ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2467/2025

Ședința publică din data de 9 mai 2025

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal la data de 15.11.2023, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Raportului de Evaluare nr. x/20.10.2023 întocmit în lucrarea nr. 56200/S/II/09.11.2021, solicitând admiterea contestației, anularea raportului de evaluare nr. x/20.10.2023 întocmit în lucrarea nr. 56200/S/II/09.11.2021, de pârâta ANI.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 802 din 15 mai 2024, Curtea de Apel București, secția a IX -a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii și cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, ca neîntemeiate.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței civile nr. 802 din 15 mai 2024, a declarat recurs principal reclamantul A. și recurs incident pârâta Agenția Națională de Integritate.

1.3.1. Recursul principal

În cadrul recursului întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul a solicitat admiterea căii de atac, casarea, în totalitate, a hotărârii instanței de fond și, rejudecând, să fie admisă cererea de chemare în judecată, urmând a se anula Raportul de evaluare nr. x/20.10.2023 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nelegal și nefondat.

În esență, în motivare, a arătat că instanța de fond nu s-a raportat la tot probatoriul administrat în cauză și nici la toate apărările formulate de reclamant și la înscrisurile depuse de acesta în combaterea raportului de evaluare.

Astfel, atât Agenția Națională de Integritate, prin raportul de evaluare, cât si instanța de fond, prin sentința atacată, nu au făcut o evaluare corectă, obiectivă a elementelor de conflict de interese, astfel cum este reglementat de lege.

Un prim aspect pe care instanța de fond nu l-a analizat și nu l-a avut în vedere la analiza situației prevăzute de art. 76 prin raportare la art. 79 din Legea 161/2003 este acela că, toate contractele de închiriere au fost încheiate în procedura de licitație publică.

Contestatorul nu a făcut parte din comisia de evaluare a ofertelor în vederea atribuirii contractelor si nici nu a semnat din partea Primăriei Comunei Cocora aceste contracte. Astfel, nu se poate reține încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese deoarece persoana evaluată nu a emis niciun act administrativ, nu a încheiat nici un act juridic, nu a emis vreo dispoziție, în exercitarea funcției care să fi putut produce un folos material pentru vreun membru de familie. În conformitate cu prevederile art. 228 din Codul Administrativ, alesul local este în conflict de interese în situația în care trebuie să emită un act administrativ sau să participe la emiterea ori adoptarea unui act administrativ sau să încheie ori să participe la încheierea unui act juridic și are un interes personal de natură patrimonială.

Astfel participarea persoanei evaluate la adoptarea Hotărârii Consiliului Local al comunei Cocora nr. 2/21.01.2021 privind inițierea procedurii de închiriere a pajiștilor aflate în proprietatea privată a comunei Cocora, jud. Ialomița, nu putea produce nici un folos material în sensul art. 228 Cod administrativ pentru soția sau fratele petentului, deoarece, așa cum rezultă din documentul încriminat, prin această hotărâre s-a aprobat inițierea procedurii de închiriere prin licitație publică a pajiștilor aflate în proprietatea privată a comunei, nefiind atribuite direct vreunui membru de familie.

Faptul că, ulterior acestei hotărâri, pajiștea aflată în proprietatea privată a comunei a fost scoasă la licitație, la licitație participând si soția si fratele petentului nu reprezintă în nici un caz dovada că, contestatorul a anticipat si a urmărit să obțină un folos patrimonial, contractele de închiriere fiind încheiate in urma unei licitații publice si nefiind atribuite direct către soția sau fratele petentului.

În speță, hotărârea Consiliului Local Cocora nu este un act administrativ emis în interesul patrimonial al unor membri de familie, ci a fost emisă în baza supremației interesului public, respectiv al cetățenilor comunei Cocora, în urma acestei hotărâri, toți crescătorii de animale din comună au beneficiat de încheierea unor contracte de închiriere pentru folosirea izlazului comunal.

