ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.02.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 504/2011

HOTĂRÂRE
03.02.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 504/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 12 octombrie 2007 reclamantul S.G.M. a chemat in judecată pe pârâta SC T.P.

SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună

anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociaților SC T.P. SRL din data de 6

august 2003 și a Actului Adițional la Actul Constitutiv al societății atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006 de avocat V.A.S.;

efectuarea mențiunilor cu privire la anularea Hotărârii Adunării Generale a

Asociaților SC T.P. SRL din 6 august 2003 la Oficiul Registrului Comerțului; publicarea în Monitorul Oficial a hotărârii irevocabile de

anulare a Hotărârii AGA SC T.P. SRL din 6 august 2003; cu cheltuieli de

judecată.

În motivare se arată că în anul 2003 a fost înființată SC T.P. SRL având ca principal obiect de activitate „fabricarea articolelor

din material plastic. Societatea a fost constituită prin aportul a doi asociați

respectiv SC T.M. SA persoană juridică română - deținătoare a 180 părți sociale

prin aport în numerar în valoare de 18.000.000 lei vechi corespunzător unei

cote de participare la profit și pierderi de 90% și reclamantul S.G.M. -

deținător a 20 de părți sociale prin aport in numerar de 2.000.000 lei vechi

corespunzător unei cote de participare la profit și pierderi de 10%.

Se susține că

ulterior ca urmare a înțelegerii intervenite intre asociați, s-

a hotărât

cesionarea de către SC T.M. SA a 60 din părțile sociale ale

pârâtei către reclamant, respectiv

in 2005, conform contractului de cesiune nr. 107 din 9 iunie 2005.

Astfel reclamantul a devenit

deținătorul a 80 de părți sociale ale SC T.P. SRL corespunzătoare unei cote de

participare la profit și pierderi

de 40%

iar SC T.M. SA a devenit deținătoarea a 120 de părți sociale

ale SC T.P.

SRL corespunzătoare unei cote de participare la profit și pierderi de 60%.

Prin încheierea nr. 39830 din 14

iulie 2006 Tribunalul București a admis cererea de înregistrare cu privire la

capitalul social al pârâtei și a constatat majorarea capitalului social al

societății cu suma de 510.000.000 lei vechi,

capital

aportat de asociatul SC T.M. SA conform Procesului-verbal al

Adunării

Generale a Asociaților din 6 august 2003 și a prevederilor Actului Adițional

nr. 65 din 10 iulie 2006. Împotriva acestei hotărâri (de fapt hotărârea

lipsește cu desăvârșire, există doar un proces-verbal) a Adunării Generale a

Asociaților SC T.P. SRL s-a formulat prezenta acțiune în anulare.

Se arată că nu există o hotărâre a

adunării generale a asociaților care să justifice majorarea capitalului social

și înregistrare a mențiunilor la Oficiul Registrului Comerțului, fiind invocate prevederile art. 191 din Legea nr. 31/1990.

Se susține ca nu poate fi confundat

procesul-verbal al unei adunări generale a asociaților cu hotărârea adunării

generale a asociaților întrucât între cele două există diferențe majore; sunt

invocate prevederile art. 204 art. 223 și art. 226 din Legea nr. 31/1990.

În ceea ce

privește o eventuală aprecierea a procesului-verbal al AGA din

6 august 2003 ca reprezentând chiar

hotărârea acesteia se solicită sancționarea acesteia cu nulitate absolută

întrucât in primul rând nu există consimțământul nici unuia din cei doi

asociați în vederea majorării capitalului social.

Al doilea motiv îl constituie faptul

că lipsește cauza actului juridic - motiv de nulitate prevăzut de art. 966 C.

civ.

Se mai arată că nu există

proces-verbal al adunării generale a asociaților, in ipoteza in care acesta

este considerat drept Hotărâre.

Un alt argument îl constituie faptul

că Hotărârea a fost luată de asociați având participații diferite față de

momentul la care a fost încheiat Actul Adițional la Actul Constitutiv și la care a fost efectuată majorarea de capital social.

De asemenea nu a fost respectat

termenul de un an pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii adunării generale

a asociaților pentru majorarea capitalului social.

Mai arată reclamantul că lipsește

decizia asociatului SC T.M. SA în vederea majorării capitalului social și că

lipsește... aportul la capitalul social al asociatului SC T.M. SA.

