ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 332/2014

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 17 din 19 aprilie 2013 a Tribunalului Covasna s-a dispus: În baza art. 296 1 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 296 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și a art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., condamnarea inculpatului A.D. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false - peste 40 litri alcool etilic.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și a art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile. În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 81 alin. (2) raportat la art. 81 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen., care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii. A respins acțiunea civilă formulată de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov. A respins cererea formulată de aceeași parte civilă privind înființarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, precum și poprirea sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatului. În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.D.

a cantității de 116 litri cu lichid incolor care prezintă halenă alcoolică, în 58 flacoane de plastic transparent a câte 2 litri fiecare, ce se află în custodia Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna potrivit procesului-verbal de lăsare în custodie din 05 iunie 2012. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii, aceasta se comunică Oficiului Național al Registrului Comerțului. În baza art. 6 alin. (1 1 ) din O.G. nr. 75/2001, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, aceasta se comunică Direcției Generale a Finanțelor Publice Covasna pentru efectuarea mențiunilor în cazierul fiscal al inculpatului. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că: Prin intermediul martorului B.L., prietenul fiicei sale, ce locuia cu aceștia, pe la jumătatea lunii mai a anului 2012, inculpatul A.L.

a achiziționat de o cantitate de aproximativ 120 litri alcool îmbuteliat în sticle de plastic de câte 2 litri la prețul de 15 RON/litru. Cantitatea de alcool a fost dusă la inculpat acasă în satul Z., județul Covasna, cu o mașină marca D., de o persoană de sex masculin, despre care martora A.B. a arătat că nu o cunoaște și căreia această martora i-a plătit suma de 1.500 RON pe care inculpatul, tatăl său, i-a lăsat-o în acest scop. Inculpatul A.D. a dus alcoolul achiziționat în incinta Bisericii Catolice din Zălan, ale cărei chei le deținea, fiind îngrijitor, și a depozitat-o sub altar. Potrivit probelor, din acest alcool inculpatul prepara o băutură din doi litri de alcool amestecați cu patru litri de apă și cu câte o sticluță de esență de rom, pe care o consuma personal, dar o și vindea locuitorilor din satul Z. la prețul de 1 RON pentru 100 ml.

În acest context în data de 28 mai 2012, în jurul orelor 09.30, lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor al I.P.J. Covasna au fost sesizați prin intermediul apelului de urgență 112 și deplasându-se la fața locului au constatat că în incinta Bisericii Catolice din satul Z., inculpatul A.D. deținea în vederea comercializării cantitatea de 116 litri alcool etilic cu o concentrație de 70% vol. de contrabandă, respectiv 58 PET-uri a 2 litri/fiecare, alcoolul fiind ascuns sub altar.

Pentru încadrarea în drept a faptelor săvârșite de inculpat, instanța a reținut că în conformitate cu art. 206 3 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 571/2003, produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art. 206 2 , supuse reglementărilor privind accizele potrivit prezentului capitol, iar potrivit art. 206 2 din același act normativ, accizele se aplică următoarelor produse: a) alcool și băuturi alcoolice; b) tutun prelucrat; c) produse energetice și electricitate. Acestea sunt supuse accizării, potrivit art. 206 5 , la momentul: a) producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracției acestora, pe teritoriul Comunității; b) importului acestora pe teritoriul Comunității.

Accizele devin exigibile în conformitate cu art. 206 6 , în momentul eliberării pentru consum și în statul membru în care se face eliberarea pentru consum, acesta fiind faptul generator al calității de debitor al persoanei către bugetul general consolidat al statului, relative la accizele aplicate produselor prevăzute de art. 206 2 . Este considerat import, potrivit art. 206 8 , orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului comunitar, cu excepția: a) plasării produselor accizabile importate sub regim vamal suspensiv în România; b) distrugerii sub supravegherea autorității vamale a produselor accizabile; c) plasării produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau porturi libere, în condițiile prevăzute de legislația vamală în vigoare.