In doctrina juridica în materie ca și în jurisprudență se evidențiază în mod clar ideea că, un conflict de interese implică un conflict între datoria față de public interesele personale ale unui funcționar public, în care funcționarul public are interese, în calitate de persoană privată, interese care ar putea influența în mod necorespunzător îndeplinirea obligațiilor și responsabilităților oficiale. În această calitate, împreună cu ceilalți membri, ia decizii păgubitoare pentru instituție, unitate etc. și aducătoare de beneficii pentru acesta, pentru soț, o rudă ori un afin etc. Ori hotărârea luată a fost în beneficul întregii comunități a crescătorilor de animale din comuna Cocora.

Obiectul juridic special al conflictului de interese îl constituie relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu, activitate care nu se poate realiza în condițiile îndeplinirii unor acte cu încălcarea principiilor imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public în exercitarea demnităților și funcțiilor publice.

Altfel spus, interesul public lezat prin săvârșirea faptei este reprezentat de interesul general al societății ca persoanele care dețin funcții publice să ia, în îndeplinirea atribuțiilor lor de serviciu, decizii imparțiale și legitime. Așadar, îndeplinirea de către persoana care deține o funcție publică a atribuțiilor sale fără obiectivitate și fără respectarea principiilor imparțialității, integrității, transparenței deciziei și a supremației interesului public are ca efect direct prejudicierea interesului public, afectând încrederea cetățenilor în instituțiile statului, fără a fi necesară specificarea în textul incriminator că fapta constituie infracțiune numai dacă interesele publice au fost lezate.

Obiectul juridic secundar este reprezentat de relațiile sociale privind protejarea mediului concurențial, a calității serviciilor, prevenirea conflictelor de interese, garantarea independenței și imparțialității prestatorilor de servicii.

Subiectul pasiv principal al infracțiunii de conflict de interese este statul, ca titular al valorilor sociale ocrotite, reprezentat de instituția publică, autoritatea publică sau o altă persoană juridică de interes public.

Conflictul de interese are și un subiect pasiv secundar, reprezentat de persoana juridică sau persoana fizică care avea vocația să obțină folosul patrimonial obținut în mod ilegal de funcționarul public, membrii familiei sale ori alte persoane prevăzute de lege.

Pe de altă parte, instanța nu a analizat un alt aspect, învederat de recurentul-reclamant, faptul că toți consilierii locali care au votat hotărârea, în frunte cu primarul, aveau un membru sau mai mulți membri de familie crescători de animale, si care au încheiat contracte de închiriere. Trebuie avut în vedere faptul că în speță este vorba de o comună, unde majoritatea locuitorilor se ocupă cu agricultura si creșterea animalelor, aceasta fiind principala sursă de trai si de venit, fiind o hotărâre luată în interesul legitim public, urmare a sesizării mai multor cetățeni ai comunei.

Daca s-ar fi abținut toți consilierii locali, nu ar fi fost niciodată posibilă adoptarea acesteia neputând fi încheiate contractele de închiriere de pajiști pentru creșterea animalelor. Astfel, reclamantul nu a semnat nici contractul de închiriere între comuna Cocora si soția sau fratele său, dar nici nu a făcut parte din comisia de evaluare a ofertelor în vederea atribuirii contractului.

Faptul că, terenul a fost scos la licitație publică, fiind închiriat în această modalitate, nefiind atribuit direct membrilor de familie ai recurentului, nu poate constitui o dovada că reclamantul a prevăzut sau a anticipat să obțină un interes patrimonial.

Pe e alta parte, instanța nu a analizat faptul că, aceiași autoritate, în cazuri similare, față de alți consilieri locali si față de viceprimar, cu referire la aceiași hotărâre, au constatat că nu sunt identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul juridic al conflictelor de interese, ceea ce demonstrează dubla măsura aplicată de intimata pârâta în situații similare, pentru persoane diferite.

Pentru considerentele expuse, motivate în fapt și în drept, a solicitat admiterea recursului și anularea raportului de evaluare emis de Agenția Națională de Integritate, ca nelegal și nefondat.

