ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 504/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 12 octombrie 2007 reclamantul S.G.M. a chemat in judecată pe pârâta SC T.P. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociaților SC T.P. SRL din data de 6 august 2003 și a Actului Adițional la Actul Constitutiv al societății atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006 de avocat V.A.S.; efectuarea mențiunilor cu privire la anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociaților SC T.P. SRL din 6 august 2003 la Oficiul Registrului Comerțului; publicarea în Monitorul Oficial a hotărârii irevocabile de anulare a Hotărârii AGA SC T.P.

SRL din 6 august 2003; cu cheltuieli de judecată. În motivare se arată că în anul 2003 a fost înființată SC T.P. SRL având ca principal obiect de activitate „fabricarea articolelor din material plastic. Societatea a fost constituită prin aportul a doi asociați respectiv SC T.M. SA persoană juridică română - deținătoare a 180 părți sociale prin aport în numerar în valoare de 18.000.000 lei vechi corespunzător unei cote de participare la profit și pierderi de 90% și reclamantul S.G.M. - deținător a 20 de părți sociale prin aport in numerar de 2.000.000 lei vechi corespunzător unei cote de participare la profit și pierderi de 10%. Se susține că ulterior ca urmare a înțelegerii intervenite intre asociați, s- a hotărât cesionarea de către SC T.M.

SA a 60 din părțile sociale ale pârâtei către reclamant, respectiv in 2005, conform contractului de cesiune nr. 107 din 9 iunie 2005. Astfel reclamantul a devenit deținătorul a 80 de părți sociale ale SC T.P. SRL corespunzătoare unei cote de participare la profit și pierderi de 40% iar SC T.M. SA a devenit deținătoarea a 120 de părți sociale ale SC T.P. SRL corespunzătoare unei cote de participare la profit și pierderi de 60%. Prin încheierea nr. 39830 din 14 iulie 2006 Tribunalul București a admis cererea de înregistrare cu privire la capitalul social al pârâtei și a constatat majorarea capitalului social al societății cu suma de 510.000.000 lei vechi, capital aportat de asociatul SC T.M.

SA conform Procesului-verbal al Adunării Generale a Asociaților din 6 august 2003 și a prevederilor Actului Adițional nr. 65 din 10 iulie 2006. Împotriva acestei hotărâri (de fapt hotărârea lipsește cu desăvârșire, există doar un proces-verbal) a Adunării Generale a Asociaților SC T.P. SRL s-a formulat prezenta acțiune în anulare. Se arată că nu există o hotărâre a adunării generale a asociaților care să justifice majorarea capitalului social și înregistrare a mențiunilor la Oficiul Registrului Comerțului, fiind invocate prevederile art. 191 din Legea nr. 31/1990. Se susține ca nu poate fi confundat procesul-verbal al unei adunări generale a asociaților cu hotărârea adunării generale a asociaților întrucât între cele două există diferențe majore; sunt invocate prevederile art. 204 art. 223 și art. 226 din Legea nr. 31/1990.

În ceea ce privește o eventuală aprecierea a procesului-verbal al AGA din 6 august 2003 ca reprezentând chiar hotărârea acesteia se solicită sancționarea acesteia cu nulitate absolută întrucât in primul rând nu există consimțământul nici unuia din cei doi asociați în vederea majorării capitalului social. Al doilea motiv îl constituie faptul că lipsește cauza actului juridic - motiv de nulitate prevăzut de art. 966 C. civ. Se mai arată că nu există proces-verbal al adunării generale a asociaților, in ipoteza in care acesta este considerat drept Hotărâre. Un alt argument îl constituie faptul că Hotărârea a fost luată de asociați având participații diferite față de momentul la care a fost încheiat Actul Adițional la Actul Constitutiv și la care a fost efectuată majorarea de capital social.

De asemenea nu a fost respectat termenul de un an pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii adunării generale a asociaților pentru majorarea capitalului social. Mai arată reclamantul că lipsește decizia asociatului SC T.M. SA în vederea majorării capitalului social și că lipsește... aportul la capitalul social al asociatului SC T.M. SA. Se susține lipsa consimțământului părților la încheierea Actului Constitutiv al societății atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006, arătându-se că acesta ar fi trebuit să fie semnat de către ambii asociați și abia în temeiul acestui Act adițional să opereze modificarea Actului Constitutiv. Se arată că Actul adițional este semnat de către administratorul societății, T.I.D., fără a exista o împuternicire în acest sens și fără a exista nicio altă mențiune nici măcar în actele subsecvente cum ar fi Procesul-verbal al Adunării Generale a Asociaților SC T.P.

