ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 980/2022

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 18.07.2019 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea raportului de evaluare nr. x/02.07.2019 întocmit de pârâtă.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 94 din 02 octombrie 2019 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/02.07.2019.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. În motivarea recursului, s-a apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, raportat la faptul că nu a analizat, pe de o parte conținutul H.C.L. nr. 22/26.10.2016, ca să observe dacă sau ce anume s-a rezolvat prin această hotărâre sau în ce mod s-a stabilit rezolvarea favorabilă a solicitării recurentului, iar pe de altă parte, deși s-a invocat și în fața instanței, nu s-a ținut cont de faptul că această hotărâre de consiliu local nu a fost semnată de secretarul comunei pentru legalitate, astfel că hotărârea nu poate produce niciun fel de efecte . In ceea ce privește reținerea de către A.N.I. a faptului că recurentul se află într-o situație de confict de interese, raportat la faptul că acesta a inițiat proiectul de hotărâre de consiliu local, s-a învederat că o astfel de situație nu mai este incriminată de lege, ca urmare a modificării art. 77 din Legea nr. 161/2003 prin Legea nr. 59/08.04.2019. Raportat la incidența prevederilor art. 71 din Legea nr. 161/2003, recurentul a arătat că acestea fac referire la principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice, respectiv: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public. Prin Raportul de evaluare întocmit de A.N.I., nu a fost identificat, în mod concret, ce principiu reglementat de art. 71 din Legea nr. 161/2003 a fost încălcat și în ce a constat virtuala "vătămare a vreunui drept". Din punctul de vedere al autorității pârâte, exprimat prin raportul de evaluare contestat, reclamantul a încălcat prevederile art. 46 din Legea nr. 215/2001. A.N.I. a făcut, însă, doar o apreciere formală a acestei situațiii, fără a arăta în ce a constat interesul patrimonial al reclamantului în problema supusă dezbaterilor consiliului local, în condițiile în care, pe de o parte, exista un interes public în rezolvarea problemei supusă atenției de către consilier - terenul înscris în CF x ce aparține U.A.T. Sâmbata de Sus se suprapune peste mai multe terenuri ale proprietarilor persoane fizice din zonă, inclusiv peste terenul cu nr. top. x înscris in CF x Sâmbata de Sus, ce îi are coproprietari pe B., C., A. și D.. Pe de alta parte, din cuprinsul hotărârii de consiliu local nu se poate desprinde finalitatea acesteia, modul efectiv de soluționare a cererii înregistrate sub nr. x/07.10.2016 formulate de consilierul local A. și nici care a fost interesul personal de natură patrimonială și beneficiul patrimonial obținut de consilierul local prin adoptarea acestei hotărâri a Consiliului Local Sâmbăta de Sus. A mai arătat recurerentul că H.C.L. Sâmbăta de Sus nr. 22/26.10.2016 nu a fost semnată pentru legalitate de secretarul comunei, ba mai mult a fost sesizată și Instituția Prefectului, această hotărâre nefiind adoptată și neputând fi pusă în practică în vreun fel. In aceeași ordine de idei și la acest moment situația terenurilor ce a facut obiectul hotărârii din litigiu nu este rezolvată, reclamantul A. promovând o acțiune civilă la Judecătoria Făgăraș, înregistrată sub nr. x/2018. In ceea ce privește răspunderea reclamantului și posibilitățile de sancționare, în speța dedusă judecății nu se mai poate reține incidența prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, coroborat cu art. 75 din Legea nr. 393/2014, deoarece prin art. 2 din Legea nr. 88/25 aprilie 2019, la art. 75 din Legea nr. 393/2004 s-a adăugat alin. (2) conform căruia " fapta aleșilor locali de a încălca legislația în materie privind conflictul de interese constituie abatere disciplinară și se sancționează cu diminuarea indemnizației cu 10% pe o perioadă de maximum 6 luni", fără a mai exista posibilitatea de a fi decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică.