Se susține lipsa consimțământului

părților la încheierea Actului Constitutiv al societății atestat sub nr. 65 din

10 iulie 2006, arătându-se că acesta ar fi trebuit să fie semnat de către ambii

asociați și abia în temeiul acestui Act adițional să opereze modificarea

Actului Constitutiv. Se arată că Actul adițional este semnat de către

administratorul societății, T.I.D., fără a exista o împuternicire în acest sens

și fără a exista nicio altă mențiune nici măcar în actele subsecvente cum ar fi

Procesul-verbal al Adunării Generale a Asociaților SC T.P. SRL în vederea

mandatarii acestuia spre a încheia Actul adițional la Actul Constitutiv și a opera majorarea de capital social.

Pârâta a formulat cerere

reconvențională prin care solicită executarea reclamantului pârât din societate

cu obligarea acestuia să predea autoturismul proprietatea societății.

Deși a avut loc o cesionare între

asociați până la data introducerii acțiunii părțile sociale cesionate nu au

fost achitate de reclamantul-pârât care a abuzat de funcția sa.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința nr. 7928 din 25 iunie 2008 a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că există în dosarul cauzei un act adițional de

modificare a actului constitutiv și un proces-verbal al adunării generale a

asociaților care a avut un unic obiectiv și anume majorarea capitalului social

al societății pârâte.

Reclamantul ar fi avut la dispoziție

calea separată a recursului împotriva hotărârii judecătorului delegat de la

registrul comerțului privitoare la majorarea capitalului, chiar dacă aceasta a

fost dată în procedura necontecioasă.

Pe de altă parte, nu este probat

prejudiciul produs reclamantului prin faptul că în speță același act are

caracterul atât al Procesului-verbal de ședință cât și de Hotărâre a acesteia

fiind evident că odată ce în acea ședință s-a dispus asupra unui singur aspect,

poate fi apreciat în mod legal, atâta vreme cât s-a arătat nu

s-a probat prejudiciul, ca având ambele caractere (același

act).

Cum majorarea capitalului social s-a dispus printr-o ședință

legal convocată și care a respectat toate cerințele prevăzute de Legea nr. 31/1990

în materie, nu există un motiv de anulare a acesteia. De altfel nici

reclamantul nu invocă astfel de motive legate de procedura premergătoare a adunării

cum ar fi convocarea și aspectele de publicitate, ci doar arată că în procesul-verbal

nu au fost consemnate aceste demersuri, argumentele principale vizând așa cum

s-a arătat inexistența Hotărârii sau inexistența Procesului-verbal și lipsa

consimțământului asociatului, nici acest din urmă aspect nefiind probat.

Împotriva acestei hotărâri a

promovat apel reclamantul, criticile făcând referire la următoarele aspecte:

Instanța de fond nu s-a pronunțat

asupra motivelor de nulitate a hotărârii adunării generale a asociaților SC T.P.

SRL din data de 6 august 2003, invocate de reclamant, fiind încălcate

dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ.:

Prima instanță nu s-a pronunțat asupra

capătului de cerere privind anularea actului adițional la actul constitutiv al

societății atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006 de avocat V.A.S.:

În mod greșit instanța de fond a

reținut că în speță același act are caracterul atât al procesului-verbal de

ședință, cât și de hotărâre a acesteia;

Prima instanță a reținut greșit că

reclamantul ar fi avut la dispoziție calea separată a recursului împotriva

hotărârii judecătorului-delegat de la registrul comerțului, întrucât nu a fost

niciodată informat despre operațiunea de majorare a capitalului social:

Hotărârea atacată este greșit

motivată;

Instanța de fond nu a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 225 C. proc. civ., raportat la faptul că

răspunsurile date la interogatoriu de către pârâtă au fost semnate de către

avocatul societății pârâte;

Nu există o hotărâre a adunării

generale a asociaților care să justifice majorarea capitalului social și

înregistrarea mențiunilor la ORC prin încheierea nr. 39.830 din 14 iulie 2006 a Tribunalului București;

În subsidiar, s-a invocat că în

situația în care se consideră proces-verbal al adunării generale a asociaților

din 6 august 2003 chiar hotărârea adunării generale a asociaților, aceasta este

lovită de nulitate absolută pentru următoarele motive:

Nu există consimțământul niciunuia

dintre cei doi asociați în vederea majorării capitalului social;

Lipsește cauza actului juridic,

respectiv scopul mediat al hotărârii adunării generale a asociaților, ceea ce

conduce și la lipsa scopului imediat;

Nu există procesul-verbal al

ședinței adunării generale a asociaților;

Hotărârea a fost luată de asociați

având participații diferite față de momentul la care s-a încheiat actul

adițional la actul constitutiv, și la care a fost efectuată majorarea de

capital social;

Nu a fost respectat termenul de 1 an

pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii adunării generale a asociaților;

Lipsește decizia asociatului SC T.M.

