ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2864/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2864/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra cauzei de față, în

baza lucrărilor din dosar constată următoarele;

Prin

sentința penală nr. 251 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul

Botoșani, secția penală, în Dosarul nr. 8630/40/2011*,

în rejudecare, inculpata C.A.M. a fost

condamnată la:

- 8 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), art.

76 alin. (1) lit. d) C. pen.;

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 274 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr.

86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. c) C.

pen.;

- 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 296

1

alin. (1) lit. i) din Legea nr.

571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. d)

C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și 34 C.

pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mal grea de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 și 82 C. pen., art.

71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale,

cât și a celor accesorii pe o perioadă de 3 ani și s-a atras atenția inculpatei

asupra prevederilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e)

C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cantității de 16.320 țigarete marca

„X1” (816 pachete); 57.000 țigarete marca „X2” (2.850 pachete); 27.800 țigarete

marca „X3” (1.390 pachete); 9.580 țigarete marca „X4” (479 pachete); 17.580

țigarete marca „X5” (879 pachete) și 40 țigarete marca „X6” (2 pachete), ce au

fost găsite la locuința inculpatei cu ocazia percheziției domiciliare efectuate

la 30 septembrie 2010 și indisponibilitate la I.P.J. Buzău conform procesului-verbal

din 5 octombrie 2010, depus la dosarul de urmărire penală.

S-a respins acțiunea civilă formulată în

cauză de partea civilă A.N.V. București, reprezentată prin Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale Iași, și s-a constatat că prejudiciul pretins în sumă

de 71.789 RON cauzat bugetului de stat este stins prin confiscarea specială a țigărilor

sus arătate.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător

luat prin ordonanța din 9 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani

cu privire la imobilul situat în Botoșani, strada N., dobândit prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat din 20 august 2009 de notarul public M.V. din cadrul

Biroului Notarilor Publici „N.” Botoșani.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Botoșani nr. 215/P/2011 din 12 septembrie 2011 s-a dispus punerea în

mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei C.A.M. pentru săvârșirea

infracțiunilor de:

- „evaziune fiscală prin ascunderea bunului

sau sursei impozabile și taxabile, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor

fiscale”, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005;

- „colectarea, deținerea, producerea, transportul,

preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor

care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă

sau sunt destinate săvârșirii acesteia”, faptă prevăzută de art. 274, raportat la

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și

art. 42 C. pen.;

- „deținerea în afara antrepozitului fiscal

peste limita a 10.000 țigarete”, faptă prevăzută de art. 296

1

alin.

(1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42

C. pen., constând în aceea că, la 30 septembrie 2010, cu ocazia percheziției domiciliare

efectuate la locuința învinuitei C.A.M., din municipiul Botoșani, str. I.P. (unde

locuia fără forme legale), a fost găsită cantitatea de 16.320 țigarete marca „X1”,

57.000 țigarete „X2”, 27.800 țigarete marca „X3”, 9580 țigarete marca „X4”, 17.580

țigarete marca „X5” și 40 țigarete marca „X6”, de proveniență Republica Moldova

și Ucraina, ce erau deținute fără documente legale, fiind provenite din activități

de contrabandă.

Din probatoriul administrat în cauză a

rezultat că inculpata a intermediat transportul și plasarea țigărilor de contrabandă

pe piața neagră în vederea comercializării, sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor

fiscale datorate bugetului de stat, prin ascunderea sursei impozabile și taxabile,

cauzând un prejudiciu în sumă totală de 56.385 RON (din care suma de 3.427 RON reprezintă

taxe vamale, suma de 40.893 RON reprezintă accize și suma de 12.065 RON reprezintă

TVA aferentă), la care se adaugă suma de 15.404 RON reprezentând obligații fiscale

accesorii, rezultând suma de 71.789 RON, sumă cu care Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale lași s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât

prejudiciul nu a fost recuperat în cursul urmăririi penale.

Tribunalul Botoșani, învestit cu soluționarea

în fond a cauzei, prin sentința penală nr. 235 din 7 noiembrie 2011, a achitat-o

pe inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și a condamnat-o

pentru celelalte două infracțiuni, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.,

reținând vinovăția inculpatei doar pentru aceste infracțiuni și apreciind că infracțiunea

de evaziune fiscală se regăsește în conținutul infracțiunii de contrabandă.

