ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 383/2016
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 383/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Decizia nr. 383/A/2016
Asupra cauzei penale de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 15 din 20 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, raportat la dispozițiile art. 5 C. pen. și ale Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 s-a stabilit că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969.
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. din 1969 în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 258 C. pen. din 1969.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. de sub acuzația comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. din 1969.
În baza art. 396 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, la pedeapsa principală de:
- 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 (incriminată în art. 289 alin. (1) C. pen.), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 5 C. pen. și art. 12 din Legea nr. 187/2012.
S-a aplicat aceluiași inculpat și pedeapsa complementară de 2 ani constând în interzicerea exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., care va începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.
-
1 an
pentru comiterea infracțiunii de conflict de interese în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 253¹ alin. (1) C. pen. din 1969 (incriminată în art. 301 alin. (1) C. pen.), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 5 C. pen. și art. 12 din Legea nr. 187/2012.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. din 1969 raportat la art. 5 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa principală cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., care va începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. din 1969.
În baza art. 399 și art. 404 alin. (4) lit. a) teza I C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii, arestului și arestului la domiciliu începând cu data de 24 iulie 2013 și până la data de 29 aprilie 2014.
În baza art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. raportat la art. 255 alin. (5) C. pen. din 1969 s-a dispus restituirea de către inculpat către martorul B. a sumei de 2.000 lei și către martorul C. a sumei de 1.200 lei.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (5) C. proc. pen. s-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra sumei de 800 lei luată în cursul urmăririi penale, ce a fost depusă la D. Alba conform chitanței din 13 august 2013.
În baza art. 398 C. proc. pen. raportat la art. 274 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să achite statului suma de 4.300 lei cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de apel Alba Iulia nr. x/P/2013 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul A., acuzat de comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:
- art. 253¹ alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale);
- art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale ), și
- art. 246 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Prin același act de sesizare a fost trimis în judecată inculpatul H., acuzat de comiterea infracțiunii prev. și ped. de:
- art. 26 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).
S-a reținut ca stare de fapt împrejurarea că: Inculpatul A. este funcționar public al E., Reprezentanța Hunedoara, autoritate aflată în subordinea administrației publice centrale. Prin soția sa, F., inculpatul deține în fapt, la domiciliul său situat în mun. Hunedoara, jud. Hunedoara, un service auto. Societatea comercială pe care este înregistrat respectivul fond de comerț se numește SC G. SRL și are ca unic asociat și administrator pe numita F.
În calitate de angajați pe post de inginer I.T.P. la SC G. SRL Hunedoara au fost învinuitul H., până la sfârșitul lunii iulie 2013 când și-a prezentat demisia, și martorul I. Împreună cu primul dintre aceștia inculpatul A. a organizat un sistem de percepere și primire de bani și alte foloase necuvenite de la persoanele care solicitau la E. omologări auto și alte servicii diverse care a funcționat, conform celor declarate de către învinuitul H., în ultimii doi-trei ani de zile. Conform acestuia, solicitantul era respins la evaluarea E. a stării tehnice a autovehiculului pentru defecțiuni care nu existau în realitate, fiind trimis apoi de către inculpatul A. la service-ul auto al SC G. SRL, unde urma să ia legătura cu învinuitul H.
În funcție de indicațiile inculpatului A. și de starea tehnică a autovehiculului, solicitantului îi erau efectuate sau nu diverse reparații, acestea fiind de cele mai multe ori supraevaluate. Apoi acesta se prezenta sau nu, după caz, din nou la reprezentanța E. Hunedoara, în majoritatea cazurilor fără autovehicul, unde, dacă anterior remisese o anumită sumă de bani cu titlu de mită învinuitului H., îi era rezolvată de către inculpat în mod pozitiv solicitarea.
Așa s-a întâmplat în cazul denunțătorilor C. și J., precum și în cazul martorilor K., L., M. și B.
În data de 25 februarie 2013 denunțătorul C. s-a prezentat la reprezentanța E. Hunedoara în vederea omologării unui autovehicul de culoare roșie importat de el din Anglia, unde lucrează de aproximativ 3 ani. De asemenea, conform cererii înaintate către E. Hunedoara denunțătorul a solicitat și certificarea autenticității și eliberarea cărții de identitate a autovehiculului, fiind repartizat conform planificării la inculpatul A. Acesta i-a transmis în mod direct că trebuie schimbate farurile autovehiculului și că trebuie montat un panou de protecție între cabina șoferului și compartimentul de marfă, precum și că emisiile noxelor poluante depășesc volumul admis. În acest sens inculpatul A. i-a remis denunțătorului C. un bilețel pe care a notat personal, cu scris de mână, cu cerneală de culoare neagră, numărul de telefon al învinuitului H.: I-a spus să ia legătura cu acesta pentru că acesta îi va putea oferi soluția la problemele lui.
Denunțătorul l-a sunat în cursul aceleiași zile pe învinuitul H., întâlnindu-se personal cu acesta în data de 26 februarie 2013. După mai multe discuții telefonice în care învinuitul s-a consultat cu inculpatul A., i-a transmis că totul se va rezolva contra sumei de 1.200 de lei mită și încă o sută (100) de lei, reexaminare la E. Denunțătorul a fost de acord și în data de 27 februarie 2013 s-a prezentat la sediul Serviciului Județean de Anticorupție Hunedoara unde a depus denunțul aflat la dosar.
În cursul aceleiași zile s-a întâlnit cu învinuitul H. căruia i-a remis suma de 1.300 de lei, primind în schimb documentele necesare înmatriculării în circulație a autovehiculului său, fără a-i fi efectuată însă acestuia niciun fel de reparație sau modificare. De menționat este că raportul de verificare întocmit în acesta caz de către inculpatul A. poartă la rubrica “x” data de 26 februarie 2013, cu o zi înaintea primirii mitei pentru eliberarea lui.
Într-un mod similar s-au petrecut lucrurile și în data de 28 februarie 2013 cu martorul K. căruia inculpatul A. i-a transmis că trebuie schimbate bucșele față ale autoturismului său, remițându-i în acest scop numărul de telefon al învinuitului H.
