ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1601/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

de fond

Reclamantul T.V.D. a chemat în judecată A.N.A.F.

și Garda Financiară Brașov, solicitând instanței ca în contradictoriu cu

aceasta să dispună suspendarea executării Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011

emis de președintele A.N.A.F., până la soluționarea irevocabilă a contestației

formulată împotriva acestuia.

În motivarea cererii

reclamantul arată că prin ordinul a cărui anulare o solicită s-a dispus

reorganizarea Gărzii Financiare și stabilirea regulamentului pentru organizarea

și desfășurarea examenului de testare profesională. În baza acestui ordin,

vădit ilegal din punctul de vedere al reclamantului, s-a emis un preaviz prin

care i se face cunoscut reclamantului că postul său a fost reorganizat și poate

opta pentru una din funcțiile vacante prevăzute în anexa nr. 6 la ordin.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta A.N.A.F. a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără

obiect și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Brașov,

secția contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 153/F din 17

august 2011 a respins excepția lipsei de obiect a cererii invocată de A.N.A.F.

și a admis excepția rămânerii fără obiect a cererii, invocată de reclamantul

T.V.D., dispunând respingerea cererii acestuia ca rămasă fără obiect.

Totodată, a dispus și

respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut următoarele:

A considera ca rămasă

fără obiect acțiunea, ca urmare a producerii efectelor față de reclamant, ar

însemna împiedicarea acestuia la accesul la justiție, or el are dreptul să

atace actul care a stat la baza aceluia de eliberare din funcție.

Cât privește excepția

invocată de reclamant s-a reținut că prin sentința civilă nr. 220/F din 13

iulie 2011 Curtea de Apel Galați a admis cererea de suspendare și a dispus

suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253/2011 până la soluționarea irevocabilă

a contestației formulate împotriva acesteia.

Conchizând, instanța

de fond a reținut că întrucât o instanță a dispus deja suspendarea Ordinului nr.

2253/2011, excepția invocată de reclamant privind rămânerea fără obiect a

cererii va fi admisă și, pe cale de consecință, acțiunea acestuia va fi

respinsă ca rămasă fără obiect.

exercitată

2.1. Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs A.N.A.F. care a invocat motivul de recurs prevăzut

la art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304

1

C. proc. civ., potrivit

căruia o hotărâre poate fi recurată atunci când a fost pronunțată fără temei

legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În argumentarea

recursului formulat, autoritatea publică recurentă a susținut, în primul rând,

că instanța de fond a respins în mod greșit excepția invocată cu privire la

lipsa de obiect a cererii de suspendare, ignorând faptul că efectele Ordinului nr.

2253/2011 au fost deja epuizate.

De asemenea,

argumentează recurenta, soluția instanței de fond este nelegală și în ceea ce

privește admiterea excepției invocate de reclamant, cu privire la rămânerea

fără de obiect a cererii de suspendare, cu motivarea că Ordinul nr. 2253/2011

fusese suspendat prin sentința civilă nr. 220/F din 13 iulie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel Galați într-o altă cauză, ignorând că hotărârea respectivă

produce efecte doar cu privire la părțile litigiului respectiv.

De altfel, mai arată

recurenta, jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în

ceea ce privește suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253/2011, este în sensul

respingerii cererilor: Decizia nr. 5570 din 23 noiembrie 2011, Decizia nr. 5650

din 24 noiembrie 2011 și Decizia nr. 5820 din 2 decembrie 2011, etc.

În concluzie,

autoritatea recurentă a solicitat admiterea recursului, desființarea soluției

instanței de fond și respingerea cererii ca neîntemeiată.

2.2. Intimatul-reclamant

a depus întâmpinare prin care, în esență, a răspuns criticilor recursului,

susținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, menționând că,

între timp, Ordinul nr. 2253/2011 a fost anulat, solicitând respingerea

recursului formulat de autoritatea publică.

de recurs

Recursul este

întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Referitor la

criticile privind soluția de respingere a excepției lipsei de obiect a cererii

de suspendare, invocată de autoritatea publică, instanța de recurs susține că

sunt neîntemeiate.

În cauză, este

necontestat că Preavizul nr. 906037 din 23 iunie 2011, comunicat

intimatului-reclamant a fost emis în temeiul Ordinului nr. 2253/2001 al

președintelui A.N.A.F. și a H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și

funcționarea Gărzii Financiare, iar evoluția raportului de serviciu este

dependentă de legalitatea/ nelegalitatea și de efectele acestui ordin.

În ceea ce privește

criticile referitoare la soluția admiterii excepției invocate de

intimatul-reclamant, instanța de recurs reține că acestea sunt întemeiate.

Într-adevăr, prin sentința

civilă nr. 220/F din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați,

irevocabilă prin Decizia nr. 5684 din 25 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, executarea Ordinului nr. 2253/2011 a fost suspendată până

la soluționarea pe fond a cauzei privind anularea acestui ordin, însă hotărârea

judecătorească respectivă produce efecte exclusiv între părțile din acel

litigiu, cu atât mai mult cu cât este vorba de un act administrativ cu caracter

individual.

Astfel, prin Ordinul nr.

2253/2011 a fost aprobată structura organizatorică a Comisariatului General al

Gărzii Financiare, potrivit anexei nr. 1, a secțiilor județene și a secției Municipiului

București, potrivit anexelor nr. 2, 3, 4 și 5.

De asemenea, prin

același ordin a fost aprobat numărul maxim de posturi, potrivit anexei nr. 6,

precum și statele de funcții, anexele nr. 7.1. - 7.43, toate acestea

reprezentând situații punctuale care privesc un număr determinat sau

determinabil de persoane.

Astfel, Ordinul nr. 2253/2011

reprezintă un act administrativ cu caracter individual care are ca obiect

punerea în aplicare a prevederilor H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și

funcționarea Gărzii Financiare, în timp ce această H.G. este un act

administrativ cu caracter normativ, care are ca obiect reglementarea cadrului

organizatoric al punerii în executare a O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea

Gărzii Financiare.

În concluzie,

instanța de fond a reținut, în mod greșit, că cererea de suspendare a rămas

fără obiect ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 220/2011 pronunțând o

soluție nelegală și netemeinică.

Astfel fiind,

constatând că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cererii de

suspendare a executării actului administrativ, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va admite recursul, va casa

sentința pronunțată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 153/F din 17 august 2011 a

Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2012.