ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2212/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2212/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin sentința

penală nr. 141 din data de 22 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr.

2791/97/2012 judecătorul Tribunalului Hunedoara, secția penală, a condamnat

inculpatul I.C.I. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendare sub

supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani, pentru comiterea unei

infracțiuni luare de mită, în baza dispozițiilor art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, prin reținerea dispozițiilor art. 320

1

alin. (1), (7) C. pen. și a unei infracțiuni de abuz în serviciu contra

intereselor publice în formă calificată și continuată (două acte materiale

descrise la pct. 2 lit. b), c) din rechizitoriu), în baza dispozițiilor art.

248 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea

dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., prin reținerea dispozițiilor art. 320

1

alin. (1), (7) C. pen.;în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul pentru actul material de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzut de art. 248 C. pen.

raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 (descris la pct. 2 lit.

a) din rechizitoriu);a interzis inculpatului pe o durată de 2 ani drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), în condițiile art.

65 C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat.

În baza dispozițiilor

art. 86

1

, art. 86

2

C. pen. a dispus următoarele măsuri de

supraveghere în sarcina inculpatului I.C.I.: prezentare la datele fixate la Serviciul

de probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, desemnat cu supravegherea, anunțarea

oricărei schimbări de domiciliu, reședință sau locuință, deplasare, întoarcere care

depășește 8 zile, comunicarea și justificarea schimbării locului de muncă și a informațiilor

de natură a-i fi controlate mijloacele de existență.

În baza dispozițiilor

art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale

au fost suspendate și pedepsele accesorii și i-au fost puse în vedere dispozițiile

art. 86

4

C. pen.

A constatat că inculpatul

a fost reținut și arestat preventiv de la data de 13 februarie 2012 la data de 22

iunie 2012; a dispus punerea de îndată a inculpatului în libertate (mandat de arestare

preventivă nr. 1/2012 emis de Tribunalul Hunedoara).

Sub aspectul laturii civile

a obligat inculpatul la plata sumei de 115.000 RON către Inspectoratul Teritorial

de Muncă al Județului Hunedoara și a menținut sechestrul asigurator dispus prin

ordonanța procurorului din 02 martie 2012 până la concurența sumei de 115.000

RON.

A respins cererea de liberare

sub control judiciar ca lipsită de obiect și a obligat inculpatul la plata sumei

de 800 RON cheltuieli judiciare către stat.

Soluționând cauza pe fond,

tribunalului a reținut că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale a relevat:

1.2. Prin rechizitoriul

procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, din data de

03 aprilie 2012, inculpatul I.C.I. a fost trimis în judecată, în stare de arest

preventiv, pentru comiterea unei infracțiuni de luare de mită (pct. 1 rechizitoriu),

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000

și pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice

în formă continuată și calificată (3 acte materiale, pct. 2 lit. a), b), c) rechizitoriu)

prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000,

cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt s-a reținut că:

1.2.1. La data de 17

ianuarie 2012, inculpatul I.C.I., în calitate de consilier juridic al Inspectoratului

Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara a pretins de la numitul L.A. suma de

800 RON, pentru ca firma SC C.Y. SRL Hunedoara, care a fost sancționată în luna

decembrie 2011 cu 3.000 RON, de către inspectorii Inspectoratului Teritorial de

Muncă al Județului Hunedoara pentru „muncă la negru” să nu fie dată în debit la

Administrația Finanțelor Publice Hunedoara. În schimbul mitei pretinse, inculpatul

a sustras din plicul de corespondență al Inspectoratului, ce urma a fi transmis

organului fiscal, pentru darea în debit a societății, procesul-verbal de contravenție

din 12 decembrie 2011, pentru ca SC C.Y. SRL Hunedoara să nu fie dată în debit și,

deci, să nu plătească amenda aplicată.

Acest fapt a fost descoperit

de martora T.G. (angajată a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara)

la data de 18 ianuarie 2012, care a scris personal plicul pentru corespondența cu

Administrația Finanțelor Publice Hunedoara, în care se afla procesul-verbal cu amenda

aplicată SC C.Y. SRL Hunedoara. Aceasta a observat, înaintea expedierii Administrației

Finanțelor Publice Hunedoara că plicul purta un scris diferit de al său. Inculpatul

a recunoscut fapta și a descris în amănunt modalitatea în care a procedat, respectiv

că a sustras plicul cu procesul verbal de amendare a societății și într-un alt plic

pe care l-a scris personal, a introdus un alt proces-verbal.

