ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2024/2024

Ședința publică din data de 9 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 august 2022, pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate ("ANI", "Agenția"), a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/08.08.2022 emis de Agenția Națională de Integritate - Inspecția Integritate, obligarea pârâtei să retragă de pe site-ul propriu comunicatul de presă din data de 08.08.2022 în ceea ce îl privește pe A. și să publice dispozitivul hotărârii judecătorești de anulare a raportului de evaluare după rămânerea definitivă a hotărârii, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. La data de 08 noiembrie 2022, reclamantul A. a formulat cerere modificatoare a acțiunii, prin care a învederat că, în raport cu înscrisurile atașate întâmpinării, înțelege să invoce un nou motiv de nelegalitate a raportului de evaluare nr. x/08.08.2022 emis de pârâtă, apreciind că acest act administrativ este lovit de nulitate absolută conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, întrucât întreaga procedură de evaluare s-a desfășurat fără informarea persoanei evaluate.

2.1. Prin încheierea de ședință din 6 decembrie 2022, instanța de fond a constatat, în temeiul art. 185 C. proc. civ., decăderea pârâtei din dreptul de a mai invoca excepții care nu sunt de ordine publică, reținând că întâmpinarea la cererea de modificare a acțiunii a fost depusă cu nerespectarea termenului legal și judecătoresc stabilit de instanță, respectiv 10 zile înaintea termenului de judecată din data de 6 decembrie 2022. A mai reținut instanța că excepția invocată nu ar fi putut produce niciun efect, deoarece la termenul anterior de judecată, instanța a luat act de modificarea acțiunii, în temeiul dispozițiilor art. 204 alin. (3) C. proc. civ., apreciind că nu este necesar acordul pârâtei pentru această modificare. Însă, argumentele din cuprinsul întâmpinării privesc, în realitate, tardivitatea invocării unor critici noi, iar nu tardivitatea modificării acțiunii, față de termenul legal impus de legea specială pentru contestarea actului. Aceste motive și aceste considerente invocate în întâmpinarea formulată de pârâtă vor fi avute în vedere de instanță la analiza pe fond a cauzei, respectiv dacă criticile de nelegalitate au fost invocate în termenul prevăzut de dispozițiile legale.

2.2. Prin sentința civilă nr. 170 din 21 decembrie 2022, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii din 6 decembrie 2022 și a sentinței civile nr. 170 din 21 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Partea recurentă a arătat că prin modificarea acțiunii depusă la poștă la data de 04.11.2022, înaintea primului termen de judecată, a invocat nulitate absolută a raportului de evaluare litigios potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, toate actele și întreaga procedură de evaluare fiind desfășurată fără informarea persoanei evaluate.

Instanța de fond s-a pronunțat prin încheierea din 08.11.2022, reținând că această cerere a fost formulată în termenul prevăzut de art. 204 C. proc. civ., luând act de modificarea cererii de chemare în judecată.

Față de întâmpinarea formulată de ANI la modificarea de acțiune, reclamantul a invocat prin note de ședință excepția tardivității și aplicarea sancțiunii decăderii, iar instanța s-a pronunțat prin încheierea din 06.12.2023, constatând decăderea părții pârâte din dreptul de a mai invoca excepții care nu sunt de ordine publică.

Cu toate acestea, prin încheierea din 06.12.2022, prima instanță a reținut și aspecte care contravin regulilor de procedură și prevederilor legale, făcându-se referire la "tardivitatea invocării unor critici noi".

Intimata fiind deja sancționată cu decăderea potrivit art. 208 alin. (2) C. proc. civ., nu mai putea fi analizată de judecător această "tardivitate a invocării unor excepții noi", ea fiind nefondată, deoarece art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 nu instituie un termen imperativ pentru indicarea motivelor de fapt și de drept, ci doar pentru introducerea contestației, depunerea la instanță. Aspectele reținute de judecătorul fondului se puteau aplica dacă ar fi existat în Legea nr. 176/2010 un text expres care să prevadă obligativitatea indicării motivelor de fapt și de drept în termenul de contestare, așa cum se prevede spre exemplu în O.U.G. nr. 66/2011 la art. 47 alin. (1) lit. c) și alin. (4) sau în Codul de procedură fiscală la art. 269 alin. (1) lit. c) și art. 270 alin. (1).

Art. 32 din Legea nr. 176/2010 nu exclude aplicarea dispozițiilor C. proc. civ., inclusiv aplicarea art. 204. De asemenea, potrivit art. 32, prevederile din Legea nr. 176/2010 se completează cu cele ale legii contenciosului administrativ, din al cărei conținut se indică și art. 8 alin. (1) teza finală.

Motivul de anulare amintit a reieșit din studiul documentelor depuse de pârâtă la dosar împreună cu întâmpinarea (când s-a putut constata dacă informațiile solicitate în procedura de evaluare sunt publice sau nepublice și în concret ce informații s-au solicitat, pentru cine, când etc.), din cronologia actelor efectuate în cadrul evaluării (pentru a se raporta la respectarea sau nu a art. 20 coroborat cu art. 13 din Legea nr. 176/2010), neputând indica anterior motivul în acțiune deoarece nu deținea aceste documente.

Practica judiciară a Curții de Apel Cluj și a Curții de Apel București relevă ca fiind admisibilă completarea acțiunii cu noi motive de nelegalitate ulterior termenului de 15 zile de la primirea raportului de evaluare, ce se poate realiza prin modificarea de acțiune, așa cum a procedat și reclamantul.

