Decizia nr. 3762/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire împotriva sentinței nr. 188/2017 a Curții de Apel Brașov

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/15.06.2017, emis de către intimată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 188 din 29 noiembrie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat raportul de evaluare nr. x/15.06.2017 emis de pârâtă.

Cererea de recurs și soluția instanței de recurs Pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat recurs împotriva sentinței nr. 188 din 29 noiembrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prin decizia nr. 3694 din 22 iulie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 188 din 29 noiembrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal; a casat sentința atacată și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată. În esență, instanța de recurs a apreciat că cele reținute prin Raportul de evaluare nr. x/15.06.2017 emis de recurentă sunt reale și temeinice.

Cererea de revizuire formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 3694 din 22 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire intimatul-reclamant A., solicitând admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii recursului, cu cheltuieli de judecată. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În motivarea cererii de revizuire arată că instanța de recurs a reținut existența unui conflict de interese prin prisma împrejurării că revizuentul, la data semnării contractului de concesiune nr. x/18.04.2012 avea atât calitatea de reprezentant al Comunei Vama Buzăului, cât și pe aceea de Președinte al B.. Arată că din Raportul de activitate pentru anul 2013 al Asociației, aprobat prin Hotărârea nr. 1/27.04.2014 reiese că de la înființarea Asociației și până la data de 04.08.2013, funcția de Președinte al Consiliului Director a fost deținută de Primarul Comunei Vama Buzăului, astfel încât la data semnării contractului de concesiune, acesta avea doar calitatea de reprezentant al comunei Vama Buzăului, iar funcția de Președinte al Asociației era ocupată de acesta doar în calitate de reprezentant al membrului fondator, Comuna Vama Buzăului, și nu în calitate de persoană fizică. Consideră că în speță sunt îndeplinite condițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât: revizuirea vizează o hotărâre pronunțată asupra fondului cauzei, a fost invocat un înscris nou, cu caracter determinant, ce nu a putut fi prezentat până la momentul pronunțării deciziei supuse revizuirii. Astfel, decizia a cărei revizuire se solicită este o hotărâre definitivă pronunțată asupra fondului cauzei, prin care s-a analizat existența conflictului de interese din speță. Susține că înscrisul nou stabilește o altă situație decât cea reținută de instanța de recurs; că acesta constă în Raportul de activitate al Asociației "B." pentru anul 2013, adoptat prin Hotărârea Asociației nr. 1/27.04.2014, ce a fost descoperit ulterior, fiind depus de către Asociație în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Brașov și care nu a făcut obiectul cercetării judecătorești din dosarul nr. x/2017, întrucât Asociația nu a avut calitatea de parte în acel dosar. De asemenea, susține că de existența acestui înscris avea cunoștință doar B., din care revizuentul nu mai face parte din data de 28.06.2013, iar acest înscris dovedește faptul că la momentul încheierii contractului de concesiune, revizuentul avea în cadrul Asociației doar calitatea de reprezentant al Comunei Vama Buzăului, iar funcția de Președinte o ocupa în această calitate. În ceea ce privește caracterul deteminant al înscrisului nou, arată că acesta vizează ipoteza în care dacă înscrisul ar fi fost cunoscut la data pronunțării hotărârii atacate, ar fi putut conduce la o altă soluție. Consideră că înscrisul invocat are acest caracter, întrucât la data semnării contractului de concesiune, avea doar calitatea de reprezentant al comunei Vama Buzăului, iar funcția de Președinte al Asociației era ocupată de revizuent, însă în calitate de reprezentant al membrului fondator Comuna Vama Buzăului, și nu în calitate de persoană fizică. Prin urmare, consideră că nu poate exista conflict de interese între calitățile de Primar al Comunei și de reprezentant al Comunei. Referitor la imposibilitatea de prezentare a înscrisului, arată că acesta a fost depus de către B. în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Brașov, având ca obiect anularea actelor ce au legătură cu conflictul de interese constatat în dosarul nr. x/2017, înscrisul fiind depus pentru termenul de judecată din data de 15.11.2021. Revizuentul precizează că nu avea cunoștință de existența înscrisului, întrucât nu mai are nicio calitate în cadrul Asociației încă din data de 28.06.2013, iar pe de altă parte, înscrisul nu putea fi depus în dosarul nr. x/2017, întrucât Asociația nu avea calitatea de parte în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea atacată.