În apel, Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 13 din 31 ianuarie 2012, a desființat în parte sentința, schimbând încadrarea

juridică a celor trei infracțiuni din rechizitoriu, într-o singură infracțiune de

contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, întrucât, în

realitate, toate infracțiunile se regăsesc în conținutul infracțiunii de contrabandă,

dispunând condamnarea inculpatei doar pentru această infracțiune, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

În recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin decizia penală nr. 2649 din 4 septembrie 2012, a casat ambele hotărâri, a Tribunalului

Botoșani și a Curții de Apel Suceava, dispunând rejudecarea cauzei de către prima

instanță, apreciind în fond că s-a aplicat greșit art. 320

1

C. proc.

pen. de către cele două instanțe.

Înainte de începerea cercetării judecătorești,

în fața tribunalului investit cu rejudecarea cauzei inculpata C.A.M., în prezența

apărătorului din oficiu, a arătat că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare

a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, conform art. 320

1

C. proc. pen.

Instanța a admis prin concluzii această

cerere, iar pe fondul cauzei, potrivit art. 320

1

alin. (4) C. proc. pen.,

a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că faptele

inculpatei sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana acesteia

pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Astfel, examinând probele administrate

în cursul urmăririi penale, însușite de inculpată, instanța a reținut ca temeinic

dovedită situația de fapt și anume că pe parcursul anului 2010, inculpata C.A.M.

a desfășurat activități de deținere și comercializare a țigărilor de contrabandă,

procurate de la diferite persoane care le aduceau din Republica Moldova sau Ucraina.

Aceste activități s-au realizat pe cont propriu, fără asocierea și fără ajutorul

altor persoane.

O parte dintre aceste țigări, respectiv

16.320 țigarete marca „X1”, (816 pachete), 57.000 țigarete „X2”, (2850 pachete),

27.800 țigarete marca „X3”, (1390 pachete), 9580 țigarete marca „X4”, (479 pachete)

17.580 țigarete marca „X5” (879 pachete) și 40 țigarete marca „X6”, (2 pachete)

au fost găsite la locuința inculpatei cu prilejul percheziției domiciliare efectuate

la data de 30 septembrie 2010. S-a constatat că inculpata nu deținea documente legale

de proveniență pentru aceste cantități de țigări.

S-a reținut că prejudiciul cauzat bugetului

de stat precizat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale lași este

de 71.789 RON, sumă cu care această direcție s-a constituit parte civilă în cauză.

Totodată s-a constatat că faptele descrise

mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpata

a fost trimisă în judecată, fiind recunoscute de către aceasta, ele existând sub

toate elementele lor constitutive, așa cum s-a stabilit ulterior în practica judiciară

în materie (decizia nr. 3825 din 21 noiembrie 2012, Dosar nr. 11408/40/2011 al

Înaltei Curți de Casație și Justiție).

La individualizarea judiciară a pedepselor

s-au avut în vedere, pe lângă criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

și datele referitoare Ia persoana inculpatei, infractoare primară, fără antecedente

penale, căsătorită, un copil minor, cu o conduită procesuală corectă, apreciindu-se

că pentru reeducarea ei este suficientă aplicarea unei pedepse cu închisoare, cu

aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cu suspendarea condiționată

a executării, conform art. 81 și urm. C. pen.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e)

C. pen., s-a dispus confiscarea specială a țigărilor ce au făcut obiectul infracțiunilor

reținute în cauză.

Partea civilă a solicitat să fie despăgubită

cu suma de 71.789 RON reprezentând contravaloarea țigărilor confiscate și a accesoriilor

derivând din această valoare, respectiv taxe vamale, accize, TVA, dobânzi, penalități.

Instanța a dispus respingerea acestor pretenții

ca fiind neîntemeiate, considerând că prin efectul confiscării țigărilor sus arătate,

prejudiciul este stins.

S-a reținut că inculpata este trimisă în

judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni la data de 30 septembrie 2010, cantitatea

de țigări traficată cu această ocazie fiind reținută imediat consumării infracțiunilor.

