ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1601/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Reclamantul T.V.D. a chemat în judecată A.N.A.F. și Garda Financiară Brașov, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună suspendarea executării Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de președintele A.N.A.F., până la soluționarea irevocabilă a contestației formulată împotriva acestuia. În motivarea cererii reclamantul arată că prin ordinul a cărui anulare o solicită s-a dispus reorganizarea Gărzii Financiare și stabilirea regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională. În baza acestui ordin, vădit ilegal din punctul de vedere al reclamantului, s-a emis un preaviz prin care i se face cunoscut reclamantului că postul său a fost reorganizat și poate opta pentru una din funcțiile vacante prevăzute în anexa nr. 6 la ordin.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta A.N.A.F. a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect și, în subsidiar, ca neîntemeiată. Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 153/F din 17 august 2011 a respins excepția lipsei de obiect a cererii invocată de A.N.A.F. și a admis excepția rămânerii fără obiect a cererii, invocată de reclamantul T.V.D., dispunând respingerea cererii acestuia ca rămasă fără obiect. Totodată, a dispus și respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele: A considera ca rămasă fără obiect acțiunea, ca urmare a producerii efectelor față de reclamant, ar însemna împiedicarea acestuia la accesul la justiție, or el are dreptul să atace actul care a stat la baza aceluia de eliberare din funcție.

Cât privește excepția invocată de reclamant s-a reținut că prin sentința civilă nr. 220/F din 13 iulie 2011 Curtea de Apel Galați a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253/2011 până la soluționarea irevocabilă a contestației formulate împotriva acesteia. Conchizând, instanța de fond a reținut că întrucât o instanță a dispus deja suspendarea Ordinului nr. 2253/2011, excepția invocată de reclamant privind rămânerea fără obiect a cererii va fi admisă și, pe cale de consecință, acțiunea acestuia va fi respinsă ca rămasă fără obiect. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.N.A.F. care a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304 1 C. proc.

civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată atunci când a fost pronunțată fără temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În argumentarea recursului formulat, autoritatea publică recurentă a susținut, în primul rând, că instanța de fond a respins în mod greșit excepția invocată cu privire la lipsa de obiect a cererii de suspendare, ignorând faptul că efectele Ordinului nr. 2253/2011 au fost deja epuizate. De asemenea, argumentează recurenta, soluția instanței de fond este nelegală și în ceea ce privește admiterea excepției invocate de reclamant, cu privire la rămânerea fără de obiect a cererii de suspendare, cu motivarea că Ordinul nr. 2253/2011 fusese suspendat prin sentința civilă nr. 220/F din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați într-o altă cauză, ignorând că hotărârea respectivă produce efecte doar cu privire la părțile litigiului respectiv.

De altfel, mai arată recurenta, jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253/2011, este în sensul respingerii cererilor: Decizia nr. 5570 din 23 noiembrie 2011, Decizia nr. 5650 din 24 noiembrie 2011 și Decizia nr. 5820 din 2 decembrie 2011, etc. În concluzie, autoritatea recurentă a solicitat admiterea recursului, desființarea soluției instanței de fond și respingerea cererii ca neîntemeiată. 2.2. Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care, în esență, a răspuns criticilor recursului, susținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, menționând că, între timp, Ordinul nr. 2253/2011 a fost anulat, solicitând respingerea recursului formulat de autoritatea publică.

3. Soluția instanței de recurs Recursul este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Referitor la criticile privind soluția de respingere a excepției lipsei de obiect a cererii de suspendare, invocată de autoritatea publică, instanța de recurs susține că sunt neîntemeiate. În cauză, este necontestat că Preavizul nr. 906037 din 23 iunie 2011, comunicat intimatului-reclamant a fost emis în temeiul Ordinului nr. 2253/2001 al președintelui A.N.A.F. și a H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, iar evoluția raportului de serviciu este dependentă de legalitatea/ nelegalitatea și de efectele acestui ordin. În ceea ce privește criticile referitoare la soluția admiterii excepției invocate de intimatul-reclamant, instanța de recurs reține că acestea sunt întemeiate.

Într-adevăr, prin sentința civilă nr. 220/F din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, irevocabilă prin Decizia nr. 5684 din 25 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, executarea Ordinului nr. 2253/2011 a fost suspendată până la soluționarea pe fond a cauzei privind anularea acestui ordin, însă hotărârea judecătorească respectivă produce efecte exclusiv între părțile din acel litigiu, cu atât mai mult cu cât este vorba de un act administrativ cu caracter individual. Astfel, prin Ordinul nr. 2253/2011 a fost aprobată structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare, potrivit anexei nr. 1, a secțiilor județene și a secției Municipiului București, potrivit anexelor nr. 2, 3, 4 și 5. De asemenea, prin același ordin a fost aprobat numărul maxim de posturi, potrivit anexei nr. 6, precum și statele de funcții, anexele nr. 7.1.

- 7.43, toate acestea reprezentând situații punctuale care privesc un număr determinat sau determinabil de persoane. Astfel, Ordinul nr. 2253/2011 reprezintă un act administrativ cu caracter individual care are ca obiect punerea în aplicare a prevederilor H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, în timp ce această H.G. este un act administrativ cu caracter normativ, care are ca obiect reglementarea cadrului organizatoric al punerii în executare a O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare. În concluzie, instanța de fond a reținut, în mod greșit, că cererea de suspendare a rămas fără obiect ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 220/2011 pronunțând o soluție nelegală și netemeinică.

Astfel fiind, constatând că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cererii de suspendare a executării actului administrativ, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentința pronunțată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 153/F din 17 august 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2012.