Judecătorul fondului nu a mai analizat motivele de nelegalitate invocate prin modificarea de acțiune, aspect nelegal față de argumentele deja menționate.

Judecătorul fondului mai arată că adresa nr. x/22.02.2021 i-a fost comunicată și putea invoca aspectele de nelegalitate în contestație. Or, prin modificarea de acțiune a arătat că din cuprinsul adresei nr. x/22.02.2021, cu o formulare mult prea generală, reieșea o scrisoare de intenție a evaluării, fără a putea doar pe baza acesteia să invoce motive de nelegalitate. Abia când a fost atașat de către intimată dosarul de evaluare a constatat că intimata a solicitat acte nepublice înaintea informării și invitării sale să își exprime un punct de vedere.

În consecință, s-a solicitat casarea sentinței și trimiterea dosarului instanței de fond pentru analizarea tuturor motivelor invocate în completarea de acțiune.

În continuare, partea recurentă a făcut referire la nemotivarea instanței de fond cu privire la argumentele sale și neanalizarea documentelor invocate în privința actelor nepublice, anume motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., implicând 3 posibilități - lipsa motivării, motivarea inexactă și motivarea insuficientă. Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. stabilește ce anume trebuie să cuprindă considerentele (sau motivarea hotărârii), motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în adoptarea soluției, iar față de conținutul sentinței de la fond aceste elemente nu sunt întru totul regăsite.

Curtea de apel analizează doar informațiile furnizate de ONRC, fără să ofere o motivare cu privire la celelalte informații obținute în procedura de evaluare, ceea ce încalcă art. 425 alin. (1) lit. b) teza finală C. proc. civ.

Reclamantul - recurent arată că în pag. 4 a acțiunii, reluat și în pag. 2 a răspunsului la întâmpinare, a susținut că raportul de evaluare nr. x/08.08.2022 este lovit de nulitate absolută în ce privește evaluarea pentru perioada 25.06.2016 - 21.01.2019, raportat la art. 20 coroborat cu art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, făcând referire la faptul că ANI a solicitat și a obținut, anterior adresei nr. x/05.01.2022, date și informații ce nu sunt publice, provenind de la Primăria Comunei Șercaia, Inspectoratul Teritorial de Muncă, Oficiul Național al Registrului Comerțului, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, Agenția de Plăti și Intervenție pentru Agricultură - Centru Județean Brașov. Aceste date și informații solicitate de la cinci instituții erau trecute enumerativ în raportul de evaluare nr. x/08.08.2022 la pag. 2-3, fără să se indice conținutul documentelor, iar în acțiune reclamantul le-a indicat pe toate acestea cinci. Instanța de fond analizează doar datele și informațiile de la ONRC, care avantajau motivarea de respingere a acțiunii, fără să ofere o motivarea cu privire la celelalte patru instituții care au oferit date și informații.

În cadrul modificării la acțiune, după ce intimata a depus toate documentele aferente evaluării părții reclamante, a detaliat aspectul și cu privire la conținutul efectiv al acestor documente pe care le invocase deja prin acțiune. Dintre aceste documente, cele care conțin date sau informații nepublice sunt cele oferite de Administrația Județeană a Finanțelor Publice la solicitarea ANI prin adresa nr. x/01.07.2021 și adresa nr. x/19.05.2021, de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov la solicitarea ANI din adresa nr. x/03.11.2021 și de la Inspectoratul Teritorial de Muncă Brașov la adresa ANI nr. x/19.05.2021.

În concluzie, cum nu a fost realizată informarea și invitarea sa potrivit art. 20, raportul de evaluare nr. x/08.08.2022 este lovit de nulitate absolută.

Dacă inițial în acțiune invocase și adresa ONRC, totuși după studierea documentelor în analiza din completarea la acțiune nu a mai considerat că ONRC a oferit date și informații nepublice, incluzându-le în această categorie doar pe cele oferite de AJFP, APIA și ITM.

Legat de faptul că reclamantul nu a fost informat în mod legal cu privire la evaluare, este aplicabilă interpretarea dată de CJUE în cauza Bara și alții contra României, C-201/14 prin hotărârea din 01.10.2015.

Judecătorul fondului nu a analizat documentele și informațiile oferite de AJFP, APIA și ITM, ceea ce relevă o nemotivarea a sentinței de fond.

Recurentul - reclamant a mai invocat motivul de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens, recurentul a făcut referire mai întâi la motivul privind prescripția răspunderii administrative potrivit art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010.

Instanța de fond stabilește că momentul de la care se calculează termenul de 3 ani este data adreselor comunicate de ONRC nr. 373603/19.05.2021 și 943501/16.12.2021. Aspectul nu corespunde realității deoarece începând cu anul 2016, în fiecare an a depus declarații de avere și de interese din care se putea stabili un indiciu al incompatibilității - declarația de avere pe anul 2016, în care, la pag. 5, era indicat ca venit din activități agricole A. PFA, sat Sercaia nr. 9, jud, Brașov, venit de 17.000 RON; - declarațiile de avere pe anii 2017-2020, în care, la pag. 5, erau indicate venituri din activități agricole, titular A., iar la rubrica serviciul prestat/obiectul generator de venituri se menționa activități agricole și creșterea animalelor (obiectele de activitate atât pentru PFA, cât și pentru întreprinderea individuală). Printre documentele întâmpinării se găsește și furnizarea de informații ONRC pentru A. ÎI, generată la data de 18.12.2020, cu două luni înainte de emiterea adresei și de sesizarea din oficiu a ANI, deci înainte de declanșarea procedurii de evaluare.

