiscale de proveniență ucraineană și fără a fi marcate corespunzător legii române. De asemenea se mai reține că, la aceeași dată inculpatul a deținut în autoturismul marca M., 100.000 țigarete cu timbre fiscale de proveniență ucraineană și care nu aveau aplicate timbrele prevăzute de legislația română, pe care acesta nu le-a declarat în termenul prevăzut de lege la autoritatea competentă, sustrăgându-se astfel de la plata accizelor în sumă de 31.818 RON, taxe vamale în sumă de 7.425 RON și TVA în sumă de 12.512 RON.

La termenul de judecată din data de 21 iunie 2012, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul O.S.I. a declarat că cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care și le însușește și solicită judecarea sa în baza lor, în procedura impusă de art. 320

1

C. proc. pen., recunoscând fapta și vinovăția.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe:

- proces-verbal de sesizare

- proces-verbal de constatare a infracțiunii și planșă fotografică;

- proces-verbal de identificare;

- adresa nr. 16869/B.T.V./S.J. din 27 septembrie 2011, înaintată de ANAF - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj;

- declarațiile martorului C.D.

- declarațiile martorilor asistenți M.I.F. și V.N.

- declarațiile inculpatului.

În baza acestor probe, cunoscute și însușite de către inculpat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a reținut prin rechizitoriu următoarea faptă, recunoscută de către inculpatul O.S.I.:

La data de 6 septembrie 2011 martorul C.D. a sesizat Poliția mun. Dej cu privire la faptul că în aceeași zi a fost contactat de o persoană, care i-a oferit mai multe cartușe cu țigarete marca V., despre care bănuiește că provin din contrabandă deoarece prețul e de doar 5,5 RON pachetul, adică sub cel de pe piață, convenind cu aceasta să se întâlnească, în jurul orei 18.00, la garajul pe care îl deține str. F.

În baza celor sesizate, la ora comunicată, un echipaj format din lucrători de poliție din cadrul Poliției Dej - Biroul de Investigare a Fraudelor s-a prezentat la fața locului, surprinzându-l pe inculpatul O.S.I. în timp ce descărca mai multe baxuri cu țigarete, învelite în folie de plastic de culoare neagră.

Cu aceeași ocazie, în prezenta martorilor asistenți M.I.F. și V.N. s-a constatat că în autoturismul pe care îl conducea, marca M., inculpatul deținea un număr de 500 cartușe, respectiv 100.000 țigarete marca V., având timbre fiscale de proveniență ucraineană.

Întrebat fiind despre proveniența țigaretelor, acesta a declarat că le-a achiziționat în cursul lunii august 2011 din piața auto din Satu Mare de la un bărbat necunoscut, care se recomandase sub numele de F.. Acesta recunoaște că l-a contactat pe martor, oferindu-i spre cumpărare țigaretele în cauză, întrucât îl știa de mai multă vreme, deoarece au locuit în sate învecinate.

Din adresa nr. 16869/B.T.V./S.J. din 27 septembrie 2011, înaintată de A.N.A.F. - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj rezultă că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin faptele inculpatului O.S.I. este în valoare totală de 51.755 RON, reprezentând taxe vamale în sumă de 7.426 RON, accize - 31.818 RON și TVA în sumă de 12.512 RON.

În drept, instanța a constatat că fapta inculpatului O.S.I., care la data de 6 septembrie 2011 a deținut în autovehiculul utilizat, respectiv în afara antrepozitului fiscal, un număr de țigarete peste limita legală, respectiv 100.000 țigarete, având aplicate timbre fiscale de proveniență ucraineană și fără a fi marcate corespunzător legii române, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, modif. prin O.U.G. nr. 54/2010.