Apărările intimatei Intimata Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, prin care invocă excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pentru motivul că înscrisul evocat nu prezintă relevanță în ceea ce privește soluționarea fondului pricinii. Mai arată că situația de conflict de interese a fost reținută în raport cu calitatea de Președinte al Comitetului Director al Asociației, astfel că înscrisul nu poate să înlăture conflictul de interese, ci revizuirea urmărește rejudecarea cauzei, reaprecierea probelor și reinterpretarea dispozițiilor legale aplicabile. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, în speță nefiind îndeplinite condițiile prevăzute în art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Conform art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.: "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:[…] 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților." Cu referire la acest caz de revizuire, este necesar să fie îndeplinite cel puțin patru condiții: înscrisul să fie descoperit după darea hotărârii, dar să fi fost întocmit anterior pronunțării hotărârii, să fi fost reținut de partea potrivnică și să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Înscrisul invocat de către revizuent prin cererea de revizuire ca fiind nou constă în Raportul de activitate al B. pentru anul 2013, aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 27.04.2014 a Asociației. Înalta Curte constată, însă, că înscrisul doveditor invocat de către revizuent nu îndeplinește aceste condiții. Astfel, Raportul de activitate al B. pentru anul 2013, aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 27.04.2014 a Asociației nu îndeplinește condiția să fi fost reținut de partea potrivnică și să nu putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Potrivit Hotărârii nr. 17 din 18.03.2010 a Consiliului Local al Comunei Vama Buzăului, s-a aprobat asocierea Comunei Vama Buzăului, reprezentată prin Primar A., cu persoane fizice, printre care și A., în vederea înființării B., iar prin Actul constitutiv al asociației, A. a fost desemnat Președinte și membru în Consiliul Director. Raportul de activitate al B., invocat ca înscris nou, viza anul 2013, în care până la data de 28.06.2013 revizuentul a deținut funcția de președinte al Consiliului Director, astfel că se poate prezuma, cu suficient temei, că avea acces la raportul de activitate al asociației pentru perioada în care deținuse o funcție de conducere în cadrul acesteia, iar dacă raportul nu i-ar fi fost adus la cunoștință, avea posibilitatea să îl solicite asociației. Dincolo de acest aspect, în raport cu pretențiile deduse judecății, pe care recurentul le emite la acest moment, Înalta Curte constată că înscrisul invocat ca fiind nou nu are caracter determinant cu privire la soluția pronunțată, câtă vreme prin acesta se atestă faptul că de la data înființării asociației și până la data de 04.08.2013, revizuentul a deținut funcția de Președinte al Consiliului Director, ca reprezentant al Comunei Vama Buzăului, în calitate de membru fondator. Distincția de care se prevalează revizuentul în susținerea cererii de revizuire, și anume aceea că nu a deținut funcția de Președinte al Consiliului Director în calitate de persoană fizică, ci în calitate de reprezentant al Comunei Vama Buzăului, este lipsită de relevanță, în contextul în care art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu face o asemenea distincție, prevăzând doar că: "Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I." În consecință, din perspectiva conținutului înscrisului invocat de către revizuent, înscrisul invocat nu îndeplinește nici condiția de a fi determinant, în sensul că, în situația în care respectivul înscris ar fi fost cunoscut de instanța a cărei hotărâre este atacată, ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții, astfel că nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire și reținerea unei alte situații de fapt decât cea reținută de către instanța de recurs. Analizând criticile formulate prin cererea de revizuire, Înalta Curte constată că revizuentul tinde în realitate să obțină o rejudecare a cauzei, obiectiv inadmisibil în acest demers judiciar. Condiția impusă de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. are în vedere tocmai caracterul forței obligatorii a unei hotărâri judecătorești, pe calea extraordinară a revizuirii putând fi schimbată o hotărâre judecătorească definitivă numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de lege, în caz contrar aducându-se atingere principiului securității raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest context, trebuie amintit că instanța de contencios european a drepturilor omului a statuat, în mod constant, în jurisprudența sa, că revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, nu se poate transforma într-un apel/recurs deghizat, prin care să se tindă la obținerea unei rejudecări a cauzei, întrucât, în sens contrar, s-ar aduce atingere prezumției de validitate de care trebuie să se bucure hotarârile judecatorești irevocabile ori principiul securității raporturilor juridice. Astfel, în Hotărârea din 29 iulie 2008 pronunțată în Cauza Mitrea împotriva României (Cererea nr. 26105/03) și în Hotărârea din 07.10.2009 dată în Cauza Stanca Popescu împotriva României (Cererea nr. 8.727/03), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în lipsa unei circumstanțe substanțiale ori imperative, de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, admiterea unei contestații în anulare sau a unei revizuiri, constituie o încălcare a principiului securității raporturilor juridice și, prin aceasta, o încălcare a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cu privire la aceeași chestiune, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat și asupra faptului că instituirea normelor privind revizuirea răspunde acestui imperativ al respectării autorității de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei. În virtutea acestui principiu, nicio parte nu este abilitată să solicite repunerea în discuție a unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa (Cauza Șerbănescu împotriva României - Cererea nr. 33.945/04). De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la introducerea căilor de recurs extraordinare (Cauza Sebastian Taub împotriva României, Hotărârea din 12 octombrie 2006), a mai reținut că "instanțele superioare nu trebuie să-și folosească puterea de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare și nu pentru a proceda la o nouă analiză. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere diferite asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când o cer motive substanțiale și imperioase (Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99)." Aceasta este și rațiunea pentru care legiuitorul român a impus niște condiții cu caracter de excepție la formularea căii extraordinare de atac a revizuirii, condiții ce nu sunt îndeplinite în cauza de față. Pentru toate aceste considerente, reținând că nu au fost îndeplinite cumulativ cerințele de admisibilitate instituite prin dispozițiile imperative ale art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire de față.