ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 332/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 332/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 17 din 19

aprilie 2013 a Tribunalului Covasna s-a dispus:

În baza art. 296

1

alin. (1) lit.

I)

din Legea nr. 571/2003,

cu aplicarea art. 296

1

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003,

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și a art. 74 alin. (1) lit. a), art.

74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., condamnarea

inculpatului A.D. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe

teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate

sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false - peste 40 litri alcool

etilic.

În baza art. 9 alin. (1)

lit. a) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. și a art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76

alin. (1) lit. d) C. pen., condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea

bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

În baza art. 33 lit. a),

34 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6

luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen.,

a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a

II-

a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 alin. (2)

raportat la art. 81 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit

conform art. 82 C. pen., care va începe să curgă de la data rămânerii definitive

a prezentei sentințe.

În baza art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5)

C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se

suspendă și executarea pedepsei accesorii.

A respins acțiunea

civilă formulată de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale Brașov.

A respins cererea

formulată de aceeași parte civilă privind înființarea măsurilor asigurătorii

asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, precum și poprirea sumelor

de bani datorate cu orice titlu inculpatului.

În baza art. 118 alin. (1)

lit. f) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.D. a

cantității de 116 litri cu lichid incolor care prezintă halenă alcoolică, în 58

flacoane de plastic transparent a câte 2 litri fiecare, ce se află în custodia

Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna potrivit

procesului-verbal de lăsare în custodie din 05 iunie 2012.

În baza art. 13 din

Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii, aceasta se

comunică Oficiului Național al Registrului Comerțului.

În baza art. 6 alin. (1

1

)

din O.G. nr. 75/2001, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a

hotărârii, aceasta se comunică Direcției Generale a Finanțelor Publice Covasna

pentru efectuarea mențiunilor în cazierul fiscal al inculpatului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că:

Prin intermediul

martorului B.L., prietenul fiicei sale, ce locuia cu aceștia, pe la jumătatea

lunii mai a anului 2012, inculpatul A.L. a achiziționat de o cantitate de

aproximativ 120 litri alcool îmbuteliat în sticle de plastic de câte 2 litri la

prețul de 15 RON/litru.

Cantitatea de alcool a fost

dusă la inculpat acasă în satul Z., județul Covasna, cu o mașină marca D., de o

persoană de sex masculin, despre care martora A.B. a arătat că nu o cunoaște și

căreia această martora i-a plătit suma de 1.500 RON pe care inculpatul, tatăl

său, i-a lăsat-o în acest scop.

Inculpatul A.D. a dus

alcoolul achiziționat în incinta Bisericii Catolice din Zălan, ale cărei chei

le deținea, fiind îngrijitor, și a depozitat-o sub altar.

Potrivit probelor, din

acest alcool inculpatul prepara o băutură din doi litri de alcool amestecați cu

patru litri de apă și cu câte o sticluță de esență de rom, pe care o consuma

personal, dar o și vindea locuitorilor din satul Z. la prețul de 1 RON pentru

100 ml.

În acest context în data

de 28 mai 2012, în jurul orelor 09.30, lucrătorii de poliție judiciară din

cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor al I.P.J. Covasna au fost

sesizați prin intermediul apelului de urgență 112 și deplasându-se la fața

locului au constatat că în incinta Bisericii Catolice din satul Z., inculpatul A.D.

deținea în vederea comercializării cantitatea de 116 litri alcool etilic cu o

concentrație de 70% vol. de contrabandă, respectiv 58 PET-uri a 2

litri/fiecare, alcoolul fiind ascuns sub altar.

Pentru încadrarea în

drept a faptelor săvârșite de inculpat, instanța a reținut că în conformitate

cu art. 206

3

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 571/2003, produsele

accizabile sunt produsele prevăzute la art. 206

2

, supuse

reglementărilor privind accizele potrivit prezentului capitol, iar potrivit art.

206

2

din același act normativ, accizele se aplică următoarelor

produse: a) alcool și băuturi alcoolice; b) tutun prelucrat; c) produse

energetice și electricitate.

