ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 586/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 19 din 30 aprilie 2013 a Tribunalului Covasna, în baza art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 296 1 alin. (2) lit. a) din același act normativ, a art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a), b), alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen., s-a condamnat inculpatul Ț.V. la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 10 alin. (1) teza I din același act normativ, a art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a), b), alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 8 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit conform art. 82 C. pen., care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. S-a constatat că inculpatul Ț.V. a fost reținut pentru 24 ore, din data de 16 noiembrie 2011 până la data de 17 noiembrie 2011 și că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de acesta prin încheierea nr. 12 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Covasna pronunțată în Dosar nr. 4042/119/2011 definitivă prin încheierea nr. 113/R din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, a încetat de drept la data de 15 decembrie 2011. S-a respins ca rămasă fără obiect acțiunea civilă formulată de Autoritatea Națională a Vămilor - D.R.A.O.V.

Brașov. În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a țigaretelor - 76.159 pachete - evidențiate în procesul-verbal din 16 noiembrie 2011, ambalate în saci, sigilați și semnați spre neschimbare, aflați în custodia D.R.A.O.V. Brașov. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii, aceasta se comunică Oficiului Național al Registrului Comerțului. În baza art. 6 alin. (1 1 ) din O.G. nr. 75/2001, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, aceasta s-a comunicat D.G.F.P. Brașov pentru efectuarea mențiunilor în cazierul fiscal al inculpatului. În baza art. 91 3 alin. (7) C. proc. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii, s-a dispus arhivarea suportului optic - DVD din 27 octombrie 2011, evidențiat în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Covasna, în loc special, în plic sigilat, cu asigurarea confidențialității.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că urmare a aspectelor stabilite informativ de către lucrătorii Poliției Stațiunii Covasna privind comercializarea de țigări și alcool de contrabandă pe raza orașului Covasna după investigațiile efectuate în dosarul penal mai sus menționat, în cursul lunii octombrie 2011, au fost identificate principalele locații de depozitare și persoanele care distribuiau pachete de țigări nemarcate sau marcate necorespunzător în acest oraș, cât și o serie de distribuitori. Astfel, în dosarul penal inițial nr. 5/P/2011, la data de 10 februarie 2011, a fost începută urmărirea penală față de învinuitul J.G.C.

pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, confirmată prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna din data de 16 februarie 2011, ora 08.30, iar prin ordonanța din data de 29 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna s-a dispus extinderea cercetării penale pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 față de învinuitul K.P. Urmare a valorificării interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice și comunicărilor efectuate - apeluri primite sau recepționate - inclusiv a mesajelor tip SMS și MMS de la și către numerele de telefon ale lui J.G.C., K.P., P.I.

- în baza autorizațiilor din 05 septembrie 2011 emise de Tribunalul Covasna, au fost identificați ca având astfel de preocupări și numiții R.C., R.S.T., D.Z., N.M., T.C. și V.G.J. Apoi, în urma interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice și comunicărilor efectuate - apeluri primite sau recepționate - inclusiv a mesajelor tip SMS și MMS de la și către numerele de telefon ale numiților numiții R.C., R.S.T., D.Z., N.M., T.C. și V.G.J., precum și a înregistrărilor audio-video în mediul ambiental, localizării și urmăririi prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere asupra activităților ilicite desfășurate de aceștia - în baza autorizațiilor din 03 octombrie 2011 emise de Tribunalul Covasna, au fost identificați mai mulți distribuitori de pachete de țigări nemarcate sau marcate necorespunzător în orașul Covasna, printre care și B.A., C.F.A., P.A., C.E., E.I.