Fapta aceluiași inculpat O.S.I., care la data de 6 septembrie 2011, a deținut în autoturismul marca M., 100.000 țigarete cu timbre fiscale de proveniență ucraineană și care nu aveau aplicate timbrele prevăzute de legislația română, pe care acesta nu le-a declarat în termenul prevăzut de lege la autoritatea competentă, sustrăgându-se astfel de la plata accizelor în sumă de 31.818 RON, taxe vamale în sumă de 7.425 RON și TVA în sumă de 12.512 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea ascunderii bunului impozabil, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

La dozarea și cuantificarea pedepselor aplicabile inculpatului, instanța a luat în considerare limitele legale de pedeapsă prevăzute pentru cele două infracțiuni deduse judecății, limite reduse cu o treime, ca urmare a aplicării art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., și anume închisoare de la 8 luni la 2 ani și 8 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de țigarete în afara antrepozitului fiscal, peste limita legală, și respectiv închisoare de la 1 an și 4 luni la 5 ani și 4 luni, pentru infracțiunea de evaziune fiscală; gradul de pericol social al faptei, concretizat în modul neelaborat în care inculpatul a înțeles să comită faptele, în împrejurările în care acestea s-au consumat, respectiv fiind cele clasice, pentru astfel de situație și care nu dovedesc neapărat ingeniozitate și dorință acerbă de a duce planul infracțional la bun sfârșit, dar și în urmarea de pericol și de rezultat, paguba resimțită de partea civilă fiind destul de însemnată, și anume de peste 50.000 RON.

Instanța a luat în considerare și persoana inculpatului, care a recunoscut cu sinceritate comiterea faptelor, deși altă apărare nici nu putea îmbrățișa în condițiile în care a fost surprins în flagrant, în timp ce încerca valorificare țigaretelor deținute în afara antrepozitului fiscal, și care nu are antecedente penale, fiind împlinite termenele de încercare stabilite prin Sentințele penale nr. 1276 din 16 august 2007 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă la data de 28 august 2007 și 1471 din 17 septembrie 2007 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă la data de 2 octombrie 2007 (dosarul de urmărire penală), respectiv la datele de 15 decembrie 2009 și respectiv 1 decembrie 2009.

Deși apărarea a solicitat reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a apreciat că atitudinea sinceră a inculpatului a fost deja valorificată prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., considerând că una și aceeași circumstanță nu poate fi valorificată de două ori.

Sintetizând argumentele de mai sus, instanța a apreciat că o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal a unui număr de țigarete peste limita legală, având aplicate timbre fiscale de proveniență ucraineană și nefiind marcate conform legii române, prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, și o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, reprezintă sancțiuni apte să realizeze reeducarea inculpatului și să-i atragă acestuia atenția asupra consecințelor antisociale ale faptelor sale, în conformitate cu prevederile art. 52 C. pen.

Deoarece cele două infracțiuni au fost comise de către inculpat înainte de a fi judecat definitiv pentru vreuna din ele, instanța a constatat incidența prevederilor art. 33 lit. a) C. pen., referitoare la concursul de infracțiuni, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 1 an și 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 4 luni, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare. Instanța a aplicat acest spor, ținând seama de gravitatea faptelor în ansamblu, inculpatul comițând ambele fapte cu aceeași ocazie, și subsumate aceluiași scop.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

Având în vedere că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și că pedeapsa rezultantă aplicată este mai mică de 3 ani, este posibilă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, cu atât mai mult cu cât inculpatul s-a prezentat în fața instanței și a recunoscut fapta și vinovăția, solicitând să fie judecat pe baza probelor din faza de urmărire penală. Ori, din această atitudine se poate aprecia că pronunțarea condamnării va constitui un avertisment pentru inculpat, care va înțelege să nu mai comită infracțiuni și că reeducarea lui este posibilă chiar fără executarea pedepsei.

Așadar, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 86 C. pen., instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86 C. pen., stabilit de instanță la 4 ani.

