ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2169/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea ce a format

obiectul dosarului nr. 4652/95/2007 al Tribunalului Gorj, secția comercială și

de contencios administrativ, venit prin declinare de competență de la Judecătoria Tg. Jiu, reclamanta D.M. a acționat în judecată pe pârâții SC C. Tg. Jiu, lichidatorul

judiciar B.V. C. SRL Tg. Jiu și G.G.D. în contradictoriu cu care a solicitat să

se constate prin hotărâre judecătorească nulitatea absolută a actului de

adjudecare nr. 2918/13/2005 și a contractului autentic de vânzare-cumpărare nr.

3168 din 29 aprilie 2004.

Pârâtul G.G.D. a formulat

cerere reconvențională și a solicitat ca în calitate de proprietar al

apartamentului în discuție situat în Tg. Jiu, Calea București să se dispună

evacuarea reclamantei și a toleraților din acest apartament, care fac pentru

pârâtul, reconvențional imposibilă folosința spațiului.

Prin sentința nr. 118 din 28

septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj a fost respinsă cererea

reclamantei și admițându-se cererea reconvențională a pârâtului a fost obligată

reclamanta D.M. și pârâții D.N., Ș.M. și D.L. să lase în deplină proprietate și

liniștită posesie pârâtului-reconvențional apartamentul ce a făcut obiectul

cererii sale.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâtul-reconvențional a cumpărat în

mod legal, prin licitație apartamentul în litigiu, că la momentul organizării

licitației și al vânzării-cumpărării nu s-a dovedit reaua sa credință în

condițiile art. 1169 C. civ. S-a mai reținut că administratorul judiciar a

respectat dreptul de preempțiune al reclamantei, care deținea cu chirie din

anul 1999 apartamentul, însă aceasta nu și-a manifestat interesul de a-l

achiziționa.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost respins

de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, reținând că sunt nefondate

criticile din apel ale reclamantei.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri reclamanta a declarat recurs susținând în esență ca motive de

nelegalitate încălcarea Legii nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992 și precizând

că pe lângă nerespectarea prevederilor din actele normative menționate,

vânzarea spațiilor ocupate de chiriași s-a făcut în scop speculativ, contractul

de vânzare-cumpărare având o cauză ilicită și imorală.

Recursul reclamantei este

nefondat.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului s-a constatat că reclamanta a solicitat instanței de fond

constatarea nulității absolute a actului de adjudecare și a contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3168 din 29 aprilie 2005 B.N.P. S.B.,

ambele acte fiind încheiate în perioada când intimata-pârâtă SC C. Tg. Jiu s-a

aflat în procedura reorganizării judiciare pe baza unui plan de lichidare a

unor bunuri din averea acestei pârâte.

Potrivit art. 2 din Legea nr.

85/2006, scopul legii insolvenței este acela de a institui o procedură

colectivă pentru acoperirea pasivului, așa încât preocuparea creditorilor de

a-și realiza creanțele este legitimă, neavând caracter speculativ.

Apartamentele deținute de

chiriași constituie active supuse valorificării, vânzarea realizându-se în

condițiile legii insolvenței respectiv direct, când elementele contractului,

inclusiv prețul sunt aprobate de creditori ori la licitație.

Intimata-pârâtă SC C. Tg. Jiu

s-a aflat în reorganizare judiciară pe bază de plan, fiind respectat dreptul de

preempțiune al chiriașilor.

Actele contestate sunt

încheiate în procedura de executare silită cu acordul creditorilor și sub

controlul judecătorului sindic, astfel că bunul a ieșit din patrimoniul SC C. Tg.

Jiu în acest mod și nu printr-un consimțământ liber exprimat de proprietar.

Din momentul deschiderii

procedurii insolvenței, întreaga avere este afectată scopului urmărit de

procedură, vânzarea bunurilor ce pot face obiectul executării silite, la un

preț cât mai mare pentru acoperirea pasivului, astfel că în mod corect

tribunalul a considerat că Legea nr. 85/1992 și Legea nr. 61/1990 nu sunt

aplicabile, soluție menținută de instanța de apel.

Actele de executare

îndeplinite de administratorul judiciar nu pot fi contestate pe cale separată

după închiderea procedurii, chiar dacă se invocă motive de nulitate absolută,

validitatea actelor verificându-se implicit prin exercitarea atribuției

judecătorului sindic de a controla activitatea administratorului.

În concluzie, criticile

formulate fiind nefondate, urmează, ca în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., recursul reclamantei să se respingă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta D.M. împotriva deciziei nr. 106 din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2009.