ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3452/2008

Deliberând asupra recursului de față, Prin sentința civilă nr. 1772/CA/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 1870/97/2006 a fost respinsă acțiunea introdusă de reclamanta Exploatarea Minieră Uricani împotriva pârâtei SC A.I.P. SRL Petroșani. Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că suma pretinsă de reclamantă privește perioada anului 2000 și 2002 și reprezintă diferența dintre valoarea prestațiilor facturate conform devizelor de lucrări întocmite de pârâtă sumele achitate de beneficiari și contravaloarea prestației la tarife de către SC E. SA. Întrucât din procesul-verbal din 10 decembrie 2002 rezultă că verificarea a fost efectuată în perioada 15 octombrie 2002 - 10 decembrie 2002 și a cuprins perioada 2000 - semestrul I 2002, dreptul la acțiune s-a născut până la sfârșitul semestrului I 2002, astfel că introducerea acțiunii doar la 28 decembrie 2005 determină constatarea prescripției extinctive prevăzute de Decretul nr. 167/1958.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta CN H SA - Exploatarea Minieră Uricani, solicitând desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Hunedoara. În dezvoltarea motivelor de apel se susține că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât dreptul de acțiune începe să curgă de la data la care unitatea a cunoscut producerea prejudiciului - respectiv data când s-a înregistrat la apelantă procesul-verbal din 10 decembrie 2002 întocmit de organele de control fiscal, respectiv 30 decembrie 2002. S-a mai susținut că a promovat în cursul anului 2005 o cerere pentru emiterea somației de plată, care a fost respinsă pe fond și nu pe excepție.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.30/A pronunțată la data de 9 martie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta CN H. SA - Exploatarea Minieră Uricani cu motivarea că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data efectuării plății apreciată ca nedatorată și nu la data înregistrării la CN H SA a procesului verbal din 10 decembrie 2002 încheiat de Direcția de Control Fiscal Deva, pârâta îndeplinindu-și obligațiile contractuale asumate prin contractul de prestări servicii nr. 5005/1999 și că introducerea cererii pentru emiterea somației de plată în temeiul O.G. nr. 5/2001 în cursul anului 2005 nu constituie o cauză de întrerupere a prescripției.

În termen legal, reclamanta CN H SA - Exploatarea Minieră Uricani a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței și rejudecând cauza admiterea acțiunii reclamantei. Prin motivele de recurs invocate, reclamanta a arătat că instanța în mod greșit a respins pe cale de excepție acțiunea sa întrucât neîntemeiat a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.8 din Decretul nr. 167/1958 deoarece pârâta nu este autoarea unei fapte ilicite producătoare de prejudicii. Recurenta a arătat în contextul motivului de recurs anterior menționat că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii în materie comercială constă în neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a unei obligații contractuale.

Conținutul contractului trebuie înțeles în sens larg nu numai cu luarea în considerare a clauzelor expres prevăzute dar și a urmărilor pe care echitatea, obiceiul sau legea le dau obligațiilor după natura lor conform art. 970 C. civ. Astfel fapta ilicită a intimatei-pârâte constă în îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale așa cum de altfel a reținut și organul de control la punctul III.3 paragraf 3 (pag. 17) din procesul-verbal intermediar din 10 decembrie 2002. Printr-un alt motiv de recurs reclamanta arată că instanța de apel nu a dezbătut (analizat) al doilea motiv de apel invocat și anume faptul că s-a efectuat o plată nedatorată așa cum de fapt și instanța de fond a reținut în sentință.

Recurenta arată că producerea pagubei a fost constatată de către Direcția de Control Fiscal Deva prin procesul-verbal intermediar din 10 decembrie 2002 înregistrat la CN H. SA în data de 30 decembrie 2002. Până la comunicarea actului de control EM Uricani nu a avut cunoștință de faptul că intimata i-a produs o pagubă în timpul derulării contractului dintre cele două părți. Prin urmare, arată recurenta, numai la data înregistrării procesului-verbal anterior menționat, a cunoscut faptul că s-a produs o pagubă, că plata efectuată nu a fost datorată și se impune recuperarea ei. Deci, dreptul la acțiune a luat naștere la data înregistrării procesului verbal, dată de la care începe să curgă și termenul de prescripție.

În drept reclamanta a motivat recursul în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul declarat de reclamantă nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Din analiza primului motiv de recurs invocat rezultă că instanța de apel ca de altfel și instanța fondului corect au respins acțiunea ca fiind prescrisă, reținând că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data plății prestațiilor, fiind deci - aplicabil cauzei art. 3 coroborat cu art. 7 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă. Soluționarea cauzei pe excepția prescripției face inutilă analizarea motivelor de fond astfel că nu se poate reproșa instanței de apel neanalizarea criticilor referitoare la plata nedatorată.

Având în vedere că nu a intervenit nicio o cauză de suspendare a cursului prescripției și nici de întrerupere a acesteia, hotărârea recurată este legală. În consecință, decizia recurată fiind legală, recursul reclamantei va fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta CN H SA - Exploatarea Minieră Uricani împotriva deciziei nr. 30/A din 9 martie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2008.