ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 442/2013

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 19 iulie 2011, reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Garda Financiară, a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de Președintele Agenției Națională de Administrare Fiscală, până la soluționarea irevocabilă a contestației formulată împotriva acestuia. Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în primul rând, respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, iar în al doilea rând, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Sub aspectul rămânerii fără obiect, pârâta a arătat că, începând cu data de 25 iulie 2001, Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 și-a produs efectele în ceea ce-l privește pe reclamant, fiind emisă decizia de eliberare din funcție. Pe fondul cauzei, a susținut că nu sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 150/F/2011, Curtea de Apel Brașov - secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de obiect a cererii, invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală; a admis excepția rămânerii fără obiect a cererii, invocată de reclamantul M.G.; a respins ca rămasă fără obiect, cererea formulată de reclamantul M. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Garda Financiară Brașov, având ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de Președintele Agenția Națională de Administrare Fiscală; s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Prin Decizia nr. 1378/2012 pronunțată în dosarul nr. 651/64/2011, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 150/F din 17 august 2011, casându-se sentința recurată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanței.

2. Hotărârea instanței de fond. În rejudecare, prin sentința nr. 109/F din 24 mai 2012, Curtea de Apel Brașov Secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare a executării formulată de reclamantul M.G. și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscala, până la soluționarea irevocabila a cauzei. Curtea a reținut că Ordinul nr. 2253/2011, reprezintă un act administrativ cu caracter individual care are ca obiect punerea în aplicare a prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 1324/2009, privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, în timp ce hotărârea de guvern este act administrativ cu caracter normativ, care are ca obiect reglementarea cadrului organizatoric al punerii în executare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 91/2003, privind organizarea Gărzii Financiare.

Curtea a apreciat că dat fiind faptul că prin sentința civilă nr. 244/F din 9 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr. 768/64/2011, s-a anulat Ordinul nr. 2253/2011, ce face obiectul suspendării executării în prezenta cauză, se regăsește ipoteza cazului „bine justificat" de natură a avea îndoială puternică asupra prezumției de legalitate. În ceea ce privește existența prejudiciului reținut, Curtea a considerat că prin eliberarea din funcția deținută fără a benefica de protecție socială, în contextul personal al reclamantului, familie de întreținut, credite bancare se creează un prejudiciu imposibil de recuperat chiar în structura actului administrativ individual, și-a revenirii la structura anterioară emiterii actului.

3. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală. În motivarea recursului formulat, A.N.A.F. a susținut că măsura suspendării executării Ordinului nr. 2253/2011 este o soluție netemeinică și nelegală, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. Astfel, argumentează A.N.A.F., prin Ordinul nr. 2253/2011 a fost aprobată structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare și a secțiilor județene ale Gărzii Financiare, precum și numărul maxim de posturi și statele de funcții, instanța de fond reținând în mod neîntemeiat existenta unui caz bine justificat și a unei pagube iminente care să impună suspendarea unui asemenea act administrativ.

De asemenea, a susținut recurenta actul administrativ în litigiu a fost emis în baza H.G. nr. 109/2009 și H.G. nr. 1324/2009 care nu au fost contestate, numărul de posturi alocat acestei autorități publice fiind redus de la 1805 posturi la 1092 posturi. Totodată, recurenta a arătat că nici reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, și nici instanța, prin hotărârea pronunțată, nu au făcut dovada existenței unor motive bine justificate care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. În acest sens, recurenta a susținut că instanța în mod greșit a calificat Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2253 din 23 iunie 2011 ca fiind un act administrativ cu caracter normativ, iar instanțele judecătorești s-au pronunțat în mai multe litigii în sensul respingerii cererilor de suspendare a executării acestui act administrativ.

În ceea ce privește paguba iminentă, recurenta-pârâtă a precizat că instanța de fond nu a arătat care este paguba iminentă care s-ar produce prin executarea actelor administrative contestate. 4. Considerentele înaltei Curți asupra recursului În cauză, este necontestat că Ordinul nr. 2253/2011 a fost emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală în temeiul prevederilor art. 6 alin. (1), art. 8 alin. (4) și (5) și art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F. și ale art. 2 alin. (3) și (5) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, cu modificările și completările ulterioare, acte normative care nu au fost atacate ca nelegale de către intimatul-reclamant.

De asemenea, este necontestat că prin Ordinul nr. 2253/2011 A.N.A.F. a aprobat structura organizatorică și statele de funcții ale Gărzii Financiare, Comisariatul general și Secțiile teritoriale, începând cu data de 25 iulie 2011. În cea ce privește posibilitatea suspendării unui act administrativ emis în temeiul unor norme legale, trebuie amintit că din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ se bucură de prezumția de legalitate, fiind executoriu din oficiu. Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14, cât și din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege - suspendarea de drept ope legis -ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege - suspendarea la cererea persoanei vătămate.

Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cazul de față.

Iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute. Astfel fiind, înalta Curte va admite recursul, va desființa sentința recurată și, rejudecând, pentru considerentele de mai sus, va respinge cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 109/F din 24 mai 2012 a Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării Ordinului A.N.A.F. nr. 2253/2011 formulată de M.G., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013