Conform art. 86

3

alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, măsurilor de supraveghere menționate în dispozitiv, supravegherea fiind încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

S-a făcut aplicarea dispoz. art. 359 C. proc. pen. rap. la art. 86

4

C. pen. și, respectiv, art. 71 alin. (5) C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a.

Partea vătămată Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj s-a constituit parte civilă cu suma de 51.755 RON, din care 7.425 RON reprezentând taxe vamale, 31.818 RON reprezentând accize și 12.512 RON reprezentând TVA.

Ținând seama de valoarea în vamă a țigaretelor deținute de inculpat în afara antrepozitului fiscal, care este de 12.891 RON, și având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Regulamentul CEE nr. 2913/92 de instituire a Codului Vamal Comunitar, instanța a apreciat că acțiunea civilă a părții civile este întemeiată și întinderea prejudiciului este dovedită, și având în vedere că în cauză sunt îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. și la art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ. a admis acțiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj și în consecință, a obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 51.755 RON despăgubiri civile reprezentând accize, taxe vamale și TVA precum și dobânzi și penalități aferente acestei sume până la data plății efective.

Prin Încheierea penală nr. 82/CC din 29 iunie 2012 pronunțată în același dosar, s-a dispus în baza art. 196 C. proc. pen. înlăturarea omisiunii vădite din Sentința penală nr. 242/2012 din 22 iunie 2012 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. 400 confiscarea specială de la inculpatul O.S.I. a celor 500 de cartușe sau 100.000 țigarete marca "V.", ridicate de la acesta la data de 6 septembrie 2011 de către Poliția mun. Dej - Biroul de Investigare a Fraudelor, conform procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la data de 6 septembrie 2011 și aflat în dosarul de urmărire penală.

Împotriva hotărârii Tribunalului Cluj, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul O.S.I..

Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a solicitat desființarea în parte a hotărârii atacate și, în întregime, a Încheierii penale nr. 82/CC din 29 iunie 2012 și, rejudecând cauza:

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului O.S.I., să se înlăture sporul aplicat pedepsei rezultante, respectiv să se schimbe modalitatea de executare a pedepsei, prin suspendarea condiționată a acesteia, iar sub aspectul măsurii de siguranță, să se dispună confiscarea specială conform art. 118 lit. f) C. pen. a țigaretelor ridicate de la inculpat.

În motivarea apelului s-a arătat că, hotărârea și încheierea atacate sunt nelegale întrucât, instanța a omis a se pronunța prin hotărâre asupra confiscării speciale, în virtutea dispoz. art. 118 lit. f) C. pen., iar această omisiune nu putea face obiectul unei înlăturări a omisiunii vădite, nefiind prevăzută printre cazurile, în care potrivit art. 196 C. proc. pen. se poate proceda în acest fel.

Pe de altă parte, s-a apreciat că aplicarea unui spor de 4 luni pedepsei rezultante stabilite inculpatului este nejustificată, cu atât mai mult, cu cât și instanța a motivat hotărârea doar din perspectiva dispoz. art. 33 lit. a) C. pen., în accepțiunea legii, aplicarea unui spor impunându-se doar dacă pedeapsa rezultantă, orientată de instanță spre maximul special, nu este îndestulătoare.

Apoi, dat fiind ansamblul circumstanțelor de natură pozitivă ce-l caracterizează pe inculpat, precum și natura faptelor comise, instituirea unei modalități de executare conform art. 86

1

C. pen. este excesivă, în cauză existând date că aplicarea modalității de executare prev. de art. 81 C. pen. ar fi suficientă pentru ca reabilitarea inculpatului să se realizeze din toate punctele de vedere.

Inculpatul O.S.I., prin apărător, a solicitat desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și, corelativ, a se respinge acțiunea civilă formulată de organele fiscale, iar sub aspectul individualizării pedepsei, schimbarea modalității de executare, respectiv, suspendarea condiționată.

În motivarea apelului s-a arătat că transportul de țigări de contrabandă sau cu timbru ucrainean, cum este în speță, găsește o încadrare judiciară diferită de la instanță la instanță, în sensul că unele instanțe rețin contrabanda asimilată, respectiv fapta prev. de art. 270 alin. (3) C. vamal și deținerea în afara antrepozitului fiscal de țigări, fără a reține și evaziunea fiscală, iar altele, rețin și infracțiunea de evaziune fiscală.