Din convorbirea telefonică din data de 28 februarie 2013, ora 14.42.31, purtată între învinuitul H. și martorul K., se desprinde în mod clar situația de fapt, cel de-al doilea spunându-i primului: „.știți cum îi, acuma bine, domnu am înțeles că-i ăă, service-ul dânsului sau are tangență cu el, io tră să vin de la Sebeș la dumneavoastră. Io, oricum le schimb bucșele da n-are nimic, vin la dumneavoastră ca să îmi fac treaba”.
În convorbirea telefonică din aceeași dată de la ora 15 martie 58, același martor K. i-a spus învinuitului H.: „Da, după ora nouă vin la dumneavoastră să vorbim împreună. Să-i spuneți lu domnu. deci viu să mă-nțeleg cu dumneavoastră, mă-nțelegeți?. Că altfel nu-mi dă mie restul actelor de acolo.”
Dovadă că înlocuirea bucșelor autoutilitarei aparținând martorului K. s-a efectuat efectiv în service-ul aparținând SC G. SRL Hunedoara este convorbirea telefonică purtată în data de 06 martie 2013 între inculpatul A. și martorul I. în care cel de-al doilea îl întreabă pe primul dacă mai trebuie plătită revenirea la examinarea E. La întrebarea despre ce autovehicul este vorba, martorul K., prezent în service-ul firmei soției inculpatului a răspuns: „Eu, K. K.” De asemenea, inculpatul A.i-a transmis acestui martor că nu trebuie să se mai deplaseze la E. după finalizarea înlocuirii bucșelor, dar că trebuie să îl aștepte la service.
Reparația l-a costat pe martorul K. suma de 1.000 de lei pe care a achitat-o învinuitului H. și pentru care nu își mai amintește dacă a primit sau nu chitanță sau bon.
Cele rezultate din convorbirile telefonice și din declarația martorului K. s-au coroborat cu raportul de verificare al autovehiculului în care defecțiunile sunt constatate la data de 28 februarie 2013 și ștampila “Bun Tehnic” a fost aplicată de către inculpatul A., în data de 07 martie 2013.
Din declarațiile martorilor L. și S., din înregistrările convorbirilor telefonice purtate de către primul dintre aceștia cu învinuitul H. în datele de 13 și 14 martie 2013, precum și din imaginile fixate autorizat în planșa fotografică întocmită cu privire la activitățile desfășurate de către cel de-al doilea martor în data de 14 martie 2013, a rezultat că în perioada respectivă martorul L. a solicitat la E. Hunedoara omologarea unui autovehicul și transformarea acestuia în autoutilitară. Pentru acest lucru inculpatul A. l-a trimis la service-ul aparținând SC G. SRL Hunedoara unde învinuitul H. i-a perceput suma de 200 de lei pentru aplicarea unor folii pe geamurile din partea din spate a autovehiculului. În declarația consemnată în data de 24 iulie 2013 martorul L. a afirmat că foliile i-au fost aplicate la service-ul inculpatului A. din mun. Hunedoara.
În data de 12 iulie 2013 numitul J. a formulat împotriva inculpatului A. denunț pe motiv că acesta i-a respins la omologare în mai multe rânduri, în datele de 10, 11 și 12 iulie 2013 la E. Hunedoara, autovehiculul, pe motiv că sistemul de frânare al acestuia nu corespunde parametrilor tehnici. Acesta a susținut faptul că inculpatul i-a transmis în mod direct că pentru a obține respectiva omologare trebuie să îi remită suma de 500 de lei, precum și faptul că în 11 și 12 iulie 2013 s-a deplasat cu autovehiculul și la un alt service autorizat din mun. Deva, SC N. SRL, unde angajații i-au comunicat că sistemul de frânare funcționează corespunzător și l-au sfătuit să se adreseze organelor în drept.
Denunțătorul a refuzat să dea curs cererii de remitere de bani formulată de către inculpatul A. și a înstrăinat respectiva mașină fără să o mai înmatriculeze. A susținut că ulterior autovehiculul a fost omologat tot la E. Hunedoara în aceeași stare tehnică.
În data de 19 iulie 2013 la E. Hunedoara s-au prezentat în vederea omologării tehnice și martorii M. și B. din com. Sălciua, jud. Alba, deținând două autoturisme. Acestea fuseseră importate din Anglia de către martorul B., postul de conducere fiind amplasat la amândouă în partea din față dreapta.
Cererile au fost respinse, inculpatul A. dându-i martorului M. un bilețel pe care scrisese numele și numărul de telefon al învinuitului H. I-a spus acestuia să ia legătura cu învinuitul, lucru pe care martorul l-a făcut în data de 22 iulie 2013. Acesta i-a transmis că omologările pot fi făcute de către inculpatul A. în schimbul sumei de 1.000 de lei pentru fiecare dintre autoturisme. Cei doi martori au fost de acord și B. i-a dat învinuitului H. în cursul aceleiași zile suma de 2.000 de lei.
În data de 23 iulie 2013 inculpatul A. le-a remis martorilor menționați mai sus documentele celor două autoturisme, fără a mai fi supus verificărilor autoturismul. Aceasta reprezintă o dovadă a faptului că respingerea omologării tehnice din data de 19 iulie 2013 a fost făcută în scopul determinării acestora să dea sume de bani cu titlu de mită în schimbul obținerii formalităților necesare înscrierii în circulație.
Inculpatul
A. a solicitat:
- achitarea inculpatului A., în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunea de conflict de interese (patru acte materiale), prev. de art. 253
1
alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 - (art. 301 rap. la art. 308 cu aplic art. 35 C. pen. actual), deoarece, sub aspectul subiectului activ al infracțiunii, nu a avut calitatea de funcționar public în sensul legii penal; pe latură obiectivă lipsește elementul material al laturii obiective a infracțiunii, respectiv, îndeplinirea unui act, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin care să se fi realizat, direct sau indirect un folos material pentru sine sau pentru altul (soția sa în speță) iar pe latură subiectivă lipsește intenția, directă sau eventuală, ca formă de vinovăție.
