ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2212/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.1. Prin sentința penală nr. 141 din data de 22 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2791/97/2012 judecătorul Tribunalului Hunedoara, secția penală, a condamnat inculpatul I.C.I. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani, pentru comiterea unei infracțiuni luare de mită, în baza dispozițiilor art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, prin reținerea dispozițiilor art. 320 1 alin. (1), (7) C. pen. și a unei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată (două acte materiale descrise la pct. 2 lit. b), c) din rechizitoriu), în baza dispozițiilor art. 248 C. pen.

raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., prin reținerea dispozițiilor art. 320 1 alin. (1), (7) C. pen.;în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul pentru actul material de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzut de art. 248 C. pen. raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 (descris la pct. 2 lit. a) din rechizitoriu);a interzis inculpatului pe o durată de 2 ani drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), în condițiile art. 65 C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. În baza dispozițiilor art. 86 1 , art. 86 2 C. pen.

a dispus următoarele măsuri de supraveghere în sarcina inculpatului I.C.I.: prezentare la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, desemnat cu supravegherea, anunțarea oricărei schimbări de domiciliu, reședință sau locuință, deplasare, întoarcere care depășește 8 zile, comunicarea și justificarea schimbării locului de muncă și a informațiilor de natură a-i fi controlate mijloacele de existență. În baza dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale au fost suspendate și pedepsele accesorii și i-au fost puse în vedere dispozițiile art. 86 4 C. pen. A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 13 februarie 2012 la data de 22 iunie 2012; a dispus punerea de îndată a inculpatului în libertate (mandat de arestare preventivă nr. 1/2012 emis de Tribunalul Hunedoara).

Sub aspectul laturii civile a obligat inculpatul la plata sumei de 115.000 RON către Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara și a menținut sechestrul asigurator dispus prin ordonanța procurorului din 02 martie 2012 până la concurența sumei de 115.000 RON. A respins cererea de liberare sub control judiciar ca lipsită de obiect și a obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat. Soluționând cauza pe fond, tribunalului a reținut că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale a relevat: 1.2. Prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, din data de 03 aprilie 2012, inculpatul I.C.I. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru comiterea unei infracțiuni de luare de mită (pct. 1 rechizitoriu), prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată și calificată (3 acte materiale, pct. 2 lit. a), b), c) rechizitoriu) prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. În fapt s-a reținut că: 1.2.1. La data de 17 ianuarie 2012, inculpatul I.C.I., în calitate de consilier juridic al Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara a pretins de la numitul L.A. suma de 800 RON, pentru ca firma SC C.Y. SRL Hunedoara, care a fost sancționată în luna decembrie 2011 cu 3.000 RON, de către inspectorii Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara pentru „muncă la negru” să nu fie dată în debit la Administrația Finanțelor Publice Hunedoara.

În schimbul mitei pretinse, inculpatul a sustras din plicul de corespondență al Inspectoratului, ce urma a fi transmis organului fiscal, pentru darea în debit a societății, procesul-verbal de contravenție din 12 decembrie 2011, pentru ca SC C.Y. SRL Hunedoara să nu fie dată în debit și, deci, să nu plătească amenda aplicată. Acest fapt a fost descoperit de martora T.G. (angajată a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara) la data de 18 ianuarie 2012, care a scris personal plicul pentru corespondența cu Administrația Finanțelor Publice Hunedoara, în care se afla procesul-verbal cu amenda aplicată SC C.Y. SRL Hunedoara. Aceasta a observat, înaintea expedierii Administrației Finanțelor Publice Hunedoara că plicul purta un scris diferit de al său.

Inculpatul a recunoscut fapta și a descris în amănunt modalitatea în care a procedat, respectiv că a sustras plicul cu procesul verbal de amendare a societății și într-un alt plic pe care l-a scris personal, a introdus un alt proces-verbal. Au fost apreciate ca fiind relevante pentru dovedirea infracțiunii de luare de mită declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale: - L.A., asociat la SC C.Y. SRL Hunedoara, a precizat că prin intermediul unui cunoscut a aflat că inculpatul îl putea ajuta în legătură cu anularea procesului-verbal de amendare cu suma de 3.000 RON. În acest sens, edificatoare este convorbirea telefonică dintre inculpat și L.A. Inculpatul, practic prin intermediul unui prieten, află numărul de telefon al lui L.A.