Apărările formulate de intimată Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ raportul de evaluare nr. x/02.07.2019 prin care pârâta Agenția Națională de Integritate a constatat că reclamantul s-a aflat în conflict de interese, întrucât a inițiat proiectul de hotărâre, a participat la deliberarea și adoptarea H.C.L. nr. 22/26.10.2016, precum și la dezbaterile ce au stat la baza adoptării acesteia, fapt ce a condus la rezolvarea favorabilă a cererii personale nr. 312/7.10.2016, încălcând astfel dispozițiile art. 70 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu art. 46 din Legea nr. 215/2001 și art. 77 din Legea nr. 393/2004. Fiind învestită cu soluționarea recursului declarat de reclamant împotriva soluției de respingere ca neîntemeiată a acțiunii formulate, Înalta Curte constată că recurentul a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocând o pretinsă neanalizare a conținutului H.C.L. nr. 22/26.10.2016 și a efectelor pe care pretinsa nelegalitate a acesteia trebuia să le producă în cadrul activității de evaluare desfășurate de inspectorul A.N.I. Înalta Curte reține că aceste argumente nu reprezintă o critică subsumată cazului de casare indicat, ci, împreună cu restul susținerilor din calea de atac promovată, se circumscriu prevederilor pct. 8 al aceluiași articol, respectiv cazului de casare care sancționează greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente cauzei, criticile urmând a fi analizate din această perspectivă. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana care exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și a altor acte normative". Conform art. 77 din Legea nr. 393/2004, forma în vigoare la data de 26.10.2016 " (1) Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. (3) Anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței". De asemenea, art. 46 din Legea nr. 215/2001, forma în vigoare la aceeași data, prevedea că "nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local". Prin actul administrativ contestat Agenția Națională de Integritate a reținut situația de conflict de interese în care s-a aflat reclamantul, consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Sâmbăta de Sus, acesta nesocotind cadrul legislativ anterior expus prin inițierea, participarea la deliberarea și adoptarea H.C.L. nr. 22/26.10.2016, precum și la dezbaterile ce au stat la baza adoptării acesteia, procedură finalizată prin rezolvarea favorabilă a cererii personale nr. 312/7.10.2016. Înalta Curte nu poate primi argumentele recurentului din calea de atac promovată conform cărora în cauză nu a fost dovedit de către AN.I. și nici analizat de către instanță interesul personal de natură patrimonială și beneficiul patrimonial pretins obținut. Astfel, noțiunea de "interes personal" este definitiă prin art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004, conform căruia"aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia". Contrar susținerilor recurentului, interesul său personal rezultă fără echivoc din faptul că cererea sa a fost supusă dezbaterii și aprobării prin H.C.L. nr. 22/26.10.2016. De asemenea, existența unui beneficiu concret de pe urma adoptării respectivei hotărâri nu este una dintre condițiile impuse de lege pentru constatarea conflictului de interese, câtă vreme art. 75 lit. b) anterior enunța folosește expresia "ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine". În mod similar, sunt nefondate și susținerile recurentului referitoare la pretinsa nelegalitate a hotărârii de consiliu local adoptate pentru lipsa semnăturii secretarului comunei, întrucât legislația care reglementează și sancționează conflictul de interese nu impune o astfel de analiză. Această legislație obliga, în schimb, pe reclamant să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl avea în problema supusă dezbaterii, iar ulterior să se abțină de la deliberarea și adoptarea hotărârii. Acest lucru nu s-a întâmplat, reclamantul participând activ în calitate de președințe de ședință la dezbaterile pe marginea proiectului de hotărâre pe care chiar el îl inițiase și al cărui beneficiar direct era. Astfel, în acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că a fost dovedită existența interesului reclamantului în adoptarea hotărârii de consiliu local, producerea beneficiului nefiind o condiție reglementată de dispozițiile art. 75 din Legea nr. 393/2004 pentru constatarea conflictului de interese. În privința susținerilor recurentului referitoare la abrogarea dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 393/2004, Înalta Curte apreciază că acest eveniment legislativ nu poate produce efectele reclamate de recurent, câtă vreme ele s-au aflat în vigoare atât la momentul adoptării H.C.L. nr. 22/26.10.2016 cât și la cel al întocmirii raportului de evaluare contestat. Mai mult decât atât, chiar dacă au fost abrogate, conținutul prevederilor menționate a fost preluat în cuprinsul art. 228 din O.U.G. nr. 57/2019 (Codul administrativ), aleșilor locali fiindu-le interzis în continuare să participe la deliberarea și adoptarea unor hotărâri ale autorității publice locale dacă au un interes în adoptarea respectivei hotărâri. Nu în ultimul rând, nici invocarea pretinsei imposibilități de atragere a răspunderii și de sancționare a recurentului nu reprezintă un argument valid de nelegalitate a sentinței instanței de fond și, implicit, a raportului de evaluare contestat, câtă vreme analiza instanței învestite cu acțiunea în anulare nu poate include și modul de aducere la îndeplinire de către autoritățile competente a măsurilor ce se impun după rămânerea definitivă a acestuia. Pentru considerentele expuse, constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.