ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1620/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Obiectul cauzei și hotărârile

judecătorești pronunțate în primă instanță și în apel.

1.

Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 2

iunie 2008, reclamanta

SC

O.I. SRL Târgu Jiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele F.T.C.C. Gorj și

SC A.L. SRL Alba următoarele: constatarea nulității contractului de

vânzare-cumpărare din 31 august 2007 încheiat între cele două pârâte;

constatarea existenței dreptului său de folosință până la data de 30 noiembrie

2010 asupra spațiului de depozit în suprafață de 294,55 mp și rampei din fața depozitului

situat în Târgu Jiu conform contractului de închirieri din 8 decembrie 2005.

Pârâta SC A.L. SRL Alba a formulat la

data de 30 iunie 2008 cerere reconvențională prin care a solicitat să se

constate încetate efectele contractului de închiriere din 8 decembrie 2008

deținut de reclamantă pentru spațiu din Târgu Jiu, urmare denunțării unilaterale

a contractului de către societate în calitate de proprietar al spațiului, să se

dispună evacuarea reclamantei din imobil și să fie obligată la plata lipsei de folosință

a imobilului evaluată la suma de 2.685,9 euro.

prin sentința comercială nr. 60 din data de 24 martie 2009 a anulat ca

insuficient timbrată acțiunea introductivă formulată de reclamantă și a acordat

termen pentru soluționarea cererii reconvenționale.

Tribunalul a reținut în motivarea soluției

de anulare a acțiunii principale, că reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor art.

1 din Legea nr. 146/1997 care instituie obligația timbrării cererilor și

acțiunilor în justiție, deși i s-a pus în vedere cuantumul taxelor datorate la

valoarea pretențiilor, având în vedere obiectul cererii care vizează

proprietatea și respectiv folosința unui spațiu comercial, ceea ce impune aplicarea

sancțiunii anulării ca insuficient timbrate a acțiunii.

Gorj a fost apelată de reclamanta care a susținut, în esență, că a investit

instanța cu două capete de cerere neevaluabile în bani, respectiv constatarea nulității

unui contract de vânzare cumpărare fără repunerea părților în situația

anterioară și constatarea existenței dreptului de folosință, context în raport

de care sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 146/1997 fiind

datorată o taxă judiciară de timbru constând într-o taxă fixă.

Prin Decizia nr. 159 din 1 iulie 2009

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul formulat de

societatea reclamantă în sensul desființării sentinței pronunțate de Tribunalul

Gorj ca primă instanță și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

control judiciar a constatat din verificarea actelor și lucrărilor dosarului că

reclamanta a timbrat acțiunea cu suma de 31 lei taxă judiciară de timbru, iar

prin încheierea din data de 10 octombrie 2008 instanța i-a pus în vedere să

completeze taxa de timbru cu suma de 12.322 lei și 5 lei timbru judiciar,

cererea de reexaminare formulată de reclamanta împotriva modului de stabilire a

taxei de timbru fiind respinsă prin încheierea din 14 ianuarie 2009 a

Tribunalului Gorj.

Cu privire la aplicarea Deciziei nr. 32

din 9 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul

legii, instanța de control judiciar a apreciat că efectele deciziei nu pot fi

extinse și asupra altor acte normative iar corelarea interpretării date prin

decizie sintagmei caracterul evaluabil al acțiunilor în constatarea nulității,

cu dispozițiile Legii nr. 146/1997 s-a realizat prin modificarea legii taxei de

timbru prin Legea nr. 76/2008 publicată în M. Of. nr. 231 din 8 aprilie 2009.

Urmare acestei modificări s-a stabilit

că cererile aflate pe rolul instanțelor la 12 decembrie 2008 și care au fost

timbrate corespunzător la data introducerii lor se consideră legal timbrate.

În raport de data introducerii acțiunii

formulate de reclamantă - 2 iunie 2008, instanța de apel a apreciat că cererea

era legal timbrată cu taxa judiciară de timbru fixă și că în mod nelegal i s-a pus

în vedere să achite o taxă de timbru la valoare cu consecința anulării acțiunii

ca insuficient timbrate.

II. Recursul.

A.L. SRL a declarat recurs, în termen legal împotriva Deciziei nr. 159

pronunțate de Curtea de Apel solicitând modificarea în tot a hotărârii și menținerea

ca legală și temeinică a sentinței pronunțate în cauză de tribunal privind

anularea acțiunii reclamantei ca insuficient timbrate.

Potrivit recurentei, instanța de apel

a avut în vedere în mod eronat dispozițiile art. 3 din Legea nr. 146/1997

referitoare la cererile neevaluabile în bani care se timbrează cu taxa fixă,

deoarece față de obiectul acțiunii reclamantei, privind drepturi patrimoniale,

respectiv dreptul de proprietate și de folosință, calificarea acțiunii ca

evaluabilă în bani se impunea.

În sensul acestei concluzii, recurenta

invocă și dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 760/1999 potrivit cărora sunt

considerate acțiuni și cereri evaluabile în bani cele al căror obiect este un

drept patrimonial ce poate fi evaluat.