Au fost apreciate ca fiind

relevante pentru dovedirea infracțiunii de luare de mită declarațiile martorilor

audiați în cursul urmăririi penale:

- L.A., asociat la SC

C.Y. SRL Hunedoara, a precizat că prin intermediul unui cunoscut a aflat că inculpatul

îl putea ajuta în legătură cu anularea procesului-verbal de amendare cu suma de

3.000 RON. În acest sens, edificatoare este convorbirea telefonică dintre inculpat

și L.A. Inculpatul, practic prin intermediul unui prieten, află numărul de telefon

al lui L.A. și îl contactează pentru a se oferi să-i rezolve problema, spunându-i

explicit și direct: „toată faza ști cum e (...) o să te coste vreo 8 milioane vechi

(...) asta este singura problemă (...)”. Inculpatul nu a precizat în concret cum

va rezolva scutirea de amendă, dar a precizat expres că a văzut „despre ce este

vorba în procesul-verbal de amendare și problema amenzii e rezolvabilă (...) dar

costă (...)” (convorbirea telefonică din data de 16 ianuarie 2012).

Sub același aspect, martorul

a mai precizat că nu a mai apucat să remită suma pretinsă inculpatului, iar firma

sa a fost între timp dată în debit datorită demarării cercetărilor din acest dosar.

Așadar, metoda inculpatului

pentru „rezolvarea problemei societății amendate” a constituit-o sustragerea procesului-verbal

de amendă pentru a nu fi transmis Administrației Finanțelor Publice Hunedoara, deoarece,

astfel, societatea amendată nu era dată în debit. Practic, sancționarea contravențională

a societății rămânea o simplă foaie de hârtie întocmită de inspectorul de muncă

de pe teren, deoarece inculpatul avea grijă ca în schimbul mitei să rămână în nelucrare

în scopul prescrierii. Ulterior, și dacă s-ar mai fi transmis procesul-verbal de

sancționare contravențională organelor fiscale, depășirea termenului prevăzut de

art. 39 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 (90 zile) atrăgea anularea amenzii, conform

prevederilor art. 141 alin. (7) C. proc. fisc. Așadar, cu cât rămânea mai mult în

nelucrare, executarea amenzii de către organul fiscal devenea iluzorie.

- T.G., secretară la Inspectoratul

Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara, a precizat că, până în toamna anului

2011, de transmiterea proceselor-verbale de contravenție, încheiate de către inspectorii

Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara, Administrației Finanțelor

Publice Hunedoara se ocupa inculpatul, care avea această atribuție de serviciu.

Urmare unui control al

Inspecției Muncii din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale

din perioada 2010-31 august 2011, referitor la „Procedura operațională privind preluarea

proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, respectiv transmiterea

acestora către Administrația Națională a Finanțelor Publice Hunedoara” încheiat

cu Programul de măsuri și termene pentru remedierea deficiențelor constatate

nr. 479/DCRM din 10 noiembrie 2011, s-a dispus din octombrie 2011 delegarea acestor

atribuții ale inculpatului altui inspector și măsuri stricte procedurale.

Soluția a fost impusă

de faptul că s-au constatat mai multe deficiențe, respectiv zeci de

procese-verbale de sancționare contravențională au fost transmise organului fiscal

printr-o singură adresă, așa încât nu s-a putut stabili ce reprezentau și, evident,

nu s-a mai putut da în debit și nici încasa (de exemplu: 23 procese-verbale de sancționare

transmise prin adresa din 09 februarie 2011; 28 procese-verbale transmise prin adresa

din 10 martie 2011; 16 procese-verbale transmise prin adresa din 13 iulie 2011;

31 procese-verbale transmise prin adresa din 10 iunie 2011; 25 procese-verbale transmise

prin adresa din 13 mai 2011 în timp ce adresa cu același număr din 09 februarie

2011 figurează și în borderourile de expediție ca și cum ar fi fost transmisă de

mai multe ori organului fiscal, dar fără nicio referire la conținutul său).

