ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.11.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3452/2008

HOTĂRÂRE
19.11.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3452/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra

recursului de față,

Prin sentința civilă nr. 1772/CA/2006

pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 1870/97/2006 a fost respinsă

acțiunea introdusă de reclamanta Exploatarea Minieră Uricani împotriva pârâtei

SC A.I.P. SRL Petroșani.

Pentru a pronunța

sentința instanța de fond a reținut că suma pretinsă de reclamantă privește perioada

anului 2000 și 2002 și reprezintă diferența dintre valoarea prestațiilor

facturate conform devizelor de lucrări întocmite de pârâtă sumele achitate de

beneficiari și contravaloarea prestației la tarife de către SC E. SA.

Întrucât din procesul-verbal din 10

decembrie 2002 rezultă că verificarea a fost efectuată în perioada 15 octombrie

2002 - 10 decembrie 2002 și a cuprins perioada 2000 - semestrul I 2002, dreptul

la acțiune s-a născut până la sfârșitul semestrului I 2002, astfel că

introducerea acțiunii doar la 28 decembrie 2005 determină constatarea

prescripției extinctive prevăzute de Decretul nr. 167/1958.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta CN H SA - Exploatarea Minieră Uricani, solicitând desființarea

hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Hunedoara.

În dezvoltarea

motivelor de apel se susține că în mod greșit instanța de fond a admis excepția

prescripției dreptului la acțiune, întrucât dreptul de acțiune începe să curgă

de la data la care unitatea a cunoscut producerea prejudiciului - respectiv

data când s-a înregistrat la apelantă procesul-verbal din 10 decembrie 2002

întocmit de organele de control fiscal, respectiv 30 decembrie 2002.

S-a mai susținut că a

promovat în cursul anului 2005 o cerere pentru emiterea somației de plată, care

a fost respinsă pe fond și nu pe excepție.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.30/A

pronunțată la data de 9 martie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta

CN H. SA - Exploatarea Minieră Uricani cu motivarea că dreptul la acțiune al

reclamantei s-a născut la data efectuării plății apreciată ca nedatorată și nu

la data înregistrării la CN H SA a procesului verbal din 10 decembrie 2002

încheiat de Direcția de Control Fiscal Deva, pârâta îndeplinindu-și obligațiile

contractuale asumate prin contractul de prestări servicii nr. 5005/1999 și că

introducerea cererii pentru emiterea somației de plată în temeiul O.G. nr. 5/2001

în cursul anului 2005 nu constituie o cauză de întrerupere a prescripției.

În termen legal, reclamanta CN H SA -

Exploatarea Minieră Uricani a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în

apel solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței și

rejudecând cauza admiterea acțiunii reclamantei.

Prin motivele de

recurs invocate, reclamanta a arătat că instanța în mod greșit a respins pe

cale de excepție acțiunea sa întrucât neîntemeiat a apreciat că în cauză nu

sunt incidente dispozițiile art.8 din Decretul nr. 167/1958 deoarece pârâta nu

este autoarea unei fapte ilicite producătoare de prejudicii.

Recurenta a arătat în contextul

motivului de recurs anterior menționat că fapta ilicită cauzatoare de

prejudicii în materie comercială constă în neîndeplinirea ori îndeplinirea

necorespunzătoare a unei obligații contractuale. Conținutul contractului

trebuie înțeles în sens larg nu numai cu luarea în considerare a clauzelor

expres prevăzute dar și a urmărilor pe care echitatea, obiceiul sau legea le

dau obligațiilor după natura lor conform art. 970 C. civ. Astfel fapta ilicită

a intimatei-pârâte constă în îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor

contractuale așa cum de altfel a reținut și organul de control la punctul III.3

paragraf 3 (pag. 17) din procesul-verbal intermediar din 10 decembrie 2002.

Printr-un alt motiv

de recurs reclamanta arată că instanța de apel nu a dezbătut (analizat) al

doilea motiv de apel invocat și anume faptul că s-a efectuat o plată nedatorată

așa cum de fapt și instanța de fond a reținut în sentință.

Recurenta arată că producerea pagubei

a fost constatată de către Direcția de Control Fiscal Deva prin procesul-verbal

intermediar din 10 decembrie 2002 înregistrat la CN H. SA în data de 30

decembrie 2002. Până la comunicarea actului de control EM Uricani nu a avut

cunoștință de faptul că intimata i-a produs o pagubă în timpul derulării

contractului dintre cele două părți.

Prin urmare, arată

recurenta, numai la data înregistrării procesului-verbal anterior menționat, a

cunoscut faptul că s-a produs o pagubă, că plata efectuată nu a fost datorată

și se impune recuperarea ei. Deci, dreptul la acțiune a luat naștere la data

înregistrării procesului verbal, dată de la care începe să curgă și termenul de

prescripție.

În drept reclamanta a

motivat recursul în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul declarat de

reclamantă nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Din analiza primului

motiv de recurs invocat rezultă că instanța de apel ca de altfel și instanța

fondului corect au respins acțiunea ca fiind prescrisă, reținând că dreptul la

acțiune al reclamantei s-a născut la data plății prestațiilor, fiind deci - aplicabil

cauzei art. 3 coroborat cu art. 7 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția

extinctivă.

Soluționarea cauzei

pe excepția prescripției face inutilă analizarea motivelor de fond astfel că nu

se poate reproșa instanței de apel neanalizarea criticilor referitoare la plata

nedatorată.

Având în vedere că nu

a intervenit nicio o cauză de suspendare a cursului prescripției și nici de

întrerupere a acesteia, hotărârea recurată este legală.

În consecință,

decizia recurată fiind legală, recursul reclamantei va fi respins în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge recursul

declarat de reclamanta CN H SA - Exploatarea Minieră Uricani împotriva deciziei

nr. 30/A din 9 martie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi  19 noiembrie 2008.

Sursă