ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3534/2021

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 09.07.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A., a formulat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate - ANI contestație împotriva raportului de evaluare nr. x/18.06.2019 solicitând anularea raportului atacat, întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate - ANI, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta contestație.

Prin sentința civilă nr. 802 din data de 15 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională De Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 802 din data de 15 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Prin cererea de recurs recurentul-reclamant a arătat că motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora vor fi depuse într-un memoriu separat după ce va lua cunoștință de cuprinsul hotărârii atacate.

Pârâta Agenția Națională de Integritate nu a depus întâmpinare.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 09 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul de judecată din data de 09 iunie 2021, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului având în vedere că hotărârea instanței de fond a fost comunicată la data de 14.01.2020, iar recursul a fost depus la data de 20.08.2020, ultima zi în care se putea depune fiind la data de 30.01.2020.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte va respinge excepția tardivității și va constata nulitatea acestuia.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În raport de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

La calculul termenelor se au în vedere dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

În raport de aceste dispoziții rezultă că, pentru înregistrarea declarației de recurs, partea recurentă avea obligația de a respecta termenul de 15 de la comunicarea hotărârii.

Însă, din actele dosarului de fond rezultă că, prin notele de ședință derpuse la filele x, reclamantul A. a indicat sediul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la adresa reprezentantului convențional din str. x, București, persoanele însărcinate pentru primirea actelor de procedură fiind av. B., av. C. și orice altă persoană aflată la sediul societății de avocatură SCPA Peicea, E..

Având în vedere faptul că decizia Curții de Apel a fost comunicată la data de 14.01.2020, la domiciliul reclamantului din Giurgiu, str. x, jud. Giurgiu, deci la o altă adresă decât cea indicată prin notele scrise, rezultă fără putință de tăgadă că depunerea declarației de recurs la data de 20.08.2020 a fost despusă în termen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția tardivității recursului.

În continuare, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile cuprinse în art. 486 din C. proc. civ. referitoare la cererea de recurs potrivit cărora:

(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

"c) indicarea hotărârii care se atacă;

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat….";

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.

Cu alte cuvinte, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Sancțiunea nemotivării recursului este prevăzută de dispozițiile art. 489 din C. proc. civ. - potrivit cărora:

"(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

Conform art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

În cazul art. 470 alin. (5) C. proc. civ. "termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii".

Așadar, față de prevederile mai sus-menționate se observă că recurentul-reclamant a depus declarația de recurs la data de 20.08.2020 cu precizarea că motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora vor fi depuse într-un memoriu separat după ce va lua cunoștință de cuprinsul hotărârii atacate, însă până la termenul de judecată din data de 09 iunie 2021, acesta nu a depus motivele de recurs.

Având în vedere faptul că, recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația de a depune motivele pentru care consideră că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și, pe cale de consecință, va admite excepția nulității și va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului invocată din oficiu.

Admite excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 802 din 15 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2021.