ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1255/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1619 din 17 decembrie 2009, Tribunalul Neamț, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanții A.V. și M.I., în contradictoriu cu pârâții SCM C. Piatra Neamț și I.R. și a constatat nulitatea absolută a Actului adițional nr. 152 din 7 noiembrie 2006 la Statutul SCM C. Piatra Neamț, sub aspectul cooptării de membru a lui I.R.

. Acțiunea reclamanților la care a achiesat prima pârâtă SCM C. a fost apreciată ca fiind întemeiată și a fost admisă pentru următoarele considerente: Pârâtul prin întâmpinarea depusă a arătat că a fost primit în societate prin Hotărârea nr. 3 a Adunării Generale a Societății din 31 martie 2007, iar această hotărâre este ulterioară Actului adițional nr. 152 din 7 noiembrie 2006. Dacă nu este vorba despre o exprimare greșită a pârâtului I.R., atunci din cuprinsul întâmpinării depuse de acesta reiese că anterior Hotărârii nr. 3 din 31 martie 2007 pârâtul recunoaște că nu era membru al societății. În cuprinsul Actului adițional nr. 152 din 7 noiembrie 2006 s-a arătat că I.R. a devenit membru cooperator ca urmare a Hotărârii nr. 2 a Adunării Generale din 31 martie 2006, iar în această hotărâre nu s-a aprobat cooptarea nici a unui nou membru cooperator.

Pe ordinea de zi care reiese din Procesul-verbal încheiat la 31 martie 2006 nu este prevăzută cooptarea de noi membri cooperatori. Încheierea judecătorului delegat prin care s-a consemnat mențiunea depunerii capitalului social de către I.R. nu echivalează cu validitatea Actului adițional nr. 152 din 7 noiembrie 2006 prin care acesta a devenit membru cooperator. Prin Decizia nr. 80 din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul I.R. împotriva sentinței mai sus menționate. În motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: Din Procesul verbal încheiat la Adunarea Generală din 31 martie 2006 rezultă că nu a avut ca ordine de zi și nici nu s-a discutat cooptarea de noi membri.

Nu are relevanță susținerea apelantului referitor la întrunirea Adunării Generale odată pe an, atâta timp cât, cooptarea sa trebuia să aibă la bază, inclusiv Actul adițional al hotărârii adunării generale, anterior celei din 2007; de asemenea înscrierea la Camera de Comerț a mențiunilor în actul adițional, nu ia dreptul reclamanților de a ataca ceea ce a stat la baza înscrierii, respectiv actul adițional. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâtul, intemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia.

În motivarea recursului său, recurentul pârât susține că a fost chemat în judecată în acest dosar fără să aibă vreo vină și nici un fel de răspunere, arătând că este un simplu muncitor cooperator, care prin depunere de capital social cu chitanță și îndeplinind condițiile Legii nr. 1/2005, art. 21, a fost cooptat membru cooperator în Adunarea Generală din 31 martie 2007 cu aprobarea membrilor cooperatori care sunt aceiași semnatari și ai Actului adițional 152 din 7 noiembrie 2006 în număr de 8, pe care îl contestă după circa 4 ani numai cei 2 reclamanți din totalul de 8 cooperatori existenți la acea dată așa cum reiese și în Încheierea nr. 5803/2006 și Procesul verbal al Adunărilor Generale din 31 martie 2006 și 31 martie 2007 existente în dosar.

Mai precizează că, aceeași instanță a Tribunalului Neamț în alt dosar, în care a avut calitatea de reclamant în proces cu SCM C., a reținut excepția tardivității potrivit art. 44 alin. (3) din Legea 1/2005 astfel încât consideră că, și în cazul de față, se află în aceiași situație. Recursul nu este fondat. Din examinarea susținerilor formulate în recurs, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente în speță, se constată următoarele: Potrivit art. 25 alin. (1) din Statutul Cooperației SCM C. „Hotărârile adunării generale care contravin Statutului sau reglementărilor legale în vigoare sunt lovite de nulitate. Hotărârile referitoare la problemele care nu figurează pe ordinea de zi aprobată în cadrul adunării la deschiderea acesteia, vor fi nule, cu excepția celei de convocare a unei alte adunări generale”.

În speță, în Actul adițional nr. 152 din 7 noiembrie 2006 la Statutul SCM C. s-a consemnat că, urmare a Hotărârii nr. 2 a Adunării Generale din 31 martie 2006, I.R. a devenit membru cooperator, or, în cuprinsul Hotărârii nr. 2 nu există nicio referire la cooptarea vreunui nou membru cooperator și nici din Procesul verbal de ședință nu rezultă că a fost înscrisă pe ordinea de zi cooptare de noi membri cooperatori. În Încheierea judecătorului delegat nr. 5803 din 9 noiembrie 2006 s-a înscris mențiunea depunerii de către I.R. a aportului de capital social în sumă de 520,00 RON, iar ulterior, a fost adoptată Hotărârea nr. 3 din 31 martie 2007 prin care s-a aprobat primirea de noi membri cooperatori, dar aceste acte sunt lipsite de relevanță în prezenta cauză în care esențial este că inițiativa cooptării ca nou membru cooperator a lui I.R.

nu a figurat pe ordinea de zi a adunării generale din data de 31 martie 2006, când a fost adoptată Hotărârea nr. 2 a Adunării Generale. În această împrejurare, se constată că ambele instanțe care s-au pronunțat în cauză au reținut corect că valabilitatea Actului adițional nr. 157 din 7 noiembrie 2006, încheiat urmare Hotărârii nr. 2, este lovită de nulitate absolută parțială sub aspectul cooptării lui I.R. în calitate de membru cooperator, - fără ca această constatare să echivaleze cu imposibilitatea cooptării ulterioare a acestuia, în aceiași calitate. Aceasta, deoarece obiectul prezentei cauze nu este constatarea calității sau lipsei calității de membru cooperator a numitului I.R., ci valabilitatea Actului adițional nr. 157 din 7 noiembrie 2006 sub aspectul cooptării lui I.R.

în calitatea de membru cooperator. În ce privește referirea recurentului pârât la o eventuală tardivitate a acțiunii reclamanților ce ar putea fi reținută în cauză se constată că o astfel de referire este eronată, atât timp cât în speță este pus în discuție un motiv de nulitate absolută, or, în acest caz acțiunea este imprescriptibilă. În consecință, având în vedere cele mai sus arătate, întrucât recurentul pârât nu a formulat în recurs nicio critică întemeiată care să justifice casarea sau modificarea deciziei curții de apel, în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtul I.R. se va respinge, ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I.R. împotriva Deciziei nr. 80 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2011.