1.3.2. Recursul incident

În cadrul recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Agenția Națională de Integritate a invocat încălcarea normelor de drept material de prima instanță care a respins excepția inadmisibilității, înlăturând astfel apărările expuse de autoritate.

În motivare, a arătat că prin respingerea excepției inadmisibilității acțiunii de anulare și a punctului 3 din Raportul de evaluare din perspectiva indiciilor constatate privind săvârșirea unei infracțiuni de către instanța de contencios administrativ aceasta și-a depășit competențele.

Punctul 3 al Raportului de evaluare reprezintă un act de sesizare a organelor de cercetare penală, în vederea efectuării de cercetări specifice cu privire la existența elementelor constitutive unor infracțiuni și nu reprezintă un act administrativ pentru a putea face obiectul controlului instanței de contencios administrativ.

Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Cu alte cuvinte, punctul 3 al Raportului de evaluare prin care s-a dispus sesizarea organului de cercetare penală competent NU este un act administrativ, care să producă efecte prin el însuși, condiție impusă de dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, ci un act de sesizare în înțelesul dat de dispozițiile art. 288 și art. 290 C. proc. pen.

Prin simpla sesizare a organului de cercetare penală în vederea efectuării cercetărilor conform dispozițiilor C. proc. pen., nu se naște un raport juridic de drept administrativ, ceea ce înseamnă că această situație e diferită de cea care, prin raportul de evaluare, Agenția Națională de Integritate constată existența unui conflict de interese administrativ, caz în care fapta săvârșită constituie abatere disciplinară, iar consecința este aplicarea unei sancțiuni administrative de către organele disciplinare.

Din această perspectivă, sentința recurată este nelegală, punctul 3 al Raportului de evaluare fiind o simplă sesizare a Parchetului cu privire la existența unor indicii privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 301 C. pen.

În concluzie, pentru motivele arătate, a solicitat admiterea recursului formulat, casarea în parte a sentinței civile nr. 802/15.05.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, iar în rejudecare, admiterea excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește punctul 3 al Raportului de evaluare nr. x/20.10.2023.

În drept, a invocat Constituția României, Legea nr. 176/2010, Legea nr. 161/2003, Legea nr. 554/2004, C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în ceea ce privește respingerea acțiunii reclamantului, fiind constatată legalitatea raportului autorității prin ca s-a stabilit existența conflictului de interese.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor expuse în cuprinsul întâmpinării de la dosar, Înalta Curte constată că recursul principal declarat de reclamantul A. și recursul incident declarat de Agenția Națională de Integritate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere de anulare a raportului de evaluare emis de Agenția Națională de Integritate nr. x, întocmit în lucrarea nr. 56200/S/II/09.11.2021, prin care s-a constatat că dl. A. a încălcat dispozițiile legale care reglementează conflictul de interese.

Prima instanță, învestită cu judecata acțiunii, a apreciat că aceasta este neîntemeiată, reținând în motivare că nu este relevantă analiza din perspectiva producerii efective a unui folos material pentru reclamant, pârâta constatând în mod legal și temeinic săvârșirea de către reclamant a faptelor prevăzute de art. 228 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din Codul administrativ coroborate cu art. 70 din Legea nr. 161/2003.

În raport de soluția primei instanțe de judecată, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au formulat recurs principal reclamantul A., invocând nelegalitatea hotărârii de la fondul cauzei din perspectiva interpretării și aplicării greșite a normelor de drept material de la art. 70 din Legea nr. 161/2003 și de la art. 228 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din Codul administrativ, dar și recurs incident pârâta, invocând greșita soluționare a excepției de inadmisibilitate a acțiunii introductive din perspectiva contestației îndreptate împotriva punctului 3 al raportului emis de Agenția Națională de Integritate.