SRL în vederea mandatarii acestuia spre a încheia Actul adițional la Actul Constitutiv și a opera majorarea de capital social. Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care solicită executarea reclamantului pârât din societate cu obligarea acestuia să predea autoturismul proprietatea societății. Deși a avut loc o cesionare între asociați până la data introducerii acțiunii părțile sociale cesionate nu au fost achitate de reclamantul-pârât care a abuzat de funcția sa. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 7928 din 25 iunie 2008 a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că există în dosarul cauzei un act adițional de modificare a actului constitutiv și un proces-verbal al adunării generale a asociaților care a avut un unic obiectiv și anume majorarea capitalului social al societății pârâte.

Reclamantul ar fi avut la dispoziție calea separată a recursului împotriva hotărârii judecătorului delegat de la registrul comerțului privitoare la majorarea capitalului, chiar dacă aceasta a fost dată în procedura necontecioasă. Pe de altă parte, nu este probat prejudiciul produs reclamantului prin faptul că în speță același act are caracterul atât al Procesului-verbal de ședință cât și de Hotărâre a acesteia fiind evident că odată ce în acea ședință s-a dispus asupra unui singur aspect, poate fi apreciat în mod legal, atâta vreme cât s-a arătat nu s-a probat prejudiciul, ca având ambele caractere (același act). Cum majorarea capitalului social s-a dispus printr-o ședință legal convocată și care a respectat toate cerințele prevăzute de Legea nr. 31/1990 în materie, nu există un motiv de anulare a acesteia.

De altfel nici reclamantul nu invocă astfel de motive legate de procedura premergătoare a adunării cum ar fi convocarea și aspectele de publicitate, ci doar arată că în procesul-verbal nu au fost consemnate aceste demersuri, argumentele principale vizând așa cum s-a arătat inexistența Hotărârii sau inexistența Procesului-verbal și lipsa consimțământului asociatului, nici acest din urmă aspect nefiind probat. Împotriva acestei hotărâri a promovat apel reclamantul, criticile făcând referire la următoarele aspecte: Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra motivelor de nulitate a hotărârii adunării generale a asociaților SC T.P. SRL din data de 6 august 2003, invocate de reclamant, fiind încălcate dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc.

civ.: Prima instanță nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind anularea actului adițional la actul constitutiv al societății atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006 de avocat V.A.S.: În mod greșit instanța de fond a reținut că în speță același act are caracterul atât al procesului-verbal de ședință, cât și de hotărâre a acesteia; Prima instanță a reținut greșit că reclamantul ar fi avut la dispoziție calea separată a recursului împotriva hotărârii judecătorului-delegat de la registrul comerțului, întrucât nu a fost niciodată informat despre operațiunea de majorare a capitalului social: Hotărârea atacată este greșit motivată; Instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 225 C. proc.

civ., raportat la faptul că răspunsurile date la interogatoriu de către pârâtă au fost semnate de către avocatul societății pârâte; Nu există o hotărâre a adunării generale a asociaților care să justifice majorarea capitalului social și înregistrarea mențiunilor la ORC prin încheierea nr. 39.830 din 14 iulie 2006 a Tribunalului București; În subsidiar, s-a invocat că în situația în care se consideră proces-verbal al adunării generale a asociaților din 6 august 2003 chiar hotărârea adunării generale a asociaților, aceasta este lovită de nulitate absolută pentru următoarele motive: Nu există consimțământul niciunuia dintre cei doi asociați în vederea majorării capitalului social; Lipsește cauza actului juridic, respectiv scopul mediat al hotărârii adunării generale a asociaților, ceea ce conduce și la lipsa scopului imediat; Nu există procesul-verbal al ședinței adunării generale a asociaților; Hotărârea a fost luată de asociați având participații diferite față de momentul la care s-a încheiat actul adițional la actul constitutiv, și la care a fost efectuată majorarea de capital social; Nu a fost respectat termenul de 1 an pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii adunării generale a asociaților; Lipsește decizia asociatului SC T.M.

