ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 248/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Petentul P.I.I. a depus o cerere la Curtea de Apel București, intitulată contestație în anulare, îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 2815 din 16 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 42/87/2013 * de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Prin decizia menționată anterior s-a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă C.J.P. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1677 din 21 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P.I.. A fost modificată sentința, în sensul că s-a respins acțiunea ca nefondată. Instanța a calificat calea de atac, ca fiind aceea a revizuirii întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. din 1864, de vreme ce partea a susținut că hotărârea a cărui anulare o solicită, vine în contradicție cu soluția pronunțată în Dosarul nr. 200/87/2012, pronunțată tot de Curtea de Apel București, astfel încât în această privință există autoritate de lucru judecat. Revizuentul a indicat mai multe dosare și hotărâri judecătorești, în cadrul cărora instanțele s-au pronunțat în favoarea sa, astfel încât pentru aspectele lămurite în precedent, instanța trebuia să ia în considerare deciziile pronunțate anterior, fără a prejudicia drepturile deja câștigate. Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 4700 din 3 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5295/2/2014, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de petentul P.I.I., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în temeiul dispozițiilor art. 323 alin. (2) raportate la art. 322 pct . 7 C. pr. civ, competența de soluționare a cauzei revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, adică instanței mai mare în grad față de cele două hotărâri potrivnice, care sunt amândouă pronunțate de Curtea de Apel București. Cererea de revizuire este întemeiată. Examinând susținerile revizuentului, Înalta Curte constată că acestea se subsumează dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ și urmează să o analizeze din această perspectivă. Pct. 7 al art. 322 din C. proc. civ. din 1864 deschide calea revizuirii când există hotărâri irevocabile potrivnice, date de instanțe de același grad, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Acest motiv, care vizează contrarietatea de hotărâri își are fundamentul în instituția puterii lucrului judecat, urmărind sancționarea nelegalității celei de-a doua hotărâri. Contrarietatea de hotărâri subzistă dacă: există două hotărâri irevocabile potrivnice, pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, existând tripla identitate specifică autorității de lucru judecat părți, obiect și cauză; în al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat și revizuentul să ceară anularea celei de-a doua hotărâri. Analizând actele și lucrările dosarului se reține că revizuentul a formulat cerere de revizuire, solicitând anularea ultimei decizii pronunțate, respectiv Deciziei civile nr. 2815 din 16 aprilie 2014 în Dosarul nr. 42/87/2013* al Curții de Apel București, secția a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin precizările formulate în fața Înaltei Curți, revizuentul a arătat că decizia menționată vine în contradicție cu mai multe dosare și hotărâri judecătorești, în cadrul cărora instanțele s-au pronunțat în favoarea sa, indicând printre altele și Decizia civilă nr. 2212/R din 29 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 200/87/2012 de secția a IX-a civilă, din cadrul Curții de Apel București. Prin Decizia nr. 2212/2013 s-a admis recursul formulat de recurentul-reclamant P.I.I., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C.J.P. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 3612/2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 200/87/2012. A modificat în parte sentința recurată în sensul că a admis în parte cererea completată și a anulat Decizia emisă de C.J.P.

nr. 147612 din 13 noiembrie 2012. A obligat pârâta să emită decizie de pensie în favoarea reclamantului cu valorificarea stagiului complet de cotizare, conform Deciziei civile nr. 622R/2012, pronunțată de C.A.B. și cu acordarea punctajului suplimentar prevăzut de O.U.G. nr. 100/2008, începând cu 16 iunie 2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, începând cu 01 ianuarie 2011. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. Această hotărâre fiind pronunțată în recurs, este irevocabilă și are autoritate de lucru judecat, în ceea ce privește părțile, obiectul și cauza juridică a acțiunii. C.J.P. Teleorman nu a respectat hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București și a emis o decizie cu același număr, ceea ce l-a determinat pe P.I.I.

să conteste decizia emisă de organul administrativ, judecându-se din nou, atât la Tribunalul Teleorman, cât și la Curtea de Apel București. Tribunalul Teleorman prin sentința civilă nr. 1677 din 21 mai 2013, a admis în parte acțiunea formulată de P.I.I., în contradictoriu cu C.J.P. Teleorman, a anulat Decizia nr. 147612 din 13 noiembrie 2012, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie, în temeiul Deciziei nr. 622/R/2012 pronunțată de CAB și cu acordarea punctajului suplimentar prevăzut de O.U.G. nr.100/2008, începând cu 16 iunie 2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, începând cu 01 ianuarie 2011, precum și la plata către reclamant a diferențelor drepturilor de pensie rezultate în urma recalculării, începând cu data de 16 iunie 2008, din care se vor scădea sumele acordate la zi.

A respins ca nefondate restul capetelor de cerere. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Teleorman, iar Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 2815 din 16 aprilie 2014 în Dosarul nr. 42/87/2013*, a admis recursul formulat de pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 1677 din 21 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P.I. A fost modificată sentința, în sensul că s-a respins acțiunea ca nefondată. În motivarea deciziei nr. 2915 din 16 aprilie 2014, instanța a argumentat de ce nu se aplică dispozițiile OUG nr. 100/2008 și nici cele ale Legii nr. 263/2010, fără a se face vreo referire la decizia pronunțată anterior de C.A.B., respectiv Decizia civilă nr. 2212/R din 29 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 200/87/2012 de secția a IX-a civilă, din cadrul Curții de Apel București.

Cele două decizii pronunțate de Curtea de Apel București, respectiv Decizia civilă nr. 2212/R din 29 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 200/87/2012 de secția a IX-a civilă, și Decizia civilă nr. 2815 din 16 aprilie 2014, în Dosarul nr. 42/87/2013, pronunțată de Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale cuprind soluții potrivnice privind aceleași părți, același obiect și aceeași cauză. Astfel, prin Hotărârea nr. 2212/2013 se admite cererea reclamantului P.I., se anulează Decizia de pensie nr. 147612 din 13 noiembrie 2012 și se recunoaște acordarea punctajului în temeiul a două acte normative, respectiv O.U.G. nr. 100/20018 și Legea nr. 263/2010. Prin Hotărârea nr. 2815 din 16 aprilie 2014, pronunțată ulterior se respinge acțiunea împotriva Deciziei de pensie nr. 147612 din 13 noiembrie 2012 și nu se recunoaște acordarea punctajului în temeiul a două acte normative, respectiv O.U.G.

nr. 100/20018 și Legea nr. 263/2010. Este evident că cele două hotărâri sunt contradictorii, cea de-a doua încălcând autoritatea de lucru judecat a primei și afectând, atât drepturile revizuentului, cât și securitatea circuitului juridic civil. Totuși, este important de subliniat că instanța, pronunțând ce-a de-a doua hotărâre nu a analizat autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 2212/2013, astfel încât în speță sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru revizuirea în cazul hotărârilor potrivnice. Față de aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., urmează să admită cererea de revizuire și să anuleaze Decizia nr. 2815/R din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 42/87/2013* (2391/2014).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea de revizuire formulată de revizuentul P.I.I. împotriva Deciziei nr. 2815/R din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Anulează Decizia nr. 2815/R din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 42/87/2013* (nr. 2391/2014). Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2015.