ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 504/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 504/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data
de 12 octombrie 2007 reclamantul S.G.M. a chemat in judecată pe pârâta SC T.P.
SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună
anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociaților SC T.P. SRL din data de 6
august 2003 și a Actului Adițional la Actul Constitutiv al societății atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006 de avocat V.A.S.;
efectuarea mențiunilor cu privire la anularea Hotărârii Adunării Generale a
Asociaților SC T.P. SRL din 6 august 2003 la Oficiul Registrului Comerțului; publicarea în Monitorul Oficial a hotărârii irevocabile de
anulare a Hotărârii AGA SC T.P. SRL din 6 august 2003; cu cheltuieli de
judecată.
În motivare se arată că în anul 2003 a fost înființată SC T.P. SRL având ca principal obiect de activitate „fabricarea articolelor
din material plastic. Societatea a fost constituită prin aportul a doi asociați
respectiv SC T.M. SA persoană juridică română - deținătoare a 180 părți sociale
prin aport în numerar în valoare de 18.000.000 lei vechi corespunzător unei
cote de participare la profit și pierderi de 90% și reclamantul S.G.M. -
deținător a 20 de părți sociale prin aport in numerar de 2.000.000 lei vechi
corespunzător unei cote de participare la profit și pierderi de 10%.
Se susține că
ulterior ca urmare a înțelegerii intervenite intre asociați, s-
a hotărât
cesionarea de către SC T.M. SA a 60 din părțile sociale ale
pârâtei către reclamant, respectiv
in 2005, conform contractului de cesiune nr. 107 din 9 iunie 2005.
Astfel reclamantul a devenit
deținătorul a 80 de părți sociale ale SC T.P. SRL corespunzătoare unei cote de
participare la profit și pierderi
de 40%
iar SC T.M. SA a devenit deținătoarea a 120 de părți sociale
ale SC T.P.
SRL corespunzătoare unei cote de participare la profit și pierderi de 60%.
Prin încheierea nr. 39830 din 14
iulie 2006 Tribunalul București a admis cererea de înregistrare cu privire la
capitalul social al pârâtei și a constatat majorarea capitalului social al
societății cu suma de 510.000.000 lei vechi,
capital
aportat de asociatul SC T.M. SA conform Procesului-verbal al
Adunării
Generale a Asociaților din 6 august 2003 și a prevederilor Actului Adițional
nr. 65 din 10 iulie 2006. Împotriva acestei hotărâri (de fapt hotărârea
lipsește cu desăvârșire, există doar un proces-verbal) a Adunării Generale a
Asociaților SC T.P. SRL s-a formulat prezenta acțiune în anulare.
Se arată că nu există o hotărâre a
adunării generale a asociaților care să justifice majorarea capitalului social
și înregistrare a mențiunilor la Oficiul Registrului Comerțului, fiind invocate prevederile art. 191 din Legea nr. 31/1990.
Se susține ca nu poate fi confundat
procesul-verbal al unei adunări generale a asociaților cu hotărârea adunării
generale a asociaților întrucât între cele două există diferențe majore; sunt
invocate prevederile art. 204 art. 223 și art. 226 din Legea nr. 31/1990.
În ceea ce
privește o eventuală aprecierea a procesului-verbal al AGA din
6 august 2003 ca reprezentând chiar
hotărârea acesteia se solicită sancționarea acesteia cu nulitate absolută
întrucât in primul rând nu există consimțământul nici unuia din cei doi
asociați în vederea majorării capitalului social.
Al doilea motiv îl constituie faptul
că lipsește cauza actului juridic - motiv de nulitate prevăzut de art. 966 C.
civ.
Se mai arată că nu există
proces-verbal al adunării generale a asociaților, in ipoteza in care acesta
este considerat drept Hotărâre.
Un alt argument îl constituie faptul
că Hotărârea a fost luată de asociați având participații diferite față de
momentul la care a fost încheiat Actul Adițional la Actul Constitutiv și la care a fost efectuată majorarea de capital social.
De asemenea nu a fost respectat
termenul de un an pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii adunării generale
a asociaților pentru majorarea capitalului social.
Mai arată reclamantul că lipsește
decizia asociatului SC T.M. SA în vederea majorării capitalului social și că
lipsește... aportul la capitalul social al asociatului SC T.M. SA.