Astfel, este nefondată susținerea primei instanțe că abia în anul 2021, din adresele ONRC reiese un indiciu privitor la starea de incompatibilitate în care se afla reclamantul. Față de faptul că reclamantul depunea anual declarații de avere, această prescripție de 3 ani se analizează în raport cu fiecare an din mandatele de viceprimar, instanța de fond făcând o aplicare greșită a art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010.

În cadrul raportului de evaluare nr. x/08.08.2022 se arată că reclamantul a fost incompatibil în ambele mandate de viceprimar, de aceea consideră că de la data emiterii raportului, respectiv 08.08.2022, trebuia calculat în urma termenul de 3 ani, iar perioada supusă verificării trebuia să fie 08.08.2019 - 08.08.2022, în acord cu decizia ÎCCJ - CDCD nr. 74/2010.

Pentru perioada 25.06.2016 - 07.08.2019, în acord cu art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 este împlinită prescripția răspunderii civile sau administrative, disciplinare, pentru presupusele faptele reținute ca fiind săvârșite și care determină existența stării de incompatibilitate.

În continuare, partea recurentă a susținut o nulitate a raportului de evaluare, ca urmare a faptului ca nu i s-a cerut un punct de vedere cu privire la perioada când a avut PFA.

Cele reținute în sentința de fond nu corespund realității, căci prin răspunsul la întâmpinare, pag. 1-2, după depunerea de către intimată a dosarului de evaluare, a invocat nereguli cu privire la pretinsa comunicare, aceasta nefiind făcută în mod legal, nefiind opozabilă reclamantului. Astfel, în documentele atașate întâmpinării formulate de ANI apare adresa nr. x/16.02.2022, ce nu i-a fost comunicată și nu a intrat în posesia acesteia, prin care se arată că au fost identificate elemente în sensul existenței incompatibilității în ambele mandate de viceprimar, când s-a exercitat calitatea de persoană fizică autorizată, respectiv titular întreprindere individuală. Adresa amintită nu i-a fost comunicată, contestând identitatea datelor din conținutul comunicării, anume localitatea consemnată neclar și incomplet, absența semnăturii sale, cu consecința încălcării dreptului la apărare. Astfel, toate documentele, informațiile obținute de la autorități/instituții și care se referă la perioada când a avut calitatea de persoană fizică autorizată, respectiv 25.06.2016 - 21.01.2019, sunt lovite de nulitate absolută potrivit art. 20 coroborat cu art. 13 din Legea nr. 176/2010.

Astfel, recurentul subliniază că a contestat comunicarea adresei nr. x/16.02.2022, aspect ignorat de instanța de fond.

În sfârșit, recurentul - reclamant arată că a contestat reținea stării de incompatibilitate prin prisma calității ce i-a fost conferită, anume aceea de comerciant, afirmând că nu îi erau aplicabile prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Chiar art. 2 lit. i) din O.U.G. nr. 44/2008 definește persoana fizică autorizată ca fiind întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de o persoană fizică ce folosește, în principal, forța sa de muncă; or, se poate observa clar că legiuitorul folosește expresia "întreprindere economică" și nu "comerciant persoană fizică", indicată expres în art. 87 amintit.

Nicio reglementare legală nu îl impiedică să aibă atât un PFA, cât și calitatea de viceprimar, așa încât, pentru perioada 25.06.2016 - 21.01.2019 nu este dovedită starea de incompatibilitate.

În ceea ce privește perioada analizată pentru întreprindere individuală, legiuitorul a intervenit cu o abrogare expresă prin legea de punere în aplicare a noului C. civ., anume art. 3 care se referă la aplicarea generală a noului C. civ., în sensul că se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum si raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil; totodată art. 3 prin alin. (2) introduce termenul nou de "profesionist", cu un sens mai larg, ca fiind cel care exploatează o întreprindere.

Față de art. 8 alin. (1) din Legea de punere în aplicare a C. civ., se poate clar observa că în textul legal citat "comerciantul" nu este egal cu "întreprinzătorul", așa cum nici "comerciantul persoană fizică" din art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 nu este același lucru cu persoana fizică autorizată sau cu întreprinderea individuala, ce sunt fiecare "întreprindere economică".

În conformitate cu art. 230 lit. bb) din Legea nr. 71/2011, la data intrării în vigoare a C. civ. se abrogă orice alte dispoziții contrare, chiar dacă acestea sunt cuprinse în legi speciale. Există astfel o abrogare expresă în ceea ce privește art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 și art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008, ce folosesc noțiunea de "comerciant persoană fizică", ce intră în conflict cu noțiunea de "profesionist" oferită de C. civ., devenind dispoziții contrare C. civ.. După intrarea în vigoare a noului C. civ. nu mai există conceptul de "comerciant persoană fizică", iar inspectorul antifraudă nu putea reține starea de incompatibilitate în virtutea unor prevederi abrogate, așa încât raportul de evaluare nr. x/08.08.2022 se impune a fi anulat.

În raportul de evaluare se arată că ar fi încălcate art. 87 lit. g) din Legea nr. 161/2003, art. 23 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008. Cele două acte normative au fost emise în perioada de aplicare a vechiul Codul comercial, care utiliza noțiunea de "comerciant", ele având același cuprins atât la data emiterii, cât și în prezent, când noțiunea de "comerciant" nu mai există.