SA în vederea majorării capitalului social; lipsește decizia Consiliului de

Administrație al societății pârâte;

Lipsește aportul la capitalul social

al asociatului SC T.M. SA;

Actul adițional la actul constitutiv

al societății atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006 de avocat V.A.S. este lovit

de nulitate absolută pentru lipsa consimțământului părților la încheierea

acestuia.

Răspunzând criticilor formulate

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 241 din 15

aprilie 2010, a respins apelul ca nefondat.

În fundamentarea soluției, instanța

de control judiciar a reținut că primul motiv de recurs este nefondat, întrucât

instanța de fond, cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 3 și 5 C.

proc. civ., s-a pronunțat asupra motivelor de nulitate a hotărârii adunării

generale a asociaților SC T.P. SRL din data de 6 august 2003, invocate de către

reclamant, grupând aspectele invocate ca argumente comune ale considerentelor

de esență, asupra cărora s-a pronunțat, nefiind necesar a se răspunde separat

fiecărui argument.

Nefondat este și cel de-al doilea motiv

de apel. Astfel, prin cererea introductivă s-a solicitat anularea hotărârii

adunării generale a asociaților din data de 6 august 2003 și a actului

adițional la actul constitutiv al societății atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006

de avocat V.A.S.

Prin sentința apelată, instanța de

fond a respins ca nefondată acțiunea reclamantului, aceasta presupunând pronunțarea

implicită și asupra celui de-al doilea petit ce vizează anularea actului

adițional la actul constitutiv, reținându-se în expozitivul hotărârii motivarea

față de lipsa consimțământului invocată de reclamant.

În ședința extraordinară a Adunării

Generale a asociaților SC T.P. SRL din data de 6 august 2003 s-a hotărât

majorarea capitalului social al societății pârâte, ca singur obiectiv și aspect

soluționat, după cum rezultă din procesul-verbal al adunării generale a

asociaților încheiat la 6 august 2003, semnat de către apelantul reclamant și

pârâta intimată.

Instanța de fond în mod corect a

apreciat că procesul-verbal mai sus-menționat are caracterul atât de

proces-verbal de ședință, cât și de hotărâre a acesteia, motivat de faptul că

reclamantul nu a dovedit în ce fel a fost vătămat prin acest fapt.

Au fost respectate condițiile legale

prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, ședința a fost legal convocată, necontestându-se

de către reclamant aspecte legate de procedura premergătoare a adunării

generale a asociaților, cum corect s-a reținut și de prima instanță.

Curtea mai reține și faptul că

dispozițiile legale în materie prevăzute de Legea nr. 31/1990 nu reglementează

imperativ nicio condiție de formă a hotărârii adunării generale a asociaților,

ad validitatem

”, și nici condiția existenței unei hotărâri AGA separat

de procesul-verbal de ședință.

Motivul 4 de apel a fost apreciat ca

nefondat, întrucât prin încheierea nr. 39.830 din 14 iulie 2006, judecătorul-delegat

la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a admis

cererea de înregistrare cu privire la capitalul social al societății și a

constatat majorarea capitalului social al societății cu suma de 510.000.000 lei

(ROL), capital aportat de asociatul SC T.M. SA, potrivit actului adițional nr. 65

din 10 iulie 2006.

Corect a reținut instanța de fond că

reclamantul ar fi avut la dispoziție calea separată a recursului împotriva

încheierii judecătorului-delegat de la registrul comerțului privind majorarea

capitalului social, care neatacată, a dobândit autoritate de lucru judecat.

S-a considerat că nu se poate

analiza motivele pentru care reclamantul nu a putut formula recurs împotriva

încheierii, nefăcând obiectul prezentei cauze, ci doar posibilitatea conferită

de lege, raportat la încheierea pronunțată de judecătorul-delegat, având în

vedere că aceasta se bucură de putere de lucru judecat.

Hotărârea instanței de fond nu este

greșit motivată, ci reflectă considerentele care au fost avute în vedere la

pronunțarea soluției, raportat la motivele dezvoltate în argumente, invocate în

fapt și în drept de către reclamant.

Nefondat este și motivul de apel,

care vizează faptul că instanța de fond nu ar fi făcut aplicarea dispozițiilor

art. 225 C. proc. civ., întrucât răspunsurile date la interogatoriu de către

pârâtă au fost semnate de avocatul societății pârâte.

