ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 248/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 248/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Petentul P.I.I. a depus o cerere la Curtea de
Apel București, intitulată contestație în anulare, îndreptată împotriva Deciziei
civile nr. 2815 din 16 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 42/87/2013
*
de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări
sociale. Prin decizia menționată anterior s-a admis recursul formulat de
recurenta-pârâtă C.J.P. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1677 din 21
mai 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu
intimatul-reclamant P.I.. A fost modificată sentința, în sensul că s-a respins
acțiunea ca nefondată.
Instanța a calificat
calea de atac, ca fiind aceea a revizuirii întemeiată pe art. 322 pct. 7 C.
proc. civ. din 1864, de vreme ce partea a susținut că hotărârea a cărui anulare
o solicită, vine în contradicție cu soluția pronunțată în Dosarul nr. 200/87/2012,
pronunțată tot de Curtea de Apel București, astfel încât în această privință
există autoritate de lucru judecat. Revizuentul a indicat mai multe dosare și
hotărâri judecătorești, în cadrul cărora instanțele s-au pronunțat în favoarea
sa, astfel încât pentru aspectele lămurite în precedent, instanța trebuia să ia
în considerare deciziile pronunțate anterior, fără a prejudicia drepturile deja
câștigate.
Curtea de Apel
București,
secția a
VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 4700
din 3 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5295/2/2014, a admis excepția
de necompetență materială a Curții de Apel București și a declinat competența
de soluționare a cererii de revizuire formulate de petentul P.I.I., în favoarea
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a reținut că în temeiul dispozițiilor art. 323 alin. (2)
raportate la art. 322 pct . 7 C. pr. civ, competența de soluționare a cauzei
revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, adică instanței mai mare în grad
față de cele două hotărâri potrivnice, care sunt amândouă pronunțate de Curtea
de Apel București.
Cererea de revizuire
este întemeiată.
Examinând susținerile
revizuentului, Înalta Curte constată că acestea se subsumează dispozițiilor art.
322 pct. 7 C. proc. civ și urmează să o analizeze din această perspectivă.
Pct. 7 al art. 322
din C. proc. civ. din 1864 deschide calea revizuirii când există hotărâri
irevocabile potrivnice, date de instanțe de același grad, în una și aceeași
pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Acest motiv, care
vizează contrarietatea de hotărâri își are fundamentul în instituția puterii
lucrului judecat, urmărind sancționarea nelegalității celei de-a doua hotărâri.
Contrarietatea de
hotărâri subzistă dacă: există două hotărâri irevocabile potrivnice, pronunțate
în aceeași pricină, dar în dosare diferite, existând tripla identitate
specifică autorității de lucru judecat părți, obiect și cauză; în al doilea
proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat și revizuentul să ceară
anularea celei de-a doua hotărâri.
Analizând actele și
lucrările dosarului se reține că revizuentul a formulat cerere de revizuire,
solicitând anularea ultimei decizii pronunțate, respectiv Deciziei civile nr. 2815
din 16 aprilie 2014 în Dosarul nr. 42/87/2013* al Curții de Apel București, secția
a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prin precizările
formulate în fața Înaltei Curți, revizuentul a arătat că decizia menționată
vine în contradicție cu mai multe dosare și hotărâri judecătorești, în cadrul
cărora instanțele s-au pronunțat în favoarea sa, indicând printre altele și Decizia
civilă nr. 2212/R din 29 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 200/87/2012
de secția a IX-a civilă, din cadrul Curții de Apel București.
Prin Decizia nr. 2212/2013
s-a admis recursul formulat de recurentul-reclamant P.I.I., în contradictoriu
cu intimata-pârâtă C.J.P. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 3612/2012,
pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă și asigurări
sociale, în Dosarul nr. 200/87/2012. A modificat în parte sentința recurată în
sensul că a admis în parte cererea completată și a anulat Decizia emisă de
C.J.P. nr. 147612 din 13 noiembrie 2012. A obligat pârâta să emită decizie de
pensie în favoarea reclamantului cu valorificarea stagiului complet de
cotizare, conform Deciziei civile nr. 622R/2012, pronunțată de C.A.B. și cu
acordarea punctajului suplimentar prevăzut de O.U.G. nr. 100/2008, începând cu
16 iunie 2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, începând cu 01 ianuarie 2011.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Această hotărâre
fiind pronunțată în recurs, este irevocabilă și are autoritate de lucru
judecat, în ceea ce privește părțile, obiectul și cauza juridică a acțiunii.
