ÎCCJ, decizie (scj.ro #83154)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83154) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Insolvență. Administrator judiciar. Contestație împotriva
actelor administratorului judiciar. Competență.
Cuprins pe materii : Drept comercial. Procedura insolvenței.
Index alfabetic : societate comercială
-
insolvență
-
nulitate absolută
-
licitație
Legea nr.85/2006
Actele de executare îndeplinite de
administratorul judiciar nu pot fi contestate pe cale separată, după
închiderea procedurii, chiar dacă se invocă motive de nulitate
absolută, validitatea actelor verificându-se implicit prin exercitarea
atribuției judecătorului sindic de a controla activitatea
administratorului.
ICCJ, Secția
comercială, Decizia nr.2169 din 29 septembrie 2009
Reclamanta D.M. a acționat în judecată pe pârâții SCM C. Tg.Jiu,
lichidatorul judiciar BVC. SRL Tg.Jiu și G.G.D. în contradictoriu cu care
a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de adjudecare
nr.2918/13/2005 și a contractului autentic de vânzare-cumpărare
nr.3168 din 29 aprilie 2004.
Pârâtul
G.G.D. a formulat cerere reconvențională și a solicitat ca în
calitate de proprietar al apartamentului în discuție situat în Tg.Jiu,
să se dispună evacuarea reclamantei și a toleraților din
acest apartament, care fac imposibilă folosința spațiului pentru
pârâtul –reconvențional.
Prin
sentința nr.118 din 28 septembrie 2007, Tribunalul Gorj a respins cererea
reclamantei și admițând cererea reconvențională a pârâtului
a obligat reclamanta D.M. și pe pârâții D.N., Ș.M. și D.L.
să lase în deplină proprietate și liniștită posesie
pârâtului-reconvențional apartamentul ce a făcut obiectul cererii
sale.
Instanța a reținut că pârâtul-reconvențional a
cumpărat în mod legal, prin licitație apartamentul în litigiu,
că la momentul organizării licitației și al
vânzării-cumpărării nu s-a dovedit reaua sa credință
în condițiile art.1169 C. civ.. S-a mai reținut că
administratorul judiciar a respectat dreptul de preempțiune al reclamantei
– care deținea cu chirie din anul 1999 apartamentul – însă aceasta nu
și-a manifestat interesul de a-l achiziționa.
Apelul
declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca
nefundat de Curtea de Apel Craiova, Secția Comercială.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs susținând, în
esență, ca motive de nelegalitate încălcarea Legii nr.61/1990
și a Legii nr.85/1992. A precizat că, pe lângă nerespectarea
prevederilor din actele normative menționate, vânzarea spațiilor
ocupate de chiriași s-a făcut în scop speculativ, contractul de
vânzare-cumpărare având o cauză ilicită și imorală.
Recursul
reclamantei este nefondat.
Reclamanta a solicitat instanței de fond constatarea nulității
absolute a actului de adjudecare și a contractului de vânzare-cumpărare
autentificat la 29 aprilie 2005, ambele acte fiind încheiate în perioada când
intimata-pârâtă SCM C. Tg. Jiu s-a aflat în procedura
reorganizării judiciare, pe baza unui plan de lichidare a unor bunuri din
averea acestei pârâte.
Potrivit
art.2 din Legea nr.85/2006, scopul legii insolvenței este acela de a
institui o procedură colectivă pentru acoperirea pasivului, așa
încât preocuparea creditorilor de a-și realiza creanțele este
legitimă, neavând caracter speculativ.
Apartamentele deținute de chiriași constituie active supuse
valorificării, vânzarea realizându-se în condițiile legii
insolvenței, respectiv direct - când elementele contractului, inclusiv
prețul sunt aprobate de creditori ori la licitație.
Intimata-pârâtă SCM C. Tg.Jiu s-a aflat în reorganizare judiciară pe
bază de plan, fiind respectat dreptul de preempțiune al
chiriașilor.
Actele
contestate sunt încheiate în procedura de executare silită cu acordul
creditorilor și sub controlul judecătorului sindic, astfel că
bunul a ieșit din patrimoniul SCM C. Tg. Jiu în acest mod și nu
printr-un consimțământ liber exprimat de proprietar.
Din
momentul deschiderii procedurii insolvenței, întreaga avere este
afectată scopului urmărit de procedură - vânzarea bunurilor ce
pot face obiectul executării silite - la un preț cât mai mare pentru
acoperirea pasivului, astfel că în mod corect tribunalul a considerat
că Legea nr.85/1992 și Legea nr. 61/1990 nu sunt aplicabile,
soluție menținută de instanța de apel.
Actele
de executare îndeplinite de administratorul judiciar nu pot fi contestate pe
cale separată, după închiderea procedurii, chiar dacă se
invocă motive de nulitate absolută, validitatea actelor
verificându-se implicit prin exercitarea atribuției judecătorului
sindic de a controla activitatea administratorului.
În concluzie, în temeiul art.312 alin.1 C. proc. civ., recursul reclamantei a
fost respins ca nefondat.