ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 688/2021

Ședința publică din data de 9 februarie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. x/13.07.2015, reclamantul A., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agentia Natională de Integritate ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Raportului de Evaluare nr. x/30.06.2015 întocmit de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. x/2015, același reclamant a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1). din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului administrativ, respectiv Raportul de evaluare nr. x/30.06.2015.

Prin încheierea de ședință nr. 1540/CA/14.12.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015 instanța a admis excepția de litispendență, fiind înaintat dosarul completului învestit cu soluționarea cauzei înregistrate sub nr. x/2015.

Prin sentința civilă nr. 902/CA/28.09.2016 Tribunalul Brașov a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, și în consecință a dispus anularea Raportului de evaluare nr. . x/30.06.2015 emis de pârâtă .Totodată a dispus suspendarea executării raportului contestat până la soluționarea cauzei, în condițiile art. 15 alin. (1). din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate invocând că a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel Brașov, ca instanță de fond.

Curtea de Apel Brașov prin Decizia nr. 37/R/17.01.2017 a admis recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 902/CA/28.09.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2910 de Tribunalul Brașov pe care o casează și în rejudecare: admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov și costată că, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1). din Legea nr. 554/2004 aparține Curții de Apel Brașov competența de soluționare în primă instanță a cererii formulate de reclamantul A. având ca obiect anularea Raportului de Evaluare nr. x/30.06.2015 și suspendarea executării actului administrativ menționat. De asemenea, dispune trimiterea cauzei instanței competente - Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării.

Pe rolul Curții de Apel Brașov cauza s-a înregistrat sub nr. x/2015* la 20.01.2017.

Prin sentința civilă nr. 72/2017 pronunțată în data de 06 aprilie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării actului administrativ - Raportul de Evaluare nr. x/30.06.2015 - emis de Agenția Națională de Integritate, formulată de reclamantul A., respingând și cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 72/2017 din data de 06 aprilie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a formulat cereri distincte de recurs, cu privire la soluția ce vizează cererea de suspendare a executării actului administrativ și cu privire la soluția ce vizează cererea de anulare a actului administrativ, împotriva soluției ce vizează cererea de anulare a actului administrativ reclamantul formulând chiar 2 cereri diferite de recurs.

Prin cererea de recurs ce vizează suspendarea executării actului administrativ, a susținut în esență recurentul - reclamant că s-a făcut o aplicare greșită a legii, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

În drept, recurentul și-a întemeiat criticile împotriva soluției dată cererii de suspendare a executării actului administrativ, pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva soluției dată cererii de anulare a actului administrativ, recurentul - reclamant a formulat două cereri de recurs.

În cadrul primei cereri, formulată prin Cabinetul de Avocat B., recurentul - reclamant a criticat hotărârea de fond din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Criticile subsumate cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se referă la faptul că susținerile instanței sunt incomplete, aceasta nefăcând nici o mențiune referitoare la apărările reclamantului din cuprinsul Raportului de integritate.

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din data de 22 octombrie 2018 s-a fixat primul termen pentru judecata cererilor de recurs la data de 19.11.2019, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Recursurile declarate de recurentul-reclamant privesc soluțiile de respingere pronunțate de prima instanță date prin aceeași hotărâre atât cererii de suspendare a raportului de evaluare formulată în baza art. 14 din Legea nr. 554/204, cât și cererii de anulare având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. x din 30.06.2015 emis de ANI.

Aspectele de nelegalitate din ambele recursuri au fost întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă în ambele recursuri faptul că hotărârea recurată este insuficient motivată și cuprinde și motive contradictorii în ceea ce privește soluțiile de respingere dată cererii de suspendare și acțiunii, care au fost apreciate ca neîntemeiate și respinse ca atare.

Se invocă faptul că hotărârea recurată nu respectă dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. în sensul că nu se analizează de către prima instanță pe cererea de suspendare îndeplinirea celor două condiții cumulative prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv a existenței unui caz bine justificat de natură a înlătura prezumția de legalitate a raportului de evaluare și existența unei pagube iminente pentru reclamant, în cazul în care raportul de evaluare nu ar fi suspendat.

Se arată că nelegalitatea raportului de evaluare rezultă din neclaritatea dispozițiilor legale prin care este reglementat regimul juridic al incompatibilităților aleșilor locali, dispoziții apreciate ca fiind neconstituționale.

În ceea ce privește paguba iminentă se arată că prima instanță nu a verificat această condiție în raport de consecințele pe care le-ar avea pentru reclamantă rămânerea definitivă a acestui raport.

Recursul declarat împotriva soluției de respingere a acțiunii este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. invocându-se ca motive de casare nemotivarea hotărârii și respectiv greșita interpretare a dispozițiilor Legii nr. 161/2003 rep., în special a dispozițiilor art. 88 alin. 1 din acest act normativ - Legea nr. 161/2003.

Se invocă în raport de dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. și art. 6 din CEDO.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă faptul că prima instanță nu a verificat incidența în cauză a dispozițiilor art. 88 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 161/2003 în sensul că starea de incompatibilitate a alesului local există numai în cazul în care deținea și calitatea de funcționar în același aparat propriu al consiliului local.