Se susține lipsa consimțământului
părților la încheierea Actului Constitutiv al societății atestat sub nr. 65 din
10 iulie 2006, arătându-se că acesta ar fi trebuit să fie semnat de către ambii
asociați și abia în temeiul acestui Act adițional să opereze modificarea
Actului Constitutiv. Se arată că Actul adițional este semnat de către
administratorul societății, T.I.D., fără a exista o împuternicire în acest sens
și fără a exista nicio altă mențiune nici măcar în actele subsecvente cum ar fi
Procesul-verbal al Adunării Generale a Asociaților SC T.P. SRL în vederea
mandatarii acestuia spre a încheia Actul adițional la Actul Constitutiv și a opera majorarea de capital social.
Pârâta a formulat cerere
reconvențională prin care solicită executarea reclamantului pârât din societate
cu obligarea acestuia să predea autoturismul proprietatea societății.
Deși a avut loc o cesionare între
asociați până la data introducerii acțiunii părțile sociale cesionate nu au
fost achitate de reclamantul-pârât care a abuzat de funcția sa.
Tribunalul București, secția a VI-a comercială,
prin sentința nr. 7928 din 25 iunie 2008 a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond a reținut că există în dosarul cauzei un act adițional de
modificare a actului constitutiv și un proces-verbal al adunării generale a
asociaților care a avut un unic obiectiv și anume majorarea capitalului social
al societății pârâte.
Reclamantul ar fi avut la dispoziție
calea separată a recursului împotriva hotărârii judecătorului delegat de la
registrul comerțului privitoare la majorarea capitalului, chiar dacă aceasta a
fost dată în procedura necontecioasă.
Pe de altă parte, nu este probat
prejudiciul produs reclamantului prin faptul că în speță același act are
caracterul atât al Procesului-verbal de ședință cât și de Hotărâre a acesteia
fiind evident că odată ce în acea ședință s-a dispus asupra unui singur aspect,
poate fi apreciat în mod legal, atâta vreme cât s-a arătat nu
s-a probat prejudiciul, ca având ambele caractere (același
act).
Cum majorarea capitalului social s-a dispus printr-o ședință
legal convocată și care a respectat toate cerințele prevăzute de Legea nr. 31/1990
în materie, nu există un motiv de anulare a acesteia. De altfel nici
reclamantul nu invocă astfel de motive legate de procedura premergătoare a adunării
cum ar fi convocarea și aspectele de publicitate, ci doar arată că în procesul-verbal
nu au fost consemnate aceste demersuri, argumentele principale vizând așa cum
s-a arătat inexistența Hotărârii sau inexistența Procesului-verbal și lipsa
consimțământului asociatului, nici acest din urmă aspect nefiind probat.
Împotriva acestei hotărâri a
promovat apel reclamantul, criticile făcând referire la următoarele aspecte:
Instanța de fond nu s-a pronunțat
asupra motivelor de nulitate a hotărârii adunării generale a asociaților SC T.P.
SRL din data de 6 august 2003, invocate de reclamant, fiind încălcate
dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ.:
Prima instanță nu s-a pronunțat asupra
capătului de cerere privind anularea actului adițional la actul constitutiv al
societății atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006 de avocat V.A.S.:
În mod greșit instanța de fond a
reținut că în speță același act are caracterul atât al procesului-verbal de
ședință, cât și de hotărâre a acesteia;
Prima instanță a reținut greșit că
reclamantul ar fi avut la dispoziție calea separată a recursului împotriva
hotărârii judecătorului-delegat de la registrul comerțului, întrucât nu a fost
niciodată informat despre operațiunea de majorare a capitalului social:
Hotărârea atacată este greșit
motivată;
Instanța de fond nu a făcut
aplicarea dispozițiilor art. 225 C. proc. civ., raportat la faptul că
răspunsurile date la interogatoriu de către pârâtă au fost semnate de către
avocatul societății pârâte;
Nu există o hotărâre a adunării
generale a asociaților care să justifice majorarea capitalului social și
înregistrarea mențiunilor la ORC prin încheierea nr. 39.830 din 14 iulie 2006 a Tribunalului București;
În subsidiar, s-a invocat că în
situația în care se consideră proces-verbal al adunării generale a asociaților
din 6 august 2003 chiar hotărârea adunării generale a asociaților, aceasta este
lovită de nulitate absolută pentru următoarele motive:
Nu există consimțământul niciunuia
dintre cei doi asociați în vederea majorării capitalului social;
Lipsește cauza actului juridic,
respectiv scopul mediat al hotărârii adunării generale a asociaților, ceea ce
conduce și la lipsa scopului imediat;
Nu există procesul-verbal al
ședinței adunării generale a asociaților;
Hotărârea a fost luată de asociați
având participații diferite față de momentul la care s-a încheiat actul
adițional la actul constitutiv, și la care a fost efectuată majorarea de
capital social;
Nu a fost respectat termenul de 1 an
pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii adunării generale a asociaților;
Lipsește decizia asociatului SC T.M.