În anul 2003, când a intrat în vigoare Legea nr. 161, nici nu existau persoanele fizice autorizate și întreprinderile individuale, ele fiind reglementate în forma existentă și acum abia în anul 2008, la 5 ani distanță. Ulterior apariției O.U.G. nr. 44/2008, legiuitorul nu a intervenit pentru a modifica art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în sensul de a indica expres că incompatibilitatea se aplica și persoanelor fizice autorizate și întreprinderilor individuale.

Plecând de la acest raționament, la momentul prezent nu se poate extinde art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 ca fiind aplicabilă în cazul recurentului.

Or, legiuitorul a omis să coreleze prevederile articolelor 16-21

1

, ale art. 23-27 ale O.U.G. nr. 44/2008, cele ale art. 82 alin. (2) lit. e), art. 84 alin. (1) lit. g) și ale art. 87 alin. (1) lit. g) al Legii nr. 161/2003 cu cele ale art. 25 al Legii nr. 176/2010 și cele cuprinse în C. civ. și Legea nr. 71/2011. Așa încât, nici art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 nu trebuie să fie extins la situații neprevăzute de lege, pentru că în accepțiunea O.U.G. nr. 44/2008 persoana fizică autorizată nu este catalogată ca fiind comerciant persoană fizică, iar în ce privește întreprinderea individuală, deși este indicată ca fiind comerciant persoană fizică, nu are același înțeles/aplicare cu aceea dorită de legiuitor în Legea nr. 161/2003.

O chestiune importantă în economia O.U.G. nr. 44/2008 o reprezintă calificarea expresă a tuturor celor trei forme de exercitare a activităților economice pe baza liberei inițiative ca fiind întreprinderi economice și a celor care le organizează ca fiind întreprinzători. În acest sens este relevant art. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 44/2008.

Din economia O.U.G. nr. 44/2008 și a Legii nr. 161/2003 rezultă că un deputat, senator, ministru, prefect, primar, viceprimar și/sau oricare dintre toate categoriile de persoane care pot ocupa funcțiile și demnitățile enumerate de către această din urmă reglementare ar putea deține calitatea de titular al unei întreprinderi de tip PFA, fără să devină incompatibil, din acest punct de vedere, cu deținerea oricăreia dintre acele funcții.

Terminologia de "comerciant persoană fizică" din art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în condițiile în care toate cele trei forme reglementate de O.U.G. nr. 44/2008 sunt definite și reglementate ca fiind întreprinderi economice și profesioniști, în sensul art. 3 alin. (2) C. civ., este nejustificată și generatoare de confuzii și dificultăți de aplicare, situație ce se clarifică însă prin abrogarea expresă intervenită prin art. 230 lit. bb) din Legea nr. 71/2011 pentru prevederile din art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 și art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008, ce folosesc noțiunea de "comerciant persoană fizică", ce intră în conflict cu noțiunea de "profesionist" oferită de C. civ., devenind dispoziții contrare C. civ.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., intimata arată că este nefondat, întrucât instanța de fond, prin încheierea de ședință din data de 06.12.2022, cât și prin sentința civilă nr. 170/21.12.2022 nu a încălcat nicio regulă de procedură de natură să atragă sancțiunea nulității. Concret, recurentul-reclamant nu a indicat care sunt regulile de procedură pretins a fi încălcate de către instanța de fond.

Prin prezentarea în mod trunchiat și prin scoaterea din context a unor motivări ale instanței de fond, recurentul-reclamant încearcă să formeze convingerea instanței de recurs că, în speță, instanța de fond, prin aprecierea faptului că argumentele invocate de ANI prin întâmpinarea la modificarea de acțiune privesc, în realitate, tardivitatea invocării unor critici noi de nelegalitate a raportului de evaluare, iar nu tardivitatea modificării acțiunii, față de termenul legal de 15 zile impus de art. 22 din Legea nr. 176/2010.

Un aspect important în privința acestora, pe care recurentul-reclamant omite să îl precizeze, îl constituie faptul că instanța de fond anterior, respectiv la termenul de judecată din data de 08.11.2022, deja luase act de precizarea la acțiune formulată de reclamant în sensul invocării unor noi motive de nelegalitate, și față de care a reținut că nu este necesar acordul pârâtei. Prin urmare, faptul că instanța de fond a analizat și a avut în vedere la momentul dezlegării pe fond a cauzei și aspectele privind tardivitatea formulării unor noi critici de nelegalitate a raportului de evaluare contestat nu este de natură să atragă incidența sancțiunea nulității, cum în mod greșit susține recurentul-reclamant.

În concluzie, se solicită respingerea, ca nefondat, a motivului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Față de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., intimata apreciază că și acesta este nefondat. Caracterul neveridic al susținerilor recurentului-reclamant rezultă cu evidență prin prisma faptului că instanța de fond și-a structurat soluțiile etapizat și punctual, raportat la fiecare cerere și motiv de nelegalitate și netemeinicie formulate de reclamant.

Din analiza considerentelor de fapt și de drept ale încheierii de ședință din data de 06.12.2022 și a sentinței civile nr. 170/21.12.2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov rezultă că acestea sunt amplu motivate. Astfel, motivarea încheierii de ședință și a sentinței civile nr. 170/21.12.2022 respectă exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind prezentate, în detaliu, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și indicând, într-o manieră suficientă, considerentele pentru care a respins cererile și motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de reclamant. Art. 425 nu obligă instanța de judecată să răspundă tuturor apărărilor avansate de parte, putând să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să indice un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a reclamantului nu constituie automat motiv de modificare a sentinței. Pentru a avea o astfel de consecință, omisiunea trebuie să fie decisivă, să afecteze echitatea procedurii, să denote lipsa de ascultare a părții, or în cauza dedusă judecății nu există vreo astfel de omisiune.

