Decizia nr. 1046/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 9/2015 a Curții de Apel Brașov

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 24 octombrie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 38520/G/II din 3 octombrie 2014 emis de pârâtă. 1.

Prin Sentința nr. 9 din 4 februarie 2015, Curtea de Apel Brașov a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată în sensul anulării Raportului de evaluare nr. 38520/G/II din 3 octombrie 2014 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate. 2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 22 septembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin Încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2017, Completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond la data de 2 martie 2017.

Soluția și considerentele Înaltei Curți, potrivit art. 498 și art. 499 din Noul C. proc. civ. procedura civilă 3.1. Recursul este nefondat, fiind respins potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare. 3.2. Așa cum s-a menționat la pct. 1.2 al prezentei decizii, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantul-recurent. În motivarea soluției adoptate, Curtea de apel a reținut în esență, incidența prevederilor art. 79 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003 și existența conflictului de interese în privința reclamantului care, în calitate de funcționar public - director executiv al Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Brașov - DSVSA Brașov, a semnat documentele enumerate în raportul de evaluare având ca obiect încheierea mai multor contracte de prestări servicii între DSVSA Brașov și SC B. SRL, în cadrul căreia fiica sa C. a deținut calitatea de asociat în perioada respectivă, 11 martie 2011 - 12 ianuarie 2012. 3.3. În recursul formulat, așa cum s-a menționat la pct. 2.1. al prezentei decizii, au fost invocate ca temei legal prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicată. În motivarea căii de atac exercitate, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre nelegală, cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material, în sensul că: - nu a aplicat legea (pe) care trebuia să o aplice; - a aplicat o lege (pe) care nu trebuia să o aplice; - a interpretat în mod eronat legea; - a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. Astfel, recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond a interpretat în mod eronat legea pentru următoarele considerente: Procesul-verbal de deschidere a ofertelor precum și cel de finalizare a procedurii de licitație se semnează de către Președintele comisiei de licitație (evaluare), de membrii comisiei de licitație și de către toți participanții la procedura. Conducătorul unității nu are nici o atribuțiune în acest sens. Aceste aspecte au fost invocate în fața instanței de fond și sunt menționate și în prezentul recurs. În mod greșit instanța de fond a reținut că, conducătorul instituției se încadrează în sintagma prevederilor art. 69 din O.U.G. nr. 34/2006 "persoana implicata în procedura de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor" pentru următorul motiv: niciodată un conducător de unitate nu face parte dintr-o Comisie de Licitație/Evaluare. Comisia de Licitație/Evaluare se desemnează în condițiile legii. Comisia de Licitații/Evaluare este singura în măsură să verifice, să evalueze și să declare ofertele câștigătoare. Președintele Comisiei de Licitație/Evaluare este și responsabilul atribuirii contractului de achiziții. Instanța de fond cenzurând starea de fapt reținută de către Agenția Națională de Integritate sub aspectul nașterii conflictului de interese și al înscrisurilor cu privire la care se retine semnare lor fără a se face dovada ca recurentul este semnatarul acestora, și a faptului ca documentația de atribuire a fost semnată anterior ivirii conflictului de interese, documentele financiar contabile nefiind semnate de acesta, rezultă fără dubiu ca nici în momentul nașterii conflictului de interese și nici ulterior, recurentul nu se afla în situația de a nu respecta regimul juridic al conflictelor de interese. Conflictul de interese presupune producerea unor consecințe în contradicție cu normele legale în vigoare, respectiv un rezultat păgubitor sau o perturbare a bunului mers al activității autorității contractante. În speța de față nu există o astfel de dovadă. Orice norma legala protejează un drept. Sancțiunea apare atunci când dreptul a fost încălcat. Atâta timp cât dreptul protejat nu a suferit nici sancțiunea nu trebuie să intervină. Toate actele la care intimata face referire în raport nu au fost emise și nici semnate de subsemnatul, acestea au fost semnate de către persoanele îndreptățite conform dispozițiilor legale. Nu a avut nicio posibilitate legală de a modifica sau anula raportul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică. În concluzie, a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței, cu consecința admiterii acțiunii și anulării Raportului de evaluare nr. 38520/G/II din 3 octombrie 2014 întocmit de ANI. 3.

Agenția intimată a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor recurentului, susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică. 3.