și îl contactează pentru a se oferi să-i rezolve problema, spunându-i explicit și direct: „toată faza ști cum e (...) o să te coste vreo 8 milioane vechi (...) asta este singura problemă (...)”. Inculpatul nu a precizat în concret cum va rezolva scutirea de amendă, dar a precizat expres că a văzut „despre ce este vorba în procesul-verbal de amendare și problema amenzii e rezolvabilă (...) dar costă (...)” (convorbirea telefonică din data de 16 ianuarie 2012). Sub același aspect, martorul a mai precizat că nu a mai apucat să remită suma pretinsă inculpatului, iar firma sa a fost între timp dată în debit datorită demarării cercetărilor din acest dosar. Așadar, metoda inculpatului pentru „rezolvarea problemei societății amendate” a constituit-o sustragerea procesului-verbal de amendă pentru a nu fi transmis Administrației Finanțelor Publice Hunedoara, deoarece, astfel, societatea amendată nu era dată în debit.

Practic, sancționarea contravențională a societății rămânea o simplă foaie de hârtie întocmită de inspectorul de muncă de pe teren, deoarece inculpatul avea grijă ca în schimbul mitei să rămână în nelucrare în scopul prescrierii. Ulterior, și dacă s-ar mai fi transmis procesul-verbal de sancționare contravențională organelor fiscale, depășirea termenului prevăzut de art. 39 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 (90 zile) atrăgea anularea amenzii, conform prevederilor art. 141 alin. (7) C. proc. fisc. Așadar, cu cât rămânea mai mult în nelucrare, executarea amenzii de către organul fiscal devenea iluzorie. - T.G., secretară la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara, a precizat că, până în toamna anului 2011, de transmiterea proceselor-verbale de contravenție, încheiate de către inspectorii Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara, Administrației Finanțelor Publice Hunedoara se ocupa inculpatul, care avea această atribuție de serviciu.

Urmare unui control al Inspecției Muncii din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale din perioada 2010-31 august 2011, referitor la „Procedura operațională privind preluarea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, respectiv transmiterea acestora către Administrația Națională a Finanțelor Publice Hunedoara” încheiat cu Programul de măsuri și termene pentru remedierea deficiențelor constatate nr. 479/DCRM din 10 noiembrie 2011, s-a dispus din octombrie 2011 delegarea acestor atribuții ale inculpatului altui inspector și măsuri stricte procedurale.

Soluția a fost impusă de faptul că s-au constatat mai multe deficiențe, respectiv zeci de procese-verbale de sancționare contravențională au fost transmise organului fiscal printr-o singură adresă, așa încât nu s-a putut stabili ce reprezentau și, evident, nu s-a mai putut da în debit și nici încasa (de exemplu: 23 procese-verbale de sancționare transmise prin adresa din 09 februarie 2011; 28 procese-verbale transmise prin adresa din 10 martie 2011; 16 procese-verbale transmise prin adresa din 13 iulie 2011; 31 procese-verbale transmise prin adresa din 10 iunie 2011; 25 procese-verbale transmise prin adresa din 13 mai 2011 în timp ce adresa cu același număr din 09 februarie 2011 figurează și în borderourile de expediție ca și cum ar fi fost transmisă de mai multe ori organului fiscal, dar fără nicio referire la conținutul său).

În acest context, la data de 18 ianuarie 2012, când martora T.G. a constatat abateri de la regulile stabilite punctual prin Programul de măsuri și termene pentru remedierea deficiențelor constatate nr. 479/DCRM din 10 noiembrie 2011 și a observat pe un plic de corespondență adresat Administrației Finanțelor Publice Hunedoara, pe care îl scrisese personal, că apărea un alt scris, a procedat la confruntarea cu borderoul de corespondență și a constatat neconcordanța dintre conținutul plicului și registrul de evidență, respectiv faptul că a fost înlocuit procesul-verbal de contravenție al SC C.Y. SRL Hunedoara. A comunicat aceste împrejurări șefului de serviciu control relații muncă, iar acesta, urmare verificărilor, a stabilit că inculpatul este cel vizat, așa încât, i-a solicitat explicații.

Inculpatul a recunoscut că a sustras acel proces-verbal și s-a obligat să-l transmită organului fiscal, după care a prezentat originalul adresei și dovada înregistrării la organul fiscal. - R.I.H., inspector șef la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara, care a precizat că are în subordine funcțională biroul juridic și a aflat despre cele petrecute din spusele martorei T.G., că l-a chemat pe inculpat, i-a solicitat explicații, acesta a recunoscut că a sustras din plic procesul-verbal de contravenție și l-a înlocuit cu altul și i-a precizat că nu se va mai întâmpla așa ceva.

Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului din data de 17 ianuarie 2012 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și l-a condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (în cursul urmăririi penale cu ocazia audierii de la data de 13 februarie 2012, când a fost reținut și cu ocazia audierii din 14 februarie 2012, s-a prevalat de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. pen., iar în cursul judecății a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen.). 1.2.2.