SA în vederea majorării capitalului social; lipsește decizia Consiliului de
Administrație al societății pârâte;
Lipsește aportul la capitalul social
al asociatului SC T.M. SA;
Actul adițional la actul constitutiv
al societății atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006 de avocat V.A.S. este lovit
de nulitate absolută pentru lipsa consimțământului părților la încheierea
acestuia.
Răspunzând criticilor formulate
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 241 din 15
aprilie 2010, a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluției, instanța
de control judiciar a reținut că primul motiv de recurs este nefondat, întrucât
instanța de fond, cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 3 și 5 C.
proc. civ., s-a pronunțat asupra motivelor de nulitate a hotărârii adunării
generale a asociaților SC T.P. SRL din data de 6 august 2003, invocate de către
reclamant, grupând aspectele invocate ca argumente comune ale considerentelor
de esență, asupra cărora s-a pronunțat, nefiind necesar a se răspunde separat
fiecărui argument.
Nefondat este și cel de-al doilea motiv
de apel. Astfel, prin cererea introductivă s-a solicitat anularea hotărârii
adunării generale a asociaților din data de 6 august 2003 și a actului
adițional la actul constitutiv al societății atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006
de avocat V.A.S.
Prin sentința apelată, instanța de
fond a respins ca nefondată acțiunea reclamantului, aceasta presupunând pronunțarea
implicită și asupra celui de-al doilea petit ce vizează anularea actului
adițional la actul constitutiv, reținându-se în expozitivul hotărârii motivarea
față de lipsa consimțământului invocată de reclamant.
În ședința extraordinară a Adunării
Generale a asociaților SC T.P. SRL din data de 6 august 2003 s-a hotărât
majorarea capitalului social al societății pârâte, ca singur obiectiv și aspect
soluționat, după cum rezultă din procesul-verbal al adunării generale a
asociaților încheiat la 6 august 2003, semnat de către apelantul reclamant și
pârâta intimată.
Instanța de fond în mod corect a
apreciat că procesul-verbal mai sus-menționat are caracterul atât de
proces-verbal de ședință, cât și de hotărâre a acesteia, motivat de faptul că
reclamantul nu a dovedit în ce fel a fost vătămat prin acest fapt.
Au fost respectate condițiile legale
prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, ședința a fost legal convocată, necontestându-se
de către reclamant aspecte legate de procedura premergătoare a adunării
generale a asociaților, cum corect s-a reținut și de prima instanță.
Curtea mai reține și faptul că
dispozițiile legale în materie prevăzute de Legea nr. 31/1990 nu reglementează
imperativ nicio condiție de formă a hotărârii adunării generale a asociaților,
„
ad validitatem
”, și nici condiția existenței unei hotărâri AGA separat
de procesul-verbal de ședință.
Motivul 4 de apel a fost apreciat ca
nefondat, întrucât prin încheierea nr. 39.830 din 14 iulie 2006, judecătorul-delegat
la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a admis
cererea de înregistrare cu privire la capitalul social al societății și a
constatat majorarea capitalului social al societății cu suma de 510.000.000 lei
(ROL), capital aportat de asociatul SC T.M. SA, potrivit actului adițional nr. 65
din 10 iulie 2006.
Corect a reținut instanța de fond că
reclamantul ar fi avut la dispoziție calea separată a recursului împotriva
încheierii judecătorului-delegat de la registrul comerțului privind majorarea
capitalului social, care neatacată, a dobândit autoritate de lucru judecat.
S-a considerat că nu se poate
analiza motivele pentru care reclamantul nu a putut formula recurs împotriva
încheierii, nefăcând obiectul prezentei cauze, ci doar posibilitatea conferită
de lege, raportat la încheierea pronunțată de judecătorul-delegat, având în
vedere că aceasta se bucură de putere de lucru judecat.
Hotărârea instanței de fond nu este
greșit motivată, ci reflectă considerentele care au fost avute în vedere la
pronunțarea soluției, raportat la motivele dezvoltate în argumente, invocate în
fapt și în drept de către reclamant.
Nefondat este și motivul de apel,
care vizează faptul că instanța de fond nu ar fi făcut aplicarea dispozițiilor
art. 225 C. proc. civ., întrucât răspunsurile date la interogatoriu de către
pârâtă au fost semnate de avocatul societății pârâte.
Potrivit dispozițiilor art. 225 C.
proc. civ., dacă partea fără motive temeinice, refuză să răspundă la
interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări
ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții
potrivnice.