- achitarea inculpatului A., în temeiul art. 396 alin. (5) rap Ia art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege - pentru infracțiunea de luare de mită (două acte materiale), prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 - (art. 301 cu aplic art. 35 C. pen. actual), deoarece, pe latură obiectivă nu s-a dovedit elementul material al laturii obiective a infracțiunii, respectiv, pretinderea sau primirea, direct sau indirect, de bani de la numiții C. si B., pentru a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu, de inginer specialist E. Pe latură subiectivă a susținut lipsa intenției ca formă de vinovăție, în condițiile în care infracțiunea de luare de mită se comite numai cu intenție directă, calificată de scopul încălcării atribuțiilor de serviciu.
În subsidiar, a solicitat achitarea pentru infracțiunea de luare de mită (două acte materiale), prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 - (art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 301 cu aplic art. 35 și cu referire la art. 308 C. pen. actual), în temeiul art. 396 alin. (5) rap la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu există probe convingătoare, de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, care să ateste că aceasta ar fi săvârșit fapta de luare de mită, ceea ce corespunde principiului fundamental de drept „in dubio pro reo”.
- achitarea inculpatului A., în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., cu aplic. art. 258 C. pen. din 1969 - (art. 297 alin. (1) rap. la art. 308 C. pen. actual), deoarece, pe latură obiectivă, nu s-a dovedit, pe de o parte, obiectul material al laturii obiective a infracțiunii, respectiv, încălcarea atribuțiilor de serviciu, prin neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a acestora, și pe de altă parte, nu s-a dovedit cauzarea unei vătămări a intereselor legale ale numitului J., iar pe latură subiectivă lipsește intenția, directă sau eventuală, ca formă de vinovăție.
În aplicarea disp. art. 5 C. pen., și având în vedere decizia Curții Constituționale privind aplicarea globală a prevederilor legii penale mai favorabile, a apreciat că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969, pentru următoarele considerente:
- limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de conflict de interese este de la 6 luni la 5 ani, în reglementarea prev. de art. 253
1
alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, respectiv, de la 8 luni la 3 ani și 4 luni, în reglementarea prev. de art. art. 301 cu aplic art. 35 C. pen., iar în ipoteza reținerii de circumstanțe atenuante pedeapsa poate fi coborâtă până la 15 zile pe legea veche, iar pe legea nouă pedeapsa poate fi coborâtă doar cu o treime din minimul special;
- limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de luare de mită, în reglementarea prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 este de la 3 ani la 12 ani, respectiv, de la 2 ani la 6 ani și 8 luni, în reglementarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 301 cu aplic, art. 35 si cu referire la art. 308 C. pen. actual, iar în ipoteza reținerii de circumstanțe atenuante pedeapsa poate fi coborâtă până la 15 zile pe legea veche, iar pe legea nouă pedeapsa poate fi coborâtă doar cu o treime din minimul special;
- limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în reglementarea prev. de art. 246, cu aplicarea art. 258 C. pen. din 1969, este de la 6 luni la 2 ani, respectiv, de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni, în reglementarea art. 297 alin. (1) rap. la art. 308 C. pen., fiind prevăzută și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unei funcții publice, iar în ipoteza reținerii de circumstanțe atenuante pedeapsa poate fi coborâtă până la 15 zile pe legea veche, iar pe legea nouă pedeapsa poate li coborâtă doar cu o treime din minimul special;
- sporul pentru concursul de infracțiuni, în reglementarea prev. de art. 33, 34 C. pen. din 1969, este facultativ, iar sporul pentru concursul de infracțiuni în reglementarea prev. de art. 39 alin. (2) C. pen. este obligatorie, fiind o treime din suma celorlalte pedepse care se adaugă la pedeapsa cea mai mare;
- infracțiunea continuată, în reglementarea prev. de art. 35 alin. (1) C. pen. presupune unitatea de subiect pasiv, condiție care nu era prevăzută în reglementarea prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;
- calitatea de funcționar public, în sensul legii penale, este mai restrictivă în legea veche față de legea nouă.
Curtea de apel Alba Iulia a fost sesizată cu soluționarea acestei cauze în temeiul art. 264 C. proc. pen. raportat la art. 281 lit. a)¹ C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată sub nr. x/57/2013, efect al repartizării aleatorii, ulterior pronunțării judecătorului în legătură cu acuzațiile aduse inculpatului H.
Prin sentința penală nr. 131 din 19 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul disjuns și înregistrat sub nr. x/57/2013 (filele 69-72) a fost condamnat inculpatul H. la:
- 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 320
1
alin. 7 C. proc. pen.
În baza art. 81, art. 82 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.
S-a interzis exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii susmenționate.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C. pen.
Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare.
Relativ la această împrejurare pe care o menționează instanța pentru acuratețea evoluției cauzei deduse judecății, s-a impus menționarea faptului relevat și de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul că: „Soluția de condamnare pronunțată cu privire la inculpații care au fost judecați conform procedurii prevăzute în art. 320
1
C. proc. pen., pentru săvârșirea în participație penală a unor infracțiuni, nu face dovada că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă cu vinovăție de către participanții care sunt judecați potrivit procedurii de drept comun în cauza disjunsă.” (Decizia nr. 3484 din 11 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Această persoană a fost audiată în procedura disjunsă în calitate de martor.
Referitor la discutarea incidenței procedurii simplificate reglementate de dispozițiile 320
1
C. proc. pen., poziția procesuală manifestată de inculpatul A. este consemnată în încheierea de ședință de la data de 18 septembrie 2013 (fila 55 dosar fond). Inculpatul nu a dorit să uzeze de această procedură.
La termenul din 01 octombrie 2013 în baza art. 300 C. proc. pen. instanța a constatat regularitatea actului de sesizare al instanței în
privința inculpatului A., constând în rechizitoriul din 19 august 2013 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia în Dosarul nr. x/P/2013 (fila 94/verso dosar fond).