Acestea sunt supuse

accizării, potrivit art. 206

5

, la momentul: a) producerii acestora,

inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracției acestora, pe teritoriul

Comunității; b) importului acestora pe teritoriul Comunității.

Accizele devin exigibile

în conformitate cu art. 206

6

, în momentul eliberării pentru consum

și în statul membru în care se face eliberarea pentru consum, acesta fiind

faptul generator al calității de debitor al persoanei către bugetul general

consolidat al statului, relative la accizele aplicate produselor prevăzute de art.

206

2

.

Este considerat import, potrivit

art. 206

8

, orice intrare de produse accizabile din afara

teritoriului comunitar, cu excepția: a) plasării produselor accizabile

importate sub regim vamal suspensiv în România; b) distrugerii sub

supravegherea autorității vamale a produselor accizabile; c) plasării

produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau porturi libere, în

condițiile prevăzute de legislația vamală în vigoare.

Se consideră, de

asemenea, import: a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal

suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România; b) utilizarea în scop

personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv;

c) apariția oricărui alt eveniment care generează obligația plății accizelor la

intrarea produselor accizabile din afara teritoriului comunitar.

Potrivit Regulamentului

CEE nr. 2913/92 al Consiliului European din 12 octombrie 1992, persoana care

deține bunuri accizabile fără a face dovada plăți accizelor și impozitelor

aferente (TVA și taxe vamale) și care știa sau ar fi trebuit să știe în mod normal

în momentul achiziționări sau primirii mărfurilor, că au fost introduse ilegal

pe teritoriul Comunității Europene are calitatea de debitor vamal față de

statul în care a fost constatată deținerea acestor produse.

În ceea ce privește

infracțiunea de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal

sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse

marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător

ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, prevăzută și pedepsită de art.

296

1

alin. (1) lit. l) al Legii nr. 571/2003, elementul material al

laturii obiective se realizează prin acțiunea de „deținere” de către orice

persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul

României a produselor accizabile supuse marcării.

Dar acțiune de deținere

reglementată ca prohibită de textul art. 296

1

alin. (1) lit. l) al

Legii nr. 571/2003 vizează nerespectarea de către normelor C. fisc. ce impun ca

deținerea și comercializarea produselor accizabile supuse marcării să se facă

numai de antrepozitari fiscali autorizați, a căror activitate poate fi

monitorizată constant de organele fiscale.

Așadar, nerespectarea

dispozițiilor legale privind funcționarea antrepozitului fiscal și operațiunile

legate de produsele accizabile atrage răspunderea penală conform art. 296

1

din Legea nr. 571/2003.

Inculpatul, prin

apărător, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât în rechizitoriu se reține

cantitatea de 116 litri alcool, cantitate ce se află sub limita de peste 200

litri băuturi spirtoase, prevăzută de lege pentru ca fapta să constituie

infracțiune.

Conform art. 296

1

lit.

I)

din Legea nr. 571/2003 - în vigoare la

data săvârșirii faptelor de natură penală - este încriminată ca infracțiune

deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal, alcool etilic

peste 40 litri.

În speță, inculpatul a

fost depistat deținând o cantitate de 116 litri alcool etilic cu o concentrație

de 70% vol. - astfel cum este definit de dispozițiile art. 206

14

alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 571/2003, iar nu băuturi spirtoase,

pentru care norma de încriminare prevede o altă limită.

Potrivit acestor

dispoziții legale, alcool etilic reprezintă: a) toate produsele care au o

concentrație alcoolică ce depășește 1,2% în volum și care sunt încadrate la

codurile NC 2207 și 2208, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un

produs încadrat la alt capitol al nomenclaturii combinate; b) produsele care au

o concentrație alcoolică ce depășește 22% în volum și care sunt cuprinse în

codurile NC 2204, 2205 și 2206 00 și prin urmare, nu poate fi primită apărarea

inculpatului.