S-a apreciat că nu trebuie reținută această infracțiune în sarcina inculpatului, întrucât ar fi absurd să se susțină că bunuri care provin din contrabandă, respectiv, dintr-o infracțiune, să fie impozabile. Aceste țigarete, care fac obiectul material al infracțiunii de contrabandă asimilată, sub nici o formă nu pot fi declarate la finanțe sau prezentate organelor fiscale pentru impozitare. Ar fi un caz similar, ca atunci când se sustrage un autoturism, autorul furtului să se prezinte a doua zi la fisc, anunțând că a dobândit un autoturism prin sustragerea lui.

Infracțiunea de evaziune fiscală are în vedere alte fapte, respectiv activități licite, legale, care însă sunt ascunse organelor fiscale și în această modalitate, se săvârșește infracțiunea de evaziune fiscală și în nici un caz, un bun ilicit ajuns în posesia unei persoane nu poate fi impozitat, pentru că astfel s-ar legaliza proveniența acestor bunuri.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, a apreciat că suspendarea condiționată prev. de art. 81 C. pen. este o modalitate eficientă, în raport de infracțiunile comise și persoana inculpatului.

Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat fondate apelurile declarate în cauză, pentru următoarele considerente:

În cauză, judecata s-a desfășurat în procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen., inculpatul recunoscând săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Așa fiind, s-a arătat că în mod corect instanța a reținut pe baza materialului de urmărire penală că la data de 6 septembrie 2011 inculpatul O.S.I. a deținut în autovehiculul utilizat M., respectiv în afara antrepozitului fiscal, un număr de țigarete peste limita legală, respectiv 100.000 țigarete, având aplicate timbre fiscale de proveniență ucraineană și fără a fi marcate corespunzător legii române și că, de asemenea, nu a declarat aceste bunuri în termenul prevăzut de lege la autoritatea competentă, sustrăgându-se astfel de la plata accizelor în sumă de 31.818 RON, taxe vamale în sumă de 7.425 RON și TVA în sumă de 12.512 RON.

Curtea a apreciat că instanța de fond a realizat o încadrare juridică corespunzătoare a acestor fapte în infracțiunile de deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, peste limita a 10.000 țigarete prev. și ped. de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și, respectiv, de evaziune fiscală în modalitatea ascunderii bunului impozabil, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

S-a arătat că nu poate fi primită solicitarea inculpatului apelant de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pe motiv că, deținerea bunurilor de contrabandă ar fi o infracțiune asimilată celei de contrabandă, circumscrisă incriminării din art. 270 alin. (3) din C. vamal și că, în astfel de situații, o parte a jurisprudenței a statuat că se poate reține doar contrabanda asimilată și deținerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, nu și evaziunea fiscală, fiind absurd a se cere deținătorului ca, bunurile care fac obiectul material al infracțiunii de contrabandă asimilată, să fie declarate la finanțe sau prezentate organelor fiscale pentru impozitare, nu pot fi declarate spre impozitare bunuri deținute ilegal.

Aceasta deoarece, pe de o parte, temeiul achitării invocat de inculpat, art. 10 lit. a) C. proc. pen., presupune inexistența faptei, situație incompatibilă cu recunoașterea faptei, pe care o presupune judecarea în procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen., la care a apelat inculpatul în primă instanță.

Pe de altă parte, s-a arătat că și în ipoteza în care solicitarea ar fi calificată doar ca o chestiune de încadrare juridică a faptei, această critică nu este întemeiată.

S-a avut în vedere în acest sens că în cauză nu s-a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) din C. vamal sub forma deținerii de bunuri care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă și că rezultă din probele dosarului că, a avut loc o ascundere a bunului impozabil, în sensul legii evaziunii fiscale.