Se consideră, de asemenea, import: a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România; b) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv; c) apariția oricărui alt eveniment care generează obligația plății accizelor la intrarea produselor accizabile din afara teritoriului comunitar. Potrivit Regulamentului CEE nr. 2913/92 al Consiliului European din 12 octombrie 1992, persoana care deține bunuri accizabile fără a face dovada plăți accizelor și impozitelor aferente (TVA și taxe vamale) și care știa sau ar fi trebuit să știe în mod normal în momentul achiziționări sau primirii mărfurilor, că au fost introduse ilegal pe teritoriul Comunității Europene are calitatea de debitor vamal față de statul în care a fost constatată deținerea acestor produse.

În ceea ce privește infracțiunea de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, prevăzută și pedepsită de art. 296 1 alin. (1) lit. l) al Legii nr. 571/2003, elementul material al laturii obiective se realizează prin acțiunea de „deținere” de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării. Dar acțiune de deținere reglementată ca prohibită de textul art. 296 1 alin. (1) lit. l) al Legii nr. 571/2003 vizează nerespectarea de către normelor C. fisc.

ce impun ca deținerea și comercializarea produselor accizabile supuse marcării să se facă numai de antrepozitari fiscali autorizați, a căror activitate poate fi monitorizată constant de organele fiscale. Așadar, nerespectarea dispozițiilor legale privind funcționarea antrepozitului fiscal și operațiunile legate de produsele accizabile atrage răspunderea penală conform art. 296 1 din Legea nr. 571/2003. Inculpatul, prin apărător, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât în rechizitoriu se reține cantitatea de 116 litri alcool, cantitate ce se află sub limita de peste 200 litri băuturi spirtoase, prevăzută de lege pentru ca fapta să constituie infracțiune.

Conform art. 296 1 lit. I) din Legea nr. 571/2003 - în vigoare la data săvârșirii faptelor de natură penală - este încriminată ca infracțiune deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal, alcool etilic peste 40 litri. În speță, inculpatul a fost depistat deținând o cantitate de 116 litri alcool etilic cu o concentrație de 70% vol. - astfel cum este definit de dispozițiile art. 206 14 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 571/2003, iar nu băuturi spirtoase, pentru care norma de încriminare prevede o altă limită.

Potrivit acestor dispoziții legale, alcool etilic reprezintă: a) toate produsele care au o concentrație alcoolică ce depășește 1,2% în volum și care sunt încadrate la codurile NC 2207 și 2208, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al nomenclaturii combinate; b) produsele care au o concentrație alcoolică ce depășește 22% în volum și care sunt cuprinse în codurile NC 2204, 2205 și 2206 00 și prin urmare, nu poate fi primită apărarea inculpatului. Cu privire la infracțiune de evaziune fiscală, se impune a se preciza că persoana care deține sau comercializează produse suspuse accizării are calitatea de contribuabil, potrivit Legii nr. 241/2005, având o obligație fiscală privind plata accizelor, TVA și taxelor vamale aferente cantității de produse accizabile date spre consum, inclusiv a celor deținute pe teritoriul României și care nu au fost supuse taxelor aferente la momentul importului sau producerii acestora.

În cauză, a rezultat că inculpatul nu a declarat bunurile impozabile tocmai în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale aferente - accize, cantitatea de 116 litri alcool urmând a fi comercializată, acest aspect ce rezultă din coroborarea declarațiilor inculpatului cu celelalte probe administrate în cauză, declarația martorei A.B. care a confirmat că și înainte de data depistării tatăl său a comercializat băuturi preparate din alcool, apă și esență de rom, locuitorilor din sat, la prețul de 1 RON/100 ml. Or ascunderea de către o persoană în sensul deținerii ilicite a bunurilor accizabile (sursa impozabilă și taxabilă în accepțiunea legii) constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241 /2005.