Valorificând interceptările telefonice ale acestora și fiind continuată supravegherea operativă a acestora, s-a solicitat Tribunalului Covasna autorizarea unui număr de 12 percheziții domiciliare printre care și la următoarele imobile - comuna C., județul Brașov, domiciliul numitului Ț.V. și respectiv clădirea fostului C.A.P. din comuna C., județul Brașov, imobil folosit de Ț.V., dispuse prin încheierea din data de 08 noiembrie 2011 a acestei instanțe. Astfel, cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în baza autorizațiilor de percheziție din 16 noiembrie 2011 emise de Tribunalul Covasna, la imobilele deținute de inculpatul Ț.V.

pe raza comunei C., județul Brașov, a fost identificată cantitatea de 76.159 pachete țigări de diferite mărci de proveniență extracomunitară (marca E., având aplicat timbru emis de Republica Moldova, marca W. și marca P. având aplicate timbre inscripționate „For Duțy Free Only”) deținută fără documente de proveniență, neaccizată de către autoritățile fiscale române, destinată comercializării, țigările fiind predate în custodia D.R.A.O.V. Brașov. Cu ocazia percheziției la domiciliul numitului Ț.V. din comuna C., județul Brașov, au fost descoperite mai multe arme și muniție aferentă.

De la fața locului s-au ridicat trei cartușe asupra cărora persoana percheziționată nu a putut prezenta documente de proveniență, cartușe de alt calibru decât al armelor deținute legal, cartușele în cauză prezentând următoarele caracteristici - un cartuș având inscripția deteriorată în dreptul capsei, putându-se distinge inscripția 44 W 1 s+2; un cartuș calibru 5, 6 având inscripția în dreptul capsei 83; un cartuș având inscripția deteriorată în dreptul capsei, având posibil inscripția 36*. Cartușele au fost introduse în Camera de corpuri delicte a I.P.J. Covasna.

Prin ordonanța din data de 17 februarie 2012, s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Rupea pentru a se efectua cercetări privind infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, comisă de Ț.V., iar prin ordonanța nr. 109/P din 20 august 2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rupea, i s-a aplicat acestuia sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 RON pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen. Urmare a celor constatare cu ocazia perchezițiilor domiciliare, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna din data de 16 noiembrie 2011, ora 19.15, s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de Ț.V., R.S.T.

și Z.L.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna din data de 17 noiembrie 2011, ora 00.23, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații Ț.V., R.S.T. și Z.L.C. pentru săvârșirea infracțiunilor menționate. Prin ordonanța din data de 23 noiembrie 2011, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., modificată prin O.U.G.

nr. 54/2010 și art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în privința inculpatului Ț.V., prejudiciul cauzat fiind mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale. Audiat fiind inculpatul a recunoscut că a deținut cantitatea de 76.159 pachete țigări de diferite mărci de proveniență extracomunitară (marca E., având aplicat timbru emis de Republica Moldova, marca W. și marca P. având aplicate timbre inscripționate „For Duty Free Only”) fără documente de proveniență, neaccizate de către autoritățile fiscale române, la imobilele sale din comuna C., județul Brașov, pe care le-a achiziționat de la o persoană necunoscută pentru zilierii care îl ajutau la microferma sa de animale.

Prin săvârșirea acestei fapte, s-a cauzat bugetului consolidat de stat un prejudiciu total de 696.079 RON (38.618 RON taxe vamale, 850 RON majorări întârziere taxe vamale, 497.676 RON accize, 10.949 RON majorări întârziere accize, 144.801 RON TVA și 3.186 RON majorări întârziere TVA).

Cu privire la încadrarea în drept a faptelor săvârșite de inculpatul Ț.V., instanța a reținut că potrivit art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/ 2003 privind C. fisc., constituie infracțiune: 1. deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri; iar în conformitate cu art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, constituie infracțiune de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

În conformitate cu art. 206 3 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 571/2003, produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art. 206 2 , supuse reglementărilor privind accizele potrivit prezentului capitol, iar potrivit art. 206 2 din același act normativ, accizele se aplică următoarelor produse: a) alcool și băuturi alcoolice; b) tutun prelucrat; c) produse energetice și electricitate. Acestea sunt supuse accizării, potrivit art. 206 5 , la momentul: a) producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracției acestora, pe teritoriul Comunității; b) importului acestora pe teritoriul Comunității.

Accizele devin exigibile în conformitate cu art. 206 6 , în momentul eliberării pentru consum și în statul membru în care se face eliberarea pentru consum, acesta fiind faptul generator al calității de debitor al persoanei către bugetul general consolidat al statului, relative la accizele aplicate produselor prevăzute de art. 206 2 . Este considerat import, potrivit art. 206 8 , orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului comunitar, cu excepția: a) plasării produselor accizabile importate sub regim vamal suspensiv în România; b) distrugerii sub supravegherea autorității vamale a produselor accizabile; c) plasării produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau porturi libere, în condițiile prevăzute de legislația vamală în vigoare.