Cu privire la

infracțiune de evaziune fiscală, se impune a se preciza că persoana care deține

sau comercializează produse suspuse accizării are calitatea de contribuabil,

potrivit Legii nr. 241/2005, având o obligație fiscală privind plata accizelor,

TVA și taxelor vamale aferente cantității de produse accizabile date spre

consum, inclusiv a celor deținute pe teritoriul României și care nu au fost

supuse taxelor aferente la momentul importului sau producerii acestora.

În cauză, a rezultat că

inculpatul nu a declarat bunurile impozabile tocmai în scopul de a se sustrage de

la plata obligațiilor fiscale aferente - accize, cantitatea de 116 litri alcool

urmând a fi comercializată, acest aspect ce rezultă din coroborarea

declarațiilor inculpatului cu celelalte probe administrate în cauză, declarația

martorei A.B. care a confirmat că și înainte de data depistării tatăl său a

comercializat băuturi preparate din alcool, apă și esență de rom, locuitorilor

din sat, la prețul de 1 RON/100 ml.

Or ascunderea de către o

persoană în sensul deținerii ilicite a bunurilor accizabile (sursa impozabilă

și taxabilă în accepțiunea legii) constituie infracțiunea de evaziune fiscală

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241 /2005.

În mod generic, evaziunea

fiscală constă în totalitatea procedeelor licite sau ilicite prin care cei interesați

sustrag în tot sau în parte materia impozabilă obligațiilor fiscale.

Juridic desemnează

ansamblul infracțiunilor săvârșite de un contribuabil sau o altă persoană, cu

intenție, prin îndeplinirea în mod fraudulos sau neîndeplinirea obligațiile

fiscale sau procesual-fiscale la care este ținut și având ca rezultat lezarea

normalei funcționări a sistemului fiscal general.

În sensul legii penale,

prin obligații fiscale se desemnează obligațiile prevăzute de C. fisc. și C.

proc. fisc., potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005.

În materia accizelor

armonizate, acest impozit este datorat bugetului de stat pentru anumite produse

provenite din producția internă sau din import: alcool, tutun, produse

energetice.

Infracțiunea de la art.

9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în ascunderea bunului ori a

sursei impozabile sau taxabile.

În ipoteza în care

ascunderea se realizează prin acte materiale asupra venitului sau bunului,

subiect activ poate fi orice persoană.

Sursa impozabilă trebuie

interpretată în sens larg, acoperind atât suma impozabilă, cât și activitatea

generând acea sumă, iar modalitatea prevăzută de acest text de lege are ca

obiect impunerile rezultând din surse ilicitejn sensul că activitatea

generatoare de venituri este realizată de manieră ocultă și fără respectarea

dispozițiilor legale.

Relativ la subiectul

activ al evaziunii fiscale, acesta se delimitează prin raportare la persoanele cărora

legea penală specială le impune o anumită conduită - raport penal de conformare

- sau la persoana/persoanele care au încălcat aceste dispoziții comițând o

infracțiune - raport penal de conflict.

Din analiza

dispozițiilor Legii nr. 241/2005 și a legislației fiscale, rezultă cinci

categorii de subiecte active ale infracțiunilor de evaziune fiscală sau

infracțiunilor asimilate: contribuabil, plătitor, suportator, persoana

impozabilă și alte persoane.

Noțiunea de

contribuabil, în speță, este definită de art. 17 alin. (2) din Legea nr.

571/2003 și art. 2 pct. b) din Legea nr. 241/2005, ca fiind orice persoană

fizică sau juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică, ce

datorează impozite și taxe, contribuții și alte sume bugetului general

consolidat, în condițiile legii.

Față de modalitatea de încriminare

a faptei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, Tribunalul

reține că subiect activ al acestei infracțiuni poate fi orice persoană, fizică

sau juridică, mai ales când este vorba de modalitatea de ascundere a bunului

ori a sursei impozabile sau taxabile, deoarece acțiunea de „ascundere” poate fi

săvârșită atât în interes propriu, cât și în interesul altei persoane, textul

de lege neprevăzând un subiect activ calificat, spre deosebire de infracțiunile

încriminate la lit. b) - f) al aceluiași articol, ale căror elemente materiale

constau în acțiuni și inacțiuni specifice activității unei persoane juridice,

care are obligația de a ține evidență contabilă.