SA în vederea majorării capitalului social; lipsește decizia Consiliului de Administrație al societății pârâte; Lipsește aportul la capitalul social al asociatului SC T.M. SA; Actul adițional la actul constitutiv al societății atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006 de avocat V.A.S. este lovit de nulitate absolută pentru lipsa consimțământului părților la încheierea acestuia. Răspunzând criticilor formulate Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 241 din 15 aprilie 2010, a respins apelul ca nefondat. În fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că primul motiv de recurs este nefondat, întrucât instanța de fond, cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc.

civ., s-a pronunțat asupra motivelor de nulitate a hotărârii adunării generale a asociaților SC T.P. SRL din data de 6 august 2003, invocate de către reclamant, grupând aspectele invocate ca argumente comune ale considerentelor de esență, asupra cărora s-a pronunțat, nefiind necesar a se răspunde separat fiecărui argument. Nefondat este și cel de-al doilea motiv de apel. Astfel, prin cererea introductivă s-a solicitat anularea hotărârii adunării generale a asociaților din data de 6 august 2003 și a actului adițional la actul constitutiv al societății atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006 de avocat V.A.S. Prin sentința apelată, instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea reclamantului, aceasta presupunând pronunțarea implicită și asupra celui de-al doilea petit ce vizează anularea actului adițional la actul constitutiv, reținându-se în expozitivul hotărârii motivarea față de lipsa consimțământului invocată de reclamant.

În ședința extraordinară a Adunării Generale a asociaților SC T.P. SRL din data de 6 august 2003 s-a hotărât majorarea capitalului social al societății pârâte, ca singur obiectiv și aspect soluționat, după cum rezultă din procesul-verbal al adunării generale a asociaților încheiat la 6 august 2003, semnat de către apelantul reclamant și pârâta intimată. Instanța de fond în mod corect a apreciat că procesul-verbal mai sus-menționat are caracterul atât de proces-verbal de ședință, cât și de hotărâre a acesteia, motivat de faptul că reclamantul nu a dovedit în ce fel a fost vătămat prin acest fapt. Au fost respectate condițiile legale prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, ședința a fost legal convocată, necontestându-se de către reclamant aspecte legate de procedura premergătoare a adunării generale a asociaților, cum corect s-a reținut și de prima instanță.

Curtea mai reține și faptul că dispozițiile legale în materie prevăzute de Legea nr. 31/1990 nu reglementează imperativ nicio condiție de formă a hotărârii adunării generale a asociaților, „ ad validitatem ”, și nici condiția existenței unei hotărâri AGA separat de procesul-verbal de ședință. Motivul 4 de apel a fost apreciat ca nefondat, întrucât prin încheierea nr. 39.830 din 14 iulie 2006, judecătorul-delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a admis cererea de înregistrare cu privire la capitalul social al societății și a constatat majorarea capitalului social al societății cu suma de 510.000.000 lei (ROL), capital aportat de asociatul SC T.M.

SA, potrivit actului adițional nr. 65 din 10 iulie 2006. Corect a reținut instanța de fond că reclamantul ar fi avut la dispoziție calea separată a recursului împotriva încheierii judecătorului-delegat de la registrul comerțului privind majorarea capitalului social, care neatacată, a dobândit autoritate de lucru judecat. S-a considerat că nu se poate analiza motivele pentru care reclamantul nu a putut formula recurs împotriva încheierii, nefăcând obiectul prezentei cauze, ci doar posibilitatea conferită de lege, raportat la încheierea pronunțată de judecătorul-delegat, având în vedere că aceasta se bucură de putere de lucru judecat. Hotărârea instanței de fond nu este greșit motivată, ci reflectă considerentele care au fost avute în vedere la pronunțarea soluției, raportat la motivele dezvoltate în argumente, invocate în fapt și în drept de către reclamant.