În raport de art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul fondului, în scopul pronunțării unei hotărâri corecte și legale, a stăruit, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii. Instanța de fond a examinat efectiv și concret toate cererile și apărările formulate de părțile din proces, precum și înscrisurile depuse în probațiune de acestea, astfel că analiza acestora lămurește pe deplin poziția instanței de fond și răspunde, în mod evident, tuturor argumentelor invocate de reclamant.

Faptul că instanța de fond a respins motivat și justificat atât cererile formulate de reclamant, cât și acțiunea acestuia, ca neîntemeiată, și, respectiv a dispus administrarea și a încuviințat proba cu înscrisurile pe care le-a apreciat ca fiind necesare, utile și pertinente soluționării cauzei, nu este de natură să formeze convingerea instanței de recurs că instanța de fond, procedând astfel, ar fi încălcat vreo normă de procedură sau dreptul la apărare al reclamantului.

Astfel, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.

Față de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., și acesta este nefondat, întrucât atât încheierea de ședință, cât și sentința civilă sunt legale, fiind date cu corecta interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauza dedusă judecății.

În mod corect instanța de fond a reținut că raportul de evaluare nr. x/08.08.2022 emis de ANI este legal și temeinic, nefiind viciat din perspectiva nulității, sub aspectul respectării procedurii administrative de informare și evaluare, prevăzute de dispozițiile Legii nr. 176/2010, cât și a aspectelor de fond privind existența stării de incompatibilitate a reclamantului.

Astfel, după rămânerea definitivă a raportului de evaluare, prin decizie irevocabilă a instanței de judecată sau prin necontestare, începe să curgă prescripția răspunderii administrative, respectiv operează sancțiunile revăzute de textul de lege menționat anterior. Prescripția răspunderii administrative poate fi analizată de instanța învestită cu acțiune în răspundere disciplinară/administrativă, și nu de instanța de contencios administrativ competentă a analiza temeinicia și legalitatea raportului de evaluare întocmit de ANI, prin care s-a reținut doar existența unei situații de conflict de interese, fără a se stabili vreo răspunderea administrativă/disciplinară a persoanei evaluate.

Raportul de evaluare, prin care se constată starea de incompatibilitate/conflict de interese, este un act administrativ care produce efecte juridice după rămânerea sa definitivă, în sensul că atrage, pe lângă răspunderea disciplinară sau administrativă, după caz, și decăderea din dreptul de a mai deține o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului.

Astfel, instanța de fond corect a reținut că, în cadrul controlului de legalitate, verifică legalitatea întocmirii raportului de evaluare și din perspectiva respectării termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. Agenția Națională de Integritate are la dispoziție un interval de timp egal cu durata funcției publice, la care se adaugă încă 3 ani de la momentul încetării funcției, în care aceasta poate efectua activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese.

Or, în speță, activitatea de evaluare a fost declanșată la data de 16.02.2021 și a vizat perioada exercitării mandatelor 2016-2020 și 2020-2024, iar raportul de evaluare a fost emis la data de 08.08.2022, respectiv la 1 an și 9 luni de la încetarea primului mandat (11.11.2020), fiind astfel respectat termenul de 3 ani prevăzut de legiuitor la art. 11 din Legea nr. 176/2010.

Raționamentul instanței de fond este corect și legal, întrucât încetarea calității de comerciant persoană fizică autorizată a avut loc la data de 21.01.2019, cu o zi înainte de a dobândi calitatea de titular întreprindere individuală, respectiv menținută la data comunicării celor două adrese. Prin urmare, având în vedere că încetarea calității de comerciant persoană fizică autorizată a avut loc la data de 21.01.2019, precum și că la data de 16.02.2021 ANI s-a sesizat din oficiu, fiind declanșată evaluarea, iar raportul de evaluare nr. 34609/G/II a fost emis la data de 08.08.2022, rezultă fără echivoc faptul că termenul de 3 ani prevăzut de art. 11 din Legea nr. 176/2010 a fost respectat. Totodată, instanța de fond, prin prisma analizării art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 și a considerentelor 48, 56 și 67 din decizia ÎCCJ - CDCD nr. 74/2010, în mod corect și legal a reținut în esență că ANI a respectat termenul general de prescripție.

În perioada contestării la instanța de judecată a raportului de evaluare, termenul de 3 ani referit anterior este întrerupt, iar după rămânerea definitivă a raportului de evaluare începe să curgă un nou termen de prescripție, cel al aplicării sancțiunii disciplinare prevăzut de art. 26 din Legea nr. 176/2010.

Totodată, instanța de fond, analizând dispozițiile legale aplicabile, precum și materialul probator administrat în cauză de părți, în mod corect și legal a reținut că inspectorul de integritate din cadrul ANI a respectat art. 20 din Legea nr. 176/2010.

Referitor la cel de-al doilea argument invocat de reclamant în susținerea motivului de nulitate a raportului de evaluare contestat, potrivit căruia s-au solicitat date și informații ce nu sunt publice, în mod corect instanța de fond a reținut că și acesta este nefondat, motivând aceasta prin faptul că este rezultatul unei greșite interpretări de către reclamant a dispozițiilor art. 13, art. 20 și următoarele din Legea nr. 176/2010.