Cu prioritate s-a făcut precizarea faptului că declarațiile date în cauză vor fi redate și analizate în motivarea acestei hotărâri pentru a fi evidențiate în mod explicit sursa argumentației care stă la baza soluției adoptate de instanță, sursa informației, justificarea conexiunilor efectuate de judecătorul cauzei și datele furnizate în mod nemijlocit de către martori, raportat și la soluția pronunțată cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Au fost audiați în calitate de martori, cu respectarea dispozițiilor
prev. de art. 327 C. proc. pen. rap. la art. 78, 84 și urm. C. proc. pen. și
în condițiile prev. de art. 114 raportat la 381 C. proc. pen. raportat la împrejurarea modificării cadrului legislativ începând cu data de 01 februarie 2014,
u
rmătoarele persoane:
Martorul C. a fost audiat în ședința publică din data de 14 ianuarie 2014, declarația acestuia fiind consemnată la filele 294 - 298.
Martorul a arătat faptul că a fost audiat în faza urmăririi penale când a spus adevărul și își menține această declarație. A arătat că din proprie inițiativă s-a prezentat la autorități pentru a semnala nemulțumirile sale în legătură cu faptele care fac obiectul acestui dosar și a formulat denunțul la începutul anului trecut.
S-a prezentat la E. deoarece intenționa să-și înmatriculeze un autoturism. A precizat că își făcuse în prealabil planificare telefonică. De la poarta E.- ului a fost îndrumat către inginerul A.
Între orele 9-14 autoturismul său a fost verificat în incinta E.
L-a întrebat pe A. de ce este ținut atât de mult, deoarece remarcase că celelalte autoturisme venite după el părăsiseră incinta E.- ului. I s-a răspuns că mașina mea lui are probleme. Inginerul A. i-a înmânat un bilețel alb pe care era scris un nr. de telefon și i-a precizat să contacteze persoana a doua zi și i-a spus că îi va răspunde un băiat care se numește H. Martorul l-a identificat pe H. ca fiind persoana cu care el a discutat inițial telefonic și cu care s-a întâlnit ulterior. A susținut că l-a contactat imediat după ce a părăsit E. și a fost îndrumat telefonic spre stația aflată în localitatea Hunedoara. Când a văzut că mașina sa este din Marea Britanie i-a spus că trebuie schimbate farurile.
H. i-a precizat că schimbarea farurilor îl va costa mult, dar dacă îi va înmâna lui 100 euro, farurile nu vor mai trebui schimbate.
Știa de la E., de la o altă persoană decât inginerul A. că autoturismul martorului ar avea probleme cu noxele. A susținut că nu a primit niciun înscris de la E. în care să fie menționate deficiențele constatate la autoturismul său.
Când i-a precizat lui H. despre această problemă i-a specificat că trebuie să ia legătura cu dl. A.
Deși inițial a crezul că dacă nu-i va spune lui H. că trebuie montat și panoul despărțitor în spatele scaunelor din față, fapt pe care martorul susține că l-a aflat de la E., în cursul zilei următoare. Acesta i-a relatat și despre această problemă.
Deși nu a efectuat reparațiile despre care știa, i s-au înmânat actele de către H., acte care dovedeau îndeplinirea condițiilor necesare înmatriculării autovehiculului în România. Actele le-a primit de la H.
După ce i s-a tergiversat efectuarea lucrărilor cu încă o zi cu precizarea că absolut nimeni nu a efectuat lucrări la autovehiculul său H. i-a precizat că dacă îi va înmâna suma de 1.200 lei pentru ei și 100 lei taxa de reintroducerea autovehiculului în E., se rezolvă totul. I-a înmânat banii lui H. în fața E.
H. i-a precizat în mod expres că dl. A. i-a spus la telefon cât îl costă acest demers, prin acesta el înțelegând suma de 1.200 lei pretinsă și plătită de martor lui H.
A menționat că nu a plătit suma de 100 euro pentru faruri, dar după ce i s-au pretins acești bani a anunțat autoritățile.
A declarat că suma de 1.200 lei i-a fost pretinsă ulterior denunțului.
La E nu a completat niciun fel de document prin care să fi solicitat efectuarea verificărilor din partea acestei instituții.
S-a ajuns la a-i fi predat acel bilet alb cu nr. de telefon în contextul în care până la ora 14.00 a reușit să se enerveze și l-a întrebat de mai multe ori pe dl. A. când se termină, ultima sa precizare fiind în sensul că dacă mai durează mult intenționează să plece și să vină în cursul celei de-a doua zi.
În intervalul, de timp cât a fost ținut la E. în cadrul primei zile, o singură dată dl. A. i-a precizat că este nevoie de montarea unui panou și martorul a purtat discuții cu el dacă poate sau nu să fie din lemn. Nu i-a mai dat alte detalii decât răspunsul negativ, că nu poate fi din lemn. Nu i-a dat alte detalii despre alte probleme ale mașinii dar a aflat de la un mecanic că „ nu-mi ies fumurile”.
Când i-a predat banii lui H. în fața E.- ului l-a întrebat dacă sigur aceștia vor ajunge la dl. A., adică dacă îi dă și d-lui. A. H. l-a asigurat că și dl. A. va primi, în contextul în care martorul își exprimase temerea că va fi oprit de autorități în trafic și se va remarca că farurile sunt neschimbate, sunt probleme cu noxele și lipsea panoul despărțitor. H. l-a asigurat că trebuie să stea liniștit că dl. A. știe ce face.
După ce l-a contactat pe H. în cursul aceleiași zile în care a fost la E. și a avut discuția referitoare la faruri, în cursul zilei următoare H. i-a comunicat că autovehiculului său are probleme cu noxele și că îl mai costă ceva.
În cursul aceleiași zile H. i-a comunicat că are nevoie de panou despărțitor și când i-a relatat că intenționează să-l monteze la o cunoștință de-a sa, i-a spus că îl va suna pe dl. A.