În mod generic, evaziunea fiscală constă în totalitatea procedeelor licite sau ilicite prin care cei interesați sustrag în tot sau în parte materia impozabilă obligațiilor fiscale. Juridic desemnează ansamblul infracțiunilor săvârșite de un contribuabil sau o altă persoană, cu intenție, prin îndeplinirea în mod fraudulos sau neîndeplinirea obligațiile fiscale sau procesual-fiscale la care este ținut și având ca rezultat lezarea normalei funcționări a sistemului fiscal general. În sensul legii penale, prin obligații fiscale se desemnează obligațiile prevăzute de C. fisc. și C. proc. fisc., potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005. În materia accizelor armonizate, acest impozit este datorat bugetului de stat pentru anumite produse provenite din producția internă sau din import: alcool, tutun, produse energetice.

Infracțiunea de la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile. În ipoteza în care ascunderea se realizează prin acte materiale asupra venitului sau bunului, subiect activ poate fi orice persoană. Sursa impozabilă trebuie interpretată în sens larg, acoperind atât suma impozabilă, cât și activitatea generând acea sumă, iar modalitatea prevăzută de acest text de lege are ca obiect impunerile rezultând din surse ilicitejn sensul că activitatea generatoare de venituri este realizată de manieră ocultă și fără respectarea dispozițiilor legale. Relativ la subiectul activ al evaziunii fiscale, acesta se delimitează prin raportare la persoanele cărora legea penală specială le impune o anumită conduită - raport penal de conformare - sau la persoana/persoanele care au încălcat aceste dispoziții comițând o infracțiune - raport penal de conflict.

Din analiza dispozițiilor Legii nr. 241/2005 și a legislației fiscale, rezultă cinci categorii de subiecte active ale infracțiunilor de evaziune fiscală sau infracțiunilor asimilate: contribuabil, plătitor, suportator, persoana impozabilă și alte persoane. Noțiunea de contribuabil, în speță, este definită de art. 17 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 și art. 2 pct. b) din Legea nr. 241/2005, ca fiind orice persoană fizică sau juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică, ce datorează impozite și taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.

Față de modalitatea de încriminare a faptei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, Tribunalul reține că subiect activ al acestei infracțiuni poate fi orice persoană, fizică sau juridică, mai ales când este vorba de modalitatea de ascundere a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, deoarece acțiunea de „ascundere” poate fi săvârșită atât în interes propriu, cât și în interesul altei persoane, textul de lege neprevăzând un subiect activ calificat, spre deosebire de infracțiunile încriminate la lit. b) - f) al aceluiași articol, ale căror elemente materiale constau în acțiuni și inacțiuni specifice activității unei persoane juridice, care are obligația de a ține evidență contabilă.

Mai mult, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2205 constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, astfel acțiunea de ascundere a bunului, ca una din modalitățile prevăzută de lege, când deținerea acestuia este supusă impozitului sau taxei, se comite cu scopul arătat anterior, care are ca urmare imediată păgubirea patrimoniului public al statului. Așadar, în drept, fapta inculpatului A.D.

constând în aceea că în data de 28 mai 2012 a fost depistat deținând în afara unui antrepozit fiscal cantitatea de 116 litri alcool etilic concentrație 70% vol., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, peste 40 litri alcool etilic, prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

Fapta aceluiași inculpat care în luna mai a anului 2012 și până la data de 28 mai 2012, s-a aprovizionat cu alcool în scopul punerii acestuia în circulație, la data de 28 mai 2012 fiind depistat deținând în biserica din satul Z. cantitatea de 116 litri alcool, sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor fiscale către stat prin ascunderea sursei impozabile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241 /2005 - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile. Văzând că faptele au fost săvârșite de inculpat în concurs real, s-au aplicat față de acesta, prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