Mai mult, elementul

material al infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

241/2205 constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, cu

scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, astfel acțiunea de

ascundere a bunului, ca una din modalitățile prevăzută de lege, când deținerea

acestuia este supusă impozitului sau taxei, se comite cu scopul arătat

anterior, care are ca urmare imediată păgubirea patrimoniului public al

statului.

Așadar, în drept, fapta

inculpatului A.D. constând în aceea că în data de 28 mai 2012 a fost depistat

deținând în afara unui antrepozit fiscal cantitatea de 116 litri alcool etilic

concentrație 70% vol., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse

marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător,

peste 40 litri alcool etilic, prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit.

I)

din Legea nr. 571/2003 privind C.

fisc.

Fapta aceluiași inculpat

care în luna mai a anului 2012 și până la data de 28 mai 2012, s-a aprovizionat

cu alcool în scopul punerii acestuia în circulație, la data de 28 mai 2012

fiind depistat deținând în biserica din satul Z. cantitatea de 116 litri

alcool, sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor fiscale către stat prin

ascunderea sursei impozabile, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 241 /2005 - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

Văzând că faptele au

fost săvârșite de inculpat în concurs real, s-au aplicat față de acesta,

prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

Din probatoriul

administrat a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul se

face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, care

constituie infracțiunile mai sus indicate - deținere de către orice persoană în

afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a

produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate

sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste 40 litri alcool etilic,

prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și

evaziune fiscală constând în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau

taxabile, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, astfel

încât Tribunalul a dispus condamnarea acestuia.

În ceea ce privește

latura subiectivă, inculpatul a săvârșit infracțiunile cu forma de vinovăție a

intenției directe, prevăzute de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.,

acesta având reprezentarea faptelor sale și a consecințelor acestora, încă din

momentul începerii executării.

La individualizarea

judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen.,

privind scopul pedepsei, care este acela de a preveni săvârșirea de noi

infracțiuni și criteriile

generale

de

individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen. examinate în mod plural, fără preeminența vreunuia

din acestea - dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă

fixate legea specială [art. 296

1

alin. (2) lit. a) din Legea nr.

571/2003], prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul

ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, circumstanțele reale de

comitere a acestora, pe fondul unei relații relativ apropiată, de încredere,

între inculpat și denunțătorul B.L., prin intermediul căruia a achiziționat

alcoolul etilic, martor ce era prietenul fiicei sale și locuiau împreună,

situația de concurs real în care acestea se află, precum și consecințele

faptelor săvârșite constând în prejudiciul într-un cuantum nu foarte ridicat.

Au fost avute în vedere

și circumstanțele personale ale inculpatului, care are vârsta de 65 de ani,

este pensionar, văduv, a adoptat o atitudine procesuală corectă de prezentare

în fața autorităților și de asumare a propriilor fapte și a consecințelor

acestora, și-a manifestat disponibilitatea de a achita prejudiciul treptat,

eșalonat, pe măsura posibilităților, lipsa antecedentelor penale, faptul că se

bucură de apreciere în colectivitate fiind îngrijitor al Bisericii Catolice din

satul Z., că relațiile cu vecinii sunt pozitive și că potrivit referatului de

evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna se

bucură de susținerea fiicelor sale, nu are probleme materiale sau locative și

își petrece timpul liber în mod util și, de asemenea, implicându-se în

activități de tip casnic și gospodăresc.

Prin urmare, Tribunalul

a apreciat că inculpatul dispune de resurse individuale și familiale optime în

vederea schimbării comportamentale, că nu prezintă un stil de viață care să îl

predispună la comiterea de infracțiuni, astfel încât în contextul prezentei

cauze, în stabilirea pedepselor, instanța, având în vedere cele arătate, a

reținut în sarcina acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin.

(1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen. și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

76 alin. (1) lit. d) și e) C. pen., cu respectarea principiului

proporționalității între gravitatea faptelor comise și persoana inculpatului, apreciind

că astfel stabilite, oferă garanții în ceea ce privește realizarea scopului

preventiv-educativ al pedepsei, astfel cum a fost stabilit de art. 52 C. pen.