Nefondat este și motivul de apel, care vizează faptul că instanța de fond nu ar fi făcut aplicarea dispozițiilor art. 225 C. proc. civ., întrucât răspunsurile date la interogatoriu de către pârâtă au fost semnate de avocatul societății pârâte. Potrivit dispozițiilor art. 225 C. proc. civ., dacă partea fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice. Corelativ și cu dispozițiile art. 222 C. proc. civ., dispozițiile art. 225 C. proc. civ.

acordă instanței facultatea de a socoti împrejurările ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă, instanța de apel a reținut că în toate cazurile în care este posibilă administrarea altor probe, lipsa la interogatoriu sau refuzul de a răspunde va fi socotit numai ca un început de dovadă, care urmează să fie completat cu alte probe spre a se stabili împrejurările reale ale cauze. În speță, neregularitatea menționată în acest motiv de apel nu s-a invocat de către apelant în fața instanței de fond. În cauză nu operează dispozițiile art. 225 C. proc. civ., soluția fiind pronunțată de către instanța de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate. Astfel, procesul-verbal/hotărârea adunării generale a asociaților încheiat la data de 6 august 2003 a fost semnat atât de către apelantul reclamant, cât și de pârâta-intimată, fiind aplicabilă și ștampila societății pârâte.

În considerarea faptului că semnăturile nu au fost tăgăduite de către reclamantul-apelant în condițiile reglementate de dispozițiile art. 177 și urm. C. proc. civ., consimțământul de luarea hotărârii este valabil exprimat, actul juridic nu se justifică, întrucât potrivit dispozițiilor art. 967 alin. (2) C. civ., cauza este prezumată până la dovada contrarie. Dispozițiile art. 967 C. civ., instituie în realitate, două prezumții: - prezumția de valabilitate a cauzei, indiferent că se menționează ori nu acest element în instrumentums probationis și, - prezumția de existență a cauzei, în consecință, cauza nu trebuie dovedită, existența ei fiind prezumată de lege. Ambele prezumții sunt prezumții iuris tantum și prin urmare, cine invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului juridic, acela trebuie să dovedească aceasta și, în consecință, să răstoarne prezumția.

În speță, însă, dovada contrarie nu s-a făcut în condițiile reglementate de dispozițiile art. 1169 - 1170 C. civ. Critica, referitoare la faptul că hotărârea a fost luată de asociați având participații diferite față de momentul la care s-a încheiat actul adițional la actul constitutiv și la care a fost efectuată majorarea de capital social, este nefondată întrucât nu există dispoziții legale care să interzică acest lucru. Nefondate sunt și motivele de apel invocate de apelant, în sensul că nu a fost respectat termenul de 1 an pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii adunării generale a asociaților și că lipsește aportul la capitalul social al asociatului SC T.M. SA, având în vedere că se întemeiază pe aspecte ulterioare adoptării hotărârii AGA, în condițiile în care motivele de nulitate a hotărârii AGA trebuie să vizeze aspecte anterioare sau cel mult concomitente momentului adoptării acestei hotărâri.

S-a mai invocat că lipsește decizia asociatului SC T.M. SA în vederea majorării capitalului social, că lipsește decizia Consiliului de Administrație al societății pârâte. Criticile au fost considerate nefondate, întrucât raporturile juridice dintre societate și consiliu său de administrație sunt guvernate de regulile de la mandat, în conformitate cu dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicată, iar neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor de către administrator - în cauză sub forma lipsei deciziei Consiliului de Administrație - angajează răspunderea acestora față de societatea pe care o reprezintă acesta din urmă, nu un terț cum este reclamantul-apelant, fiind în drept să invoce nevalabilitatea actului astfel încheiat.

S-a reținut că actul juridic accesoriu, a cărui soartă juridică depinde de soarta altui act juridic, principal, poate fi încheiat în același timp cu actul juridic principal, dar și într-un moment diferit, putând fi un act separat, dar putând fi inclus și în actul principal, sub forma unor clauze. Raportului dintre actul accesoriu și cel principal i se aplică adagiul: accesorim sequitur principal e. În speță, actul adițional este subsecvent hotărârii AGA iar în legătură cu aceasta din urmă s-a reținut concordanța cu dispozițiile legale și cu actul constitutiv, operând principiul de drept mai sus-enunțat. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Astfel după prezentarea unui scurt istoric, reia criticile formulate și în fața instanței de apel considerând că: - În mod greșit s-a apreciat că instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de nulitate ale Hotărârii AGA, SC T.P. SRL din data de 6 august 2003 și asupra nulității Actului Adițional la Actul Constitutiv al societății, și în consecință urmează a se constata că în mod nelegal instanța de fond nu s-a pronunțat, nici asupra tuturor motivelor de nulitate, nici asupra capătului de cerere vizând nulitatea actului adițional la actul constitutiv și că instanța de apel în mod greșit nu a reținut acest aspect. - A apreciat instanța de apel faptul că există identitate între procesul-verbal al ședinței și hotărârea adunării generale a asociaților întrucât nu rezultă nicio vătămare din această asociere.