Din probatoriul administrat a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, care constituie infracțiunile mai sus indicate - deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste 40 litri alcool etilic, prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și evaziune fiscală constând în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, astfel încât Tribunalul a dispus condamnarea acestuia.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a săvârșit infracțiunile cu forma de vinovăție a intenției directe, prevăzute de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., acesta având reprezentarea faptelor sale și a consecințelor acestora, încă din momentul începerii executării. La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei, care este acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. examinate în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea - dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate legea specială [art. 296 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003], prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, circumstanțele reale de comitere a acestora, pe fondul unei relații relativ apropiată, de încredere, între inculpat și denunțătorul B.L., prin intermediul căruia a achiziționat alcoolul etilic, martor ce era prietenul fiicei sale și locuiau împreună, situația de concurs real în care acestea se află, precum și consecințele faptelor săvârșite constând în prejudiciul într-un cuantum nu foarte ridicat.

Au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care are vârsta de 65 de ani, este pensionar, văduv, a adoptat o atitudine procesuală corectă de prezentare în fața autorităților și de asumare a propriilor fapte și a consecințelor acestora, și-a manifestat disponibilitatea de a achita prejudiciul treptat, eșalonat, pe măsura posibilităților, lipsa antecedentelor penale, faptul că se bucură de apreciere în colectivitate fiind îngrijitor al Bisericii Catolice din satul Z., că relațiile cu vecinii sunt pozitive și că potrivit referatului de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna se bucură de susținerea fiicelor sale, nu are probleme materiale sau locative și își petrece timpul liber în mod util și, de asemenea, implicându-se în activități de tip casnic și gospodăresc.

Prin urmare, Tribunalul a apreciat că inculpatul dispune de resurse individuale și familiale optime în vederea schimbării comportamentale, că nu prezintă un stil de viață care să îl predispună la comiterea de infracțiuni, astfel încât în contextul prezentei cauze, în stabilirea pedepselor, instanța, având în vedere cele arătate, a reținut în sarcina acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen. și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. d) și e) C. pen., cu respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și persoana inculpatului, apreciind că astfel stabilite, oferă garanții în ceea ce privește realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei, astfel cum a fost stabilit de art. 52 C. pen.

Apreciind că, în raport cu lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și atitudinea de recunoaștere și regret a faptelor comise, ținând seama de persoana inculpatului, de comportamentul său anterior și ulterior comiterii faptei, apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat chiar și fără executarea acesteia, Tribunalul a dispus, în baza art. 81 alin. (2) raportat la art. 81 alin. (1) C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen., care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe. În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. Cu privire la latura civilă, s-a constatat că în cursul urmăririi penale, prin adresa nr. din 29 noiembrie 2012, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului A.D. cu suma de 2.638 RON reprezentând accizele aferente cantității de 116 litri alcool etilic, neaccizat pe teritoriul României. De asemenea, în cursul cercetării judecătorești, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna - prin adresa din 15 ianuarie 2013 - și-a menținut pretențiile civile formulate, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 2.638 RON stabilită prin decizia de impunere din 15 iunie 2012 la care să se adauge accesoriile aferente până la data plății integrale.

Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, însușindu-și constituirea de parte civilă în cauză, potrivit H.G. nr. 110/2009 coroborat cu dispozițiile Ordinului circular nr. 4990/2011 al vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a precizat - prin adresa din 11 februarie 2013 - în cursul cercetării judecătorești că în temeiul art. 14 raportat la art. 336 C. proc. pen., a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 2.638 RON reprezentând accize și accesorii stabilite prin decizia de impunere din 15 iunie 2012 la care se datorează penalități de întârziere de 0,04%/zi de întârziere până la data plății integrale, potrivit C. proc.

fisc.; în temeiul art. 163 C. proc. pen. - instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile/imobile ale inculpatului, precum și poprirea sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatului, până la concurența valorii prejudiciului produs de inculpat și în limitele prevăzute de lege, iar în temeiul art. 118 lit. f) C. pen., s-a solicitat confiscarea bunurilor a cărei deținere este interzisă. Prin adresa din 08 martie 2013, Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov a precizat că față de natura juridică a creanței (accize) competența materială și teritorială de efectuare a actelor de executare silită aparține Administrației Finanțelor Publice în a cărei rază teritorială își are domiciliul inculpatul.

Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Sfântu Gheorghe - Serviciul Colectare și Executare Silită - prin adresa din 29 martie 2013 a arătat că decizia de impunere din 15 iunie 2012 emisă de Serviciul Inspecție Fiscală și Supraveghere Produse Accizabile din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov a fost transmisă către Administrația Finanțelor Publice Sfântu Gheorghe prin adresa din 26 februarie 2013 în vederea debitării sumelor, a fost emisă somația din 22 martie 2013, act în curs de comunicare, iar ulterior se va trece la aplicarea măsurilor de executare silită. Decizia de impunere din 15 iunie 2012 emisă de Serviciul Inspecție Fiscală și Supraveghere Produse Accizabile din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, constituie titlu de creanță care a devenit titlu executoriu, prin neatacarea sa în termenul legal.

Potrivit adresei din 29 martie 2013 a Agețniei Naționale de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Sfântu Gheorghe - Serviciul Colectare și Executare Silită, în prezent, cu privire la această creanță, se continuă executarea silită în propriul dosar execuțional, potrivit dispozițiilor C. proc. fisc. Prin urmare, Tribunalul a respins acțiunea civilă formulată de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov întrucât există un titlu executoriu emis pentru suma solicitată prin constituirea de parte civilă care se află deja în faza de executare silită potrivit C. proc. fisc. și nu s-ar mai putea obține, nu s-ar mai justifica încă un titlu executoriu pentru aceleași sume, respectiv o hotărâre judecătorească.

Față de această soluție de respingere a acțiunii civile, având în vedere caracterul accesoriu al solicitării, a respins și cererea formulată de aceeași parte civilă privind înființarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile/imobile ale inculpatului, precum și poprirea sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatului, aceasta, având posibilitatea ca în faza în care a ajuns executarea silită a titlurilor executorii menționate, să dispună astfel de măsuri potrivit art. 129-130 din O.G. nr. 92/2003. În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.D.

a cantității de 116 litri cu lichid incolor care prezintă halenă alcoolică, în 58 flacoane de plastic transparent a câte 2 litri fiecare, ce se află în custodia Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna potrivit procesului-verbal de lăsare în custodie din 05 iunie 2012. Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov care a criticat sentința pentru netemeinicie în ce privește respingerea acțiunii civile și omisiunea confiscării speciale a cantității de 116 litri de lichid incolor ce prezintă halenă alcoolică, în 58 de flacoane din plastic transparent, aflat în custodia Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna, motivele de apel fiind dezvoltate la dosar.

Verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 378 C. proc. pen., s-a constatat că apelul este nefondat. În ce privește starea de fapt, aceasta a fost corect reținută de prima instanțăjn deplină concordanță cu probele administrate în cauză, caracterizarea juridică a faptei comise de inculpat fiind cea legală.

Astfel, s-a reținut că apare cu evidență din probele administrate, așa cum corect a constatat și prima instanță, că inculpatul a comis infracțiunile de deținere în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 296 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 și de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, aspect necontestat de acesta, care a solicitat ca judecarea să se efectueze potrivit dispozițiilor privind acordul de vinovăție prevăzut de art. 320 1 C. proc.