Înalta Curte, pornind la analiza recursului principal, constată că nu sunt fondate criticile recurentului-reclamant privind greșita reținere a conflictului de interese și care pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru considerentele pe care le va dezvolta în cele ce urmează.

Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prevede:

"Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: ... 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.", iar potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.].

Din interpretarea dispozițiilor citate în precedent, Înalta Curtea reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate.

Sentința primei instanțe a validat raportul de evaluare întocmit de către intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate pentru persoana verificată, recurentul-reclamant A., confirmând că acesta a încălcat regimul juridic al conflictului de interese, prin faptul că, în exercitarea funcției publice de consilier local a participat (conform procesului-verbal de ședință aferent) la deliberarea și adoptarea HCL nr. 2/21.01.2021 privind inițierea procedurii de închiriere a pajiștilor aflate în proprietatea privată a comunei Cocora, Județul Ialomița, prin care s-a aprobat inițierea procedurii de închiriere a pajiștilor aflate în proprietatea privată a comunei Cocora, județul Ialomița, pentru anul 2021, respectiv s-a aprobat referatul de oportunitate privind închirierea pajiștilor aflate în proprietatea privată a comunei Cocora, județul Ialomița, regulamentul privind regimul închirierii, caietul de sarcini al închirierii și modelul de contract de închiriere.

În ceea ce privește conflictul de interese reținut în privința recurentului-reclamant, acesta a susținut că nu erau îndeplinite premisele încălcării prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu art. 228 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Codul administrativ, soluția primei instanțe fiind, în opinia sa, greșită sub acest aspect.

Potrivit prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative."

Art. 228 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ prevede:

Regimul general aplicabil conflictului de interese pentru aleșii locali

(1) Alesul local aflat în conflict de interese în condițiile prevăzute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, are obligația să se abțină de la emiterea sau participarea la emiterea ori adoptarea actului administrativ, de la încheierea sau participarea la încheierea actului juridic respectiv, care ar putea produce un folos material pentru sine sau pentru:

a) soț, soție sau rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv;(...)

(2) În exercitarea funcției, consilierul local sau consilierul județean aflat în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) are obligația să anunțe la începutul ședinței consiliului local, respectiv a consiliului județean interesul personal pe care îl are la adoptarea hotărârii respective, anunț care se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței.

(3) Ulterior anunțării interesului personal, consilierul local sau județean nu mai este luat în calcul pentru cvorumul necesar adoptării hotărârii consiliului cu privire la care acesta și-a anunțat interesul și nu are drept de vot la adoptarea acestei hotărâri.

(4) Actele administrative emise ori adoptate sau actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută în condițiile Legii nr. 176/2010, cu modificările și completările ulterioare.

(5) Fapta aleșilor locali de a încălca prevederile alin. (1) și legislația în materie privind conflictul de interese constituie abatere disciplinară și se sancționează cu diminuarea indemnizației cu 10% pe o perioadă de maximum 6 luni.

În cauză, analizând ansamblul probator, prin raportare la normele de drept anterior citate, Înalta Curte reține că un fapt necontestat la momentul intervenirii conflictului de interese, este acela că recurentul-reclamant a exercitat funcția publică de consilier local, care a participat la ședința Consiliului Local al Comunei Unirea de adoptare a Hotărârii nr. 2/21.01.2021 pentru inițierea procedurii de închiriere a pajiștilor aflate în proprietatea privată a comunei Cocora, Județul Ialomița, ulterior acestui moment soția și respectiv fratele reclamantului au încheind Contractul de închiriere nr. x/29.03.2021, atribuit prin încredințare directă pe bază de cerere și adeverință eliberată de medicul veterinar, în funcție de numărul de animale deținute, având ca obiect închirierea de pajiști aflate în domeniul privat al comunei Cocora, în suprafață de 0,3360 ha, respectiv 1,3440 ha, cu prețul de 67,5 RON/ha/an, și respectiv Contractul de închiriere nr. x/29.03.2021 atribuit prin încredințare directă pe bază de cerere și adeverință eliberată de medicul veterinar, în funcție de numărul de animale deținute având ca obiect închirierea de pajiști aflate în domeniul privat a comunei Cocora, în suprafață de 0,3760 ha, respectiv 0,4305 ha, cu prețul de 67,5 RON/ha/an.