Apreciind că, în raport

cu lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și atitudinea de recunoaștere

și regret a faptelor comise, ținând seama de persoana inculpatului, de

comportamentul său anterior și ulterior comiterii faptei, apreciind că scopul

pedepsei poate fi realizat chiar și fără executarea acesteia, Tribunalul a

dispus, în baza art. 81 alin. (2) raportat la art. 81 alin. (1) C. pen.,

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2

ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen., care va începe să curgă de la

data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a

căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5)

C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a

suspendat și executarea pedepsei accesorii.

Cu privire la latura

civilă, s-a constatat că în cursul urmăririi penale, prin adresa nr. din 29

noiembrie 2012, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna

s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului A.D. cu suma de 2.638 RON

reprezentând accizele aferente cantității de 116 litri alcool etilic, neaccizat

pe teritoriul României.

De asemenea, în cursul

cercetării judecătorești, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale

Covasna - prin adresa din 15 ianuarie 2013 - și-a menținut pretențiile civile

formulate, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 2.638 RON

stabilită prin decizia de impunere din 15 iunie 2012 la care să se adauge

accesoriile aferente până la data plății integrale.

Autoritatea Națională a

Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, însușindu-și

constituirea de parte civilă în cauză, potrivit H.G. nr. 110/2009 coroborat cu

dispozițiile Ordinului circular nr. 4990/2011 al vicepreședintelui Agenției Naționale

de Administrare Fiscală, a precizat - prin adresa din 11 februarie 2013 - în

cursul cercetării judecătorești că în temeiul art. 14 raportat la art. 336 C.

proc. pen., a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 2.638 RON

reprezentând accize și accesorii stabilite prin decizia de impunere din 15

iunie 2012 la care se datorează penalități de întârziere de 0,04%/zi de

întârziere până la data plății integrale, potrivit C. proc. fisc.; în temeiul

art. 163 C. proc. pen. - instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor

mobile/imobile ale inculpatului, precum și poprirea sumelor de bani datorate cu

orice titlu inculpatului, până la concurența valorii prejudiciului produs de

inculpat și în limitele prevăzute de lege, iar în temeiul art. 118 lit. f) C.

pen., s-a solicitat confiscarea bunurilor a cărei deținere este interzisă.

Prin adresa din 08

martie 2013, Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize

și Operațiuni Vamale Brașov a precizat că față de natura juridică a creanței

(accize) competența materială și teritorială de efectuare a actelor de

executare silită aparține Administrației Finanțelor Publice în a cărei rază

teritorială își are domiciliul inculpatul.

Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Sfântu Gheorghe - Serviciul

Colectare și Executare Silită - prin adresa din 29 martie 2013 a arătat că decizia

de impunere din 15 iunie 2012 emisă de Serviciul Inspecție Fiscală și

Supraveghere Produse Accizabile din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și

Operațiuni Vamale Brașov a fost transmisă către Administrația Finanțelor

Publice Sfântu Gheorghe prin adresa din 26 februarie 2013 în vederea debitării

sumelor, a fost emisă somația din 22 martie 2013, act în curs de comunicare,

iar ulterior se va trece la aplicarea măsurilor de executare silită.

Decizia de impunere din 15

iunie 2012 emisă de Serviciul Inspecție Fiscală și Supraveghere Produse

Accizabile din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov,

constituie titlu de creanță care a devenit titlu executoriu, prin neatacarea sa

în termenul legal.

Potrivit adresei din 29

martie 2013 a Agețniei Naționale de Administrare Fiscală - Administrația

Finanțelor Publice Sfântu Gheorghe - Serviciul Colectare și Executare Silită,

în prezent, cu privire la această creanță, se continuă executarea silită în

propriul dosar execuțional, potrivit dispozițiilor C. proc. fisc.