Se consideră de asemenea import: a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România; b) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv; c) apariția oricărui alt eveniment care generează obligația plății accizelor la intrarea produselor accizabile din afara teritoriului comunitar. Se mai reține că atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeași datorie privind accizele, acestea sunt obligate să plătească în solidar acea datorie.

Potrivit Regulamentului CEE nr. 2913/92 al Consiliului European din 12 octombrie 1992, persoana care deține bunuri accizabile fără a face dovada plăți accizelor și impozitelor aferente (TVA și taxe vamale) și care știa sau ar fi trebuit să știe în mod normal în momentul achiziționări sau primirii mărfurilor, că au fost introduse ilegal pe teritoriul Comunității Europene are calitatea de debitor vamal față de statul în care a fost constatată deținerea acestor produse. Astfel, persoana care deține sau comercializează produse suspuse accizării are calitatea de contribuabil, potrivit Legii nr. 241/2005, având o obligație fiscală privind plata accizelor, TVA și taxelor vamale aferente cantității de produse accizabile date spre consum, inclusiv a celor deținute pe teritoriul României și care nu au fost supuse taxelor aferente la momentul importului sau producerii acestora.

Așadar, ascunderea de către o persoană în sensul deținerii ilicite a bunurilor accizabile (sursa impozabilă și taxabilă în accepțiunea legii) constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Generic, evaziunea fiscală constă în totalitatea procedeelor licite sau ilicite prin care cei interesați sustrag în tot sau în parte materia impozabilă obligațiilor fiscale. Juridic desemnează ansamblul infracțiunilor, săvârșite de un contribuabil sau o altă persoană, cu intenție, prin îndeplinirea în mod fraudulos sau neîndeplinirea obligațiile fiscale sau procesual-fiscale la care este ținut și având ca rezultat lezarea normalei funcționări a sistemului fiscal general.

În sensul legii penale, prin obligații fiscale se desemnează obligațiile prevăzute de C. fisc. și C. proc. fisc., potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005. În materia accizelor armonizate, acest impozit este datorat bugetului de stat pentru anumite produse provenite din producția internă sau din import: alcool, tutun, produse energetice. Infracțiunea de la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile. În ipoteza în care ascunderea se realizează prin acte materiale asupra venitului sau bunului, subiect activ poate fi orice persoană. Sursa impozabilă trebuie interpretată în sens larg, acoperind atât suma impozabilă, cât și activitatea generând acea sumă, iar modalitatea prevăzută de acest text de lege are ca obiect impunerile rezultând din surse ilicite, în sensul că activitatea generatoare de venituri este realizată de manieră ocultă și fără respectarea dispozițiilor legale.

Relativ la subiectul activ al evaziunii fiscale, acesta se delimitează prin raportare la persoanele, cărora legea penală specială le impune o anumită conduită - raport penal de conformare - sau la persoana/persoanele, care au încălcat aceste dispoziții comițând o infracțiune - raport penal de conflict. Din analiza dispozițiilor Legii nr. 241/2005 și a legislației fiscale, rezultă cinci categorii de subiecte active ale infracțiunilor de evaziune fiscală sau infracțiunilor asimilate: contribuabil, plătitor, suportator, persoana impozabilă și alte persoane. Noțiunea de contribuabil, în speță, este definită de art. 17 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 și art. 2 pct. b) din Legea nr. 241/2005, ca fiind orice persoană fizică sau juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică, ce datorează impozite și taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.

Față de modalitatea de încriminare a faptei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, Tribunalul reține că subiect activ al acestei infracțiuni poate fi orice persoană, fizică sau juridică, mai ales când este vorba de modalitatea de ascundere a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, deoarece acțiunea de „ascundere” poate fi săvârșită atât în interes propriu, cât și în interesul altei persoane, textul de lege neprevăzând un subiect activ calificat, spre deosebire de infracțiunile încriminate la lit. b)-f) al aceluiași articol, ale căror elemente materiale constă în acțiuni și inacțiuni specifice activității unei persoane juridice, care are obligația de a ține evidență contabilă.