A fost contactat telefonic de către H. care i-a precizat că noxele și panourile le va rezolva martorul cu A., cu el urmând să rezolve doar problema farurilor. În cursul aceleiași zile, dar seara, susține că l-a contactat telefonic și în cadrul discuției H. i-a cerut suma de 1200 lei drept contravaloarea problemelor pe care le avea, respectiv faruri, noxe, panou.
A primit actele autovehiculului de la H. la aproximativ 10-15 minute după ce i-a predat acestuia cei 1.200 lei plus 100 lei taxa E.
Nu a recuperat cei 1.200 lei predați lui H. dar dorea să i se restituie.
- H. a fost audiat în această cauză în calitate de martor în contextul în care inițial a fost trimis în judecată alături de inculpatul A. și în asociere cu acte și fapte instrumentate în cadrul aceluiași dosar de urmărire penală. Declarația sa a fost consemnată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2014, la filele 300-302.
A menționat faptul că a dat declarații în această cauză deoarece și a fost cercetat penal și ulterior condamnat în legătură cu fapte în conexiune cu cele de care este acuzat dl. A.. Și-a menținut aceste declarații deoarece a spus adevărul.
Martorul a declarat că a lucrat la firma soției dl. A., SC G. SRL.
A precizat că pe martorul care a fost audiat anterior de către instanță (C.) l-a cunoscut în cursul anului trecut când l-a întâlnit deoarece a fost contactat de către acesta. Martorul i-a spus că a primit numărul lui de telefon de la dl. A. și că a fost trimis să-și efectueze reparațiile pentru care a fost trimis de la E. De asemenea, i-a spus când a venit la service că autovehiculul a fost respins datorită farurilor și pentru că nu avea panou despărțitor.
Cu aproximativ doi ani în urmă s-au prezentat la el sau i-au telefonat persoane care îi precizau „mi-a spus dl. A. să vă sun”.
Service-ul în care a lucrat efectua reparațiile pentru care aceste persoane veneau acolo. A menționat că după ce aceștia îl contactau telefonic direct sau veneau la service, îl contacta pe dl. A., care îi comunica ce reparații trebuie să le facă sau dacă trebuie să le cer bani.
Existau persoane care doreau să-și efectueze reparațiile la service și atunci plăteau contravaloarea, alții care nu doreau să efectueze reparațiile dar doreau să-și rezolve problema omologării, îi solicitau să facă să fie bine. Unii dintre ei îi propuneau exact să-i ofere sume de bani, alții știau și îl întrebau cât costă să le rezolve problema actelor.
În legătură cu persoana audiată anterior (C.) a menționat că după ce a aflat care sunt deficiențele, acesta din proprie inițiativă l-a întrebat dacă nu poate să facă ceva ca să rezolve. I-a spus că îl va întreba pe dl. A. iar acesta din urmă i-a comunicat o sumă de bani pe care să i-o solicite, iar el a înțeles că nu trebuie neapărat să efectueze aceste operații dacă dădea acești bani.
A susținut că a primit banii de la acest martor dar nu în cursul aceleiași zile când i-a comunicat suma. I-a predat actele concomitent cu primirea banilor (cartea de identitate în limba română, certificatul de autentificare, inspecția tehnică și actele de proveniență).
În cursul urmăririi penale a aflat că este interceptat deoarece i s-a adus la cunoștință. A menționat că cunoaște conținutul proceselor verbale de interceptare aflate în dosarul de urmărire penale și nu contestă conținutul acestora. A arătat că a recunoscut de la început fapta.
Banii primiți de la oamenii care erau trimiși de d-l. A. îi preda acestuia.
În legătură cu ultimele două persoane care l-au contactat înainte să fie solicitat de către procurori pentru declarații, a menționat faptul că aceștia s-au prezentat cu două autovehicule la E., ambele au fost respinse și au fost trimiși de dl. A. la el, pentru că au primit numărul meu de telefon de la dl. A. Martorii i-au spus că sunt grăbiți, crezând că aveau cunoștință de reparațiile ce trebuia efectuate și pe acest fond s-au oferit să „de-a ceva pentru a rezolva această situație”. L-a contactat pe dl. A. care i-a spus să le ceară o sumă de bani pe care nu a putut-o indica în momentul audierii. Le-a cerut-o și a primit-o fără să se efectueze reparațiile. Această sumă i-a predat-o dl. A.
Lunar puteau fi 2 sau 3 persoane până la 10 care să fie trimiși de dl. A. și să manifeste o astfel de grabă în rezolvarea problemelor legate de omologarea autovehiculelor.
O parte dintre cei trimiși la el întrebau dacă altfel decât efectuând reparațiile, nu se poate rezolva.
A fost trimis de câte ori avea nevoie de către dl. A. să-i depună bani în contul deschis la ING. Nu știa proveniența banilor, dar efectua depuneri în euro.
A menționat că pe anumite cunoștințe le-a ajutat să-și înmatriculeze autovehiculele. Pentru această operație apela doar la dl. A.
A menționat că nu i-a fost prezentată și nu a semnat o fișă a postului la service-ul unde a lucrat și efectua inspecții tehnice atât persoanelor trimise de dl. A. cât și altor persoane.
Obligația sa de serviciu era efectuarea de inspecții tehnice indiferent dacă persoanele veneau sau nu din partea d-lui A.
- B. a fost audiat sub prestare de jurământ în ședința publică din data de 19 decembrie 2013 (filele 262-264). Acesta a menționat faptul că a mai fost audiat în legătură cu această cauză în faza de urmărire penală în prezența a doi avocați a căror nume și pe cine reprezentau nu cunoaște, a spus adevărul și își menține declarația (fila 266 d.u.p.).
A ajuns la E. Deva deoarece, sunând la numărul unic pentru efectuarea unei programări la E. Alba în data de 15 iulie, i s-a făcut o programare care ar fi presupus să aștept cel puțin o lună. A comunicat operatoarei că dorește să efectueze verificările mai repede și i s-a recomandat E. Hunedoara și a fost programa pentru 19 iulie. Intenționa să efectueze verificările pentru două autoturisme.