În cauză este probat și necontestat faptul că recurentul-reclamant, în calitate de director executiv la DSVSA Brașov, a semnat următoarele acte: - documentația de atribuire a Acordului-cadru nr. 6498 din 13 mai 2011 (având ca obiect Servicii de supraveghere, prevenire și control al bolilor la animale și al bolilor transmisibile de la animale la om, de protecție a animalelor și a mediului și Servicii de identificare și înregistrare a animalelor și a mișcării acestora, precum și de corectare a eventualelor erori sau neconformități generate de nerespectarea termenelor de înregistrare sau de greșeli de înregistrare); - Acordul-cadru de servicii nr. 3 - 1 din 8 iunie 2011 (încheiat între DSVAS Brașov și SC B. SRL, având ca obiect achiziția de servicii de supraveghere, prevenire și control al bolilor la animale și al bolilor transmisibile de la animale la om (..) pe teritoriul Circumscripției sanitar-veterinare Sinea Nouă și pe teritoriul Circumscripției sanitar-veterinare Poiana Mărului în sumă totală de 99.770 RON; - Contractul subsecvent de servicii nr. 1/34 din 8 iunie 2011 la Acordul-cadru nr. 34 din 8 iunie 2011 (încheiat între PSV5A Brașov și SC B. SRL, în care sunt evidențiate obligațiile prestatorului); - Actul adițional nr. 1 din 1 septembrie 2011 la Contractul subsecvent de servicii nr. 1/34 din 8 iunie 2011 la Acordul-cadru nr. 34 din 8 iunie 2011 încheiat între DSVSA Brașov și SC B. SRL al cărui obiect constă în modificarea prețului contractului prin majorarea prețului inițial cu suma de 6.834 RON; - Actul adițional nr. 2 din 14 octombrie 2011 la Contractul subsecvent de servicii nr. 1/34 din 8 iunie 2011 la Acordul-cadru nr. 34 din 8 iunie 2011 (încheiat între DSVSA Brașov și SC B. SRL al cărui obiect constă în modificarea prețului contractului inițial cu suma de 1.113 RON) - Actul adițional nr. 3 din 2 decembrie 2011 la Contractul subsecvent de servicii nr. 1/34 din 8 iunie 2011 la Acordul-cadru nr. 34 din 8 iunie 2011 (încheiat între DSASA Brașov și SC B. SRL al cărui obiect constă în modificarea prețului contractului inițial cu suma de 4.750 RON); - ordine de plată, deconturi justificative (prin care a fost achitata contravaloarea serviciilor prestate de SC B. SRL, conform contractelor și actelor adiționale enumerate anterior). Dispozițiile legale incidente în cauză au conținutul următor: „Legea nr. 161 din 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. ART. 70 - Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercita o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative. ART. 71 - Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparență deciziei și supremația interesului public. ART. 79 - (1) Funcționarul public este în conflict de interese dacă se afla în una dintre următoarele situații: a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial; b) participă în cadrul aceleiași comisii, constituite conform legii, cu funcționari publici care au calitatea de soț sau ruda de gradul I; c) interesele sale patrimoniale, ale soțului sau rudelor sale de gradul I pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice. (2) În cazul existentei unui conflict de interese, funcționarul public este obligat să se abțină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii și să-l informeze de îndată pe șeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparțialitate a funcției publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoștință. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1), conducătorul autorității sau instituției publice, la propunerea șefului ierarhic căruia îi este subordonat direct funcționarul public în cauză, va desemna un alt funcționar public, care are aceeași pregătire și nivel de experiență. (4) Încălcarea dispozițiilor alin. (2) poate atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă ori penală, potrivit legii”. 3.

