ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 764/2023

Ședința publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 25.11.2020, sub dosar nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea raportului de evaluare nr. x/04.11.2020, ca fiind netemeinic și nelegal.

2.1. Prin încheierea de ședință din 31 martie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosar și a respins proba testimonială cu doi martori și proba cu înscrisuri suplimentare solicitate de reclamantă, apreciind că nu sunt utile soluționării cauzei; totodată a amânat pronunțarea asupra cauzei.

2.2. Prin sentința nr. 36 din 14.04.2021, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii de ședință din 31 martie 2021 și a sentinței nr. 36 din 14.04.2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea încheierii și a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar, casarea sentinței și, în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată și anularea raportului de evaluare nr. x/04.11.2020.

Printr-un prim motiv de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a criticat încheierea de ședință din 31 martie 2021 pentru încălcarea regulilor de procedură sub aspectul modului de administrare a probelor.

În esență, recurenta a susținut că prima instanță a respins proba testimonială reținând că nu este utilă și pertinentă soluționării cauzei, deși depozițiile celor doi martori veneau în completarea celor consemnate în procesele-verbale de ședință din 30.08.2017 și 30.09.2019, fiind singura probă care puteau ajuta la lămurirea completă a cauzei.

În opinia recurentei, în lipsa depozițiilor martorilor instanța nu putea să verifice dincolo de orice dubiu înscrisurile aflate la dosar, astfel că proba era necesară, utilă și pertinentă soluționării cauzei.

Refuzându-i-se administrarea acestei probe a fost privată de posibilitatea de a demostra cum s-a anunțat public abținerea sa de la vot, care erau relațiile dintre reclamantă și ceilalți consilieri și cum s-au derulat discuțiile, respectiv de a combate apărările intimatei din întâmpinare.

Prin cel de al doilea motiv de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a criticat sentința recurată pentru aplicarea greșită a prevederilor art. 8, art. 13, art. 20 și art. 21 din Legea nr. 176/2010 cu referire la întocmirea raportului de evaluare și procedura de informare a persoanei evaluate, respectiv a prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 și art. 228 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 57/2009 privind Codul administrativ în ceea ce privește situația de conflict de interese reținută în cauză, reluând argumentația de la fondul cauzei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual motivelor de casare invocate.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate înscrisuri noi.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând încheierea și sentința atacate în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate prin recurs și cu apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, nefiind identificate elemente care să atragă incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Prin raportul de evaluare x/04.11.2020, supus controlului instanței de contencios administrativ pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Agenția Națională de Integritate a constatat că reclamanta A. s-a aflat în situația de conflict de interese, deoarece în calitate de consilier local a participat la deliberarea și adoptarea Hotărârii de Consiliu Local al Orașului Ghimbav nr. 104/30.08.2017, prin care s-a aprobat încheierea între UAT oraș Ghimbav, în calitate de instituție finanțatoare și B., reprezentată de președinte C., soțul persoanei evaluate, Contractul nr. x/28.11.2017 privind finanțarea acțiunilor/activităților din cadrul programului "Sportul de performanță și Sportul pentru toți" de drept privat înființat pe raza UAT Oraș Ghimbav în anul 2017 în valoare de 100.000 RON; de asemenea, reclamanta a participat la adoptarea Hotărârilor de Consiliu Local al Orașului Ghimbav nr. 54/29.03.2018, nr. 125/17.09.2018, nr. 72/07.06.2019, nr. 118/03.09.2019 și nr. 130/25.09.2019, privind aprobarea Programului anual pentru acordarea de finanțări nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități nonprofit de interes general, cât și la aprobarea unui contract de finanțare cu B. în valoare de 170.000 RON, fiind încălcate dispozițiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 coroborat cu art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 precum și art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004, respectiv art. 228 din O.U.G. nr. 57/2019.

Soluția instanței de fond, de respingere a acțiunii, este însușită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente situației de fapt.

Reevaluând ansamblul probator din cauză pentru a răspunde criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Criticile de nelegalitate formulate de recurentă sunt structurate pe două paliere: cu privire la încheierea de amânare a pronunțării din 31.03.2021 se invocă încălcarea unor nereguli procedurale, constând în modul de administrare a probelor, de unde recurenta deduce că instanța de judecată nu a urmărit stabilirea adevărului judiciar, având drept consecință încălcarea dreptului la apărare, iar cu privire la sentință, se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale ce reglementează procedura de informare și întocmire a raportului de evaluare și conflictul de interese privind aleșii locali.

