ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2151/2023

Ședința publică din data de 27 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 07.03.2022, sub dosar nr. x/2022, iar pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 28.06.2022, ca urmare a declinării competenței de soluționare, conform sentinței civile nr. 5290/23.06.2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/22.02.2022.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 166/2022 din 19 decembrie 2022, a respins cererea reclamantului A. de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, a respins ca rămasă fără obiect cererea reclamantului A. de suspendare a cauzei până la pronunțarea unei hotărâri preliminare de către CJUE, a respins cererea reclamantului A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a întregii Legi nr. 176/2010, a respins ca rămasă fără obiect cererea reclamantului A. de suspendare a judecării cauzei până la pronunțarea de către CCR cu privire la excepția invocată și a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâtul Agenția Națională de Integritate, cerere având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. x/22.02.2022 al ANI-Inspecția de Integritate.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantului A. a declarat recurs, în ceea ce privește respingerea cererii formulate de reclamant prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu privire la excepția de neconstituționalitate a întregii Legi nr. 176/2010 și suspendarea cauzei până la pronunțarea unei soluții de către Curtea Constituțională cu privire la aspectele de neconstituționalitate invocate.

În opinia recurentului, instanța de fond nu putea să respingă cererea de suspendare a prezentei cauze până la pronunțarea unei soluții de către Curtea Constituțională, având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.

Instanța de fond trebuia să aibă în vedere că în cauză sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv sunt îndeplinite toate cele patru cerințe stipulate expres de textul legislativ:

Conform dispozițiilor legale, calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței în fața căreia se invocă excepția, posibilitatea de a controla constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate (în acest sens și Decizia nr. 3991 din 9 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

Judecătorul cauzei nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepțiilor, ci numai asupra admisibilității acestora. Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată.

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, formulat împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a CCR cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 176/2010, în ansamblul său.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a CCR cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 176/2010, prin prisma actelor și lucrările dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din interpretarea logico-juridică a dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiții în mod cumulativ: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Cu referire la condiția de admisibilitate, în sensul că dispoziția legală a cărei neconstituționalitate a fost invocată, să aibă legătură cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că aceasta trebuie să vizeze incidența prevederii legale asupra soluției ce se va pronunța în cauza dedusă judecății, adică asupra obiectului procesului civil aflat pe rolul instanței judecătorești.

Stabilirea acestei legături se face de către instanța de judecată, pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit și a efectului pe care decizia Curții Constituționale îl poate produce în soluționarea procesului principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză.

În prezenta cauză, recurentul a solicitat exercitarea controlului de constituționalitate a Legii nr. 176/2010 în integralitatea sa, apreciind că acest act normativ nu este constituțional.

Or, după cum, în mod corect, s-a reținut și în cuprinsul hotărârii recurate, se constată că nu există legătură între soluția ce ar putea fi pronunțată de Curtea Constituțională a României asupra excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 176/2010 și soluția pronunțată în cauză.

În analiza sa, Curtea de Apel Brașov a reținut în mod corect că excepția de neconstituționalitate este relevantă în ceea ce privește fondul unor motive cu privire la care se ridică problema tardivității formulării.

În aceste condiții, instanța de fond a analizat cu prioritate problema legalei sale investiri cu motivele respective și, constatând că acestea erau tardiv formulate și, deci, nu se mai punea problema analizării lor pe fond, în mod corect nu a mai procedat la sesizarea Curții Constituționale.

Excepția de neconstituționalitate ar putea să devină pertinentă doar în măsura în care instanța de control judiciar ar aprecia că soluția dată de instanța de fond asupra tardivității invocării unor motive de nulitate este nelegală, situație în care sentința primei instanțe va fi casată cu trimitere spre rejudecare, permițând reiterarea excepției de neconstituționalitate.

Așadar, în stadiul procesual actual, în raport de soluția pronunțată în cauză, în mod corect și legal, instanța de fond a respins cererea de sesizare a CCR cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 176/2010, în ansamblul său și, în mod corelativ, raportat la această soluție a respins, ca rămasă fără obiect, cererea privind suspendarea judecării cauzei până la soluționarea respectivei excepții de neconstituționalitate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

De asemenea, Înalta Curte constată că, în raport de respingerea prezentului recurs, nu se justifică analiza cererii de suspendare a cauzei.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 166/2022 din 19 decembrie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.