Art. 20 din Legea nr. 176/2010 arată că prevederile art. 13 și art. 15 din același act normativ se aplică în mod corespunzător (mutatis mutandis). Procedurile prevăzute în cuprinsul art. 13 și art. 15 se aplică în materia incompatibilităților sau a conflictelor de interese exclusiv în situația în care își găsesc justificarea în aceste materii. Spre deosebire de materia controlului averii, în ceea ce privește conflictul de interese sau incompatibilitatea elementele privind existența acestuia pot rezulta și din registre publice sau chiar din declarațiile de avere sau interese.

Determinant este că sancțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 176/2010 este justificată exclusiv în procedura verificării averii, care presupune solicitarea și obținerea de informații strict legate de viața privată și familială a celui evaluat, de bunurile dobândite de acesta și de familia sa, cât și de modalitatea și împrejurările dobândirii. Prin urmare, sancțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 176/2010 se aplică strict în ceea ce privește evaluarea averii.

Însă, în materia incompatibilităților generate de exercitarea simultană a funcțiilor/calității, cât și în materia conflictului de interese, în acest stadiu al dosarului de evaluare inspectorul de integritate nu deține decât informațiile din eventuala sesizare (dacă este cazul) sau în baza cărora s-a autosesizat, precum și informațiile publice transmise de către instituții publice.

Prin urmare, corect a reținut instanța de fond că toate aceste informații sunt informații cu caracter public, fiind respectată litera legii. Și în cazul reclamantului, așa cum se menționează în mod expres și în conținutul raportului de evaluare, acesta a fost întocmit având la bază date și informații solicitate de la instituțiile publice, date și informații ce au caracter public, în mod evident.

Solicitările ANI, adresate instituțiilor publice și autorităților implicate direct în activitatea desfășurată de reclamant, fac dovada prin ele însele că aceasta a cunoscut înainte de a emite adresele de informare faptul că reclamantul a deținut funcția de viceprimar în cadrul Consiliului Local al Comunei Șercaia, județul Brașov. Dacă aceste informații nu ar fi fost publice, nu ar fi putut fi cunoscute de ANI înainte de emiterea adreselor menționate mai sus. În ceea ce privește declarațiile de avere și de interese, acestea sunt informații cu caracter public.

Din materialul probator administrat în cauză, instanța de fond corect a reținut că informațiile solicitate de Agenția Națională de Integritate de la instituțiile publice sunt informații nu doar publice, ci și de interes public, fiind respectată litera legii.

ANI nu este obligată să-și însușească punctul de vedere al persoanei evaluate ori să răspundă punctual, fiind obligată să procedeze la motivarea actului administrativ în fapt și în drept, să rețină argumentele juridice care susțin decizia administrativă, inspectorul de integritate fundamentându-și concluziile pe ansamblul actelor aflate la dosarul administrativ de evaluare.

Față de solicitarea recurentului-reclamant exprimată în cererea de recurs cu privire la hotărârea CJUE din cauza Bara, aceasta constituie, în realitate, un nou motiv de nelegalitate a raportului de evaluare contestat. Totodată, acest nou motiv de nelegalitate nu a fost invocat de reclamantul - recurent și în fața instanței de fond, astfel că nu se poate proceda la verificarea conformității sentineți recurate cu regulile de drept aplicabile sub aceste aspecte.

În cazul în care instanța de recurs va califica argumentele recurentului-reclamant ca fiind critici de nelegalitate față de sentința civilă nr. 170/21.12.2022, se solicită instanței respingerea acestora ca fiind nefondate. Astfel, situația este evident diferită fată de cea din cauza C-201 Bara și alții, unde se supuneau atenției o serie de norme cuprinse doar în unele protocoale încheiate între două autorități publice centrale. Pe de altă parte, este nepotrivit raționamentul aplicării deciziei CJUE din cauza Bara prin procedeul mutatis mutandis, analogia negăsindu-și aplicabilitate, având în vedere faptul că nu se poate asimila un act administrativ emis de o autoritate publică centrală (cum s-a întâmplat în cauza Bara) unui act normativ cu caracter special emis de puterea legislativă, cum este Legea nr. 176/2010. Art. 15 din Legea nr. 176/2010 reprezintă temeiul legal în baza căruia ANI solicită date și informații tuturor instituțiilor și autorităților publice, altor persoane juridice de drept public sau privat, precum si persoanelor fizice cu obligația păstrării confidențialității.

În concluzie, sunt lipsite de remei criticile părții recurente - reclamante.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârile recurate, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată) "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material."; totodată, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile." [s.n.].

Din interpretarea dispozițiilor citate în precedent, Înalta Curte reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie.

Preliminar, Înalta Curte arată că acele critici dezvoltate suplimentar prin cererea de recurs, de natură a pretinde existența altor cauze de anulare a raportului de evaluare nr. x/08.08.2022 emis de Agenția Națională de Integritate, precum aspecte referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal, în contextul hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza Bara, C-201/14, excedează cauzei juridice a cererii de chemare în judecată și sunt inadmisibile în calea de atac, implicând o modificare a acesteia fără a fi respectate normele procesuale civile. Astfel, observând art. 494 și art. 478 C. proc. civ., Înalta Curte reține că în calea de atac nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, neputându-se schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.