Prin urmare, Tribunalul

a respins acțiunea civilă formulată de Autoritatea Națională a Vămilor -

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov întrucât există un

titlu executoriu emis pentru suma solicitată prin constituirea de parte civilă

care se află deja în faza de executare silită potrivit C. proc. fisc. și nu

s-ar mai putea obține, nu s-ar mai justifica încă un titlu executoriu pentru

aceleași sume, respectiv o hotărâre judecătorească.

Față de această soluție

de respingere a acțiunii civile, având în vedere caracterul accesoriu al

solicitării, a respins și cererea formulată de aceeași parte civilă privind

înființarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile/imobile ale inculpatului,

precum și poprirea sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatului,

aceasta, având posibilitatea ca în faza în care a ajuns executarea silită a

titlurilor executorii menționate, să dispună astfel de măsuri potrivit art.

129-130 din O.G. nr. 92/2003.

În baza art. 118 alin. (1)

lit. f) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.D. a

cantității de 116 litri cu lichid incolor care prezintă halenă alcoolică, în 58

flacoane de plastic transparent a câte 2 litri fiecare, ce se află în custodia

Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna potrivit

procesului-verbal de lăsare în custodie din 05 iunie 2012.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor -

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov care a criticat

sentința pentru netemeinicie în ce privește respingerea acțiunii civile și

omisiunea confiscării speciale a cantității de 116 litri de lichid incolor ce

prezintă halenă alcoolică, în 58 de flacoane din plastic transparent, aflat în

custodia Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna,

motivele de apel fiind dezvoltate la dosar.

Verificând hotărârea

atacată în raport cu prevederile art. 378 C. proc. pen., s-a constatat că

apelul este nefondat.

În ce privește starea de

fapt, aceasta a fost corect reținută de prima instanțăjn deplină concordanță cu

probele administrate în cauză, caracterizarea juridică a faptei comise de

inculpat fiind cea legală.

Astfel, s-a reținut că

apare cu evidență din probele administrate, așa cum corect a constatat și prima

instanță, că inculpatul a comis infracțiunile de deținere în afara

antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor

accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori

cu marcaje false prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit.

I)

din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea

art. 296

1

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 și de evaziune

fiscală prevăzută de art.9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, aspect

necontestat de acesta, care a solicitat ca judecarea să se efectueze potrivit

dispozițiilor privind acordul de vinovăție prevăzut de art. 320

1

C.

proc. pen.

În ceea ce privește

apelul promovat de partea civilă, instanța a constatat că este lipsit de temei,

deoarece așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, pentru suma

datorată de către inculpat părții civile există deja un titlu executoriu,

astfel că prin admiterea acțiunii civile subsecvente procesului penal s-ar crea

încă un titlu executoriu împotriva inculpatului, ceea ce este inadmisibil.

Parte civilă a ales

calea de recuperare a prejudiciului produs prin emiterea deciziei de impunere,

potrivit principiului electa una via.

Potrivit adresei din 29

martie 2013 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Administrația

Finanțelor Publice Sfântu Gheorghe - Serviciul Colectare și Executare Silită,

în prezent, cu privire la această creanță, se continuă executarea silită în

propriul dosar execuțional, potrivit dispozițiilor C. proc. fisc., astfel încât

apelul este lipsit de temei sub acest aspect.

Referitor la omisiunea

confiscării cantității de 116 litri de lichid incolor ce prezintă halenă

alcoolică, în 58 de flacoane din plastic transparent, aflat în custodia Direcției

Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna, instanța a constatat că

prima instanță a procedat la aplicarea măsurii confiscării, așa cum rezultă

atât din minuta, cât și din dispozitivul hotărârii, astfel că nu se mai poate

dispune încă o dată.

Față de aceste

considerente, s-a respins ca nefondat apelul promovat de partea civilă.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor -

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, prin Agenția

Națională de Administrare Fiscală.

Prin motivele de recurs

depuse la dosar la data de 22 iulie 2013 și susținute oral de către

reprezentantul legal, consilier juridic T.G., recurenta parte civilă a criticat

decizia recurată pentru nelegalitate, prin prisma cazului de casare

prev. de

art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Covasna.

Examinând recursul

declarat prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen.,

astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul

parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară,

art. 385

6

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art.