S-a arătat în acest sens că împrejurarea că bunurile deținute de inculpat,cele 100.000 țigarete, erau bunuri impozabile, taxabile, rezultă din reglementările legale în materie.

Astfel, conform art. 2 lit. g) din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, acciza reprezintă un impozit ce se aplică numitor categorii de bunuri, iar potrivit art. 206

15

alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) C. fisc., țigaretele sunt produse accizabile și, deci, impozabile.

Inculpatul, la rândul său, este una din persoanele plătitoare de accize, prevăzute de lege, art. 206

9

alin. (1) lit. b) C. fisc., fiind deținătoare de produse accizabile.

De asemenea, instanța de apel a arătat că în cauză s-a dovedit faptul că inculpatul nu deținea țigaretele pentru uz propriu, ci în scop de comercializare, în cantitățile pe care legea le califică ca având acest scop (art. 206

46

alin. (1) și (3) C. fisc., art. 99 alin. (2) lit. a) și alin. (3) din H.G. nr. 44/2004 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal), astfel că accizele au devenit exigibile în momentul eliberării produselor accizabile pentru consum, adică al ieșirii lor, chiar neregulamentară, dintr-un regim suspensiv de accize (art. 206

6

alin. (1), art. 206

7

alin. (1) lit. a) și b) C. fisc., art. 206

3

pct. 11).

Inculpatul nu a depus declarația de accize în termenul prevăzut de lege, art. 206

52

rap. la art. 206

7

alin. (1) lit. b) C. fisc., țigaretele fiind cumpărate în august 2011, iar inculpatul depistat de organele de poliție în septembrie 2011, încercând să le comercializeze.

Așa fiind, Curtea a concluzionat că inculpatul a deținut produse accizabile, în afara regimului suspensiv de accize, în scop de comercializare, fără să depună declarația de accize, iar intenția a fost clară, de a ascunde bunul impozabil, pentru a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale.

Pe cale de consecință, neprimindu-se solicitarea de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală, s-a arătat că acesta nu va putea fi exonerat de plata despăgubirilor către partea civilă, pe care, întemeiat instanța le-a apreciat justificate în cauză, în virtutea dispoz. art. 346 și art. 14 C. proc. pen., art. 1349 C. civ.

În privința individualizării pedepselor aplicate de instanță pentru cele două infracțiuni, Curtea a constat că au fost valorificate eficient criteriile prev. de art. 72 C. pen., aplicându-se pedepse în limite legale, aproape de nivelul minimului special, redus, în virtutea dispoz. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., care sunt apte a asigura realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen.

S-a apreciat însă că instanța de fond în mod nejustificat a aplicat un spor de 4 luni la pedeapsa rezultantă în urma operațiunii de contopire, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor comise, precum și atitudinea procesuală corespunzătoare a inculpatului.

Apoi, modalitatea de executare a pedepsei - suspendarea sub supraveghere, a fost considerată prea severă, în condițiile concrete ale speței și, mai ales, în raport de persoana inculpatului, la prima confruntare cu legea penală, recunoscând și regretând faptele, ceea ce denotă, în opinia Curții de apel, faptul că simpla pronunțare a unei condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, este suficientă pentru realizarea scopurilor pedepsei, fără a se impune o monitorizare și supraveghere mai atentă a inculpatului pe o perioadă mai îndelungată.

Totodată, s-a constatat că prin hotărâre instanța a omis a se pronunța asupra confiscării bunurilor ce au făcut obiectul infracțiunilor deduse judecății, omisiune pe care, nelegal, a remediat-o printr-o procedură neaplicabilă în cauză, cea prev. de art. 196 C. proc. pen., o astfel de dispoziție nefiind printre cele expres și limitativ prevăzute de textul legal invocat.