Iar în cazul recurentului-reclamant situația de incompatibilitate nu există deoarece el a avut calitatea de funcționar public în cadrul altor aparate proprii ale altor Consilii locale decât cele în care activa ca și consilier local.

Se invocă și jurisprudența a ÎCCJ și jurisprudența CEDO.

Se solicită în principal admiterea recursurilor casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe și în subsidiar rejudecarea în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimata-pârâtă ANI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Brașov ca nefondat.

La dosar recurentul-reclamant a depus cerere de sesizare a ÎCCJ în raport de dispozițiile art. 519 C. proc. civ. cerere la care a renunțat expres în ședința publică din 9.02.2021.

La dosar recurentul-reclamant a formulat și cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. 1 și art. 88 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 161/2003 solicitând și suspendarea judecării prezentei cauze.

Pe această solicitare intimata a depus punct de vedere .

Motivat prin încheierea din 9.02.2021 pronunțată pe dosarul asociat Curtea a admis în parte cererea și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 84 alin. 1 din Legea nr. 161/2003.

Motivat s-a respins cererea vizând dispozițiile art. 88 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 161/2003 și cererea de suspendare.

Analizând recursurile declarate în raport de motivele de nelegalitate invocate, Curtea prin considerente comune ambelor recursuri care privesc soluțiile date prin sentința atacată le apreciază ca nefondate în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct,8 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat, în cauză, sentința atacată fiind motivată în fapt și în drept, cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. atât în ceea ce privește respingerea cererii de suspendare cât și în ceea ce privește respingerea acțiunii având ca obiect raportul de evaluare emis de autoritatea pârâtă prin care s-a constatat starea de incompatibilitate generată de incidența dispozițiilor art. 948

1

și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Prima instanță a analizat distinct cererea de suspendare formulată de reclamant în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 și acțiunea în anulare și a răspuns motivat la argumentele esențiale care privesc acțiunea cum a fost formulată.

În opinia Curții motivarea primei instanței corespunde cerințelor prevăzute de art. 425 lit. b) C. proc. civ. și exigențelor art. 6 din CEDO și este posibil a fi exercitat controlul de legalitate al instanței de recurs.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocat de ambele cereri de recurs care privesc suspendarea respectiv acțiunea pe fond având ca obiect suspendarea respectiv anularea raportului de evaluare din 30.06.2015.

Curtea apreciază că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554//2004 în sensul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 pentru a fi admisă cererea de suspendare a raportului de evaluare.

Acest raport de evaluare prin care s-a constatat situația de incompatibilitate în ceea ce-l privește pe recurent este suspendat de drept în ceea ce privește efectele sale până la data soluționării definitive a cauzei iar față de el ca act administrativ nu au fost indicate și probate motive vădite de nelegalitate de natură a înlătura prezumția de legalitate atât în ceea ce privește autoritatea competentă a-l emite cât și norma reținută a fi încălcată.

Nu are legătură cu prezentul recurs invocarea de către recurent a prevederilor art. 88 lit. c) din Legea nr. 161/2003 deoarece raportul de evaluare contestat a vizat situația de incompatibilitate prevăzut de art. 94 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 94 alin. 1 și (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, Curtea apreciază că prima instanță a constat corect legalitatea raportului de evaluare care reținuse starea de incompatibilitate generată de deținerea simultană de către recurent a unor funcții și calități în cadrul autorităților și instituțiilor publice prin încălcarea regimului incompatibilității prevăzute de art. 94 alin. 1 și (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Fapt de necontestat, care rezultă din acte recurentul-reclamant a deținut simultan diferite calități astfel:

- În perioada 23.04.2003-23.06.2004, a funcției publice de inspector în cadrul Primăriei comunei Cristian, județul Brașov și a funcției de inspector fiscal în cadrul Primăriei comunei Vulcan, județul Brașov;

- În perioada 23.06.2004-11.05.2012, a funcției publice de inspector în cadrul Primăriei comunei Cristrian, județul Brașov și a calitatății de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Zărnești, precum și a funcției de inspector fiscal, respectiv inspector principal în cadrul Primăriei comunei Vulcan, județul Brașov;

- În perioada 25.06.2012-01.08.2012, a funcției publice de consilier în cadrul Primăriei comunei Râșnov, și a funcției publice de inspector principal în cadrul Primăriei comunei Vulcan, județul Brașov;

- În perioada 28 iunie 2012- 14.08.2012, a funcției publice în cadrul Primăriei comunei Vulcan, județul Brașov și a calității de consilier local în cadrul Consilier local al comunei Cristian, județul Brașov.

Ce a reținut autoritatea competentă și ce a verificat instanța de fond sunt situațiile de incompatibilitate probate cu actele din dosarul cauzei și nu existența sau nu a unui conflict de interese în sensul dispozițiilor art. 70-71 din Legea nr. 161/2003.

Nu pot fi reținute criticile privind aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor care vizează conflictul de interese administrativ.

În ceea ce privește prescripția aplicării sancțiunii Curtea constată că acest motiv de nelegalitate al raportului de evaluare și care privește în esență dreptul autorității de a analiza situațiile de incompatibilitate reținute nu a fost invocat în fața instanței de fond ca motiv de nelegalitate, neputând fi invocat prima dată în recurs nefiind motiv de ordine publică.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 72/2017 din 6 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2021.