ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3694/2020

Ședința publică din data de 22 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. x/2017 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea raportului de evaluare fără număr și fără dată, încheiat în anul 2017 de către pârâtă prin care au fost identificate elemente în sensul conflictului de interese și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 188 din 29 noiembrie 2017, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională e Integritate și, pe cale de consecință, a anulat raportul de evaluare nr. x/15.06.2017 emis de pârâtă.

Pârâta Agenția Națională de Integritate a promovat recurs împotriva sentinței nr. 188 din 29 noiembrie 2017 a Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 493 C. proc. civ., invocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispozițiile art. 493 C. proc. civ.

Însă, prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 19 noiembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 18 martie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursurilor prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) – (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Referitor la proiectele de hotărâre Consiliul Local al comunei Vama Buzăului inițiate de intimat s-a criticat soluția instanței de fond întrucât proiectele de hotărâre reprezintă operațiuni tehnico-administrative ce stau la baza emiterii actului administrativ reprezentat de hotărârea Consiliului Local, scopul inițierii acestora fiind producerea de efecte juridice în sensul dezbaterii și adoptării hotărârii consiliului local.

Primarul A. a inițiat, semnat și aprobat cele două proiecte de hotărâri menționate mai sus în vederea constituirii Asociației "B. și a atribuirii acesteia, în mod direct, prin concesiune a unor suprafețe de pajiști aflate în proprietatea privată a Comunei Vama Buzăului și în administrarea Consiliului Local al comunei Vama Buzăului, având deci posibilitatea să anticipeze încă din anul 2010 și. respectiv 2012 că o astfel de decizie a autorității din care face parte ar putea crea un beneficiu sau un dezavantaj pentru asociația din care face parte, asigurându-se astfel că nu vor exista impedimente care să pericliteze ulterior încheierea contractului de concesiune.

Prin urmare, procedând în acest fel, primarul A. a creat premisele încheierii, în mod favorabil, pentru Asociația "B." din care făcea parte (calitatea de membru fondator în perioada 23.06.2010-28.06.2013 si funcția de președinte al Consiliului Director în perioada 23.06.2010 - 28.06.2013) a contractului de concesiune nr. x/18.04.2012. și care a generat apariția situației de conflict de interese prevăzută de art. 70. art. 71 și art. 76 din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare coroborate cu art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004 cu modificările si completările ulterioare.

S-a mai afirmat că instanța de fond a pronunțat soluția cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 70, art-71 și art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004 cu modificările și completările ulterioare, întrucât legiuitorul, prin dispozițiile acestor articole de lege, nu distinge cu privire la faptul că interesul personal trebuie, în mod obligatoriu, să fi fost materializat.

Rolul reglementării conflictului de interese este acela de a preveni situațiile în care funcționarii publici, aleșii locali sau demnitarii ar sluji interesul personal datorită existenței unei împrejurări care le-ar aduce acestora, soției, rudelor, prietenilor sau asociaților un anumit avantaj.

Avantajul patrimonial, chiar si eventual sau viitor fiind, se circumscrie sintagmei de interes personal.

Conflictul de interese, ca instituție juridică, atât administrativă cât și penală, are în vedere modul în care o persoană își exercită atribuțiile pe care le deține, în temeiul unei funcții/calități pe care o deține, relativ la eventuala creare a unui context favorabil, a unui beneficiu ori a unui avantaj, pentru sine sau pentru o serie de alte persoane, sau asociații cu care dezvoltă diferite relații.

Prin semnarea contractului de concesiune nr. x/18.04.2012, încheiat între Primăria comunei Vama Buzăului, reprezentată prin primar A., în calitate de concedent și Asociația "B.", în calitate de concesionar (asociație în cadrul căreia persoana evaluată a deținut, la data semnării contractului, funcția de președinte al Consiliului Director (perioada 23.06.2010 -28.06.2013) acesta nu a manifestat o atitudine neutră, imparțială și obiectivă fața de interesele asociației din care făcea parte.

Analiza recursului trebuie să pornească de la înțelegerea în ansamblu a noțiunii de conflict de interese, nu doar raportat la Legea nr. 161/2004 – art. 70,71,76 ci și la Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali – art. 75.

Este de aceea de analizat atitudinea unei persoane deținând funcții publice nu în abstract ori decalând fiecare act material în parte, ci în ansamblul acestora.

Este astfel de subliniat faptul că prin HCL 26/12.02.2014 s-a îndreptat eroarea materială strecurată în HCL 17/17.02.2012 în sensul consemnării împrejurării adevărate că cel ce a inițiat proiectul de hotărâre este viceprimarul comunei.

Susținerea intimatei este că cel din urmă act nu a fost contestat.

Însă la fel de bine și despre prima HCL nr. 17/17.02.2012 se poate afirma același lucru, trecând de controlul de legalitate al Instituției Prefectului.

Cum alegerile locale din vara anului 2012 au dus evident la alte configurații în consiliile locale apare fără îndoială adoptarea hotărârii CL din anul 2014 ca fiind pro cauza.

În aceste condiții raportat la ambele hotărâri ale consiliului local deși și analiza primei dintre acestea era suficient de relevantă, inițierea acestora, ca actobligatoriu în procedura adoptării lor, ca acte normative în sens larg și nu cum greșit a reținut instanța de fond, vădesc pe un fir logic, operațiuni cu un interes/folos neechivoc.

Avantajul astfel creat nu se impune a fi existat la data întocmirii actelor ci el putea fi potențial, ulterior dar prognozabil

Cât privește semnarea (încheierea)contractului de concesiune nr. x/18.04.2012 aceasta sarcină putea fi delicată de către intimat nefăcând acest lucru câtă vreme la acea dată deținea și funcția de președinte al Comitetului Director (aspect necontestat) ce vădește încălcarea regimului juridic al conflictului de interese prevăzut de art. 70,71 și 76 din Legea nr. 161/2003.

Chiar și singură această semnătură vădește existența indubitabilă a conflictului de interese cele reținute de către instanța de fond precum că "Curtea constată că nu a fost identificat folosul material produs reclamantului prin încheierea acestui act" raportându-se exclusiv la retragerea din calitatea de membru al Asociației, nu și la cea de Președinte al Comitetului Director neputând fi admise în urma analizei.

Simpla motivare precum că funcția de Președinte Comitet Director nu era remunerată nu exclude potențialele foloase ale reclamantului, însă legea, în speță art. 70,71 din Legea nr. 161/2003 nu impune o astfel de condiție pentru existența conflictului de interese.

În aceste condiții cele reținute prin Raportul de evaluare nr. x/15.06.2017 emis de recurentă sunt reale și temeinice.

Având în vedere că motivele invocate se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul și în baza dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va casa sentința, respingând acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 188 din 29 noiembrie 2017 a Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 iulie 2020.