S-a reținut, de asemenea, prin actul de învestire al instanței că în perioada 2010 - până în data de 03 octombrie 2011, inculpatul, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, nu a transmis Agenției Naționale de Administrare Fiscală, 18 procese-verbale de contravenție, pentru luarea în debit a societăților comerciale amendate de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara, a redactat în favoarea unor societăți comerciale amendate contestații, căi de atac, plângeri, asigurând apărarea acestora, deși în calitate de reprezentant al Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara avea obligații de serviciu rezultate din fișa postului de consilier juridic și a asigurat apărări, a îndrumat depozițiile a trei martori din dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Hunedoara, în care SC C.P.

SRL Cluj-Napoca a contestat amenda de 30.000 RON aplicată de inspectorii de muncă. Prin aceste fapte a încălcat atribuțiile de consilier juridic al instituției publice pe care avea obligația legală și profesională de a o apăra și reprezenta, creând o tulburare însemnată și un prejudiciu material. Prin această faptă contrară obligațiilor sale de serviciu a creat un avantaj patrimonial societăților comerciale amendate și un prejudiciu total de 1.518.000 RON Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara, deoarece respectivele societăți comerciale, nefiind date în debit, nu au mai fost obligate, somate să plătească amenzile aplicate.

Sub un prim aspect, s-a reținut ca fiind cauzatoare a unei tulburări grave a activității Inspectoratului Teritorial de Muncă, faptele prin care inculpatul nu a transmis 18 procese-verbale de contravenție organului fiscal, deși obligația sa legală, profesională era de a le transmite pentru a fi luate în debit (identificate la domiciliul său, cu ocazia percheziției domiciliare efectuată în baza autorizațiilor din 10 februarie 2012 emise de Tribunalul Hunedoara) Sub al doilea aspect, s-a reținut că percheziția informatică a PC-ului inculpatului, în temeiul autorizației de percheziție în sistem informatic emisă de Tribunalul Hunedoara a relevat că, prin încălcarea atribuțiilor sale de serviciu, inculpatul a redactat în favoarea unor societăți comerciale amendate de către inspectorii Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara, contestații, căi de atac, plângeri și a asigurat apărarea acestora în calitate de reprezentant de fapt (deci a obstrucționat cursul procedurii sancțiunii contravenționale și a asigurat asistență juridică contravenienților sancționați de autoritatea publică al cărei angajat era și pe care avea obligația legală și profesională să o reprezinte).

Instanța de fond a reținut că faptele comise în perioada 2010 - 03 octombrie 2011, prin care inculpatul nu a dat în debit 18 societăți comerciale amendate reprezintă un act material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată și calificată, care a adus un prejudiciu material Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara și a admis în parte acțiunea civilă, pentru un cuantum de 115.000 RON. Redactarea de acte juridice în favoarea unor societăți comerciale amendate reprezintă cel de-al doilea act material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată și calificată. Sub acest aspect, a reținut că prin fapta sa, inculpatul a golit conținutul controlului respectării și aplicării legii, ca scop al instituției publice al cărei funcționar era.

Așa fiind, tribunalul a reținut că cele două acte materiale din perioada 2010 - octombrie 2011, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată și calificată și în baza dispozițiilor art. 248 C. pen. raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare. Sub al treilea aspect, s-a reținut că oferirea de consultații juridice reprezentantului SC C.P. SRL, în Dosarul nr. 4896/243/2011, aflat pe rolul Judecătoriei Hunedoara, având ca obiect anulare proces-verbal contravenție de 30.000 RON amendă, pentru munca la negru, nu reprezintă un act material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen.

raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000. Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că demersul inculpatului de a se întâlni cu martorii propuși în apărare de societatea comercială sancționată de Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara, al cărui consilier juridic era, nu a produs consecințe și mai mult, instanța civilă a respins plângerea contra procesului-verbal de amendare respectiv, așa încât nu s-a produs un prejudiciu și nu s-au identificat elemente de tulburare însemnată a Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara. Astfel, tribunalul a dispus achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru al treilea act material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată și calificată prevăzută de prevăzute de art. 248 C. pen.

raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000. 1.2.3. Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că, numai prejudiciul rezultat din 14 procese-verbale de contravenție din cele 18 identificate la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției domiciliare îi poate fi imputat, respectiv cuantumul de 115.000 RON (rezultat din 14 procese-verbale) și nu cuantumul de 151.800 RON cu care s-a constituit parte civilă Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara. Sub acest aspect, s-a reținut că 3 dintre cele 18 procese-verbale identificate la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției, au fost date în debit.