În opinia recurentei și capătul doi de

cerere având ca obiect constatarea dreptului de folosință asupra spațiului, are

un caracter evaluabil, în raport de cuantumul chiriei datorate până la

ajungerea la termen a contractului, ceea ce impune obligarea recurentei la

plata integrală a taxei pentru cele două capete distincte de cerere.

Totodată recurenta arată că măsura de

anulare a acțiunii ca insuficient timbrată nu a avut în vedere Decizia nr. 32/2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cum eronat apreciază instanța

de apel ci dispozițiile Legii nr. 146/1997 respectiv art. 2 din Lege.

Intimata reclamantă a depus la data de

2 februarie 2010 întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat și menținerea ca legală a deciziei recurate, care a statuat în mod

corect, față de dispozițiile legale existente la data introducerii acțiunii,

caracterul neevaluabil al celor două capete de cerere, timbrate corespunzător

cu taxă judiciară de timbru fixă.

ce urmează.

Referitor la aplicarea deciziei în

interesul Legii nr. 32, Curtea observă că decizia a fost publicată în M. Of. la

data de 10 decembrie 2008 când a devenit obligatorie, iar în cauză taxa de

timbru s-a stabilit prin încheierea din 10 octombrie 2008 distinct de faptul că,

criteriile de clasificare a acțiunilor ca evaluabile în bani statuate prin

decizie au avut în vedere determinarea competenței materiale după valoare și

implicit a căilor de atac și nu stabilirea taxei judiciare de timbru.

În considerentele deciziei se arată,

in terminis că ,,pentru stabilirea taxei judiciare de timbru urmează să fie

avute în vedere dispozițiile și categoriile de acțiuni folosite de legea

specială limitată la materia taxelor de timbru”.

Or, la data de 10 octombrie 2008,

potrivit art. 3 din Legea nr. 147/1997 în forma în vigoare la dată, cererile

pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept făcute în cadrul art.

111 C. proc. civ. precum și cererile în anularea sau declararea nulității unui

act juridic se taxau cu sumă fixă și numai în ipoteza, neîndeplinită în cauză,

prin care se cerea restituirea prestațiilor efectuate în temeiul unui act

juridic pentru care s-a cerut constatarea nulității, cererea era considerată

evaluabilă în bani potrivit art. 6 din Ordinul nr. 766/1999.

Prin urmare, recurenta, în mod vădit

neîntemeiat susține că, potrivit dispozițiilor legii speciale privind taxa

judiciară de timbru, în vigoare la data introducerii cererii și stabilirii

taxei de timbru, acțiunea formulată de reclamantă, respectiv cele două capete

de cerere se încadrau în categoria acțiunilor evaluabile în bani.

Este adevărat că cursul soluționării

litigiului în fața primei instanțe, Legea nr. 147/1997 a fost modificată prin O.U.G.

nr. 212 din 4 decembrie 2008 publicată în M. Of. Partea I nr. 837 din 12

decembrie 2008 în sensul că au fost introduse în categoria acțiunilor și

cererilor evaluabile în bani și cererile pentru declararea nulității, chiar

dacă nu se solicită repunerea părților în situația anterioară, precum și

cererile pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial,

dar potrivit dispozițiilor exprese cuprinse în art. 11 din Ordonanța (aprobată

prin Legea nr. 276 din 7 iulie 2009 publicate în M. Of. nr. 482 din 13 iulie

2009) cererile pentru declararea nulității, constatarea existenței unui drept,

aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a ordonanței și care au

fost timbrate corespunzător la data introducerii lor, se consideră legal

timbrate.

Cum la data introducerii acțiunii taxa

de timbru datorată potrivit legii nr. 146/1999 era fixă, taxa achitată de

reclamantă, în mod corect instanța de apel a constatat că sancțiunea anulării cererii

ca insuficient timbrată dispusă de instanța fondului a fost aplicată cu

încălcarea dispozițiilor legii speciale aplicabile în această materie în forma

în vigoare la data stabilirii taxei de timbru.

Mai trebuie precizat că trimiterea pe

care instanța de apel o face la dispozițiile O.U.G. nr. 212 din 4 decembrie

2002 și la legea de aprobare a ordonanței este pertinentă, deoarece Legea nr. 146/1997,

astfel cum a fost modificată, este o lege fiscală care cuprinde și dispoziții

procedurale, reglementând raporturi de ordine publică, și prin urmare este de

imediată aplicare, încadrându-se în excepțiilor de la principiul

neretroactivității legii civile, cu mențiunea că legiuitorul activ, potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 11 a limitat efectul retroactiv, statuând că

cererile, de natura celor enumerate, aflate pe rolul instanțelor la data intrării

în vigoare a actului normativ și care au fost timbrate corespunzător, se

consideră ca legal timbrate.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul

recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta

SC

A.L. Sebeș

împotriva Deciziei

nr. 159 din 1 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

mai 2010.