Criticile îndreptate împotriva încheierii din 31.03.2021, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt nefondate, întrucât posibilitatea instanței de judecată de a cenzura probele solicitate de părți nu se circumscrie dreptului la apărare al părților.

În planul probațiunii judiciare, chestiune lăsată de lege în atributul instanțelor de fond, aceasta are o marjă de apreciere asupra utilității probelor, adică a aptitudinii acestora de a duce în mod direct sau implicit la soluționarea litigiului, conform art. 255 alin. (1) C. proc. civ., în exercitarea rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului statornicit prin art. 22 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că nu sunt încălcate aceste norme de procedură în cazul în care instanța de fond a pus în discuție proba testimonială și deliberând asupra admisibilității și aptitudinii acesteia de a duce la soluționarea procesului a hotărât respingerea justificată a probei, prin considerente adecvate în care se arată că proba solicitată nu are utilitate în planul cercetării judecătorești.

În speță, raționamentul judecătorului fondului care a respins prin încheierea din 31.03.2021 proba testimonială ca nefiind pertinentă și utilă soluționării cauzei este justificat, întrucât în ceea ce privește martorul D., teza probatorie se referea la pretinsele relații de dușmănie dintre recurentă și ceilalți consilieri locali, aspecte care nu au nicio legătură cu soluționarea cauzei ce are ca obiect situația de conflict de interese în care s-a aflat recurenta.

Recurenta avea obligația de a respecta dispozițiile art. 75 și 77 din Legea nr. 393/2004 și cele ale art. 228 din Codul administrativ, respectiv de a anunța interesul personal în problema supusă dezbaterii și de a se abține de la vot, anunțarea interesului personal și abținerea de la vot consemnându-se în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței.

Or, nerespectarea acestor dispoziții legale nu are legătură cu relațiile dintre consilierii locali astfel că este evidentă lipsa de pertinență și utilitate a probei testimoniale propusă de recurentă.

Cât privește martorul E., teza probatorie se referea la aspecte din ședința din data de 03.09.2019 a Consiliului Local Ghimbav. Or, în condițiile în care la dosarul cauzei se regăsește procesul-verbal de ședință de la acea dată, iar recurenta nu a contestat faptul că s-ar fi omis consemnarea absenței sale de la vot, în mod corect instanța de fond a respins proba cu acest martor.

De altfel, în cadrul probei cu înscrisuri nu s-a depus niciun alt document din care să reiasă că recurenta a anunțat la începutul dezbaterilor interesul pe care îl avea în problema supusă dezbaterilor sau că ar fi părăsit sala înainte de începerea dezbaterilor.

Prin urmare, respingerea probei testimoniale a fost dispusă în condiții de legalitate, prima instanță respectând dispozițiile art. 22 din C. proc. civ. și principiul dreptului la apărare, nefiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Referitor la criticile aduse sentinței nr. 36/14.04.2021 din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., incident când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", Înalta Curte reamintește, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește, așa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În speță, ansamblul criticilor aduse sentinței recurate subsumate de recurentă motivului de casare menționat reprezintă o reluare aproape in integrum a celor invocate prin cererea de chemare în judecată, drept critici de nelegalitate a actului administrativ contestat, fără a fi prezentate aspecte concludente care să susțină ipoteza interpretării sau aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente de către instanța de fond, de natură să atragă nelegalitatea hotărârii pronunțate.

O primă chestiune supusă controlului de legalitate vizează nulitatea raportului de evaluare pentru încălcarea procedurii de informare.

În concret, recurenta susține că instanța de fond a reținut în mod greșit că autoritatea de integritate nu a solicitat date și informații nepublice până la momentul informării persoanei evaluate, ci ulterior, prin adresa x/27.09.2019, fără să verifice succesiunea operațiunilor administrative consemnate în raportul de evaluare și să analize chestiunea sesizată de reclamantă relativ la mențiunile inspectorului de integritate privind datele obținute în luna februarie 2019, anterior adresării invitației de către ANI în luna septembrie 2020.