De altfel, Înalta Curte reține că situația factuală descrisă în cuprinsul raportului de evaluare nr. x/20.10.2023 și reținută de prima instanță nu a fost contestată în cauză, chestiunea în discuție fiind cea a calificării juridice a faptelor îndeplinite de recurentul-reclamant în exercitarea atribuțiilor specifice funcției publice deținute în cadrul Consiliului Local al Comunei Cocora în raport de încredințarea prin atribuire directă în folosul soției și fratelui acestuia a unor contracte de închiriere a unor pajiști aflate în proprietatea privată a Comunei Cocora, acesta contestând că a urmărit un folos material pentru sine prin participarea la adoptarea hotărârii de consiliu local.

În deplin acord cu judecătorul fondului, fără a fi reluate dispozițiile legale cuprinse în art. 228 din Codul Administrativ, Înalta Curte reține că, în conduita recurentului-reclamant se relevă, în raport de maniera în care acesta și-a îndeplinit atribuțiile conferite de funcția publică deținută în cadrul Consiliului Local Cocora, prin exercitarea dreptului de vot în ședința de la data de 21.01.2021, ocazie cu care trebuia să se abțină, existența unui interes patrimonial pe care acesta l-a urmărit pentru sine, ceea ce a determinat conflictul de interese corect identificat prin raportul de evaluare contestat.

Nu sunt relevante împrejurările invocate de reclamant în sensul că acesta nu a obținut un folos material efectiv pentru sine deoarece contractul închiriere a fost încheiat cu soția și fratele acestuia deoarece pentru fapta ce constituie abatere disciplinată, de la art. 228 Cod Administrativ, este suficient ca reclamantul să fi participat la adoptarea hotărârii consiliului local, încălcând astfel obligația de a se abține de la aceasta, în condițiile în care această hotărâre i-ar fi putut aduce un folos material.

În mod corect a reținut judecătorul fondului că obținerea unui folos patrimonial pentru sine reprezintă o condiție prevăzută de lege doar pentru constatarea săvârșirii infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 301 alin. (1) C. pen., nefiind însă obligatorie pentru constatarea săvârșirii faptei ce reprezintă abatere disciplinară conform art. 228 alin. (1) și alin. (5) din Codul administrativ anterior citat.

În același timp, nu prezintă relevanță pentru soluționarea cauzei susținerile recurentului - reclamant în sensul că în situația s-ar fi abținut toți consilierii locali, nu ar fi fost niciodată posibilă adoptarea hotărârii de inițiere a închirierii pajiștilor pentru creșterea animalelor sau că prin participarea la luarea acestei hotărâri a urmărit realizarea interesului public. În exercitarea funcției de ales local, acesta avea îndatorirea de a se abține în orice fel de la luarea unor hotărâri care i-ar fi putut produce, chiar și în mod indirect, un folos patrimonial(cum este cazul în speță).

Ca urmare, pentru a se atinge scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea normei care instituie conflictul de interese, recurentul-reclamant avea obligația să se abțină de la de la emiterea sau participarea la emiterea ori adoptarea actului administrativ, tocmai pentru a preveni situarea sa într-o poziție care ar conduce la încălcarea principiilor instituite de legiuitor, respectiv imparțialitatea și obiectivitatea în exercitarea atribuțiilor.

Deopotrivă, rațiunea instituirii conflictului de interese este aceea de a înlătura orice suspiciune, orice dubiu rezonabil cu privire la modalitatea de aducere la îndeplinire a atribuțiilor și a competențelor de către persoanele care exercită funcții/demnități publice.