În acest context, la data

de 18 ianuarie 2012, când martora T.G. a constatat abateri de la regulile stabilite

punctual prin Programul de măsuri și termene pentru remedierea deficiențelor constatate

nr. 479/DCRM din 10 noiembrie 2011 și a observat pe un plic de corespondență adresat

Administrației Finanțelor Publice Hunedoara, pe care îl scrisese personal, că apărea

un alt scris, a procedat la confruntarea cu borderoul de corespondență și a constatat

neconcordanța dintre conținutul plicului și registrul de evidență, respectiv faptul

că a fost înlocuit procesul-verbal de contravenție al SC C.Y. SRL Hunedoara. A comunicat

aceste împrejurări șefului de serviciu control relații muncă, iar acesta, urmare

verificărilor, a stabilit că inculpatul este cel vizat, așa încât, i-a solicitat

explicații. Inculpatul a recunoscut că a sustras acel proces-verbal și s-a obligat

să-l transmită organului fiscal, după care a prezentat originalul adresei și dovada

înregistrării la organul fiscal.

- R.I.H., inspector șef

la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara, care a precizat că

are în subordine funcțională biroul juridic și a aflat despre cele petrecute din

spusele martorei T.G., că l-a chemat pe inculpat, i-a solicitat explicații, acesta

a recunoscut că a sustras din plic procesul-verbal de contravenție și l-a înlocuit

cu altul și i-a precizat că nu se va mai întâmpla așa ceva.

Instanța de fond a reținut

că fapta inculpatului din data de 17 ianuarie 2012 întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (1)

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și l-a condamnat la o pedeapsă de 2 ani

închisoare (în cursul urmăririi penale cu ocazia audierii de la data de 13

februarie 2012, când a fost reținut și cu ocazia audierii din 14 februarie 2012,

s-a prevalat de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. pen., iar în cursul judecății

a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.).

1.2.2. S-a reținut, de

asemenea, prin actul de învestire al instanței că în perioada 2010 - până în data

de 03 octombrie 2011, inculpatul, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, cu știință,

nu a transmis Agenției Naționale de Administrare Fiscală, 18 procese-verbale de

contravenție, pentru luarea în debit a societăților comerciale amendate de către

Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara, a redactat în favoarea unor societăți

comerciale amendate contestații, căi de atac, plângeri, asigurând apărarea acestora,

deși în calitate de reprezentant al Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara

avea obligații de serviciu rezultate din fișa postului de consilier juridic și a

asigurat apărări, a îndrumat depozițiile a trei martori din dosarul aflat pe rolul

Judecătoriei Hunedoara, în care SC C.P. SRL Cluj-Napoca a contestat amenda de 30.000

RON aplicată de inspectorii de muncă. Prin aceste fapte a încălcat atribuțiile de

consilier juridic al instituției publice pe care avea obligația legală și profesională

de a o apăra și reprezenta, creând o tulburare însemnată și un prejudiciu material.

Prin această faptă contrară

obligațiilor sale de serviciu a creat un avantaj patrimonial societăților comerciale

amendate și un prejudiciu total de 1.518.000 RON Inspectoratului Teritorial de Muncă

Hunedoara, deoarece respectivele societăți comerciale, nefiind date în debit, nu

au mai fost obligate, somate să plătească amenzile aplicate.

Sub un prim aspect, s-a

reținut ca fiind cauzatoare a unei tulburări grave a activității Inspectoratului

Teritorial de Muncă, faptele prin care inculpatul nu a transmis 18

procese-verbale de contravenție organului fiscal, deși obligația sa legală, profesională

era de a le transmite pentru a fi luate în debit (identificate la domiciliul său,

cu ocazia percheziției domiciliare efectuată în baza autorizațiilor din 10

februarie 2012 emise de Tribunalul Hunedoara)

Sub al doilea aspect,

s-a reținut că percheziția informatică a PC-ului inculpatului, în temeiul autorizației

de percheziție în sistem informatic emisă de Tribunalul Hunedoara a relevat că,

prin încălcarea atribuțiilor sale de serviciu, inculpatul a redactat în favoarea

unor societăți comerciale amendate de către inspectorii Inspectoratului Teritorial

de Muncă al Județului Hunedoara, contestații, căi de atac, plângeri și a asigurat

apărarea acestora în calitate de reprezentant de fapt (deci a obstrucționat cursul

procedurii sancțiunii contravenționale și a asigurat asistență juridică contravenienților

sancționați de autoritatea publică al cărei angajat era și pe care avea obligația

legală și profesională să o reprezinte).