Corelativ și cu dispozițiile art. 222
C. proc. civ., dispozițiile art. 225 C. proc. civ. acordă instanței facultatea de
a socoti împrejurările ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de
dovadă, instanța de apel a reținut că în toate cazurile în care este posibilă
administrarea altor probe, lipsa la interogatoriu sau refuzul de a răspunde va
fi socotit numai ca un început de dovadă, care urmează să fie completat cu alte
probe spre a se stabili împrejurările reale ale cauze.
În speță, neregularitatea menționată
în acest motiv de apel nu s-a invocat de către apelant în fața instanței de
fond. În cauză nu operează dispozițiile art. 225 C. proc. civ., soluția fiind
pronunțată de către instanța de fond în urma coroborării tuturor probelor
administrate.
Astfel, procesul-verbal/hotărârea
adunării generale a asociaților încheiat la data de 6 august 2003 a fost semnat atât de către apelantul reclamant, cât și de pârâta-intimată, fiind aplicabilă și
ștampila societății pârâte.
În considerarea faptului că
semnăturile nu au fost tăgăduite de către reclamantul-apelant în condițiile
reglementate de dispozițiile art. 177 și urm. C. proc. civ., consimțământul de
luarea hotărârii este valabil exprimat, actul juridic nu se justifică, întrucât
potrivit dispozițiilor art. 967 alin. (2) C. civ., cauza este prezumată până la
dovada contrarie.
Dispozițiile art. 967 C. civ.,
instituie în realitate, două prezumții:
- prezumția de valabilitate a
cauzei, indiferent că se menționează ori nu acest element în
instrumentums
probationis
și,
- prezumția de existență a cauzei,
în consecință, cauza nu trebuie dovedită, existența ei fiind prezumată de lege.
Ambele prezumții sunt prezumții
iuris
tantum
și prin urmare, cine invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului
juridic, acela trebuie să dovedească aceasta și, în consecință, să răstoarne
prezumția.
În speță, însă, dovada contrarie nu
s-a făcut în condițiile reglementate de dispozițiile art. 1169 - 1170 C. civ.
Critica, referitoare la faptul că
hotărârea a fost luată de asociați având participații diferite față de momentul
la care s-a încheiat actul adițional la actul constitutiv și la care a fost
efectuată majorarea de capital social, este nefondată întrucât nu există
dispoziții legale care să interzică acest lucru.
Nefondate sunt și motivele de apel
invocate de apelant, în sensul că nu a fost respectat termenul de 1 an pentru
aducerea la îndeplinire a hotărârii adunării generale a asociaților și că
lipsește aportul la capitalul social al asociatului SC T.M. SA, având în vedere
că se întemeiază pe aspecte ulterioare adoptării hotărârii AGA, în condițiile
în care motivele de nulitate a hotărârii AGA trebuie să vizeze aspecte
anterioare sau cel mult concomitente momentului adoptării acestei hotărâri.
S-a mai invocat că lipsește decizia
asociatului SC T.M. SA în vederea majorării capitalului social, că lipsește decizia
Consiliului de Administrație al societății pârâte.
Criticile au fost considerate
nefondate, întrucât raporturile juridice dintre societate și consiliu său de
administrație sunt guvernate de regulile de la mandat, în conformitate cu
dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicată, iar neîndeplinirea
corespunzătoare a obligațiilor de către administrator - în cauză sub forma
lipsei deciziei Consiliului de Administrație - angajează răspunderea acestora
față de societatea pe care o reprezintă acesta din urmă, nu un terț cum este reclamantul-apelant,
fiind în drept să invoce nevalabilitatea actului astfel încheiat.
S-a reținut că actul juridic
accesoriu, a cărui soartă juridică depinde de soarta altui act juridic,
principal, poate fi încheiat în același timp cu actul juridic principal, dar și
într-un moment diferit, putând fi un act separat, dar putând fi inclus și în
actul principal, sub forma unor clauze.
Raportului dintre actul accesoriu și
cel principal i se aplică adagiul:
accesorim sequitur principal
e.
În speță, actul adițional este
subsecvent hotărârii AGA iar în legătură cu aceasta din urmă s-a reținut
concordanța cu dispozițiile legale și cu actul constitutiv, operând principiul
de drept mai sus-enunțat.