În data de 19 iulie 2013 s-au deplasat la E. Hunedoara iar la poartă au primit un formular și li s-a cerut să aștepte pentru a fi preluați. A fost împreună cu M. și O. M. a fost cu autoturismul. Cele două autoturisme au fost preluate de persoane diferite din cadru E. După efectuarea verificării la x i s-a înmânat un document în care erau specificate deficiențele, respectiv că trebuia să schimbe farurile, că erau probleme cu frâna de mână și noxele. A așteptat până după amiaza deoarece autoturismul era în probe și urma să plece împreună. A precizat faptul că atunci când a ieșit O. că autoturismul avea aceleași probleme: farurile, noxele, lipsea trusa medicală și stingătorul și i-a mai spus că a primit de la inginerul care i-a inspectat mașina un bilet la care urma să sune lunea dimineață pentru a vedea ce se întâmplă cu mașina. A dedus că era vorba de ambele mașini. I s-au restituit actele și raportul ce conțineau deficiențele. Lui O. nu i s-a restituit nici actele mașinii nici raportul tehnic. În prima zi cât a stat la E. l-am văzut pe dl. A. în hală, în timp ce era afară. Știa că dl A. a preluat mașina dar împreună cu alt inginer. Numele de A. l-a aflat în momentul în care O. i-a comunicat că a fost contactat de un ofițer de poliție. Nu știa dacă O. a intrat în legătura cu A. în cursul zilei de vineri. Când s-au întors acasă, au încercat să remedieze deficiențele la cele două autoturisme.
Luni dimineață O. a apelat numărul de telefon și i s-a spus să fie la ora 10 în Deva, cu autoturismul. A plecat la Deva împreună cu M. Când au ajuns la E. Deva, M. a apelat același număr de telefon și s-au întâlnit cu persoana cu care presupune că s-a vorbit la telefon. I-a luat actele și raportul tehnic cu care a intrat în hală. Martorul împreună cu M. și autoturismul am rămas în curtea E. Când a revenit din hală acel bărbat le-a spus că trebuie să plătească o taxă de 1.000 lei/mașină. A refuzat să achite această sumă, moment în care bărbatul i-a restituit actele și raportul.
S-au hotărât să-i dea acestuia banii ceruți. O. l-a apelat și a confirmat că vor plăti banii dar au încercat să-i propună să achite suma de 1.000 lei pentru ambele mașini și au fost refuzați. Telefonic i s-a indicat o pompă de benzină de la intrare a municipiului Hunedoara unde bărbatul spunea că se află în acel moment. S-au întâlnit iar el a predat banii împreună cu actele autoturismului. Li s-a spus că este prea târziu acum și să se întoarcă ziua următoare. Au plecat spre casă fără documentele autoturismului. A menționat că O. plecase în ziua anterioară fără documentele autoturismului.
Dimineața s-au reîntors în Deva iar O. l-a apelat pe bărbatul al cărui nume era scris pe bilețel. După amiază au fost chemați la E. cu autoturismului. Mașina a fost introdusă în hală pentru probe. Ulterior, documentele celor două autoturisme împreună cu documentele eliberate de către E. i-au fost înmânate de către dl A. Autoturismului nu a mai fost prezentat E., ei știind de la acel bărbat că trebuie să meargă doar cu autoturismul. În a doua și a treia zi, exceptând momentul când au restituit actele nu l-au întâlnit, respectiv văzut, pe domnul A. la E. și nici nu au văzut că H. să fi intrat în legătură cu el.
A plătit la E. pentru fiecare autoturism câte 425 lei, în prima zi când s-au prezentat la E. Au fost semnate următoarele documente:
- raportul de constatare a deficiențele autoturismului a fost semnat de O.;
- actele autoturismului le-a semnat martorul iar pentru autoturismul a semnat M.
A făcut precizarea faptului că deficiențele pe care le-a specificat în această declarație i-au fost precizate de inginerul care i-a verificat autoturismul, el s-a referit la faptul că, capacul care acoperă motorul pe care el ar fi trebuit să-l dea jos înainte de efectuarea verificării. Aceste detalii le-a precizat și procurorului și nu își explică lipsa lor din conținutul declarației.
La întrebarea dacă l-a văzut în prima zi la E. a susținut faptul că, cunoscându-l în acest moment N.I. - al consemnării declarației ), poate afirma că l-a văzut în hală așa cum a specificat în declarație.
- K. (fila 76 d.u.p. și filele 161-163 dosar fond) a declarat în ambele cicluri procesuale că a intenționat să înmatriculeze un autovehicul, motiv pentru care acesta trebuia omologat și a fost îndrumat spre E.- Reprezentanța Hunedoara pe fondul aglomerației de la Reprezentanța din Alba. Mașina a fost respinsă pentru probleme de natură mecanică, și când s-a interesat unde poate remedia aceste deficiențe, un angajat i-a înmânat un bilet cu un număr de telefon.
Din ambele declarații date de acest martor a rezultat că persoana care i-a înmânat biletul cu numărul de telefon, era alta decât inculpatul A.
Martorul a apelat numărul de telefon și i-a răspuns o persoană care se numea H., la care a ajuns cu autovehiculul. Reparația a durat trei zile și pentru ea a achitat o sumă de până la 1.000 lei, pentru care i s-a eliberat chitanță.
A declarat că nu-l cunoaște pe inculpat, dar l-a văzut lângă Service-ul unde i s-a efectuat reparația, și nu știa că a existat o legătură între inculpat și Service.
Nu cunoștea dacă mașina i-a fost reverificată când s-a prezentat din nou la E., iar neconcordanța dintre declarația de la urmărirea penală, în care a susținut că autovehiculul nu a mai fost verificat, o justifică prin starea emotivă.
La instanță, a retractat o parte a declarației dată la urmărire penală, fără o justificare plauzibilă care să fundamenteze modificarea atitudinii sale.