Făcând o confuzie nepermisă între nulitatea actului juridic civil și nulitatea actului de procedură civilă prevăzută de art. 105-108 C. proc. civ. Ambele acte sunt indispensabile pentru luarea unei hotărâri legale, în lipsa oricăruia, procedura nefiind completă. Pe cale de consecință s-a considerat atât instanța de fond cât și instanța de apel că nu este necesară prezența cumulativă atât a procesului-verbal al ședinței cât și al hotărârii adunării generale a asociaților și ca prin urmare, procedura de luare a deciziei în speță nu a fost viciată. - A considerat instanța de apel faptul că încheierea judecătorului delegat de la registrul comerțului are autoritate de lucru judecat știut fiind că încheierea judecătorului delegat de la registrul comerțului este o încheiere pronunțată în procedura necontencioasă.

În conformitate cu prevederile art. 331-339 C. proc. civ. și că în această procedură nu se verifică legalitatea actelor, nu se face un control de legalitate, ci se verifică în mod sumar doar existența acestora, dispunându-se înregistrarea lor în consecință. - S-a interpretat modul de aplicare a dispozițiilor art. 225 C. proc. civ. - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. - S-a apreciat eronat cu privire la existența consimțământului asociatului SC T.M. SA în ceea ce privește majorarea de capital social precum și în ceea ce privește existența consimțământului părților la încheierea actului adițional atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006 - motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc.

civ. Recursul este nefondat. Hotărârea Adunării Generale a Asociaților societății pârâtei-intimate din data de 6 august 2003 a avut un singur obiectiv pe ordinea de zi, respectiv majorarea capitalului social, aspect soluționat astfel cum rezultă din conținutul Procesului-verbal de ședință semnat fără obiecțiuni de către recurent și care cuprinde și hotărârea de majorare a capitalului social. La fila 15 dosar fond există act adițional de modificare a actului constitutiv, cât și procesul verbal al adunării generale a asociaților care a avut așa cum s-a arătat unic obiectiv, majorarea capitalului social. Cum ședința AGA a avut unic obiectiv justificat s-a apreciat de către instanțele anterioare că nu s-a probat prejudiciul produs recurentului-reclamant.

De altfel, majorarea capitalului social s-a făcut urmare unei ședințe AGA legal convocată cu respectarea tuturor cerințelor prevăzute de Legea nr. 31/1990, neexistând nici un motiv de nulitate în condițiile date, fapt necontestat de recurentul-reclamant. Faptul că s-a făcut referire la calea de atac împotriva încheierii judecătorului delegat de la Registrul Comerțului nu poate fi considerată că s-a dat acesteia autoritate de lucru judecat. Pe de altă parte justificat nu s-a reținut lipsa consimțământului asociațiilor în raport de împrejurarea că procesul verbal al AGA poartă semnăturile asociaților nefiind tăgăduite în condițiile art. 177 C. proc. civ. Pe de altă parte nici o dispoziție din cuprinsul Legii nr. 31/1990 nu impune o condiție de formă a hotărârii AGA ad validitatem , și nici cerința existenței unei hotărârii AGA distinctă de procesul verbal de ședință.

Neaplicarea dispozițiilor art. 225 C. proc. civ., nu poate fi luată în considerație, proba cu interogatoriu fiind administrată corect și coroborată cu celelalte probe administrate, fapt confirmat de instanța de apel. De menționat că s-a făcut o grupare a aspectelor invocate ca argumente comune, nefiind necesar a se răspunde la amplele motive de recurs care vizează și aspecte de netemeinicie. În acest sens, așa cum a reținut și instanța de apel s-a pronunțat constant și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Văzând art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.S.G. împotriva deciziei comerciale nr. 241 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 februarie 2011.