În vederea recuperării prejudiciului cauzat

prin introducerea nelegală pe teritoriul României a acestor cantități, adică neregulat

introduse pe teritoriul Uniunii Europene, așa cum se folosește această exprimare

în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxembourg, A.N.V. București,

reprezentată prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale lași, s-a

constituit parte civilă cu suma de 71.789 RON.

Instanța a apreciat că, ipotetic, există

trei situații distincte ce se pot crea în cazul infracțiunilor de contrabandă și

de introducere ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor

de import.

Într-o primă situație, modul cum se presupun

aceste drepturi și se sting atunci când mărfurile sunt depistate și sechestrate

înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat în interiorul Comunității,

în speță, în interiorul României.

În al doilea rând, modul cum se presupun

aceste drepturi și se sting în situația în care mărfurile sunt introduse ilegal

pe teritoriul vamal al României, adică pe teritoriul comunității, și sunt deja trecute

de primul birou vamal situat la frontiera externă a comunității, mărfuri care nu

se mai regăsesc pentru a putea fi confiscate, întrucât fie au fost valorificate,

fie au fost pierdute.

În al treilea rând, modul cum se presupun

aceste drepturi și se sting în situația când mărfurile sunt introduse ilegal pe

teritoriul României, adică al comunității, trec de primul birou vamal și sunt sechestrate

ulterior în vederea confiscării și, în final, a distrugerii de către autoritățile

din România.

Instanța a analizat care dintre aceste

ipoteze este aplicabilă în cauză, prevederile legale pe care se sprijină, cât și

modul în care inculpata răspunde pentru prejudiciul cauzat.

Dezvoltând cele trei ipoteze sus arătate,

cât și prevederile legale aplicabile, instanța a apreciat următoarele:

I. Așa cum rezultă din două hotărâri ale

Curții Europene de Justiție din 2 aprilie 2009 și respectiv 29 aprilie 2010, incidente

în cauză, care sunt izvoare de drept și sunt obligatorii în dreptul intern conform

Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene la care România este parte și conform

art. 11 din Constituția României, s-a statuat cu titlu preliminar și în cadrul unei

interpretări autentice dată în aplicarea art. 267 (fost art. 234) din Tratat asupra

punerii sub sechestru a mărfurilor în statul membru ai Uniunii europene: sustragerea

mărfurilor de sub supravegherea vamală; momentul stingerii datoriei vamale; stingerea

efectivă a acestor datorii, legate de confiscarea și distrugerea mărfurilor de către

autoritățile unui stat membru, la momentul introducerii nelegale a acestora pe teritoriul

vamal al comunității.

Aceste două hotărâri au dat o interpretare

obligatorie unor prevederi din C. vam. comunitar prevăzând că, pentru a determina

stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse

pe teritoriul vamal al comunității, trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri

să treacă de primul birou vamal, situat în interiorul acestui teritoriu.

Pe de altă parte, s-a statuat că împrejurările

în care mărfurile sunt reținute, în momentul introducerii pe teritoriul vamal comunitar,

de autoritățile vamale și fiscale locale în zona în care se află primul birou vamal

situat la frontiera externă a comunității și care sunt distruse simultan sau ulterior

de autoritățile menționate, mărfurile rămânând în permanență în posesia acestora,

intră în cadrul noțiunii de mărfuri „puse sub sechestru și confiscate simultan sau

ulterior”, astfel încât datoria vamală se stinge.

Pe lângă aceste dispoziții legale europene

obligatorii, instanța a reținut că în dreptul nostru intern, așa cum rezultă din

art. 4 pct. 4 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României, prin birou vamal

se înțelege o unitate a autorității vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate

sau în parte, formalitățile prevăzute în reglementările vamale, instanța reținând

față de aceste prevederi că în zona de desfășurare a infracțiunilor din prezenta

cauză, adică județul Botoșani și județul Suceava, există birouri vamale în localitățile

S.C. și R.P., S. și R., infracțiunile nefiind săvârșite în interiorul vreunuia dintre

aceste birouri, ci într-un punct exterior acestora.