Împotriva acestei soluții a declarat
recurs reclamantul criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel după prezentarea unui scurt
istoric, reia criticile formulate și în fața instanței de apel considerând că:
- În mod greșit s-a apreciat că
instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de nulitate ale
Hotărârii AGA, SC T.P. SRL din data de 6 august 2003 și asupra nulității
Actului Adițional la Actul Constitutiv al societății, și în consecință urmează
a se constata că în mod nelegal instanța de fond nu s-a pronunțat, nici asupra
tuturor motivelor de nulitate, nici asupra capătului de cerere vizând nulitatea
actului adițional la actul constitutiv și că instanța de apel în mod greșit nu
a reținut acest aspect.
- A apreciat instanța de apel faptul
că există identitate între procesul-verbal al ședinței și hotărârea adunării
generale a asociaților întrucât nu rezultă nicio vătămare din această asociere.
Făcând o confuzie nepermisă între
nulitatea actului juridic civil și nulitatea actului de procedură civilă prevăzută
de art. 105-108 C. proc. civ.
Ambele acte sunt indispensabile
pentru luarea unei hotărâri legale, în lipsa oricăruia, procedura nefiind
completă.
Pe cale de consecință s-a considerat
atât instanța de fond cât și instanța de apel că nu este necesară prezența
cumulativă atât a procesului-verbal al ședinței cât și al hotărârii adunării
generale a asociaților și ca prin urmare, procedura de luare a deciziei în
speță nu a fost viciată.
- A considerat instanța de apel
faptul că încheierea judecătorului delegat de la registrul comerțului are
autoritate de lucru judecat știut fiind că încheierea judecătorului delegat de
la registrul comerțului este o încheiere pronunțată în procedura
necontencioasă. În conformitate cu prevederile art. 331-339 C. proc. civ. și că
în această procedură nu se verifică legalitatea actelor, nu se face un control
de legalitate, ci se verifică în mod sumar doar existența acestora,
dispunându-se înregistrarea lor în consecință.
- S-a interpretat modul de aplicare
a dispozițiilor art. 225 C. proc. civ. - motiv de nelegalitate prevăzut de art.
304 pct. 9 C. proc. civ..
- S-a apreciat eronat cu privire la
existența consimțământului asociatului SC T.M. SA în ceea ce privește majorarea
de capital social precum și în ceea ce privește existența consimțământului
părților la încheierea actului adițional atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006 -
motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Hotărârea Adunării Generale a
Asociaților societății pârâtei-intimate din data de 6 august 2003 a avut un singur obiectiv pe ordinea de zi, respectiv majorarea capitalului social, aspect
soluționat astfel cum rezultă din conținutul Procesului-verbal de ședință
semnat fără obiecțiuni de către recurent și care cuprinde și hotărârea de
majorare a capitalului social.
La fila 15 dosar fond există act
adițional de modificare a actului constitutiv, cât și procesul verbal al
adunării generale a asociaților care a avut așa cum s-a arătat unic obiectiv,
majorarea capitalului social.
Cum ședința AGA a avut unic obiectiv
justificat s-a apreciat de către instanțele anterioare că nu s-a probat prejudiciul
produs recurentului-reclamant.
De altfel, majorarea capitalului
social s-a făcut urmare unei ședințe AGA legal convocată cu respectarea tuturor
cerințelor prevăzute de Legea nr. 31/1990, neexistând nici un motiv de nulitate
în condițiile date, fapt necontestat de recurentul-reclamant.
Faptul că s-a făcut referire la
calea de atac împotriva încheierii judecătorului delegat de la Registrul Comerțului nu poate fi considerată că s-a dat acesteia autoritate de lucru judecat.
Pe de altă parte justificat nu s-a
reținut lipsa consimțământului asociațiilor în raport de împrejurarea că
procesul verbal al AGA poartă semnăturile asociaților nefiind tăgăduite în
condițiile art. 177 C. proc. civ.
Pe de altă parte nici o dispoziție
din cuprinsul Legii nr. 31/1990 nu impune o condiție de formă a hotărârii AGA
ad
validitatem
, și nici cerința existenței unei hotărârii AGA distinctă de
procesul verbal de ședință.
Neaplicarea dispozițiilor art. 225 C.
proc. civ., nu poate fi luată în considerație, proba cu interogatoriu fiind
administrată corect și coroborată cu celelalte probe administrate, fapt
confirmat de instanța de apel.
De menționat că s-a făcut o grupare
a aspectelor invocate ca argumente comune, nefiind necesar a se răspunde la
amplele motive de recurs care vizează și aspecte de netemeinicie.
În acest sens, așa cum a reținut și
instanța de apel s-a pronunțat constant și Curtea Europeană a Drepturilor
Omului.
Văzând art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de
reclamantul M.S.G. împotriva deciziei comerciale nr. 241 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3
februarie 2011.