Mai mult, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, astfel acțiunea de ascundere a bunului, ca una din modalitățile prevăzută de lege, când deținerea acestuia este supusă impozitului sau taxei, se comite cu scopul arătat anterior, care are ca urmare imediată păgubirea patrimoniului public al statului.

În ceea ce privește infracțiunea de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, prevăzută și pedepsită de art. 296 1 alin. (1) lit. l) al Legii nr. 571/2003, elementul material al laturii obiective se realizează prin acțiunea de „deținere” de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării. Dar acțiune de deținere reglementată ca prohibită de textul art. 296 1 alin. (1) lit. l) al Legii nr. 571/2003 vizează nerespectarea de către normelor C. fisc.

ce impun ca deținerea și comercializarea produselor accizabile supuse marcării să se facă numai de antrepozitari fiscali autorizați, a căror activitate poate fi monitorizată constant de organele fiscale. Așasar, nerespectarea dispozițiilor legale privind funcționarea antrepozitului fiscal și operațiunile legate de produsele accizabile atrage răspunderea penală conform art. 296 1 din Legea nr. 571/2003. Prin urmare, în drept, s-a reținut că fapta inculpatului Ț.V.

care la data de 16 noiembrie 2011, a deținut în afara unui antrepozit fiscal (în imobilul din comuna C., județul Brașov, și în imobilul fostului C.A.P.), cantitatea de 76.159 pachete țigări, fără documente de proveniență, neaccizată de către autoritățile fiscale române, destinată comercializării, sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor fiscale către stat prin ascunderea sursei impozabile și cauzând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în valoare totală de 696.079 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Văzând că faptele au fost săvârșite de inculpat în concurs real, s-au aplicat față de acesta prevederile art. 33 lit. a) C. pen. Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă fără echivoc vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor pentru care acesta a fost trimis în judecată, care constituie infracțiunile mai sus indicate, astfel încât Tribunalul a dispus condamnarea acestuia. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei care este acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., examinate în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea - dispozițiile părții generale a acestui Cod, limitele de pedeapsă fixate lege - reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., gradul de pericol social al faptelor săvârșite, circumstanțele reale de comitere a acestora, și anume împrejurarea că a fost achiziționată și deținută o cantitate foarte mare de țigări - 1.523.180 țigarete (76.159 pachete), natura infracțiunilor, valorile sociale vătămate, precum și consecințele pe care le-au produs materializate întru-un prejudiciu extrem de ridicat cauzat bugetului de stat de 696.079 RON.

S-au avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că s-a prezentat la fiecare termen de judecată, vârsta acestuia de 51 ani, că deși anterior a mai fost condamnat de sentința penală nr. 92 din 14 martie 2005 a Judecătoriei Brașov la amendă penală pentru comiterea infracțiunilor de amenințare și insultă, iar prin ordonanța nr. 109/P din 20 august 2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rupea i s-a aplicat acestuia sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 RON pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen., potrivit înscrisurilor de la dosar urmărire penală, acesta se bucură de apreciere în cadrul comunității fiind caracterizat ca un cetățean exemplu, bun gospodar, participant la toate activitățile socio-culturale ale comunei, este integrat familial, social și ocupațional, fiind în prezent persoană fizică autorizată ce își desfășoară activitatea profesională în domeniul producției de lapte și creșterii vitelor de carne, este consilier local în Consiliul Local al comunei C., și, de asemenea, că potrivit referatului de evaluare din 23 aprilie 2013 întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, provine dintr-o familie legal constituită, la rândul său este căsătorit are trei copii (primii doi dintr-o căsătorie anterioară), al treilea fiind minor,