Instanța de fond a reținut

că faptele comise în perioada 2010 - 03 octombrie 2011, prin care inculpatul nu

a dat în debit 18 societăți comerciale amendate reprezintă un act material al infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată și calificată,

care a adus un prejudiciu material Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara

și a admis în parte acțiunea civilă, pentru un cuantum de 115.000 RON. Redactarea

de acte juridice în favoarea unor societăți comerciale amendate reprezintă cel de-al

doilea act material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice,

în formă continuată și calificată. Sub acest aspect, a reținut că prin fapta sa,

inculpatul a golit conținutul controlului respectării și aplicării legii, ca scop

al instituției publice al cărei funcționar era.

Așa fiind, tribunalul

a reținut că cele două acte materiale din perioada 2010 - octombrie 2011, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

publice în formă continuată și calificată și în baza dispozițiilor art. 248 C.

pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor

art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Sub al treilea aspect,

s-a reținut că oferirea de consultații juridice reprezentantului SC C.P. SRL, în

Dosarul nr. 4896/243/2011, aflat pe rolul Judecătoriei Hunedoara, având ca obiect

anulare proces-verbal contravenție de 30.000 RON amendă, pentru munca la negru,

nu reprezintă un act material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

publice prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea

nr. 78/2000.

Sub acest aspect, instanța

de fond a reținut că demersul inculpatului de a se întâlni cu martorii propuși în

apărare de societatea comercială sancționată de Inspectoratul Teritorial de Muncă

Hunedoara, al cărui consilier juridic era, nu a produs consecințe și mai mult, instanța

civilă a respins plângerea contra procesului-verbal de amendare respectiv, așa încât

nu s-a produs un prejudiciu și nu s-au identificat elemente de tulburare însemnată

a Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara.

Astfel, tribunalul a dispus

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. pentru al treilea act material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

publice în formă continuată și calificată prevăzută de prevăzute de art. 248 C.

pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

1.2.3. Sub aspectul laturii

civile, instanța de fond a reținut că, numai prejudiciul rezultat din 14

procese-verbale de contravenție din cele 18 identificate la domiciliul inculpatului

cu ocazia percheziției domiciliare îi poate fi imputat, respectiv cuantumul de 115.000

RON (rezultat din 14 procese-verbale) și nu cuantumul de 151.800 RON cu care s-a

constituit parte civilă Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara.

Sub acest aspect, s-a

reținut că 3 dintre cele 18 procese-verbale identificate la domiciliul inculpatului

cu ocazia percheziției, au fost date în debit. Așa fiind, nu se impune a-i fi imputate

sumele reprezentând amenzile respective aplicate deoarece au fost transmise de către

Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara organului fiscal, respectiv

Agenției Naționale de Administrare Fiscală Hunedoara, și deci pot fi executate silit

de către partea civilă pentru recuperarea prejudiciului. În raport cu unul dintre

cele 18 procese-verbale de amendă, identificat la domiciliul inculpatului cu ocazia

percheziției, instanța a reținut că, fiind anulat de instanța civilă, prejudiciul

reprezentând respectiva amendă nu poate fi reținut în sarcina inculpatului.

2.1. Prin apel, Parchetul

de pe lângă Tribunalul Hunedoara a invocat motive de nelegalitate și de netemeinicie

sub aspectul laturii penale:

- greșita achitare a inculpatului

pentru actul material al abuzului în serviciu contra intereselor publice, prin care

a asigurat consultații juridice reprezentantului SC C.P. SRL, în cadrul procesului

având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție de 30.000 RON amendă pentru

munca la negru.

A arătat sub acest aspect

că, prin demersurile de a lua legătura cu martorii societății comerciale sancționate,

în scopul anulării procesului-verbal de amendă, inculpatul a încălcat atribuțiile

sale profesionale de consilier juridic a instituției publice.

- modalitatea de executare,considerând

netemeinică suspendarea sub supraveghere pe o durată de 4 ani a pedepsei rezultante

de 2 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul.

A mai arătat sub acest

aspect că pretinderea de bani pentru a nu-și îndeplini îndatoririle de serviciu,

demersurile în defavoarea instituției pe care o reprezenta în calitate de consilier

juridic, impun o pedeapsă cu executare dar și pedeapsa complementară a interzicerii

dreptului de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit pentru comiterea

infracțiunii (prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.), deoarece faptele sale au fost

stopate numai prin intervenția autorităților judiciare, după ce s-au derulat o perioada

îndelungată, de peste 18 luni.