Critica este nefondată, întrucât instanța de fond a analizat procedura de evaluare și a identificat justificarea legală a fiecărei etape/operațiuni administrative, nerezultând neregularități de natură să atragă nulitatea efectuării procedurii de evaluare, cu repercusiuni asupra legalității raportului de evaluare emis la finalul acesteia.

Faptul că în cuprinsul raportului de evaluare s-a menționat greșit că persoana evaluată a fost informată în legătură cu declanșarea evaluării respectării regimului juridic al conflictelor de interese prin adresa nr. x/27.02.2019, numărul corect al informării fiind x, nu reprezintă decât o eroare materială de tehnoredactare, așa cum rezultă de altfel din actele de la dosar.

Astfel, prima informare a persoanei evaluate a avut loc cu adresa nr. x/17.09.2019, în cuprinsul căreia se menționează că "în lucrarea înregistrată cu nr. x din 17.09.2019, s-a declanșat procedura de evaluare a respectării regimului juridic al conflictelor de interese, pe perioada exercitării funcției/demnității publice", precizându-se, totodată că: " În temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, inspectorul de integritate va proceda la solicitarea de date care nu sunt publice (…) de la instituțiile și autoritățile publice, precum și de la alte persoane juridice de drept public sau privat sau personae fizice, urmând ca în situația în care din activitățile de evaluare vor rezulta elemente în sensul existenței unui conflict de interese, în temeiul dispozițiilor art. 20 din același act normativ, să vă trimitem o nouă informare. " Confirmare de primire care a fost semnată de recurenta- reclamantă la 20.09.2019 .

Toate datele și informațiile au fost solicitate de la autoritățile și instituțiile publice sau persoane de drept privat, ulterior acestei date, respectiv: prin adresa x/27.09.2019 s-a solicitat Primăriei Orașului Ghimbav înscrisuri relevante; prin adresa x/27.09.2019 s-a solicitat Judecătoriei Brașov copia documentelor aflate în dosarul de constituire a B.; prin adresa x/27.09.2019 s-a solicitat Oficiului Național al Registrului Comerțului date și informații privind calitățile și funcțiile pe care le-au deținut sau le dețin A. și C. în societăți comerciale, iar prin adresa x/27.09.2019 Serviciului Fiscal Orășenesc Codlea, veniturile nete încasate începând cu anul 2016 de către cei doi soți și copiile declarațiilor fiscale pentru aceeași perioadă.

La data de 04.10.2019, a fost înregistrată o nouă sesizare transmisă de o persoană juridică, având același obiect, respectiv încălcarea regimului juridic al conflictului de interese și înregistrată sub nr. x/S/lI/04.10.2019, recurenta-reclamantă fiind informată cu adresa nr. x/07.10.2019 (semnată de primire la data de 14.10.2019 - f.133 vol I dosar fond).

Prin referatul nr. x/07.10.2019 s-a dispus conexarea lucrării nr. x/17.09.2019 la lucrarea nr. x/04.10.2019, operațiune ce se circumscrie procedurilor administrative permise de art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 176/2010.

Totodată, cu adresa nr. x/11.09.2020 (semnată de primire la data de 18.09.2020), recurenta -reclamantă a fost informată cu privire la identificarea elementelor conflictului de interese, generat de participarea la deliberarea și adoptarea HCL Ghimbav nr. 104/30.08.2017, nr. 54/29.03.2018, nr. 125/17.09.2018 și nr. 72/07.06.2019, pentru care sunt incidente dispozițiile art. 46 din Legea nr. 215/2001 și art. 75 din Legea nr. 393/2004, precum și a HCL nr. 118/03.09.2019 și nr. 130/25.09.2019, pentru care sunt incidente dispozițiile art. 70 din Legea 161/2003 coroborat cu art. 228 din O.U.G. nr. 57/2019.

Prin aceeași adresă, recurenta -reclamantă a fost invitată la sediul ANI pentru a prezenta un punct de vedere și probe în apărare, aceasta comunicând în scris punctul de vedere, înregistrat la pârâtă sub nr. x/06.10.2020.

În aceste condiții nu poate fi primită critica recurentei în sensul că au fost solicitate date și informații cu caracter nepublic mai înainte ca persoana evaluată să fie informată și invitată, procedura de informare fiind îndeplinită de către inspectorul de integritate, cu respectarea tuturor etapelor și procedurilor activității de evaluare, așa cum sunt acestea prevăzute de Legea nr. 176/2010, aspect reținut în mod corect de instanța de fond.