bucurându-se de un mediu de familie caracterizat de relații firești bazate pe afectivitate, respect și sprijin reciproc, impactul și costurile psihologice a faptelor săvârșite asupra sa, conștientizarea consecințelor reiterării comportamentului ce a dus la trimiterea sa în judecată, manifestarea regretului față de consecințele faptelor sale, capacitatea intelectuală de a înțelege riscurile la care s-a supus, și nu în ultimul rând eforturile depuse de inculpat care a achitat în totalitate prejudiciul de 696.079 RON până la primul termen de judecată (potrivit ordinelor de plată din 07 februarie 2012, 10 februarie 2012, și 15 februarie 2012; 16 februarie 2012, din 12 martie 2012, 29 martie 2012, 29 iunie 2012, 16 aprilie 2013). Prin urmare, Tribunalul a apreciat că inculpatul poate parcurge în continuare un traseu dezirabil social valorificând resursele personale și familiale menționate în referat, având motivația necesară pentru a persevera în atingerea planurilor de viitor pe care și le-a propus, că dispune, așadar, de resurse individuale și familiale optime în vederea schimbării comportamentale, că nu prezintă un stil de viață care să îl predispună la comiterea de infracțiuni, astfel încât urmează a reține în sarcina acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen.

și a face aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. Analizând cele mai sus expuse, instanța de fond a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea la dozarea cărora a ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, de reducerea cu o treime potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a acestor limite, de circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b), alin. (2) C. pen., făcând aplicarea dispozițiilor art. 76 C. pen., cu respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și persoana inculpatului, apreciind că astfel stabilite oferă garanții în ceea ce privește realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei, astfel cum a fost stabilit de art. 52 C. pen.

Astfel, în baza art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 296 1 alin. (2) lit. a) din același act normativ, a art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a), b), alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen., a condamnat pe inculpatul Ț.V. la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 10 alin. (1) teza I din același act normativ, a art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., a art. 74 alin. (1) lit. a), b), alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 8 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Persoana inculpatului, comportamentul său anterior și ulterior comiterii faptei, precum și considerentele mai sus expuse au format convingerea instanței de judecată că scopul și funcțiile pedepsei pot fi atinse fără executarea pedepsei în regim de detenție, astfel încât, văzând dispozițiile art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni ce constituie termenul de încercare, potrivit art. 82 C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii. În conformitate cu art. 359 alin. (2) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., arătându-i-se că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune, pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. Instanța de fond a reținut că inculpatul, prin apărător, având în vedere poziția sa privind aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen., a solicitat, în principal, achitarea inculpatului Ț.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere a unei cantități de țigări netimbrate mai mare de 10.000 fire, prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) Legea nr. 241/2005, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen. raportat la art. 18 1 C. pen. și aplicarea unei amenzi administrative, pe considerentul că fapta nu a prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Sub acest aspect, instanța a reținut că este exclusă pronunțarea unei soluții de achitare în cazul judecării cauzei potrivit procedurii reglementate de art. 320 1 C. proc. pen., față de inculpatul care, până la începerea cercetării judecătorești, declară personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Această concluzie rezultă, fără echivoc, din prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., care statuează imperativ că instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Recunoașterea vinovăției derivă din necesitatea reformei penale și instanța constată că potrivit acestei noi instituții, inculpatul care își recunoaște vinovăția, conform cerințelor legale, beneficiază de reducerea limitelor speciale de pedeapsă. Acest beneficiu acordat persoanei care este judecată în baza acordului de vinovăție, trebuie reflectat în pedeapsa aplicată, având în vedere că durata procedurii este redusă considerabil, nu se mai administrează alte probe, prin urmare, celeritatea procedurii este accentuată. Chiar dacă inculpatul înțelege să solicite aplicarea acestor dispoziții legale, și în cursul acestei proceduri instanța este datoare să examineze probele administrate în faza de urmărire penală, pe baza cărora s-a cerut a se face judecata pentru a se concluziona că faptele sunt stabilite și că sunt suficiente date cu privire la persoana care le-a săvârșit pentru a permite stabilirea unei pedepse.

în altă ordine de idei, conform art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen., instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. Per a contrario, potrivit art. 320 1 alin. (8) C. proc. pen., instanța de fond a respins cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În acest caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun. Trăsăturile esențiale ale oricărei infracțiuni sunt definite de art. 17 alin. (1) C. pen.