Așa fiind, nu se impune a-i fi imputate sumele reprezentând amenzile respective aplicate deoarece au fost transmise de către Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara organului fiscal, respectiv Agenției Naționale de Administrare Fiscală Hunedoara, și deci pot fi executate silit de către partea civilă pentru recuperarea prejudiciului. În raport cu unul dintre cele 18 procese-verbale de amendă, identificat la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției, instanța a reținut că, fiind anulat de instanța civilă, prejudiciul reprezentând respectiva amendă nu poate fi reținut în sarcina inculpatului. 2.1. Prin apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a invocat motive de nelegalitate și de netemeinicie sub aspectul laturii penale: - greșita achitare a inculpatului pentru actul material al abuzului în serviciu contra intereselor publice, prin care a asigurat consultații juridice reprezentantului SC C.P.

SRL, în cadrul procesului având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție de 30.000 RON amendă pentru munca la negru. A arătat sub acest aspect că, prin demersurile de a lua legătura cu martorii societății comerciale sancționate, în scopul anulării procesului-verbal de amendă, inculpatul a încălcat atribuțiile sale profesionale de consilier juridic a instituției publice. - modalitatea de executare,considerând netemeinică suspendarea sub supraveghere pe o durată de 4 ani a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul.

A mai arătat sub acest aspect că pretinderea de bani pentru a nu-și îndeplini îndatoririle de serviciu, demersurile în defavoarea instituției pe care o reprezenta în calitate de consilier juridic, impun o pedeapsă cu executare dar și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit pentru comiterea infracțiunii (prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.), deoarece faptele sale au fost stopate numai prin intervenția autorităților judiciare, după ce s-au derulat o perioada îndelungată, de peste 18 luni. 2.2. Prin apel, Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara a invocat motive de nelegalitate și de netemeinicie sub aspectul laturii civile: - greșita obligare a inculpatului la plata parțială a despăgubirilor civile în cuantum de 115.000 RON, obligarea la plata întregului prejudiciu produs în cuantum de 297.100 RON, impunându-se cu necesitate.

A arătat sub acest aspect că latura civilă a cauzei a reprezentat-o 63 de procese-verbale de constatare și sancționare contravențională, reprezentând 297.100 RON. Pentru toate cele 63 procese-verbale de sancționare contravențională, inculpatul și-a încălcat atribuțiile de serviciu și nu le-a transmis organului fiscal pentru punerea în executare, în scopul dovedit al favorizării societăților comerciale amendate. Așa fiind, a apreciat ca fiind netemeinică susținerea instanței de fond că cele 18 (și nu 63) procese-verbale de contravenție au fost avute în vedere în rechizitoriu, iar reducerea pretențiilor civile apare ca fiind greșită. 2.3. Prin apel, inculpatul I.C.I. a invocat motive de nelegalitate sub aspectul laturii penale și sub aspectul laturii civile: - greșita condamnare pentru cele două acte materiale ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată și calificată prevăzute de art. 248 C. pen.

raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000,cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. Sub acest aspect, a arătat că instanța de fond ar fi trebuit să dispună achitarea pe aceleași temeiuri pentru care l-a achitat în raport cu actul material descris la pct. 2 lit. a) rechizitoriului și să pună în discuție schimbarea încadrării juridice a acestei infracțiuni prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. A arătat că cele 20 procese-verbale identificate la domiciliul său cu ocazia percheziției domiciliare (dintre care două le-a transmis organului fiscal și au fost luate în debit, SC D.D.M.

SRL Brezoi și SC L. SRL) le-a luat de la serviciu pentru a formula un răspuns scris șefului său ierarhic. Sub același aspect, a mai precizat că 18 procese-verbale de contravenție pe care nu le-a transmis organului fiscal, conțineau vicii, iar executarea lor era prescrisă; că de la data de 03 octombrie 2011 nu mai intra în sfera atribuțiilor sale de serviciu înaintarea proceselor-verbale și că nu există un raport de cauzalitate între acțiunea sa și prejudiciu. A mai arătat că apărările și actele procedurale întocmite în favoarea unor societăți comerciale s-au întemeiat pe contractele de colaborare pe care le avea SC V.C. SRL, al cărei acționar și administrator era tatăl său. Sub acest aspect, a arătat că s-a ocupat de activitatea de consultanță, iar societăților comerciale le-a acordat beneficiul consultanței juridice în sens larg, și nu pentru „atacarea actelor de control” ale Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara al cărui angajat era.