C.J.P. Teleorman nu a
respectat hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București și a emis o decizie
cu același număr, ceea ce l-a determinat pe P.I.I. să conteste decizia emisă de
organul administrativ, judecându-se din nou, atât la Tribunalul Teleorman, cât și
la Curtea de Apel București.
Tribunalul Teleorman
prin sentința civilă nr. 1677 din 21 mai 2013, a admis în parte acțiunea
formulată de P.I.I., în contradictoriu cu C.J.P. Teleorman, a anulat Decizia
nr. 147612 din 13 noiembrie 2012, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită
o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie, în temeiul Deciziei nr. 622/R/2012
pronunțată de CAB și
cu acordarea punctajului suplimentar prevăzut de O.U.G. nr.100/2008, începând
cu 16 iunie 2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, începând cu 01 ianuarie 2011,
precum și la plata către reclamant a diferențelor drepturilor de pensie
rezultate în urma recalculării, începând cu data de 16 iunie 2008, din care se
vor scădea sumele acordate la zi. A respins ca nefondate restul capetelor de
cerere.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Teleorman, iar Curtea de Apel
București, secția a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia
civilă nr. 2815 din 16 aprilie 2014 în Dosarul nr. 42/87/2013*, a admis
recursul formulat de pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 1677 din 21 mai 2013,
pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P.I.
A fost modificată sentința, în sensul că s-a respins acțiunea ca nefondată.
În motivarea deciziei
nr. 2915 din 16 aprilie 2014, instanța a argumentat de ce nu se aplică
dispozițiile OUG nr. 100/2008 și nici cele ale Legii nr. 263/2010, fără a se
face vreo referire la decizia pronunțată anterior de C.A.B., respectiv Decizia civilă
nr. 2212/R din 29 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 200/87/2012 de
secția a IX-a civilă, din cadrul Curții de Apel București.
Cele două decizii
pronunțate de Curtea de Apel București, respectiv Decizia civilă nr. 2212/R din
29 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 200/87/2012 de secția a IX-a civilă,
și Decizia civilă nr. 2815 din 16 aprilie 2014, în Dosarul nr. 42/87/2013,
pronunțată de Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale cuprind soluții
potrivnice privind aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.
Astfel, prin Hotărârea
nr. 2212/2013 se admite cererea reclamantului P.I., se anulează Decizia de
pensie nr. 147612 din 13 noiembrie 2012 și se recunoaște acordarea punctajului
în temeiul a două acte normative, respectiv O.U.G. nr. 100/20018 și Legea nr. 263/2010.
Prin Hotărârea nr. 2815
din 16 aprilie 2014, pronunțată ulterior se respinge acțiunea împotriva Deciziei
de pensie nr. 147612 din 13 noiembrie 2012 și nu se recunoaște acordarea
punctajului în temeiul a două acte normative, respectiv O.U.G. nr. 100/20018 și
Legea nr. 263/2010.
Este evident că cele
două hotărâri sunt contradictorii, cea de-a doua încălcând autoritatea de lucru
judecat a primei și afectând, atât drepturile revizuentului, cât și securitatea
circuitului juridic civil. Totuși, este important de subliniat că instanța,
pronunțând ce-a de-a doua hotărâre nu a analizat autoritatea de lucru judecat a
Deciziei nr. 2212/2013, astfel încât în speță sunt întrunite cerințele
prevăzute de lege pentru revizuirea în cazul hotărârilor potrivnice.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., urmează să
admită cererea de revizuire și să anuleaze Decizia nr. 2815/R din 16 aprilie 2014
a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 42/87/2013* (2391/2014).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea de
revizuire formulată de revizuentul P.I.I. împotriva Deciziei nr. 2815/R din 16
aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale.
Anulează Decizia nr. 2815/R
din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze
privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 42/87/2013*
(nr. 2391/2014).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 ianuarie 2015.