și anume fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală. Așadar pentru ca o faptă să fie caracterizată drept infracțiune, aceasta - pe lângă conținutul legal descris prin norma de încriminare ce cuprinde condițiile obiective și subiective în care o faptă devine infracțiune și conținutul concret al unei fapte determinate, comisă în realitatea obiectivă de către o persoană și care se înscrie prin elementele sale în tiparul abstract prevăzut în norma de încriminare - trebuie să îmbrace și cele trei trăsături esențiale descrise de art. 17 alin. (1) C. pen., printre care și pericolul social. Or, dacă o faptă prevăzută de legea penală nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aceasta nu constituie infracțiune, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 18 1 alin. (1) C. pen.

De asemenea, s-a precizat că, potrivit art. 51 alin. (4) C. pen., necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei. Din alt punct de vedere, la stabilirea în concret a gradului de pericol social - în mod cumulativ - se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, acestea fiind evaluate deopotrivă, fără preeminența vreunuia din acestea.

În speță, în contextul în care inculpatul care deține își desfășoară activitatea profesională în domeniul producției de lapte și creșterii vitelor de carne, deținând un număr impresionant de animale, având așadar asigurate condițiile existenței la un nivel ridicat, deși a mai fost condamnat anterior, suferind rigorile legii penale, aflat la o vârstă la care posedă capacitatea intelectuală de a înțelege riscurile la care s-a supus, totuși, acesta a achiziționat și deținut o cantitate foarte mare de țigări - 1.523.180 țigarete (76.159 pachete) neaccizate și nu un ultimul rând consecințele produse materializate întru-un prejudiciu extrem de ridicat cauzat bugetului de stat de 696.079 RON, deși achitat în totalitate, nu se poate aprecia că faptele acestuia au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege, că prin conținutul lor concret, sunt lipsite în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În subsidiar, inculpatul a solicitat condamnarea pentru cele două infracțiuni, cu reținerea prevederilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. și cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa închisorii orientată spre minimul general, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit prevederilor art. 81 C. pen., fără aplicarea pedepselor complementare, apreciindu-se că reținerea circumstanței atenuante a recunoașterii faptei poate coexista pe lângă cauza de reducere a pedepsei prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., fiecare cu efectele caracteristice și totodată cumulative.

Cu privire la acest aspect, s-a reținut de către instanța de fond că, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanțe atenuate judiciare, deoarece ar însemna ca aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică. Aceste dispoziții ar putea coexista doar în ipoteza în care art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., ar reflecta o altă atitudine favorabilă inculpatului, după săvârșirea infracțiunii, alta decât comportamentul sincer reținut în speță. Or, așa cum s-a arătat în precedente, conduita procesuală a inculpatului - constând în recunoașterea faptelor - a primit deja eficiența juridică constând în reducerea limitelor de pedeapsă.

Relativ la măsurile preventive dispuse în prezenta cauză, s-a reținut că prin ordonanța din 16 noiembrie 2011, s-a dispus reținerea inculpatului pentru 24 ore din 16 noiembrie 2011, ora 21.50, până în data de 17 noiembrie 2011, orele 17.00. Prin încheierea nr. 12 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Covasna pronunțată în Dosar nr. 4042/119/2011 definitivă prin încheierea nr. 113/R din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel Brașov a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu - comuna C., județul Brașov, inculpatul Ț.V. și orașul Covasna, județul Covasna, inculpații R.S.T. și Z.L.C. - fără încuviințarea instanței, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 17 noiembrie 2011 până la data de 15 decembrie 2011 inclusiv.

Cu privire la latura civilă, s-a reținut în cursul urmăririi penale, Autoritatea Națională a Vămilor - D.J.A.O.V. Covasna s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului Ț.V. cu suma de 696.079 RON din care 38.618 RON taxe vamale, 850 RON majorări întârziere taxe vamale, 497.676 RON accize, 10.949 RON majorări întârziere accize, 144.801 RON TVA și 3.186 RON majorări întârziere TVA. Pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin ordonanțele nr. 5/P/2011 din 22 noiembrie 2011 și 23 noiembrie 2011 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, au fost luate măsuri asigurătorii față de inculpatul Ț.V. Conform situației înaintate de D.R.A.O.V. Brașov - D.J.A.O.V.

