ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1255/2011

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1619 din 17

decembrie 2009, Tribunalul Neamț, secția comercială, a admis acțiunea formulată

de reclamanții A.V. și M.I., în contradictoriu cu pârâții SCM C. Piatra Neamț

și I.R. și a constatat nulitatea absolută a Actului adițional nr. 152 din 7

noiembrie 2006 la Statutul SCM C. Piatra Neamț, sub aspectul cooptării de

membru a lui I.R. .

Acțiunea

reclamanților la care a achiesat prima pârâtă SCM C. a fost apreciată ca fiind

întemeiată și a fost admisă pentru următoarele considerente:

Pârâtul prin

întâmpinarea depusă a arătat că a fost primit în societate prin Hotărârea nr. 3

a Adunării Generale a Societății din 31 martie 2007, iar această hotărâre este

ulterioară Actului adițional nr. 152 din 7 noiembrie 2006. Dacă nu este vorba

despre o exprimare greșită a pârâtului I.R., atunci din cuprinsul întâmpinării

depuse de acesta reiese că anterior Hotărârii nr. 3 din 31 martie 2007 pârâtul

recunoaște că nu era membru al societății.

În cuprinsul Actului

adițional nr. 152 din 7 noiembrie 2006 s-a arătat că I.R. a devenit membru

cooperator ca urmare a Hotărârii nr. 2 a Adunării Generale din 31 martie 2006,

iar în această hotărâre nu s-a aprobat cooptarea nici a unui nou membru

cooperator.

Pe ordinea de zi care

reiese din Procesul-verbal încheiat la 31 martie 2006 nu este prevăzută

cooptarea de noi membri cooperatori.

Încheierea

judecătorului delegat prin care s-a consemnat mențiunea depunerii capitalului

social de către I.R. nu echivalează cu validitatea Actului adițional nr. 152

din 7 noiembrie 2006 prin care acesta a devenit membru cooperator.

Prin Decizia nr. 80

din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul I.R.

împotriva sentinței mai sus menționate.

În motivarea acestei

decizii, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

Din Procesul verbal

încheiat la Adunarea Generală din 31 martie 2006 rezultă că nu a avut ca ordine

de zi și nici nu s-a discutat cooptarea de noi membri.

Nu are relevanță susținerea

apelantului referitor la întrunirea Adunării Generale odată pe an, atâta timp

cât, cooptarea sa trebuia să aibă la bază, inclusiv Actul adițional al

hotărârii adunării generale, anterior celei din 2007; de asemenea înscrierea la

Camera de Comerț a mențiunilor în actul adițional, nu ia dreptul reclamanților

de a ataca ceea ce a stat la baza înscrierii, respectiv actul adițional.

Împotriva deciziei

curții de apel a declarat recurs pârâtul, intemeindu-se pe dispozițiile art. 304

pct. 7 - 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia.

În motivarea

recursului său, recurentul pârât susține că a fost chemat în judecată în acest

dosar fără să aibă vreo vină și nici un fel de răspunere, arătând că este un

simplu muncitor cooperator, care prin depunere de capital social cu chitanță și

îndeplinind condițiile Legii nr. 1/2005, art. 21, a fost cooptat membru

cooperator în Adunarea Generală din 31 martie 2007 cu aprobarea membrilor

cooperatori care sunt aceiași semnatari și ai Actului adițional 152 din 7 noiembrie

2006 în număr de 8, pe care îl contestă după circa 4 ani numai cei 2 reclamanți

din totalul de 8 cooperatori existenți la acea dată așa cum reiese și în Încheierea

nr. 5803/2006 și Procesul verbal al Adunărilor Generale din 31 martie 2006 și 31

martie 2007 existente în dosar.

Mai precizează că,

aceeași instanță a Tribunalului Neamț în alt dosar, în care a avut calitatea de

reclamant în proces cu SCM C., a reținut excepția tardivității potrivit art. 44

alin. (3) din Legea 1/2005 astfel încât consideră că, și în cazul de față, se

află în aceiași situație.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

susținerilor formulate în recurs, în raport de actele dosarului și de

dispozițiile legale incidente în speță, se constată următoarele:

Potrivit art. 25 alin.

(1) din Statutul Cooperației SCM C. „Hotărârile adunării generale care

contravin Statutului sau reglementărilor legale în vigoare sunt lovite de

nulitate. Hotărârile referitoare la problemele care nu figurează pe ordinea de

zi aprobată în cadrul adunării la deschiderea acesteia, vor fi nule, cu

excepția celei de convocare a unei alte adunări generale”.

În speță, în Actul

adițional nr. 152 din 7 noiembrie 2006 la Statutul SCM C. s-a consemnat că,

urmare a Hotărârii nr. 2 a Adunării Generale din 31 martie 2006, I.R. a devenit

membru cooperator, or, în cuprinsul Hotărârii nr. 2 nu există nicio referire la

cooptarea vreunui nou membru cooperator și nici din Procesul verbal de ședință

nu rezultă că a fost înscrisă pe ordinea de zi cooptare de noi membri

cooperatori.

În Încheierea

judecătorului delegat nr. 5803 din 9 noiembrie 2006 s-a înscris mențiunea

depunerii de către I.R. a aportului de capital social în sumă de 520,00 RON,

iar ulterior, a fost adoptată Hotărârea nr. 3 din 31 martie 2007 prin care s-a

aprobat primirea de noi membri cooperatori, dar aceste acte sunt lipsite de

relevanță în prezenta cauză în care esențial este că inițiativa cooptării ca

nou membru cooperator a lui I.R. nu a figurat pe ordinea de zi a adunării

generale din data de 31 martie 2006, când a fost adoptată Hotărârea nr. 2 a Adunării

Generale.

În această

împrejurare, se constată că ambele instanțe care s-au pronunțat în cauză au

reținut corect că valabilitatea Actului adițional nr. 157 din 7 noiembrie 2006,

încheiat urmare Hotărârii nr. 2, este lovită de nulitate absolută parțială sub

aspectul cooptării lui I.R. în calitate de membru cooperator, - fără ca această

constatare să echivaleze cu imposibilitatea cooptării ulterioare a acestuia, în

aceiași calitate.

Aceasta, deoarece

obiectul prezentei cauze nu este constatarea calității sau lipsei calității de

membru cooperator a numitului I.R., ci valabilitatea Actului adițional nr. 157

din 7 noiembrie 2006 sub aspectul cooptării lui I.R. în calitatea de membru

cooperator.

În ce privește

referirea recurentului pârât la o eventuală tardivitate a acțiunii

reclamanților ce ar putea fi reținută în cauză se constată că o astfel de

referire este eronată, atât timp cât în speță este pus în discuție un motiv de

nulitate absolută, or, în acest caz acțiunea este imprescriptibilă.

În consecință, având

în vedere cele mai sus arătate, întrucât recurentul pârât nu a formulat în

recurs nicio critică întemeiată care să justifice casarea sau modificarea

deciziei curții de apel, în condițiile expres și limitativ prevăzute de

dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtul I.R.

se va respinge, ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul I.R. împotriva Deciziei nr. 80 din 5 octombrie

2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2011.