2.2. Prin apel, Inspectoratul

Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara a invocat motive de nelegalitate și de

netemeinicie sub aspectul laturii civile:

- greșita obligare a inculpatului

la plata parțială a despăgubirilor civile în cuantum de 115.000 RON, obligarea la

plata întregului prejudiciu produs în cuantum de 297.100 RON, impunându-se cu necesitate.

A arătat sub acest aspect

că latura civilă a cauzei a reprezentat-o 63 de procese-verbale de constatare și

sancționare contravențională, reprezentând 297.100 RON. Pentru toate cele 63

procese-verbale de sancționare contravențională, inculpatul și-a încălcat atribuțiile

de serviciu și nu le-a transmis organului fiscal pentru punerea în executare, în

scopul dovedit al favorizării societăților comerciale amendate.

Așa fiind, a apreciat

ca fiind netemeinică susținerea instanței de fond că cele 18 (și nu 63)

procese-verbale de contravenție au fost avute în vedere în rechizitoriu, iar reducerea

pretențiilor civile apare ca fiind greșită.

2.3. Prin apel, inculpatul

I.C.I. a invocat motive de nelegalitate sub aspectul laturii penale și sub aspectul

laturii civile:

- greșita condamnare pentru

cele două acte materiale ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

publice în formă continuată și calificată prevăzute de art. 248 C. pen. raportat

la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000,cu aplicarea dispozițiilor art. 41

alin. (2) C. pen.

Sub acest aspect, a arătat

că instanța de fond ar fi trebuit să dispună achitarea pe aceleași temeiuri pentru

care l-a achitat în raport cu actul material descris la pct. 2 lit. a) rechizitoriului

și să pună în discuție schimbarea încadrării juridice a acestei infracțiuni prevăzută

de art. 248 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea

de instigare la mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 25 raportat la art. 260

C. pen.

A arătat că cele 20

procese-verbale identificate la domiciliul său cu ocazia percheziției domiciliare

(dintre care două le-a transmis organului fiscal și au fost luate în debit, SC

D.D.M. SRL Brezoi și SC L. SRL) le-a luat de la serviciu pentru a formula un răspuns

scris șefului său ierarhic.

Sub același aspect, a

mai precizat că 18 procese-verbale de contravenție pe care nu le-a transmis organului

fiscal, conțineau vicii, iar executarea lor era prescrisă; că de la data de 03

octombrie 2011 nu mai intra în sfera atribuțiilor sale de serviciu înaintarea

proceselor-verbale și că nu există un raport de cauzalitate între acțiunea sa și

prejudiciu.

A mai arătat că apărările

și actele procedurale întocmite în favoarea unor societăți comerciale s-au întemeiat

pe contractele de colaborare pe care le avea SC V.C. SRL, al cărei acționar și administrator

era tatăl său.

Sub acest aspect, a arătat

că s-a ocupat de activitatea de consultanță, iar societăților comerciale le-a acordat

beneficiul consultanței juridice în sens larg, și nu pentru „atacarea actelor de

control” ale Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara al cărui angajat era.

De asemenea, a precizat

că redactarea unor acțiuni pentru societăți comerciale nu se circumscrie îndeplinirii

ori neîndeplinirii unor atribuții de serviciu, că nu a încălcat niciuna din obligațiile

prevăzute în statutul consilierului juridic, deoarece a respectat și apărat interesele

instituției publice în slujba căreia s-a aflat, așa încât condamnarea sa este greșită

pentru fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată,

că trebuia să-l condamne doar pentru fapta de luare de mită,pe care a recunoscut-o

și regretat-o.

- greșita soluționare

a laturii civile.

Sub acest aspect, a arătat

că obligarea sa la plata sumei de 115.000 RON despăgubiri civile către Inspectoratul

Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara este greșită.

Astfel, în realitate nu

a fost prejudiciat Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara, ci

organul fiscal, deci persoana juridică prejudiciată nu a fost clarificată și prejudiciul

nu este cert.

A mai arătat că în mod

greșit instanța de fond nu a admis cererea sa de disjungere a laturii civile, cât

timp întinderea prejudiciului nu este certă, deoarece au existat sume distincte

pretinse de Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara în cursul urmăririi

penale. (429.000 RON, 297.000 RON, 151.800 RON).

Prin decizia penală

nr. 9/A din 22 ianuarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru

cauze cu minori, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea

de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen. raportat la art. 13² din Legea

nr. 78/2000 în infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 25

rap. la art. 260 C. pen.