Covasna în conturile acestei instituții au intrat următoarele sume: 10.000 RON în 07 februarie 2012, 40.000 RON în 08 februarie 2012, 10.000 RON, 26.618 RON și 93.382 RON în 10 februarie 2012, 320.000 RON în 15 februarie 2012, 50.000 RON în 16 februarie 2012, 2.000 RON în 17 februarie 2012, 84.801 RON, 44.294 RON și 10.949 RON în 12 martie 2012, 850 RON, 2.000 RON și 3.186 RON în 29 martie 2012, total 698.080 RON, astfel încât s-a dispus prin ordonanțele nr. 5/P/2011 din data de 09 aprilie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna s-a dispus ridicarea sechestrului imobiliar și a popririi asigurătorii dispuse la data de 23 noiembrie 2011, respectiv la data de 22 noiembrie 2011. D.R.A.O.V.

Brașov, însușindu-și constituirea de parte civilă în cauză, potrivit H.G. nr. 110/2009 coroborat cu dispozițiile Ordinului circular nr. 4990/2011 al vicepreședintelui A.N.A.F, a solicitat să se constate că acțiunea civilă a rămas fără obiect, prejudiciul fiind achitat în întregime. Prin urmare, Tribunalul a respins ca rămasă fără obiect acțiunea civilă formulată de Autoritatea Națională a Vămilor - D.R.A.O.V. Brașov. În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a țigaretelor - 76.159 pachete - evidențiate în procesul-verbal din 16 noiembrie 2011, ambalate în saci, sigilați și semnați spre neschimbare, aflați în custodia D.R.A.O.V. Brașov. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpatul Ț.V.

Prin decizia penală nr. 99/Ap din 13 septembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și de inculpatul Ț.V. împotriva sentinței penale nr. 19 din 30 aprilie 2013 a Tribunalului Covasna, pronunțată în Dosarul nr. 908/119/2013. În temeiul art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Ț.V. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Analizând actele și lucrările dosarului instanța de apel a apreciat că apelurile Parchetului și inculpatului sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive: În ceea ce privește apelul parchetului, prin care se solicită majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, s-a constatat că acesta este neîntemeiat, deoarece instanța de fond a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale, în momentul în care a procedat la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

Or, circumstanțele atenuante reținute în cauză de către instanța de fond își au suportul în situația de fapt rezultată din probe. În primul rând, Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că inculpatul a depus eforturi pentru achitarea în întregime a prejudiciului calculat de organele fiscale, fapt ce justifică reținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen. Astfel, deși organele fiscale au stabilit în cauză existența unui prejudiciu destul de mare, de 693.079 RON, inculpatul a făcut eforturi și l-a achitat în întregime în cursul procesului penal, fapt ce întrunește condițiile circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) C. pen.

Trebuie făcută distincția între persoanele care înțeleg să achite în întregime prejudiciul stabilit de organele fiscale și cele care nu depun eforturi pentru aceasta, motiv pentru care în primul caz legiuitorul a reglementat circumstanța atenuantă legală de la art. 74 lit. b) C. pen. De asemenea, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că acesta are o vârstă înaintată, se bucură de o apreciere în comunitate, fiind caracterizat ca un cetățean exemplu, bun gospodar, participant la toate activitățile socio-culturale ale comunei, este integrat familial, social și ocupațional, este consilier local în Consiliul Local al comunei C., este căsătorit și are un copil minor în întreținere, în mod corect a reținut instanța de fond că toate acestea justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

Sunt suficiente elemente pentru reținerea acestei circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, care este caracterizată ca o persoană cu preocupări oneste, bine văzută în comunitatea din care face parte. Cum în favoarea inculpatului s-au reținut cele două circumstanțe atenuante legale, în mod corect instanța de fond a coborât pedepsele aplicate acestuia sub minimul special prevăzut de lege pentru faptele penale săvârșite, aplicându-i inculpatului o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) alin. (2) din Legea nr. 241/2005. În urma contopirii celor două pedepse instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, fără a aplica un spor de pedeapsă.