Pe acest fond, instanța a apreciat că declarația dată la urmărirea penală corespunde realității, fiind mai apropiată de momentul consumării actului material, din perspectiva și a lipsei unei justificări rezonabile care să argumenteze în mod plauzibil modificarea comportamentală la momentul audierii în faza cercetării judecătorești.
Audierea nemijlocită a martorului a evidențiat un comportament simulat al acestuia în fața judecătorului, în contextul în care convorbirile telefonice interceptate în cursul urmăririi penale conturează realitatea conținutului declarației date în faza urmăririi penale.
- P. Valentin (fila 96 d.u.p. și filele 164-165 dosar fond) a fost audiat în faza urmăririi penale în faza apărătorilor inculpatului
A.
A relatat aspecte în legătură directă în legătură cu numitul H. pe care l-a contactat în vederea înmatriculării unui autovehicul, persoană pe care a împuternicit-o în acest sens prin act notarial.
La momentul audierii în instanță nu-și amintea suma pe care i-a dat-o lui H., și a susținut că „sumele menționate în declarația de la urmărire penală i-au fost sugerate de către anchetatori”.
Curtea a relevat împrejurarea că nu oferă o explicație rezonabilă pentru care a acceptat, audiat fiind la urmărire penală în prezența apărătorilor inculpatului A., să se lase influențat cum a afirmat martorul.
Instanța a respins precizarea efectuată la instanță de martorul P. în legătură cu sumele menționate în declarația dată la urmărirea penală în contextul în care nu este credibilă susținerea martorului că anchetatorii l-ar fi influențat în prezența apărătorilor inculpaților.
- R. (filele 158 d.u.p. și 166-167 dosar fond) a fost audiat în faza urmării penale în faza apărătorilor inculpatului A. și a fost interceptat de către anchetatori în discuțiile sale directe cu H.
A susținut că l-a contactat pe H., despre care știa că lucrează la atelierul inculpatului, pentru că-i expirase verificarea tehnică periodică. I-a predat autovehiculul, actele și cheile și după definitivarea operațiunii, a primit un telefon în după amiaza aceleași zile, ocazie cu care H. i-a predat și talonul autovehiculului, document pe care poliția îl ridicase anterior deoarece nu avea I.T.P.-ul.
A achitat lui H. suma de 300-350 lei, fără să fi primit chitanță sau factură.
- L. (filele 149 d.u.p. și 113-114 dosar fond) care a susținut faptul că
a fost audiat în faza urmăririi penale în calitate de martor sub prestare de jurământ, a spus adevărul în conținutul respectivei declarații și înțelege să o mențină.
A specificat faptul că i s-a recomandat să o transforme din jeep în autoutilitară și a fost îndrumat către d-l A. „care lucră la E.” pentru a fi efectuată înmatricularea. Dl. A. i-a comunicat că autovehiculul putea fi înmatriculat drept autoutilitară dar trebuie înfoliate geamurile din spate ale mașinii.
Deoarece și-a arătat nedumerirea, neștiind unde poate efectua această operație, d-l A. i-a recomandat atelierul situat în Hunedoara unde urma să fie efectuată operația și i-a înmânat un nr. de telefon al persoanei care urma să preia mașina.
Martorul a susținut că a contactat telefonic persoana menționată dar nu i-a reținut numele însă poate să-l recunoască în situația în care l-ar revedea.
Instanța a procedat la redarea părții din declarația dată de martor în faza urmăririi penale unde este indicat numele angajatului la care l-ar fi îndrumat d-l A., moment în care martorul a precizat instanței că: „acest nume mi-a fost sugerat de către persoana care m-a audiat”.
Nu a avut cunoștință al cui este atelierul. Seara când a dus autovehiculul la atelier pentru a se înfolia geamurile l-a văzut pe d-l A. trecând dintr-un birou în altul al respectivului atelier. A aflat de la cel la care îl trimisese d-l A. și al cărui nr. de telefon îl avea, despre care știa că este inginer, că atelierul aparține lui A.
A plătit înfolierea gemurilor cu suma de 200 lei, nu a primit și nu a cerut chitanță. Pentru operația de înfoliere d-l A. nu i-a cerut niciun ban.
A luat mașina de la atelier și a doua zi s-a prezentat la E. unde s-a prezentat și angajatul atelierului al cărui număr de telefon îl avea de la d-l A.. Acestei persoane i-a predat mașina în curtea E. și a constat că este o cunoștință bună a d-lui A. După ce a predat mașina cunoștinței d-l A., l-a căutat pe d-l A. care i-a spus că trebuie să plătească o taxă de peste 900 lei la E. Pentru că era coadă și nu mai putea sta, din proprie inițiativă i-a solicitat d-lui A. să-i achite dânsul această taxă și i-a lăsat banii.
Autovehiculul l-a luat în aceeași zi la ora 15:00, iar actele i-au fost aduse a două zi de numitul S.
A menționat că nu a completat nici o cerere la E. sau alte documente în legătură cu procedura derulată. Când a primit actele mașini nu existau chitanțe de plată a vreunei taxe dar nu a constituit o problemă pentru martor acest lucru.
-
S. (fila 151 d.u.p. și 115 dosar fond) a susținut faptul că
a fost audiat în acesta cauză în calitate de martor în faza urmăririi penale, când a spus adevărul. A susținut faptul că fost solicitat de dl. L. să ridice niște acte de la o persoană a cărui număr de telefon i l-a dat. Nu cunoștea numele persoanei cu care a vorbit la telefon, dar după ce l-a apelat i-a dat ca punct de întâlnire zona situată în fața E. Hunedoara unde i-a spus că are o mașină parcată. Respectiva persoană îl aștepta într-un autoturism de culoare închisă.
După ce a preluat actele de la persona care i le-a înmânat s-a ocupat de înmatricularea respectivului autovehicul la solicitarea d-lui L.
În timpul audierii martorului i s-a prezentat planșa fotografică aflată la fila 53 în care acesta se identifica și a menționat că autoutilitara lângă care este fotografiat i-a aparținut.