Prin cererea de recurs se reia critica privind motivarea neadecvată a raportului de evaluare, care în opinia recurentei nu conține decât o înșiruire de acte normative.

Contrar acestor alegații, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului, reține că raportul de evaluare conține fundamentarea în fapt și în drept necesară pentru satisfacerea exigențelor de motivare a unui act administrativ, fiind apt de a face obiectul contestării și examinării de către instanța de contencios administrativ.

Înalta Curte nu poate reține nici că instanța ar fi făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 75 lit. a), art. 77 din Legea nr. 393/2004 și art. 228 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 57/2009 privind Codul administrativ în ceea ce privește situația de conflict de interese reținută în cauză.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003: "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care « revin potrivit Constituției și altor acte normative"

La baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice stau principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și al supremației interesului public, instituite prin art. 71.

Art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevede că: " Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local".

Aceste prevederi legale se coroborează cu cele cuprinse în Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, care prevede la art. 75 lit. a) că "aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv." și la art. 77 "(1) Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. (3) Anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței. (...)"

Conform art. 228 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ din 03.07.2019, dispoziții legale în vigoare pentru perioada supusă evaluării: "Alesul local aflat în conflict de interese în condițiile prevăzute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, are obligația să se abțină de la emiterea sau participarea la emiterea ori adoptarea actului administrativ, de la încheierea sau participarea la încheierea actului juridic respectiv, care ar putea produce un folos material pentru sine sau pentru: a)soț, soție sau rude ori afini până la gradul al IV -lea inclusiv.".

În analiza sa, instanța de fond a pornit de la o premisă corectă, respectiv conduita alesului local de a nu anunța la începutul ședinței, respectiv a dezbaterilor, interesul personal pe care îl avea în problema supusă dezbaterilor, respectiv prin participarea la adoptarea unui număr de cinci hotărâri de consiliu local, prin care s-a aprobat finanțarea unor cluburi de drept privat cu sume din fonduri nerambursabile, printre care se afla și B. la care soțul său avea calitatea de președinte, reținând în mod temeinic și legal existența conflictului de interese în care s-a aflat recurenta.

Contrar susținerilor recurentei, judecătorul fondului a reținut în mod corect că Hotărârile Consiliului Local al Orașului Ghimbav nr. 104/30.08.2017, nr. 54/29.03.2018, nr. 125/17.09.2018 și nr. 72/07.06.2019 sunt acte administrative individuale, întrucât acestea au sferă de aplicabilitate restrânsă la un număr determinat de persoane, expres prevăzute în cuprinsul actelor, și anume "cluburile sportive de drept privat înființate pe raza UAT Ghimbav", deci inclusiv B..

Chiar dacă s-ar adopta definiția doctrinară a actului administrativ normativ propusă de recurent în cuprinsul motivelor de casare, este evident că hotărârile autorității locale menționate nu pot fi considerate acte administrative normative, întrucât acestea se referă la bunuri individual determinate, deci nu sunt formulate în abstract și, în mod evident, nu se aplică unui număr nedeterminat de persoane, ci doar persoanelor interesate.

În ceea ce privește Hotărârea Consiliului Local nr. 104/2019, faptul că recurenta-reclamantă s-a abținut de la vot nu este de natură să o exonereze de la răspunderea privind săvârșirea faptei de conflict de interese, întrucât și abținerea este o formă de exprimare a votului, astfel încât, prin neîndeplinirea obligației de a-și anunța interesul, este îndeplinită ipotezei normei legale, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Neparticiparea la deliberarea și adoptarea hotărârilor de consiliu local implică părăsirea sălii de ședință, întrucât deliberarea, în cazul organelor colegiale, atrage discutarea tuturor aspectelor care necesită clarificări, prezentarea argumentelor/și a contra argumentelor urmate de dezbateri asupra acestora și finalizate prin vot.

Derularea acestui proces trebuie realizată în lipsa consilierului interesat pentru a nu influența în niciun fel deliberarea celorlalți consilieri asupra problemei în discuție.

Or, recurenta a participat efectiv la deliberarea și adoptarea H.C.L nr. 104/30.08.2017, fiind chiar președintele de ședință, calitate în care a și semnat respectivul proces-verbal care nu cuprinde nicio altă mențiune referitoare la anunțarea interesului decât " (..) 1 abținere A.".