De asemenea, a precizat că redactarea unor acțiuni pentru societăți comerciale nu se circumscrie îndeplinirii ori neîndeplinirii unor atribuții de serviciu, că nu a încălcat niciuna din obligațiile prevăzute în statutul consilierului juridic, deoarece a respectat și apărat interesele instituției publice în slujba căreia s-a aflat, așa încât condamnarea sa este greșită pentru fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, că trebuia să-l condamne doar pentru fapta de luare de mită,pe care a recunoscut-o și regretat-o. - greșita soluționare a laturii civile. Sub acest aspect, a arătat că obligarea sa la plata sumei de 115.000 RON despăgubiri civile către Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara este greșită.

Astfel, în realitate nu a fost prejudiciat Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara, ci organul fiscal, deci persoana juridică prejudiciată nu a fost clarificată și prejudiciul nu este cert. A mai arătat că în mod greșit instanța de fond nu a admis cererea sa de disjungere a laturii civile, cât timp întinderea prejudiciului nu este certă, deoarece au existat sume distincte pretinse de Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara în cursul urmăririi penale. (429.000 RON, 297.000 RON, 151.800 RON). Prin decizia penală nr. 9/A din 22 ianuarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen.

raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 rap. la art. 260 C. pen. A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 141 din 22 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului I.C.I. pentru actul material prev. de art. 248 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, și greșitei soluționări a laturii civile. Rejudecând în aceste limite a menținut condamnarea inculpatului I.C.I. în baza art. 248 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și prin reținerea art. 320¹ alin. (1), 7 C. proc. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice (trei acte materiale) dispusă prin sentința penală nr. 141/2012. A obligat inculpatul la plata sumei de 151.800 RON către Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara (pentru pretențiile menționate la pct. 2 lit. b) din rechizitoriu). A menținut restul dispozițiilor sentinței penale nr. 141 din 22 iunie 2012 a Tribunalului Hunedoara. A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.C.I. A obligat inculpatul I.C.I. la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat în apel, din care suma de 200 RON onorar avocat din oficiu în apel va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a apreciat că existența infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul a fost dovedită indubitabil cu probele administrate în cursul urmăririi penale. De asemenea, s-a apreciat că nu se impune aplicarea unei pedepse în regim privativ de libertate. În raport de probele administrate în cauză sub aspectul laturii civile, soluția judecătorului instanței de fond de respingere a cererii de disjungere a laturii civile este corectă și rațională. Instanța de apel a apreciat că probele administrate în cauză dovedesc indubitabil că infracțiunea de abuz în serviciu, contra intereselor persoanelor este inclusă în categoria infracțiunilor de serviciu, însă, este în același timp, și o infracțiune de rezultat deoarece a avut ca rezultat vătămarea intereselor legale ale instituției publice, inclusiv pentru întregul cuantum de 151.800 RON.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 385 3 C. proc. pen., inculpatul I.C.I., criticile sale vizând netemeinicia pedepsei aplicate. În susținerea recursului inculpatului invocă cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., cât și din prisma dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Reține Înalta Curte că faptele și modalitatea de comitere a acestora au fost temeinic stabilite în cauză în urma unei analize atente și obiective a materialului probator administrat în faza de urmărire penală, recunoscut de către inculpat care și-a exprimat voința de a beneficia de judecarea cauzei în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc.

pen. Referitor la criticile referitoare la netemeinicia pedepsei aplicate, reține Înalta Curte că nu sunt întemeiate. Astfel, în cauză s-au avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 72 C. pen., și anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepselor, inclusiv disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, cât și circumstanțele personale ale inculpatului (faptul că este o persoană tânără, integrată în societate și în mediul familial). Înalta Curte apreciază, în urma propriei echivalări a cauzei, că nu se mai impune a se acorda o mai largă eficientă circumstanțelor personale pozitive invocate, respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii și atitudinea de recunoaștere a infracțiunii, prevăzute de disp.

art. 74 lit. a) și c) C. pen., cât timp recunoașterea este o atitudine formată în fața evidenței probelor și mai mult, acest aspect a fost deja valorificat prin reținerea art. 320 1 C. proc. pen. Aceste împrejurări pozitive ce caracterizează persoana inculpatului pot fi avute în vedere doar ca elemente de individualizare a pedepsei, ele neavând ponderea unor circumstanțe atenuante care să contribuie la aplicarea unor pedepse într-un cuantum și mai redus. Apreciază Înalta Curte că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este bine dozată atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, astfel încât este aptă să contribuie la atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen., respectiv cel educativ și cel coercitiv al pedepsei.

Prin urmare, nefiind identificate alte cazuri de casare care, luate în considerarea din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.C.I. împotriva deciziei penale nr. 9/A din 22 ianuarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 iunie 2013 .