De asemenea, potrivit art. 1 lit. e) din

O.U.G nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, frontierele externe sunt

frontiere terestre și pe apă, precum și aeroporturile și porturile țării, prin frontiere

externe ale statelor membre ale Uniunii Europene înțelegându-se tocmai aceste frontiere,

cărora li se aplică dispozițiile dreptului comunitar privind trecerea frontierelor

externe de către persoane.

Sintetizând și interpretând cele sus arătate,

instanța a reținut că în cauză nu sunt aplicabile situațiile reglementate de către

cele două hotărâri ale Curții Europene de Justiție, nefiind vorba despre mărfuri

care să fi fost depistate înainte ca acestea să treacă de primul biroul vamal al

României.

Mărfurile din prezenta cauză au trecut

de primul birou vamal, au intrat pe teritoriului României, fiind confiscate, rezultând

per a contrario că dacă mărfurile trec de primul birou vamal,intră pe teritoriul

vamal al comunității și sunt fie comercializate, fie pierdute, pentru aceste mărfuri

se datorează drepturi vamale.

II. Concluzia de mai sus, a arătat prima

instanță conturează cea de a doua situație, care, de asemenea nu este aplicabilă

în cauză pentru toate țigările introduse la cele două date când au fost săvârșite

infracțiunile, întrucât țigările au fost confiscate, iar conform art. 277 din Legea

nr. 86/2006, cât și art. 654 din H.G. nr. 707/2006 privind Regulamentul de aplicare

a C. vam., în cazul introducerii în țară de mărfuri prin alte locuri decât cele

stabilite pentru controlul vamal, cum este în speță, trebuie să se dispună plata

echivalentului în RON al bunurilor, care se compune doar din drepturi de import,

impozite și taxe, obligarea la plată având același efect ca și confiscarea mărfurilor

în ceea ce privește stingerea datoriei vamale, în cauză confiscarea având ca efect

stingerea laturii civile a cauzei.

III. În sfârșit, a precizat instanța ,așa

cum rezultă din aceleași prevederile legale, datoria vamală ia naștere prin introducerea

ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import,

conform art. 224 alin. (1) lit. a) C. vam., datoria stingându-se conform art. 256

alin. (1) lit. d) din același cod și prin confiscare.

S-a reținut că această ultimă situație

este incidență în cauză pentru țigările confiscate, similar dar nu identic cu cele

din cuprinsul celor două decizii ale Curții Europene de Justiție .

Concluzionând asupra laturii civile a cauzei,

instanța a constatat că acțiunea civilă este stinsă și a apreciat că în prezenta

cauză este incidență situația expusă în varianta 3 de mai sus, nefiind aplicabile

în niciun fel prevederile din cele două hotărâri ale Curții Europene de Justiție,

întrucât ele statuează doar pentru mărfurile care sunt depistate ca fiind ilegale,

înainte ca acestea să treacă de primul birou vamal, situație care nu se regăsește

dată în cauză, țigările din prezenta cauză trecând în România de orice birou vamal

cu care, de altfel, nu au avut vreo tangență, așa cum ar trebui să se fi întâmplat

în accepțiunea Curții de Justiție, stingerea datoriilor vamale din prezenta cauză

trebuind să se facă, în opinia instanței numai ca efect al confiscărilor, întrucât

acestea, în mod logic, fiind deja indisponibilizate și urmând a fi distruse, nu

se obține nicio valoare.

Ca efect al faptului că în cauză nu există

prejudiciu, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător luat în timpul urmăririi

penale de către parchet prin ordonanța din 9 martie 2011.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal,

a declarat apel A.N.V. București, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale lași, criticând, prin motivele depuse Ia dosar, modul de soluționare a laturii

civile a cauzei. S-a arătat astfel că, în mod greșit datoria vamală s-a considerat

stinsă ca urmare a confiscării pachetelor de țigări.

Prin decizia penală nr. 35 din 11 martie

2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori,

a fost admis apelul declarat de partea

civilă A.N.V. București, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

lași împotriva sentinței penale nr. 251 din 11 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul

Botoșani în Dosarul nr. 8630/40/2011*.

