ÎCCJ, decizie (scj.ro #83154)

Insolvență. Administrator judiciar. Contestație împotriva actelor administratorului judiciar. Competență. Cuprins pe materii : Drept comercial. Procedura insolvenței. Index alfabetic : societate comercială - insolvență - nulitate absolută - licitație Legea nr.85/2006 Actele de executare îndeplinite de administratorul judiciar nu pot fi contestate pe cale separată, după închiderea procedurii, chiar dacă se invocă motive de nulitate absolută, validitatea actelor verificându-se implicit prin exercitarea atribuției judecătorului sindic de a controla activitatea administratorului. ICCJ, Secția comercială, Decizia nr.2169 din 29 septembrie 2009 Reclamanta D.M. a acționat în judecată pe pârâții SCM C. Tg.Jiu, lichidatorul judiciar BVC.

SRL Tg.Jiu și G.G.D. în contradictoriu cu care a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de adjudecare nr.2918/13/2005 și a contractului autentic de vânzare-cumpărare nr.3168 din 29 aprilie 2004. Pârâtul G.G.D. a formulat cerere reconvențională și a solicitat ca în calitate de proprietar al apartamentului în discuție situat în Tg.Jiu, să se dispună evacuarea reclamantei și a toleraților din acest apartament, care fac imposibilă folosința spațiului pentru pârâtul –reconvențional. Prin sentința nr.118 din 28 septembrie 2007, Tribunalul Gorj a respins cererea reclamantei și admițând cererea reconvențională a pârâtului a obligat reclamanta D.M. și pe pârâții D.N., Ș.M. și D.L. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtului-reconvențional apartamentul ce a făcut obiectul cererii sale.

Instanța a reținut că pârâtul-reconvențional a cumpărat în mod legal, prin licitație apartamentul în litigiu, că la momentul organizării licitației și al vânzării-cumpărării nu s-a dovedit reaua sa credință în condițiile art.1169 C. civ.. S-a mai reținut că administratorul judiciar a respectat dreptul de preempțiune al reclamantei – care deținea cu chirie din anul 1999 apartamentul – însă aceasta nu și-a manifestat interesul de a-l achiziționa. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefundat de Curtea de Apel Craiova, Secția Comercială. Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs susținând, în esență, ca motive de nelegalitate încălcarea Legii nr.61/1990 și a Legii nr.85/1992.

A precizat că, pe lângă nerespectarea prevederilor din actele normative menționate, vânzarea spațiilor ocupate de chiriași s-a făcut în scop speculativ, contractul de vânzare-cumpărare având o cauză ilicită și imorală. Recursul reclamantei este nefondat. Reclamanta a solicitat instanței de fond constatarea nulității absolute a actului de adjudecare și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 29 aprilie 2005, ambele acte fiind încheiate în perioada când intimata-pârâtă SCM C. Tg. Jiu s-a aflat în procedura reorganizării judiciare, pe baza unui plan de lichidare a unor bunuri din averea acestei pârâte. Potrivit art.2 din Legea nr.85/2006, scopul legii insolvenței este acela de a institui o procedură colectivă pentru acoperirea pasivului, așa încât preocuparea creditorilor de a-și realiza creanțele este legitimă, neavând caracter speculativ.

Apartamentele deținute de chiriași constituie active supuse valorificării, vânzarea realizându-se în condițiile legii insolvenței, respectiv direct - când elementele contractului, inclusiv prețul sunt aprobate de creditori ori la licitație. Intimata-pârâtă SCM C. Tg.Jiu s-a aflat în reorganizare judiciară pe bază de plan, fiind respectat dreptul de preempțiune al chiriașilor. Actele contestate sunt încheiate în procedura de executare silită cu acordul creditorilor și sub controlul judecătorului sindic, astfel că bunul a ieșit din patrimoniul SCM C. Tg. Jiu în acest mod și nu printr-un consimțământ liber exprimat de proprietar.

Din momentul deschiderii procedurii insolvenței, întreaga avere este afectată scopului urmărit de procedură - vânzarea bunurilor ce pot face obiectul executării silite - la un preț cât mai mare pentru acoperirea pasivului, astfel că în mod corect tribunalul a considerat că Legea nr.85/1992 și Legea nr. 61/1990 nu sunt aplicabile, soluție menținută de instanța de apel. Actele de executare îndeplinite de administratorul judiciar nu pot fi contestate pe cale separată, după închiderea procedurii, chiar dacă se invocă motive de nulitate absolută, validitatea actelor verificându-se implicit prin exercitarea atribuției judecătorului sindic de a controla activitatea administratorului. În concluzie, în temeiul art.312 alin.1 C. proc.

civ., recursul reclamantei a fost respins ca nefondat.