Curtea apreciază că în mod corect a constatat instanța de fond că față de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului și față de persoana acestuia, nu se impune aplicarea unui spor de pedeapsă, care să reflecte gravității pluralității de infracțiuni în ansamblul său. Cum inculpatul a reparat prejudiciul și a avut anterior faptei un comportament bun, nu este necesară aplicarea unui spor de pedeapsă, pentru a avea garanția că acesta se va reeduca, în urma executării pedepsei. În ce privește apelul inculpatului, prin care acesta solicită în principal achitarea sa, în baza art. 18 1 C. pen. și în subsidiar reducerea cuantumului pedepsei aplicate, prin reținerea și a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., s-a constatat că și acesta este nefondat.

S-a apreciat că chiar dacă nu există un punct de vedere unitar cu privire la posibilitatea achitării inculpatului, în temeiul art. 18 1 C. pen., în cazul în care acesta a solicitat judecarea sa în temeiul art. 320 1 C. proc. pen., Curtea constată că în speță nu se impune analizarea acestui aspect, deoarece nu sunt întrunite condițiile art. 18 1 C. pen. Faptele penale reținute în sarcina inculpatului nu sunt lipsite în mod vădit de importanță, pentru a se putea susține că aceastea nu întrunesc gradul de pericol social al unei infracțiuni. Pentru a putea considera că o faptă penală nu atinge gradul de pericol concret al unei infracțiuni ar trebui ca toate condițiile enumerate la art. 18 1 C. pen.

să fie întrunite, inclusiv urmarea produsă. Or, în speță nu se poate reține că un prejudiciu în valoare de 696.079 RON ar constitui o atingere minimă a valorilor sociale ocrotite de lege prin încriminarea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului. Repararea ulterioară a prejudiciului nu este de natură să conducă la altă concluzie, deoarece aceasta ar putea avea relevanță la individualizarea pedepsei aplicate, însă nu înlătură existența urmării imediate a infracțiunii, care s-a produs odată cu săvârșirea acesteia. De altfel, în speță instanța de fond a dat relevanță aspectului privind repararea prejudiciului de către inculpat, reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen.

În ceea ce privește cererea subsidiară a inculpatului, de reducere a cuantumului pedepsei aplicate, prin reținerea în favoarea acestuia și a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., s-a constatat că nici aceasta nu este întemeiată. În primul rând, reținerea în plus a acestei circumstanțe atenuante nu obligă instanța la reducerea pedepsei aplicate, deoarece reducerea pedepsei în cazul reținerii mai multor circumstanțe se face o singură dată, pentru toate circumstanțele atenuante reținute în cauză. în al doilea rând, s-a constatat că nu se impune în speță reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., deoarece nu este suficientă recunoașterea faptei, pentru reținerea acestei circumstanțe atenuante.

Este necesară existența unei căințe active a inculpatului, care să releve o stare de regret deosebită a acestuia, manifestată în colaborarea cu organele judiciare pentru descoperirea tuturor participanților la fapte și tragerea la răspundere penală a acestora, care să justifice reținerea acestei circumstanțe. Or, în speță nu se poate reține o astfel de circumstanță în favoarea inculpatului, deoarece acesta nu a colaborat cu organele judiciare pentru descoperirea altor persoane care au săvârșit fapte penale similare și nici nu a avut vreo altă contribuție deosebită la limitarea acestui fenomen infracțional.

În ce privește pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia, s-a apreciat că acestea au fost în mod just individualizate de instanța de fond, care a ținut cont atât de circumstanțele atenuante reținute în sarcina inculpatului, cât și de cele agravante care operează în cauză, cum ar fi prejudiciul destul de ridicat produs prin fapta inculpatului sau faptul că acesta a mai încălcat anterior legea penală, fiind sancționat pentru aceasta. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov. La termenul de judecată din 17 februarie 2014, reprezentantul Ministerului Public a învederat instanței că retrage recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și a solicitat să se ia act de manifestarea sa de voință.

Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 385 4 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen. anterior, potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți, inclusiv procurorul, își poate retrage recursul declarat în condițiile arătate în textul de lege menționat, constatând îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voința valabil exprimată a recurentului privind retragerea recursului. În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă. Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 99/Ap din 13 septembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul Ț.V. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2014.