Înalta Curte nu poate reține interpretarea dată de către recurentă "interesului personal", prin raportare la natura juridică a asociațiilor sportive, în condițiile în care, la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice stau principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și al supremației interesului public, instituite prin art. 71 din Legea nr. Legea nr. 161/2003.

Conform principiilor enunțate de acest act normativ, persoanele care dețin funcții publice și demnități publice sunt obligate să manifeste o atitudine neutră, imparțială si obiectivă față de interesele lor de orice natură, acestor persoane fiindu-le interzis să abuzeze în orice fel de pozițiile pe care le dețin si să obțină anumite beneficii pentru ei, rude sau alte persoane în considerarea funcției lor.

Contrar susținerilor recurentei, pentru existența interesului personal și implicit a conflictului de interese în cazul aleșilor locali nu este obligatoriu ca alesul local să realizeze un beneficiu material pentru sine, întrucât interesul personal există și în situația în care alesul local are posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv, potrivit art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Legiuitorul a stabilit că există conflict de interese, nu numai dacă este dovedită exercitarea unei influențe sau lipsă de obiectivitate, ci prin simplul fapt că în calitatea sa, recurenta ar fi aptă să influențeze activitatea instituției inclusiv în favoarea unei alte persoane fizice sau juridice.

Or, recurenta, în calitatea sa de consilier local, a participat și a votat " pentru" respectivele hotărâri de consiliu local deși acestea se refereau și la B., reprezentată de președinte C., soțul recurentei.

Ulterior, a fost încheiat Contractul nr. x/28.11.2017 privind finanțarea acțiunilor/activităților din cadrul programului "Sportul de performanță și Sportul pentru toți" de drept privat înființat pe raza UAT Oraș Ghimbav în anul 2017, în valoare de 100.000 RON.

De asemenea, recurenta a participat și a votat H.C.L. nr. 54/29.03.2018, nr. 125/17.09.2018, nr. 72/07.06.2019, nr. 118/03.09.2019 și nr. 130/25.09.2019, privind aprobarea Programului anual propriu pentru acordarea de finanțări nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități nonprofit de interes general, respectiv privind aprobarea unui contract de finanțare cu B., în valoare de 170.000 RON, deși cunoștea faptul că soțul său exercită funcția de președinte la această persoană juridică.

Pentru existența conflictului de interese nu are nicio relevanță faptul că votul recurentei nu a fost decisiv în adoptarea hotărârilor respective în condițiile în care aceasta avea obligația legală de a respecta dispozițiile art. 77 din Legea nr. 393/2004, respectiv să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl are în problema respectivă, anunțarea interesului personal și abținerea de la vot urmând să se consemneze în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței.

Legiuitorul nu distinge după cum este obținut folosul material de către persoana evaluată, simpla posibilitate ca respectivele hotărâri de consiliu local să fie adoptate fără existența unor garanții de obiectivitate și imparțialitate din partea consilierului local care votează, generează încălcarea regimului juridic al conflictului de interese.

Prin voturile acordate în calitate de consilier local al Orașului Ghimbav, recurenta a contribuit direct și nemijlocit la alocarea unor sume de bani către B., al cărui președinte era soțul său, având astfel un interes personal în problema suspusă dezbaterii.

Susținerile recurentei referitoare la pretinsa demisie a soțului din funcția de președinte al B. la data de 02.09.2019 au fost în mod corect înlăturate de instanța de fond, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că demisia s-a realizat anterior participării recurentei la adoptarea HCL nr. 118/03.09.2019.

Astfel, Hotărârea adunării generale a B. din 03.09.2019 nu a primit dată certă în condițiile C. civ. prin înregistrarea la o autoritate publică sau în altă manieră, Judecătoria Brașov consfințind această modificare adusă actului constitutiv al Asociație prin încheierea din 26.09.2019, cererea fiind înregistrată pe rolul judecătoriei și primind dată certă doar la data de 05.09.2019.

De asemenea, trebuie avute în vedere și susținerile personale ale soțului recurentei care și-a declinat calitatea de președinte al asociației în ședința de consiliu local din 03.09.2019.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentințelor recurate.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legale și temeinice încheierea și sentința recurate, urmând să respingă recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 31.03.2021 și a sentinței nr. 36 din 14.04.2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.