pen. În ceea ce privește apelul promovat de partea civilă, instanța a constatat că este lipsit de temei, deoarece așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, pentru suma datorată de către inculpat părții civile există deja un titlu executoriu, astfel că prin admiterea acțiunii civile subsecvente procesului penal s-ar crea încă un titlu executoriu împotriva inculpatului, ceea ce este inadmisibil. Parte civilă a ales calea de recuperare a prejudiciului produs prin emiterea deciziei de impunere, potrivit principiului electa una via. Potrivit adresei din 29 martie 2013 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Sfântu Gheorghe - Serviciul Colectare și Executare Silită, în prezent, cu privire la această creanță, se continuă executarea silită în propriul dosar execuțional, potrivit dispozițiilor C. proc.

fisc., astfel încât apelul este lipsit de temei sub acest aspect. Referitor la omisiunea confiscării cantității de 116 litri de lichid incolor ce prezintă halenă alcoolică, în 58 de flacoane din plastic transparent, aflat în custodia Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna, instanța a constatat că prima instanță a procedat la aplicarea măsurii confiscării, așa cum rezultă atât din minuta, cât și din dispozitivul hotărârii, astfel că nu se mai poate dispune încă o dată. Față de aceste considerente, s-a respins ca nefondat apelul promovat de partea civilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Prin motivele de recurs depuse la dosar la data de 22 iulie 2013 și susținute oral de către reprezentantul legal, consilier juridic T.G., recurenta parte civilă a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Covasna. Examinând recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc.

pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen., prevede în alin. (2), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu. în cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 09 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devolutiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct.17 2 C.proc. pen., invocat de recurenta parte civilă, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin.(3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, că recurenta parte civilă și-a motivat recursul la data de 22 iulie 2013 (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 29 ianuarie 2014), respectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. În speța de față, instanța de control judiciar, apreciază criticile formulate de recurenta parte civilă ca fiind nefondate întrucât, din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că pentru suma datorată de către inculpat părții civile există deja un titlu executoriu, astfel că prin admiterea acțiunii civile subsecvente procesului penal s-ar crea încă un titlu executoriu împotriva inculpatului, ceea ce este inadmisibil.

La dosarul cauzei la există un înscris depus de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Sfântu Gheorghe - Serviciul Colectare și Executare Silită - prin adresa din 29 martie 2013, prin care arată că decizia de impunere din 15 iunie 2012 emisă de Serviciul Inspecție Fiscală și Supraveghere Produse Accizabile din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov a fost transmisă către Administrația Finanțelor Publice Sfântu Gheorghe prin adresa din 26 februarie 2013, în vederea debitării sumelor, fiind emisă somația din 22 martie 2013, act în curs de comunicare și că ulterior se va trece la aplicarea măsurilor de executare silită.

Decizia de impunere din 15 iunie 2012 emisă de Serviciul Inspecție Fiscală și Supraveghere Produse Accizabile din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, constituie titlu de creanță care a devenit titlu executoriu, prin neatacarea sa în termenul legal. Potrivit adresei din 29 martie 2013 a Agenției Naționale pentru Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Sfântu Gheorghe - Serviciul Colectare și Executare Silită, în prezent cu privire la această creanță, se continuă executarea silită în propriul dosar execuțional, potrivit dispozițiilor C. proc. fisc.

Prin urmare, în mod corect instanța de prim control judiciar a confirmat sentința pronunțată de Tribunalul Covasna, care a respins acțiunea civilă formulată de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, întrucât exista deja un titlu executoriu emis pentru suma solicitată prin constituirea de parte civilă care se află deja în faza de executare silită potrivit C. proc. fisc. Față de soluția de respingere a acțiunii civile, având în vedere caracterul accesoriu al cererii, corect s-a respins și cererea formulată de aceeași parte civilă privind înființarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile/imobile ale inculpatului, precum și poprirea sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatului, aceasta, având posibilitatea ca, în faza în care a ajuns executarea silită a titlurilor executorii mentionate, să dispună astfel de măsuri potrivit art. 129-130 din O.G.

nr. 92/2003. Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva deciziei penale nr. 86/AP din 09 iulie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A.D. Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva deciziei penale nr. 86/AP din 09 iulie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A.D. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2014.