În continuare, Înalta Curtea arată că recurentul - reclamant a invocat în calea de atac exercitată critici susceptibile a se încadra în motivele de casare/nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Cu privire la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., un astfel de motiv este incident dacă prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; așadar, premisa aplicării textului legal menționat o constituie încălcarea unei reguli de procedură civilă.

Art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. consacră motivul de casare/nelegalitate prin care este sancționată procesual hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivul de casare/nelegalitate invocat de partea recurentă prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare prin hotărâre sau aplicare greșită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege substanțială aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Totodată, recurentul - reclamant a atacat prin cererea de recurs împreună cu sentința civilă nr. 170 din 21 decembrie 2022 și încheierea din 6 decembrie 2022.

Din această din urmă hotărâre, anume încheierea din 6 decembrie 2022, este relevantă în etapa recursului soluția primei instanțe care a constatat decăderea pârâtei din dreptul de a mai invoca excepții care nu sunt de ordine publică, sens în care a arătat că întâmpinarea a fost depusă cu nerespectarea termenului legal și judecătoresc stabilit de instanță, respectiv 10 zile înaintea termenului de judecată stabilit; de asemenea, Curtea de Apel Brașov a mai reținut că excepția nu ar fi putut produce niciun efect, deoarece la termenul anterior de judecată instanța deja luase act de modificarea acțiunii în temeiul art. 204 alin. (3) C. proc. civ., apreciind că nu este necesar acordul pârâtei pentru această modificare. A arătat prima instanță în continuare că argumentele aduse în cuprinsul întâmpinării privesc, în realitate, tardivitatea invocării unor critici noi, iar nu tardivitatea modificării acțiunii, față de termenul legal impus de legea specială pentru contestarea actului, iar motivele din întâmpinare urmează a fi avute în vedere la analiza pe fond a cauzei, respectiv dacă criticile de nelegalitate au fost invocate în termenul prevăzut de dispozițiile legale.

Soluția încheierii din 6 decembrie 2022 nu este susceptibilă însă de reformare, deși se prezintă într-o formă aparent contradictorie.

Pe de o parte, în ceea ce privește constatarea decăderii părții pârâte din dreptul de a mai invoca excepții care nu sunt de ordine publică, deoarece nu a fost respectat termenul pentru depunerea întâmpinării la cererea adițională, Înalta Curte arată că nu produce nicio vătămare părții recurente - reclamante, dispunând o măsură favorabilă acesteia.

Pe de altă parte, sub aspectul tardivității invocării unor critici noi față de termenul legal impus de legea specială pentru contestarea raportului litigios emis de Agenția Națională de Integritate, mențiunile primei instanțe sub legale, fără însă a exista propriu-zis o soluționare în sensul respingerii acelor motive de anulare în conținutul încheierii respective. Astfel, nu poate fi exclus ca învestirea instanței judecătorești să necesite atât o respectare a dispozițiilor art. 204 C. proc. civ. privind modificarea cererii de chemare în judecată, dar și a unor dispoziții legale speciale referitoare la sesizarea instanței de contencios administrativ. Or, în ambele ipoteze normative sunt în discuție, față de specificul reglementărilor respective, termene de decădere, a căror reflectare se face într-o excepție absolută, de ordine publică, a cărei invocare nu este condiționată de respectarea termenului pentru depunerea întâmpinării, putând interveni inclusiv din oficiu.

Pentru a califica tardivitatea amintită imediat anterior ca o excepție de ordine publică, Înalta Curte reține art. 246 C. proc. civ., text potrivit căruia "(1) Excepțiile absolute sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică. (2) Excepțiile relative sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu precădere interesele părților". Termenele în discuție privesc însăși activitatea desfășurată de instanța judecătorească și sunt reglementate de norme de ordine publică, iar nu pentru ocrotirea cu precădere a intereselor părților.

Altfel spus, nu este de natură să reprezinte o încălcare a legii observarea de către prima instanță a posibilității existenței a două termene care să afecteze prin decădere dreptul reclamantului de a invoca motive noi de anulare a actului administrativ litigios ulterior formulării cererii de chemare în judecată, fără însă că prin încheierea din 6 decembrie 2022 Curtea de Apel Brașov să fi constatat o decădere a părții reclamante din dreptul respectiv.

În final, instanța de recurs arată că tardivitatea respectivă, fiind o excepție de ordine publică, nu era vizată de soluția inițială a primei instanțe de constatare a decăderii pârâtului din dreptul de a mai invoca excepții care nu sunt de ordine publică, ca urmare a nerespectării termenului pentru depunerea întâmpinării la cererea adițională.

În consecință, lipsind motivul de casare/nelegalitate care să afecteze încheierea în discuție, Înalta Curte va respinge recursul formulat împotriva încheierii din 6 decembrie 2022, în condițiile art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În ceea ce privește sentința civilă nr. 170 din 21 decembrie 2022, prin dispozitivul acesteia și minuta aferentă Curtea de Apel Brașov a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