Pentru toate aceste considerente, prin Decizia penală nr. 197/A/2012 din data de 19 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul O.S.I. împotriva Sentinței penale nr. 242 din 21 iunie 2012 a Tribunalului Cluj și, în consecință, a desființat în întregime Încheierea penală nr. 82/CC din 29 iunie 2012 și, respectiv, în parte, Sentința penală nr. 242 din 21 iunie 2012, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și modalității de executare, respectiv, omisiunii instanței de a se pronunța asupra măsurii de siguranță a confiscării.

Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite, s-a înlăturat sporul de 4 luni închisoare, aplicat pedepsei celei mai grele la care a fost condamnat inculpatul O.S.I., pedeapsa finală de executat fiind de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. s-au interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 81 - 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.

- săvârșirea de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite de instanță.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul O.S.I. a celor 500 de cartușe, sau 100.000 țigarete marca "V.", ridicate de la acesta la data de 6 septembrie 2011 de către Poliția mun. Dej - Biroul de Investigare a Fraudelor, conform procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la data de 6 septembrie 2011 și aflat în dosarul de urmărire penală.

Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Prin aceeași decizie Curtea de apel s-a pronunțat și asupra cererii de scutire sau reducere a amenzii, și constatând că apărătorul inculpatului, avoc. G.I.P., a justificat de ce nu s-a putut prezenta în instanță la termenul din 29 octombrie 2012, respectiv, că a avut de susținut cauze la alte instanțe, cu sediul în alte localități, dar nu a dovedit și imposibilitatea asigurării substituirii, în baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus reducerea amenzii aplicate acestuia prin încheierea din 29 octombrie 2012, de la 1.000 RON la suma de 100 RON.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul O.S., singura critică formulată prin intermediul apărătorului din oficiu, acesta nefiind prezent în fața instanței, fiind încadrată în cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. privind individualizarea pedepsei.

Din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., în sensul încadrării faptelor pentru care acesta a fost trimis în judecată în infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind C. vamal, aspect ce a constituit și motiv de critică a hotărârii primei instanțe formulată în apel formulat de către inculpat.

Analizând decizia recurată din perspectiva celor două cazuri de casare invocate, Înalta Curte reține constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Ca situație de fapt, în sarcina inculpatului O.S. s-a reținut faptul că, la data de 6 septembrie 2011, a deținut în autovehiculul utilizat, în afara antrepozitului fiscal, un număr de țigarete peste limita legală, respectiv 100.000 țigarete, având aplicate timbre fiscale de proveniență ucraineană și fără a fi marcate corespunzător legii române, țigări pe care acesta nu le-a declarat în termenul prevăzut de lege la autoritatea competentă, sustrăgându-se astfel de la plata accizelor și taxe vamale.

În drept ambele instanțe au apreciat că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, modif. prin O.U.G. nr. 54/2010 și art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Înalta Curte constată că încadrarea juridică, astfel cum aceasta a fost stabilită, nu este corectă, iar fapta de a deține și transporta bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, cum sunt țigările, cunoscând că acestea provin din contrabandă (împrejurarea necontestată de către inculpat, astfel cum rezultă din motivele de apel), în scopul comercializării fără achitarea taxelor vamale, a accizelor și a taxei pe valoarea adăugată, sustrăgându-le de la plata obligațiilor fiscale, întrunește elementele constitutive doar ale infracțiunii prevăzute în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, aceasta absorbind în conținutul său infracțiunile prevăzute de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Astfel, art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 incriminează evaziunea fiscală, constând în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Infracțiunea prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din C. fisc. constă în deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 de țigarete.

Art. 270 alin. (3) C. vam. asimilează infracțiunii de contrabandă colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Se constată că, în vederea combaterii evaziunii fiscale legiuitorul a incriminat, în mod general, sustragerea de la plata taxelor și impozitelor în Legea nr. 241/2005 și, respectiv, în alte legi speciale modalități concrete de sustragere de la plata taxelor, infracțiunile din aceste legi constituind forme specifice de evaziune fiscală.