În criticile sale, recurentul-reclamant a susținut că actele la care face referire instanța de fond și raportul de evaluare nu au fost emise și nici semnate de el, deși instanța de fond a reținut în mod expres că reclamantul nu a negat semnarea acordului-cadru, contractului subsecvent și a actelor adiționale, toate acestea fiind ulterioare nașterii conflictului de interese și anterioare încetării cauzei generatoare (data pierderii calității de asociat a fiicei reclamantului). Pe de altă parte, chiar în Ordonanța de clasare din data de 23 noiembrie 2016, dată în Dosarul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a reținut, în mod necontestat că din probele care au fost administrate în cursul urmăririi penale, s-au stabilit următoarele: - prin Ordinul nr. 2935 din 25 noiembrie 2010 suspectul A. a fost numit funcția publică de director executiv în cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Brașov; - la data de 11 martie 2011, fiica suspectului, C., devine asociat al SC B. SRL, cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 33,33%; - la data de 8 iunie 2011 suspectul A., în calitate de director executiv în cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Brașov, a semnat Acordul-cadru de servicii nr. 34 cu SC B. SRL, având ca obiect achiziția de servicii de supraveghere, supraveghere, prevenire și control al bolilor la animale și al bolilor transmisibile de la animale la om pe teritoriul circumscripției Sanitar Veterinare Sinea Nouă și pe teritoriul Circumscripției Sanitar Veterinare Poiana Mărului, suma totală a acordului-cadru fiind de 99.770 RON; în aceea zi, suspectul a semnat și Contractul subsecvent de servicii nr. 1/34 la Acordul-cadru nr. 34 din data de 8 iunie 2011 în care sunt evidențiate obligațiile prestatorului; - suspectul A., în calitate de director executiv în cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Brașov, a semnat Ordonanțele de plată nr. 0524 din 24 august 2011, nr. 0425 din 24 august 20 fi, nr. 0660 din 30 septembrie 2011, nr. 0682 din 3 octombrie 2011, nr. 0678 din 3 octombrie 2011 și nr. 0619 din data de 28 octombrie 2011 prin care s-a dispus plata contravalorii facturilor emise de: B. SRL în baza Contractului nr. 34 din data 8 iunie 2011; - la data de 7 februarie 2012 Adunarea Generală a Asociaților a SC B. SRL a hotărât repartizarea profitului net realizat în activitatea economico-financiară a anului 2011 astfel: profit net total - 42.482 RON, profit nerepartizat - 42 362 RON - la data de 22 martie 2013 Adunarea Generală a Asociaților a SC B. SRL a hotărât nerepartizarea profitului în valoare de 53.571 RON până la următoarea ședință; - prin contractul de cesiune de părți sociale și act adițional din data de 14 decembrie 2011, asociații SC B. SRL - D., E. și C. au hotărât modificarea Actului constitutiv după cum urmează: numita C., în calitate de cedent, a cedat toate cele 20 de părți sociale, a câte 10 RON fiecare, în valoare totală de 200 RON, pe care le deținea la societate, cesionarului asociat E.; cesiunea s-a făcut liberă de sarcini și procese, prin vânzare la valoarea nominală a celor 20 de părți sociale, adică 200 RON, prețul fiind achitat anterior; urmare a acestei cesiuni, C. pierde calitatea de asociat al societății dar rămâne în continuare răspunzătoare fată de terți pentru obligațiile contractate de societate până la această dată; totodată, desocotirea părților sociale fiind efectuată, cedenta C. a declarat că nu mai are nicio pretenție și nicio îndatorire fată de societate. De altfel, în fața instanței de fond, în cauză, nu s-a efectuat/nu s-a cerut efectuarea unei expertize judiciare a scrisului/semnăturii de pe actele respective. Recurentul-reclamant a mai susținut, cu alte cuvinte, că în cauză nu a fost probată existența unui conflict de interese, din moment ce conflictul de interese presupune producerea unor consecințe păgubitoare sau a unei/unor perturbări în activitatea autorității contractante, susțineri apreciate de instanța de recurs ca fiind lipsite de temei legal. Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 301 alin. (1) C. pen., infracțiunea de conflict de interese are ca cerință obținerea unui folos patrimonial pentru sine sau pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv, ceea ce ar presupune, pe de altă parte și producerea unei pagube, însă în cauza de față este vorba de conflictul de interese de natură administrativă, iar nu de conflictul de interese de natură penală. În opinia instanței de recurs, din interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor generale ale Legii nr. 161/2003, rezultă că reglementarea și sancționarea conflictului de interese de natură administrativă a avut/are ca scop prevenirea și evitarea situațiilor/situației în care o persoană ce exercită o funcție publică să aibă un interes personal de natură patrimonială care ar fi de natură să influențeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor legale. Altfel spus, instanța de recurs a constatat că, în cauza de față, nici Agenția și nici instanța de fond nu erau datoare să justifice/probeze producerea „unui rezultat păgubitor sau o perturbare a bunului mers al activității autorității contractante”, adică a DSVSA Brașov, unde recurentul-reclamant a deținut/deținea funcția publică de conducere de director executiv. Totodată, recurentul-reclamant a mai susținut că (instanța de fond a ignorat faptul că) nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu/nu s-a probat încălcarea atribuțiilor de serviciu, susținere care este lipsită de temei legal, din moment ce potrivit art. 49 din Legea nr. 188/1999, una dintre obligațiile esențiale ale tuturor funcționarilor publici constă în respectarea întocmai a regimului juridic al incompatibilităților și conflictului de interese, stabilite potrivit legii. Pe de altă parte, recurentul-reclamant a mai susținut că în cauză (instanța de fond a ignorat faptul că) nu s-a probat faptul că el sau/și fiica lui ar „fi beneficiat de avantaje patrimoniale din perspectiva sumelor de bani încasate de către SC B. SRL”. Din considerentele sentinței recurate rezultă că judecătorul fondului s-a referit în mod expres la acest aspect, reținând că, chiar dacă din înscrisul/documentul trimis de SC B. SRL ar rezulta că fiica reclamantului nu ar fi beneficiat de drepturi bănești de la societate, interesul patrimonial există/a existat prin faptul că aceasta avea o cotă de 33,34% pierderi și beneficii în cadrul societății la care era asociat. Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, nu se cere condiția existenței unui avantaj patrimonial, fiind suficientă existența unui/unor interes/interese patrimoniale, legiuitorul făcând, în mod implicit, distincție între un avantaj patrimonial concretizat imediat și un interes patrimonial care s-ar putea materializa într-un avantaj patrimonial concret în raport cu circumstanțele/parametrii activității unei societăți - SC B. SRL. Astfel fiind, în raport cu cele/considerentele expuse mai sus, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, soluția instanței de fond și actul administrativ atacat sunt legale și temeinice, recursul fiind respins ca nefondat.