- M.
a fost audiat în faza urmăririi penale în prezența apărătorilor care au și semnat declarațiile aflate la filele 263 și 265 dosar u.p. și la instanța de judecată, declarația a fost consemnată în proces verbal, atașat separat la dosarul cauzei la filele 259-261.
Martorul a identificat
biletul primit de la inculpatul A. din plicul sigilat la fila 269 din dosarul de urmărire penală, prezentat de instanță.
De asemenea a identificat persoana cu care a intrat în legătură la E. Hunedoara, respectiv pe domnul inginer A.
Instanța a prezentat martorului documentul aflat la fila 273 dosar u.p., respectiv raportul de evaluare E. Martorul a identificat semnăturile de la punctul 33, prima semnătură ca aparținându-i dar nu identifică a doua semnătură.
Martorul a identificat
semnătura în partea de jos a paragrafului documentului aflat la fila 275 dosar u.p., respectiv cererea E.
Martorul a declarat că s-a deplasat în luna iulie la E. Hunedoara împreună cu fratele său, O., și cu B. deoarece intenționau să înmatriculeze două autoturisme:. A primit o programare pe care scria numele A. Nu-l cunoștea pe A. iar programarea a făcut-o la un număr luat de pe internet.
Programarea a primit-o deja când era în curte de la un domn inginer care i-a și luat mașina și a introdus-o în stație. Deoarece seria motorului mașinii nu se vedea a fost trimis de două ori la spălătoria auto, timp în care celălalt autoturism a rămas cu fratele său și cu B. în E. Autoturismul fusese preluat de către un alt inginer. După ce au reintrodus autoturismul în stație a constat că numai mașina lui a rămas în service și din proprie inițiativă s-a dus la dl ing. A. ca să-l întrebe în legătura cu situația mașinii. I-a citit din raport că erau probleme cu frânele, cu farurile, că îi lipsea stingătorul și trusa medicală. Dl A. a refuzat să-i restituie actele mașinii motivând că nu ar avea nevoie de ele. I-a relatat că dorește să înmatriculeze acest autoturism folosindu-se de procedura partajului, iar dânsul i-a înmânat un bilețel pe care era scris H. și un număr de telefon și i-a spus să-l sune luni dimineața la 10. Martorul a plecat de la E. fără să ia actele mașinii, ci numai mașina.
Nu-și amintea dacă la intrarea în sediul E. a completat vreo fișă sau vreun alt document. A menționat faptul că nu a primit raportul care conținea deficiențele mașinii în urma verificării acesteia, însa B. a primit un astfel de document pentru mașină.
Acasă a remediat deficiențele de care i-a vorbit A., luni l-a căutat pe H., acesta i-a cerut să se deplaseze la Hunedoara doar cu autoturismul. Martorul arată că a insistat deoarece i se solicita prezența unui singur autoturism nu și al autoturismului dar H. s-a exprimat clar să merg doar cu autoturismul. În aceeași zi s-a deplasat la E. împreună cu B. cu autoturismul i-a înmânat lui H., cu care s-au întâlnit, actele autoturismului și cu această ocazie a constat că avea și raportul ce cuprindea deficiențele autoturismului, raport la care a făcut referire anterior. Actele și raportul de constatare au fost predate dl. H., lui nu i s-a cerut raportul cu deficiențele. Nu a reținut dacă a discutat în legătură cu raportul deficiențelor autoturismului. După un timp dl H. s-a întors împreună cu actele celor două autoturisme, le-a cerut să nu-l înjurăm, dar dacă doresc să primească documentele cu vizele de la E. trebuie să-i dea 1.000 lei pentru fiecare mașină. Martorul a susținut că a înțeles că nu are nevoie și de mașina lui.
Discuția a avut loc în prezența lui B. I-a spus că nu au atâția bani, context în care H. i-a restituit actele iar cu celălalt autoturism a plecat.
După ce s-au hotărât, l-a apelat și a încercat să negocieze suma, pentru considerentul că actele mașinii erau la el. B. s-a dus la o bancă și a scos banii necesar plății. H. a venit în benzinărie după aproximativ o oră după momentul la care l-au apelat iar B. i-a dat banii. I-a cerut să revină în ziua următoare deoarece nu găsise o serie a motorului datorită felului în care era prins capacul.
A doua zi martorul a fost cu fratele său și cu B. cu autoturismul care a fost verificat. Spre sfârșitul programului a fost în biroul lui A. care le-a înmânat actele pentru ambele autoturisme, a primit două chitanțe de efectuare a I.T.P.-ului (aprox. 400 lei fiecare) vinerea când s-au prezentat cu cele două autoturisme pentru efectuarea verificării. Pentru cei 2.000 de lei dați de B. nu au primit chitanțe. A menționat faptul că biletul primit de la dl. A. pe care era numele lui H. l-a predat lui B. pentru a fi predat organelor de cercetare.
A dat declarație la urmărirea penală pentru că a fost sunat de un domn comisar. Vineri a plecat de la E. aprox. 16:30, respectiv sfârșitul programului. Când a luat actele de la dl A., marți, a semnat de primirea lor, respectiv pentru autoturism. Pentru primirea actelor autoturismului a semnat B.
- O. a fost audiat de instanță la termenul de judecată din data de 19 decembrie 2013 iar declarația acestuia este consemnată la filele 265-266.
Martorul a arătat faptul că a fost audiat în faza urmăririi penale când a spus adevărul și și-a menținut această declarație (fila 270 dosar u.p.). Audierea a decurs în prezența a doi avocați.
A învederat faptul că s-a deplasat împreună cu fratele său și cu B. la E. pentru a face verificările necesare înmatriculării a doua autoturisme. A menționat că a apelat la E. deoarece E. Alba și Cluj făceau programări foarte lungi. Fiecare dintre cele două autoturisme au fost preluate de către un inginer pentru a fi verificate. Știa că ambele au fost respinse iar despre autoturismul, că nu corespundeau farurile, noxele și volanul pe dreapta. A semnat documentul prin care a fost respinsă verificarea autoturismu