Mai mult decât atât, așa cum prevede textul de lege, în mod particular, reclamantul avea obligația, iar nu facultatea, să se abțină de la îndeplinirea atribuțiilor și să anunțe la începutul ședinței consiliului local, interesul personal pe care îl are la adoptarea hotărârii respective, anunț care se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței, după cum prevăd disp. art. 70 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, o conduită contrară fiind, de altfel, sancționată de legiuitor prin atragerea după caz, a răspunderii disciplinare, administrative, civile sau penale, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

În fine, concluzionând, Înalta Curte constată că apărările în sensul că reclamantul nu a obținut efectiv un folos material sunt nefondate, acesta, încălcând dispozițiile legale imperative prevăzute de art. 70 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu art. 228 Cod Administrativ, așa cum a reținut autoritatea de integritate dar și prima instanță.

Prin urmare, în cadrul controlului judiciar efectuat în calea de atac, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a normelor de drept material, soluția dată fiind legală și temeinică, impunându-se a fi menținută astfel cum a fost pronunțată.

În continuare, pornind la analiza și a recursului incident, formulat în cauză de pârâta Agenția Națională de Integritate, Înalta Curte reține caracterul nefondat și al acestuia.

Astfel, Înalta Curte urmează a valida raționamentul primei instanțe care a soluționat excepția de inadmisibilitate a acțiunii cu referire la pct. 3 din Raportul de evaluare, în sensul respingerii acesteia.

În cadrul controlului judiciar se va reține că art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 prevede "Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ.", fiind astfel consfințit dreptul de contestație cu privire la raportul de evaluare, în integralitatea sa.

Așadar, maniera de divizare propusă de autoritate, în sensul că anumite dispoziții din raport se pot contesta în contencios administrativ și altele nu pot fi deduse controlului judiciar în fața instanței de contencios administrativ, nu poate fi acceptată de Înalta Curte deoarece reprezintă o adăugare la lege din partea pârâtei. Acolo unde legea nu prevede, nu se pot crea pe cale artificială, norme legale, iar în acest caz, legea conferă posibilitatea atacării în tot a raportului de evaluare, fără distincție în funcție de măsurile din cuprinsul acestuia.

Mai mult, art. 22 din Legea nr. 176/2010 prevede că raportul se comunică organelor de urmărire penală și celor disciplinare, eventuale măsuri în materie penală vor fi luate, nu în temeiul raportului, ci ca urmare a efectuării verificărilor specifice organelor de cercetare penală. Aceeași este situația și în cazul organelor însărcinate cu luarea măsurilor disciplinare, eventuale măsuri împotriva persoanei menționate în raport se vor putea lua doar după definitivarea raportului, prin neatacare sau, ulterior, după soluționarea contestației cu care a fost învestită instanța de contencios administrativ.

Totodată, teza de interpretare propusă de pârâtă este contrazisă și de faptul că, raportul de evaluare prin care s-a constatat existența conflictului de interese în ceea ce-l privește pe recurentul - reclamant, deși a fost menținut de prima instanță, și ulterior în cadrul controlului judiciar, nu a reprezentat un element definitoriu pentru condamnarea penală a recurentului - reclamant pentru săvârșirea infracțiunii de la art. 301 C. pen., cauza penală nr. 2347/P/2023 fiind clasată, întrucât există o cauză de nepedepsire.

În aceste condiții, nu se poate reține motivarea pârâtei care a scindat conținutul raportului, susținând că punctul 3 reprezintă un act de sesizare al instanței penale, care nu poate fi supus controlului instanței de contencios administrativ, și care a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii pe acest considerent.

În concluzie, sentința primei instanțe, prin care s-a respins excepția de inadmisibilitate invocată de pârâta Agenția Națională de Integritate este legală și temeinică, sens în care Înalta Curte va respinge recursul incident prin care se tinde la modificarea hotărârii de la fondul cauzei cu privire la soluția dată excepției.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge cererea de recurs principal și incident, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurentul-reclamant A. și recursul incident declarat de recurenta - pârâtă Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 802 din 15 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.