385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului

declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța

nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare

prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care

le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se

circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată, o

altă limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen., prevede

în alin. (2), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru

vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă

motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost

invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa

cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a

cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu.

în cauză, se observă că

decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, la data de 09 iulie 2013, deci ulterior intrării în

vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă

casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C.

proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat,

dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege - referitoare la

aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen.

anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării

în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de

declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat, însă, o nouă limitare a devolutiei recursului în sensul că unele

cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial,

intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea

de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,

reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de

casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct.17

2

C.proc.

pen., invocat de recurenta parte civilă, se constată că, într-adevăr, acesta a

fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin

Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385

9

alin.(3) C. proc. pen.,

în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau

în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către

instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute

în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea

acestor cerințe, se observă, că recurenta parte civilă și-a motivat recursul la

data de 22 iulie 2013 (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 29

ianuarie 2014), respectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

În speța de față,

instanța de control judiciar, apreciază criticile formulate de recurenta parte

civilă ca fiind nefondate întrucât, din actele aflate la dosarul cauzei rezultă

că pentru suma datorată de către inculpat părții civile există deja un titlu

executoriu, astfel că prin admiterea acțiunii civile subsecvente procesului

penal s-ar crea încă un titlu executoriu împotriva inculpatului, ceea ce este

inadmisibil.

La dosarul cauzei la

există un înscris depus de către Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Administrația Finanțelor Publice Sfântu Gheorghe - Serviciul Colectare și

Executare Silită - prin adresa din 29 martie 2013, prin care arată că decizia

de impunere din 15 iunie 2012 emisă de Serviciul Inspecție Fiscală și

Supraveghere Produse Accizabile din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și

Operațiuni Vamale Brașov a fost transmisă către Administrația Finanțelor Publice

Sfântu Gheorghe prin adresa din 26 februarie 2013, în vederea debitării

sumelor, fiind emisă somația din 22 martie 2013, act în curs de comunicare și

că ulterior se va trece la aplicarea măsurilor de executare silită.

Decizia de impunere din 15

iunie 2012 emisă de Serviciul Inspecție Fiscală și Supraveghere Produse

Accizabile din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale

Brașov, constituie titlu de creanță care a devenit titlu executoriu, prin

neatacarea sa în termenul legal.

Potrivit adresei din 29

martie 2013 a Agenției Naționale pentru Administrare Fiscală - Administrația

Finanțelor Publice  Sfântu Gheorghe - Serviciul Colectare și Executare Silită,

în prezent cu privire la această creanță, se continuă executarea silită în

propriul dosar execuțional, potrivit dispozițiilor C. proc. fisc.

Prin urmare, în mod

corect instanța de prim control judiciar a confirmat sentința pronunțată de

Tribunalul Covasna, care a respins acțiunea civilă formulată de Autoritatea

Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Brașov, întrucât exista deja un titlu executoriu emis pentru suma solicitată

prin constituirea de parte civilă care se află deja în faza de executare silită

potrivit C. proc. fisc.

Față de soluția de

respingere a acțiunii civile, având în vedere caracterul accesoriu al cererii,

corect s-a respins și cererea formulată de aceeași parte civilă privind

înființarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile/imobile ale

inculpatului, precum și poprirea sumelor de bani datorate cu orice titlu

inculpatului, aceasta, având posibilitatea ca, în faza în care a ajuns

executarea silită a titlurilor executorii mentionate, să dispună astfel de

măsuri potrivit art. 129-130 din O.G. nr. 92/2003.

Față de considerentele

mai sus expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Autoritatea

Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Brașov, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva deciziei

penale nr. 86/AP din 09 iulie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A.D.

Va obliga recurenta

parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat

recursul declarat de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția

Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale

Brașov, prin Agenția Națională de

Administrare

Fiscală, împotriva deciziei penale nr. 86/AP din 09 iulie

2013 a Curții

de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul

inculpat A.D.

Obligă

recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se

va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 29 ianuarie 2014.