A admis apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și Inspectoratul Teritorial de Muncă

al Județului Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 141 din 22 iunie 2012 pronunțată

de Tribunalul Hunedoara, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului I.C.I. pentru

actul material prev. de art. 248 C. pen. raportat la art. 13² din Legea

nr. 78/2000, și greșitei soluționări a laturii civile.

Rejudecând în aceste limite

a menținut condamnarea inculpatului I.C.I. în baza art. 248 C. pen. rap. la

art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și prin

reținerea art. 320¹ alin. (1), 7 C. proc. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare

pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice (trei acte materiale)

dispusă prin sentința penală nr. 141/2012.

A obligat inculpatul la

plata sumei de 151.800 RON către Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara (pentru

pretențiile menționate la pct. 2 lit. b) din rechizitoriu).

A menținut restul dispozițiilor

sentinței penale nr. 141 din 22 iunie 2012 a Tribunalului Hunedoara.

A respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul I.C.I.

A obligat inculpatul I.C.I.

la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat în apel, din care suma

de 200 RON onorar avocat din oficiu în apel va fi avansată din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a apreciat că existența infracțiunilor pentru care

a fost condamnat inculpatul a fost dovedită indubitabil cu probele administrate

în cursul urmăririi penale.

De asemenea, s-a apreciat

că nu se impune aplicarea unei pedepse în regim privativ de libertate.

În raport de probele administrate

în cauză sub aspectul laturii civile, soluția judecătorului instanței de fond de

respingere a cererii de disjungere a laturii civile este corectă și rațională.

Instanța de apel a apreciat

că probele administrate în cauză dovedesc indubitabil că infracțiunea de abuz în

serviciu, contra intereselor persoanelor este inclusă în categoria infracțiunilor

de serviciu, însă, este în același timp, și o infracțiune de rezultat deoarece a

avut ca rezultat vătămarea intereselor legale ale instituției publice, inclusiv

pentru întregul cuantum de 151.800 RON.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 385

3

C. proc. pen.,

inculpatul I.C.I., criticile sale vizând netemeinicia pedepsei aplicate.

În susținerea recursului

inculpatului invocă cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Criticile aduse nu sunt

fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate, conform art. 385

6

alin. (2) C.

proc. pen., cât și din prisma dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., reține Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu este fondat,

urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Reține Înalta Curte că

faptele și modalitatea de comitere a acestora au fost temeinic stabilite în cauză

în urma unei analize atente și obiective a materialului probator administrat în

faza de urmărire penală, recunoscut de către inculpat care și-a exprimat voința

de a beneficia de judecarea cauzei în procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Referitor la criticile

referitoare la netemeinicia pedepsei aplicate, reține Înalta Curte că nu sunt întemeiate.

Astfel, în cauză s-au

avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate criteriile generale

de individualizare judiciară a pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art.

72 C. pen., și anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele

speciale ale pedepselor, inclusiv disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, cât și circumstanțele personale

ale inculpatului (faptul că este o persoană tânără, integrată în societate și în

mediul familial).

Înalta Curte apreciază,

în urma propriei echivalări a cauzei, că nu se mai impune a se acorda o mai largă

eficientă circumstanțelor personale pozitive invocate, respectiv conduita bună

a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii și atitudinea de recunoaștere

a infracțiunii, prevăzute de disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen., cât timp recunoașterea

este o atitudine formată în fața evidenței probelor și mai mult, acest aspect a

fost deja valorificat prin reținerea art. 320

1

C. proc. pen.

Aceste împrejurări pozitive

ce caracterizează persoana inculpatului pot fi avute în vedere doar ca elemente

de individualizare a pedepsei, ele neavând ponderea unor circumstanțe atenuante

care să contribuie la aplicarea unor pedepse într-un cuantum și mai redus.

Apreciază Înalta Curte

că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este bine dozată atât sub aspectul

cuantumului, cât și a modalității de executare, astfel încât este aptă să contribuie

la atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen., respectiv cel educativ și cel coercitiv

al pedepsei.

Prin urmare, nefiind identificate

alte cazuri de casare care, luate în considerarea din oficiu să facă posibilă reformarea

deciziei recurate, Înalta Curte urmează, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul I.C.I. împotriva deciziei penale nr. 9/A din 22 ianuarie

2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi

21

iunie 2013

.