Potrivit dispozițiilor art. 225 C.

proc. civ., dacă partea fără motive temeinice, refuză să răspundă la

interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări

ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții

potrivnice.

Corelativ și cu dispozițiile art. 222

a socoti împrejurările ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de

dovadă, instanța de apel a reținut că în toate cazurile în care este posibilă

administrarea altor probe, lipsa la interogatoriu sau refuzul de a răspunde va

fi socotit numai ca un început de dovadă, care urmează să fie completat cu alte

probe spre a se stabili împrejurările reale ale cauze.

În speță, neregularitatea menționată

în acest motiv de apel nu s-a invocat de către apelant în fața instanței de

fond. În cauză nu operează dispozițiile art. 225 C. proc. civ., soluția fiind

pronunțată de către instanța de fond în urma coroborării tuturor probelor

administrate.

Astfel, procesul-verbal/hotărârea

adunării generale a asociaților încheiat la data de 6 august 2003 a fost semnat atât de către apelantul reclamant, cât și de pârâta-intimată, fiind aplicabilă și

ștampila societății pârâte.

În considerarea faptului că

semnăturile nu au fost tăgăduite de către reclamantul-apelant în condițiile

reglementate de dispozițiile art. 177 și urm. C. proc. civ., consimțământul de

luarea hotărârii este valabil exprimat, actul juridic nu se justifică, întrucât

potrivit dispozițiilor art. 967 alin. (2) C. civ., cauza este prezumată până la

dovada contrarie.

Dispozițiile art. 967 C. civ.,

instituie în realitate, două prezumții:

- prezumția de valabilitate a

cauzei, indiferent că se menționează ori nu acest element în

instrumentums

probationis

și,

- prezumția de existență a cauzei,

în consecință, cauza nu trebuie dovedită, existența ei fiind prezumată de lege.

Ambele prezumții sunt prezumții

iuris

tantum

și prin urmare, cine invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului

juridic, acela trebuie să dovedească aceasta și, în consecință, să răstoarne

prezumția.

În speță, însă, dovada contrarie nu

s-a făcut în condițiile reglementate de dispozițiile art. 1169 - 1170 C. civ.

Critica, referitoare la faptul că

hotărârea a fost luată de asociați având participații diferite față de momentul

la care s-a încheiat actul adițional la actul constitutiv și la care a fost

efectuată majorarea de capital social, este nefondată întrucât nu există

dispoziții legale care să interzică acest lucru.

Nefondate sunt și motivele de apel

invocate de apelant, în sensul că nu a fost respectat termenul de 1 an pentru

aducerea la îndeplinire a hotărârii adunării generale a asociaților și că

lipsește aportul la capitalul social al asociatului SC T.M. SA, având în vedere

că se întemeiază pe aspecte ulterioare adoptării hotărârii AGA, în condițiile

în care motivele de nulitate a hotărârii AGA trebuie să vizeze aspecte

anterioare sau cel mult concomitente momentului adoptării acestei hotărâri.

S-a mai invocat că lipsește decizia

asociatului SC T.M. SA în vederea majorării capitalului social, că lipsește decizia

Consiliului de Administrație al societății pârâte.

Criticile au fost considerate

nefondate, întrucât raporturile juridice dintre societate și consiliu său de

administrație sunt guvernate de regulile de la mandat, în conformitate cu

dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicată, iar neîndeplinirea

corespunzătoare a obligațiilor de către administrator - în cauză sub forma

lipsei deciziei Consiliului de Administrație - angajează răspunderea acestora

față de societatea pe care o reprezintă acesta din urmă, nu un terț cum este reclamantul-apelant,

fiind în drept să invoce nevalabilitatea actului astfel încheiat.

S-a reținut că actul juridic

accesoriu, a cărui soartă juridică depinde de soarta altui act juridic,

principal, poate fi încheiat în același timp cu actul juridic principal, dar și

într-un moment diferit, putând fi un act separat, dar putând fi inclus și în

actul principal, sub forma unor clauze.

Raportului dintre actul accesoriu și

cel principal i se aplică adagiul:

accesorim sequitur principal

e.

În speță, actul adițional este

subsecvent hotărârii AGA iar în legătură cu aceasta din urmă s-a reținut

concordanța cu dispozițiile legale și cu actul constitutiv, operând principiul

de drept mai sus-enunțat.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs reclamantul criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel după prezentarea unui scurt

istoric, reia criticile formulate și în fața instanței de apel considerând că:

- În mod greșit s-a apreciat că

instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de nulitate ale

Hotărârii AGA, SC T.P. SRL din data de 6 august 2003 și asupra nulității

Actului Adițional la Actul Constitutiv al societății, și în consecință urmează

a se constata că în mod nelegal instanța de fond nu s-a pronunțat, nici asupra

tuturor motivelor de nulitate, nici asupra capătului de cerere vizând nulitatea

actului adițional la actul constitutiv și că instanța de apel în mod greșit nu

a reținut acest aspect.