Cu toate acestea, prin considerentele sentinței recurate, prima instanță a arătat că motivele de nelegalitate ale raportului de evaluare nr. x/08.08.2022, invocate prin nota de ședință depusă de reclamant la dosarul cauzei la data de 8 noiembrie 2022, nu sunt analizate, deoarece au fost formulate cu depășirea termenului impus de dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. În acest context, judecătorul fondului a arătat că termenul imperativ prevăzut de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 176/2010 stabilește și limita temporală până la care persoana evaluată poate motiva contestația sa, iar invocarea unor motive noi de nelegalitate după momentul împlinirii termenului de 15 zile nu poate fi admisă, deoarece s-ar permite părții interesate să eludeze dispozițiile care stabilesc termenul imperativ de contestare. Totodată, invocarea împrejurării că reclamantul a formulat aceste motive de nelegalitate numai la momentul la care a luat cunoștință de actele ce au stat la baza întocmirii raportului de evaluare nu poate fi reținută ca fiind o împrejurare de natură a permite prelungirea termenului de motivare a contestației. Adresa nr. x/22.02.2021 cu privire la care s-a invocat nulitatea și despre care s-a afirmat că este punctul de plecare al nelegalităților desfășurate în procedura de evaluare a fost comunicată reclamantului la data de 26.02.2021, astfel cum reiese din formularul de confirmare de primire. Așadar, reclamantul avea posibilitatea de a formula motivele de nelegalitate cuprinse în nota de ședință depusă la data de 08.11.2022 în termenul legal de 15 zile, de formulare a contestației, astfel că reținând incidența art. 185 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, curtea de apel a constatat decăderea reclamantei din dreptul de a mai invoca motive noi de nelegalitate.

În acest context, Înalta Curte observă că reclamantul A. a transmis poștal la data de 24 august 2022 cererea de chemare în judecată, prin care a atacat în anulare raportul de evaluare ANI nr. x, ce reiese a-i fi fost comunicat la data de 11 august 2022.

În cauză, pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI) a înregistrat în dosarul primei instanțe întâmpinarea și documentația aferentă actului litigios la data de 4 octombrie 2022, toate acestea fiind comunicate reclamantului în format electronic la data de 6 octombrie 2022.

Ulterior, la 8 noiembrie 2022, anterior primului termen de judecată, reclamantul a formulat o cerere de modificare a acțiunii în contencios administrativ, prin care a invocat nulitatea absolută a raportului de evaluare față de art. 20 raportat la art. 13 din Legea nr. 176/2010, făcând referire în esență în motivare la faptul solicitării de ANI a unor date sau informații care nu sunt publice anterior informării și invitării persoanei evaluate pentru a prezenta un punct de vedere, sens în care partea reclamantă s-a referit la adresele transmise către și răspunsurile primite de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Inspectoratul Teritorial de Muncă Brașov.

Instanța de recurs observă însă că prin cererea introductivă de instanță partea reclamantă invocase, într-o formă mai puțin elaborată, nulitatea raportului de evaluare litigios în raport de dispozițiile art. 20 și art. 13 din Legea nr. 176/2010, arătând, într-o succesiune de motive de fapt și de drept, inclusiv că «inspectorul de integritate efectuează activități de evaluare, solicită și obține o serie de documente, ce au o dată anterioară adresei nr. x/05.01.2022, unele conținând sau având atașate date și informații ce nu sunt publice și care provin de la: ... Inspectoratul Teritorial de Muncă, ... Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov».

Potrivit art. 194 lit. c) C. proc. civ. "Cererea de chemare în judecată va cuprinde: ... arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea", norma juridică reglementând astfel despre cauza juridică a cererii introductive de instanță.

Or, din perspectiva art. 194 lit. c) C. proc. civ., încă de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată cauza juridică a acțiunii exercitate consta și din motivarea părții reclamante în sensul unei pretinse nulități a raportului de evaluare nr. x/2022 în condițiile art. 20 raportat la art. 13 din Legea nr. 176/2010 sub aspectul solicitării și obținerii de către Agenția Națională de Integritate a unor date și informații ce nu sunt publice și care provin de la Inspectoratul Teritorial de Muncă, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov.

În aceste condiții, indiferent de modul în care partea recurentă - reclamantă și-a calificat cererea pe care a depus-o în fața Curții de Apel Brașov la data de 8 noiembrie 2022, totuși esența fundamentală a criticilor exista încă de la momentul învestirii inițiale a instanței de contencios administrativ, motivele de fapt și de drept fiind menționate expres în conținutul acesteia.

În consecință, cererea din 8 noiembrie 2022 nu implica în esență invocarea unui motiv nou de nulitate a raportului de evaluare litigios, ci o dezvoltare a unui motiv existent în conținutul cererii de chemare în judecată, valorificând și documentația depusă de pârât atașat întâmpinării sale.

Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative stabilește la art. 22 alin. (1) că "Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ".

Cum raportul de evaluare a fost comunicat reclamantului la 11 august 2022, iar cererea introductivă de instanță a fost transmisă poștal Curții de Apel Brașov la 24 august 2022, reclamantul a respectat art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 și în cazul motivului de anulare în discuție, acesta regăsindu-se succint expus în conținutul cererii de chemare în judecată, iar ulterior fiind dezvoltat prin cererea din 8 noiembrie 2022.

În aceste condiții, prima instanță în mod eronat nu s-a învestit cu analiza aspectului amintită, astfel cum se regăsea în cererea de chemare în judecată, iar ulterior fusese dezvoltat prin cererea depusă la 8 noiembrie 2022.

În mod corespunzător, sunt incidente sub acest aspect motivele de casare/nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ., câtă vreme în mod greșit Curtea de Apel Brașov nu s-a învestit cu problema pretinsei nulități a raportului de evaluare litigioase prin prisma art. 20 raportat la art. 13 din Legea nr. 176/2010 în ceea ce privește datele și informațiile solicitate și obținute de Agenția Naț