Infracțiunea de evaziune fiscală reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor cu privire la bunuri aflate pe teritoriul României, iar infracțiunea de contrabandă reprezintă o normă complexă de incriminare a unei modalități specifice de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea bunurilor cu încălcarea regimului juridic al frontierei de stat.

Omisiunea de a supune bunurile la controlul vamal poate fi în sine o sustragere directă de la plata taxelor (taxe vamale, TVA, eventual accize), dar poate fi și un act pregătitor (de exemplu, bunuri scutite prin natura lor sau prin destinație de la taxe vamale, accize sau TVA sunt introduse în țară prin contrabandă, tocmai pentru a fi ulterior comercializate ilicit, cu sustragerea de la plata taxelor). Bunurile traficate prin contrabandă (țigările) sunt admise la comerțul liber (licit), dar sunt obiect al contrabandei tocmai pentru a fi sustrase de la vămuire (ce implică nu doar verificarea naturii și cantității bunurilor, dar mai ales plata taxelor vamale, a accizelor și a TVA, fără de care bunurile nu ar primi liber de vamă, nu ar primi dreptul de a fi puse în circulație pe piața internă).

Astfel, obiectul juridic al infracțiunii de evaziune fiscală este diferit de cel al infracțiunii de contrabandă doar prin faptul că, în cazul infracțiunii de contrabandă se apără și regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.

Obiectul juridic complex al infracțiunii de contrabandă apare ca evident din analiza prevederilor O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României. Astfel, art. 1 alin. (1) lit. l) din Ordonanță stabilește că prin infracțiune de frontieră se înțelege fapta prevăzută de lege ca infracțiune, săvârșită în scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri. Potrivit art. 8 alin. (4) din același act normativ trecerea frontierei de stat a mijloacelor de transport, mărfurilor și altor bunuri se face cu respectarea legilor care reglementează regimul vamal.

Ca atare, O.U.G. nr. 105/2001 stabilește foarte clar că infracțiunea de contrabandă este o infracțiunea de frontieră, întrucât sancționează trecerea ilegală peste frontiera de stat a mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri

Motivul pentru care infracțiunea de contrabanda sau cea asimilată contrabandei nu este incriminată în O.U.G. nr. 105/2001, ci de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, rezidă în prevederile art. 8 alin. (4) și în faptul că, pe lângă protejarea frontierei de stat, prin această incriminare legiuitorul a căutat să asigure și colectarea taxelor și impozitelor.

În ceea ce privește elementul material al laturii obiective, în cazul infracțiunii de contrabandă acesta constă în introducerea sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau a mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, sau în introducerea sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal. În varianta asimilată din art. 270 alin. (3) C. vam., elementul material constă în colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase controlului vamal.

Elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile și se realizează prin sustragerea bunurilor de la controlul vamal respectiv prin deținerea acestora cunoscând că au fost sustrase de la controlul vamal.

Se observă că elementul material al evaziunii fiscale, ca și scopul săvârșirii infracțiunii (sustragerea de la plata sumelor datorate ca obligații fiscale) sunt incluse în elementul material și scopul infracțiunii de contrabandă, astfel că încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră (primul birou vamal) a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene conduce la reținerea infracțiunii prev. de art. 270 C. vam., care absoarbe infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce privește infracțiunea de deținere a produselor accizabile în afara antrepozitului fiscal prevăzută în art. 296

1

alin. (1) lit. l) din C. fisc., prin care este incriminată tot sustragerea de la plata taxelor și impozitelor datorate statului (aceasta fiind tot o formă de evaziune fiscală), elementul material constă în deținerea sau comercializarea produselor accizabile supuse marcării.

În cazul infracțiunii prev. de art. 270 alin. (3) C. vam. elementul material al laturii obiective este mai extins față de cel al infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de țigarete.

Având în vedere și obiectul juridic mai larg al infracțiunii de contrabandă (prin care se protejează și regimul frontierei de stat) dar și modalitatea specifică de realizare a elementului material, varianta deținerii fiind prevăzută de ambele infracțiuni, se constată că infracțiunea de contrabandă, atât în varianta tip, cât și în cazul celei asimilate, reprezintă o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al frontierei.

Deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracțiunea de contrabandă reprezintă o infracțiune complexă ce include în obiectul juridic și în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plății acelorași taxe și impozite (ce se regăsesc fie în conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, dacă nu este vorba despre produse accizabile supuse marcării, cărora să le lipsească marcajul corespunzător, fie în conținutul constitutiv al deținerii de bunuri în afara antrepozitului fiscal, dacă este vorba despre produse accizabile supuse marcării și care sunt marcate necorespunzător), cât și introducerea acestora în țară în mod fraudulos.

În aceste condiții, fapta de a deține țigări cunoscând că acestea provin din contrabandă, conduce la reținerea doar a infracțiunii prev. de art. 270 alin. (3) C. vam. care absoarbe în conținutul său infracțiunea prev. de art. 296 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

În raport de toate considerentele anterioare, Înalta Curte, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., în baza art. 385, pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va dispune admiterea recursului formulat de inculpat, casarea în parte a hotărârilor, și, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 296 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, în infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Deși și-a încadrat criticile în cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei, cu ocazia dezbaterilor, apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat achitarea acestuia, fără să indice un caz de casare prin prisma căruia să se poată face o analiză a cererii sale sau măcar un temei de drept din cele prevăzute de art. 10 C. proc. pen. În aceste condiții, având în vedere și împrejurarea că prezenta cauză a fost soluționată în procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. privind recunoașterea vinovăției, instanța de recurs constată că nu poate verifica hotărârea sun aspectul invocat. De altfel, pornind de la faptul că apărarea a reluat în prezenta cale de atac motivele de apel, în realitate criticile formulate în fața instanței de prim control judiciar au vizat încadrarea juridică dată faptei, asupra căreia Înalta Curte s-a pronunțat anterior.

Referitor la criticile formulate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., acestea vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei ce va fi aplicată pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.

Astfel, având în vedere limitele de pedeapsă astfel cum au fost reduse urmare a incidenței în cauză a dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei rezultat și din cantitatea țigări deținută, respectiv 100.000 țigarete cu timbre fiscale de proveniență ucraineană și care nu aveau aplicate timbrele prevăzute de legislația română, circumstanțele personale ale inculpatului, principiul non reformatio in pejus, Înalta Curte îi va aplica acestuia o sancțiune orientată către minimul prevăzut de dispozițiile legale, de 1 an și 6 luni închisoare, apreciind că nu există circumstanțe de fapt sau de drept care să poată fi reținute drept circumstanțe atenuante. împrejurările invocate de apărare, respectiv poziția procesuală de recunoaștere a faptei nu mai poate fi avută în vedere în condițiile în care aceasta a fost deja valorificată conform art. 320 alin. (7) C. proc. pen. prin reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. se vor interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

Se va dispune totodată suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, împrejurarea că inculpatul este singurul care a recurat hotărârea nepermițând o altă modalitate de individualizare a executării pedepsei.

Conform art. 359 C. proc. pen. va atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen., respectiv săvârșirea de noi infracțiuni sau neplata cu rea-credință a sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei penale atacate, sub celelalte aspecte neputând fi reținut vreun caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu.

În raport de soluția de admitere a recursului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului iar onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul O.S.I. împotriva Deciziei penale nr. 197/A/2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 242 din 21 iunie 2012 a Tribunalului Cluj, numai în ceea ce privește latura penală a cauzei și, în rejudecare:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului O.S.I. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv: 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal a unui număr de țigarete peste limita legală, având aplicate timbre fiscale de proveniență ucraineană și nefiind marcate conform legii române prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunile prevăzute de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, în infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. condamnă inculpatul O.S.I. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 81 - 82 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.

Conform art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 4 iunie 2013.

Procesat de GGC - CL