A fost desființată, în parte, sentința

și, în rejudecare, a fost obligată inculpata C.A.M., să plătească părții civile

A.N.V. București, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale lași,

suma de 71.789 RON cu titlu de despăgubiri civile.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

Cheltuielile judiciare din apel avansate

de stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv suma de 200 RON, reprezentând onorariul

avocatului din oficiu pentru inculpată, care s-a dispus a fi virată din fondurile

Ministerul Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de control

judiciar a reținut că potrivit art. 256 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 86/2006,

datoria vamală se stinge prin confiscare.

Potrivit însă alin. (2) al aceluiași articol,

„stingerea datoriei vamale în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. d) operează numai

dacă situațiile s-au produs înainte de acordarea liberului de vamă, în cazul mărfurilor

declarate pentru un regim vamal ce implică obligația de plată a drepturilor”.

Așa fiind, instanța de apel a arătat că

pentru cantitatea de țigări deținută de inculpată nu se poate reține că, prin confiscarea

ei, sarcinile fiscale care-i incumbă în acest caz s-ar fi stins.

S-a precizat că după cum prevăd dispozițiile

art. 206

2

din Legea nr. 571/2003, asupra tutunului prelucrat se percep

accize, iar cât privește persoanele obligate la achitarea lor, acestea sunt, potrivit

art. 206

9

alin. (1) lit. a) pct. 2 lit. b) din același act normativ (în

ceea ce privește deținerea unor produse accizabile), persoanele care dețin astfel

de produse sau orice alte persoane implicate în deținerea acestora.

Prin urmare cum a arătat instanța în sarcina

inculpatei s-a reținut că a deținut ilegal țigări, se justifică obligarea acesteia

la plata accizelor aferente.

Totodată din interpretarea coroborată a

dispozițiilor art. 131, art. 134 și urm. din Legea nr. 571/2003 instanța a constatat

că în sarcina inculpatei s-a născut și obligația de plată a taxei pe valoarea adăugată,

solicitarea părții civile în acest sens fiind îndreptățită.

Având în vedere că, potrivit principiilor

de drept care guvernează instituția răspunderii civile delictuale se impune a se

repara nu doar prejudiciul efectiv cauzat părții civile prin fapta culpabilă ci

și beneficiul nerealizat, și cum partea civilă a emis pretenții în acest sens instanța

a considerat că se impune obligarea inculpatei și la plata accesoriilor aferente

despăgubirilor stabilite prin sentința recurată, calculate potrivit art. 120 și

120

1

C. proc. fisc.

Împotriva acestei decizii inculpata C.A.M.

a formulat recurs, în termen legal, la 13 martie 2013, cu referire la modul de soluționare

a laturii civile, apreciind că se impune casarea deciziei și menținerea ca legală

și temeinică a sentinței pronțate de Tribunalul Botoșani invocâd ca temei de drept

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen.

Examinând recursul declarat de inculpata

C.A.M. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al

recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C.

proc. pen. stabilește în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai

în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod.

Rezultă așadar că, în cazul recursului

declarat împotriva hotărârilor date în apel, nu se pot analiza decât motivele de

recurs care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare limitativ reglementate

în art. 385

9

C. proc. pen.

Totodată, art. 385

10

C. proc.

pen. prevede în alin. (2

1

)

că instanța de recurs nu poate

examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri,

nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată,

așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor

de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în

considerare din oficiu.

În ce privește căzui de casare prevăzut

în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. invocat de recurenta

inculpată, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut prin Legea nr. 2/2013,

și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului, însă potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor

de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea

fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor

formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe,

se observă că inculpata C.A.M. și-a motivat recursul numai oral, în ziua judecații,

în ședința publică din data de 25 septembrie 2013, încălcându-și, astfel, obligația

ce îi revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție,

ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc.

pen., precum și de cele ale art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile

de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de

pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., nu va proceda Ia examinarea

criticilor formulate de inculpată, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute

în art. 385 alin. (2) C. proc. pen.

Instanța de recurs mai constată că motivul

de recurs susținut de recurenta inculpată nu se subsumează vreunui caz de casare

dintre cele prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

Pentru aceste considerente Înalta

Curte urmează ca, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpata C.A.M. împotriva deciziei

penale nr. 35 din 11 martie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTEVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpata C.A.M. împotriva deciziei penale nr. 35 din 11 martie 2013 a Curții

de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei

de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând

onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie

2013.