- A apreciat instanța de apel faptul

că există identitate între procesul-verbal al ședinței și hotărârea adunării

generale a asociaților întrucât nu rezultă nicio vătămare din această asociere.

Făcând o confuzie nepermisă între

nulitatea actului juridic civil și nulitatea actului de procedură civilă prevăzută

de art. 105-108 C. proc. civ.

Ambele acte sunt indispensabile

pentru luarea unei hotărâri legale, în lipsa oricăruia, procedura nefiind

completă.

Pe cale de consecință s-a considerat

atât instanța de fond cât și instanța de apel că nu este necesară prezența

cumulativă atât a procesului-verbal al ședinței cât și al hotărârii adunării

generale a asociaților și ca prin urmare, procedura de luare a deciziei în

speță nu a fost viciată.

- A considerat instanța de apel

faptul că încheierea judecătorului delegat de la registrul comerțului are

autoritate de lucru judecat știut fiind că încheierea judecătorului delegat de

la registrul comerțului este o încheiere pronunțată în procedura

necontencioasă. În conformitate cu prevederile art. 331-339 C. proc. civ. și că

în această procedură nu se verifică legalitatea actelor, nu se face un control

de legalitate, ci se verifică în mod sumar doar existența acestora,

dispunându-se înregistrarea lor în consecință.

- S-a interpretat modul de aplicare

a dispozițiilor art. 225 C. proc. civ. - motiv de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ..

- S-a apreciat eronat cu privire la

existența consimțământului asociatului SC T.M. SA în ceea ce privește majorarea

de capital social precum și în ceea ce privește existența consimțământului

părților la încheierea actului adițional atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006 -

motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Hotărârea Adunării Generale a

Asociaților societății pârâtei-intimate din data de 6 august 2003 a avut un singur obiectiv pe ordinea de zi, respectiv majorarea capitalului social, aspect

soluționat astfel cum rezultă din conținutul Procesului-verbal de ședință

semnat fără obiecțiuni de către recurent și care cuprinde și hotărârea de

majorare a capitalului social.

La fila 15 dosar fond există act

adițional de modificare a actului constitutiv, cât și procesul verbal al

adunării generale a asociaților care a avut așa cum s-a arătat unic obiectiv,

majorarea capitalului social.

Cum ședința AGA a avut unic obiectiv

justificat s-a apreciat de către instanțele anterioare că nu s-a probat prejudiciul

produs recurentului-reclamant.

De altfel, majorarea capitalului

social s-a făcut urmare unei ședințe AGA legal convocată cu respectarea tuturor

cerințelor prevăzute de Legea nr. 31/1990, neexistând nici un motiv de nulitate

în condițiile date, fapt necontestat de recurentul-reclamant.

Faptul că s-a făcut referire la

calea de atac împotriva încheierii judecătorului delegat de la Registrul Comerțului nu poate fi considerată că s-a dat acesteia autoritate de lucru judecat.

Pe de altă parte justificat nu s-a

reținut lipsa consimțământului asociațiilor în raport de împrejurarea că

procesul verbal al AGA poartă semnăturile asociaților nefiind tăgăduite în

condițiile art. 177 C. proc. civ.

Pe de altă parte nici o dispoziție

din cuprinsul Legii nr. 31/1990 nu impune o condiție de formă a hotărârii AGA

ad

validitatem

, și nici cerința existenței unei hotărârii AGA distinctă de

procesul verbal de ședință.

Neaplicarea dispozițiilor art. 225 C.

proc. civ., nu poate fi luată în considerație, proba cu interogatoriu fiind

administrată corect și coroborată cu celelalte probe administrate, fapt

confirmat de instanța de apel.

De menționat că s-a făcut o grupare

a aspectelor invocate ca argumente comune, nefiind necesar a se răspunde la

amplele motive de recurs care vizează și aspecte de netemeinicie.

În acest sens, așa cum a reținut și

instanța de apel s-a pronunțat constant și Curtea Europeană a Drepturilor

Omului.

Văzând art. 312 C. proc. civ.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul M.S.G. împotriva deciziei comerciale nr. 241 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3

februarie 2011.

Sursă