ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1690/2025

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalului Covasna sub numărul unic de dosar x/2021 la data de 05.10.2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/20.09.2021 emis de pârâtă, ca fiind netemeinic și nelegal. Prin sentința civilă nr. 1176/02.12.2021, Tribunalul Covasna, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Covasna – complet specializat în materia contencios administrativ și fiscal, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal. La Curtea de Apel Brașov, dosarul a fost înregistrat în data de 17.12.2021. B. – secția Română a formulat o cerere de intervenție accesorie în interesul/sprijinul reclamantului A., prin care a solicitat admiterea în principiu a acestei cereri și admiterea acțiunii reclamantului astfel cum a fost formulată, în sensul anulării Raportului de evaluare emis de pârâta Agenția națională de Integritate sub nr. x/20.09.2021. Prin încheierea de ședință din data de 03.02.2022 Curtea de Apel Brașov, în baza art. 61 și 63 C. proc. civ., a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului, formulată de intervenienta B., secția Română.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 35/F/2022 pronunțată în data de 04 martie 2022, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios și, în consecință a anulat Raportul de evaluare a stării de incompatibilitate nr. x, întocmit de Agenția Națională de Integritate – Inspecția de Integritate; deopotrivă, a admis cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului, formulată de intervenienta B. – secția Română.

Cererea de recurs Pârâta AGENȚIA NAȚIONALA DE INTEGRITATE a formulat recurs împotriva sentinței de mai sus, prin care a solicitat casarea în tot a sentinței, iar în rejudecare, respingerea contestației, cu consecința menținerii a raportului de evaluare nr. x/20.09.2021 emis de Agenția Națională de Integritate. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele: Soluția instanței de fond de anulare a raportului de evaluare nr. x/20.09.2021 emis de Agenția Națională de Integritate este nelegală, întrucât instanța de fond a pronunțat această soluție cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 2 alin. (4) coroborat cu art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 364/2004, astfel cum au fost modificate și completate prin O.U.G nr. 20/2020, precum și a conținutului actului administrativ contestat. În analiza temeiniciei și legalității raportului de evaluare, instanța de fond a pornit de la o premisă greșită și totodată nelegală, și anume că sunt contradictorii considerentele raportului cu concluziile acestuia, motivând aceasta prin faptul că prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului emitentului actului administrativ în chiar cuprinsul acestuia este un imperativ și în cazul raportului de evaluare contestai în prezenta cauză, dată fiind natura acestuia de act administrativ. Așa cum se poate observa din analiza conținutului raportului de evaluare nr. x/20.09.2021, acest act administrativ cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de legiuitor la art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010. Legiuitorul nu a impus o formă prestabilită a raportului de evaluare, ci a obligat doar la prezentarea unor elemente identificabile și verificabile, care să justifice concluziile la care A.N.I. a ajuns, în funcție de specificitatea fiecărui caz în parte. Faptul că inspectorul de integritate a considerat în continuare, după exprimarea punctului de vedere al persoanei evaluate, că sunt elemente în sensul existenței unei situații de incompatibilitate, nu poate forma convingerea instanței de judecată că, procedând la emiterea raportului de evaluare, nu ar fi valorificat argumentele persoanei evaluate exprimate prin punctul de vedere formulat în scris și înregistrat la ANI cu nr. x. Procesele-verbale încheiate la sediul ANI la data de 29.01.2021 și 01.02.2021 și înregistrate cu nr. x/29.01.2021 și x sunt documente care confirmă faptul că persoana evaluată A. a luat cunoștință de dosarul administrativ de evaluare, ce conține actele din lucrarea nr. x/17.08.2020. Validitatea raportului de evaluare nu este condiționată de redarea în întregime a punctului de vedere formulat de persoana evaluată sau de combaterea argumentelor persoanei evaluate (legiuitorul nu prevăzut o astfel de condiție pentru validitatea raportului de evaluare, și nici nu a instituit în sarcina inspectorului de integritate o astfel de obligație). Raționamentul instanței de fond în baza căruia își fundamentează soluția de admitere a acțiunii formulate de reclamant este greșit. Inspectorul de integritate a încadrat corect situația de fapt (incompatibilitatea) în tiparul normelor legale aplicabile in cauza dedusă judecății, în sensul că a menționat care sunt elementele față de care a reținut starea de incompatibilitate, precum si textele legale încălcate de persoana evaluată A., stabilind astfel concordanța deplina între faptă și normele de_drept incidente în speță. Or, încadrarea juridică a faptei implica descrierea acesteia și stabilirea textului de lege care o prevăd si o sancționează ca și incompatibilitate. Concret, noțiunea de încadrare juridică reprezintă corespondența dintre situația de fapt, în speță, starea de incompabilitate și norma/normele legale ce i se aplică. Prin adoptarea O.U.G nr. 20/2020 s-a modificat regimul incompatibilităților polițiștilor care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliției judiciare. Astfel, actul normativ menționat mai sus arată că poliția judiciară este constituită din ofițeri și agenți de poliție, care au dobândit statutul de polițist în condițiile prevăzute de Legea nr. 360/2002 cu modificările și completările ulterioare, desemnați prin act administrativ de persoana care are competența numirii în funcția publică a acestora, după obținerea avizului de desemnare în poliția judiciara, care sunt desemnați și funcționează în alt mod, potrivit unor legi speciale. Prin raportul de evaluare s-a reținut ca persoana evaluată A. s-a aflat în incompatibilitate, prin exercitarea simultană a funcției publice cu statut special (comisar șef de poliție-șeful Politiei municipiului Târgu Secuiesc în cadrul I.P.J Covasna și având și calitatea de organ al politiei judiciare) și a funcției de vicepreședinte cu organizarea, promovarea și desfășurarea activităților sociale în cadrul B., secția Română, pentru care a obținut venituri, încălcând astfel prevederile art. 2 alin. (4) coroborate cu art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 364/2004 astfel cum au fost modificate si completate de art. 1 pct. 1 și pct. 6 din O.U.G nr. 20/2020. Astfel, așa cum se poate observa, prin acest text de lege, s-a instituit de către legiuitor o nouă incompatibilitate în sarcina categoriei profesionale a organelor de cercetare penală a poliției judiciare. Aceste dispoziții legale se impun a fi interpretate în raport cu scopul preventiv urmărit de legiuitor, urmărindu-se ca persoana care deține o funcție publică, inclusiv cu statut special, să adopte o conduită preventivă de natură să conducă la excluderea desfășurării oricăror alte funcții și în domeniul privat care ar putea genera o stare de incompatibilitate. Raportat la dispozița legală menționată mai sus, rezultă fără echivoc faptul că funcționarii publici, inclusiv funcționarii publici cu statut special pot să aleagă între statutul dat de funcția publică (situație în care trebuie să se supună și restricțiilor prevăzute pentru funcția publică, și fără ca această incompatibilitate să reprezinte o încălcare ori o restrângere a dreptului fundamental la muncă sau a libertății de alegere a profesiei sau a locului de muncă) și funcția privată. În conformitate cu dispozițiile O.U.G nr. 20/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, deși instanța de fond reține că reclamantul A., potrivit celor comunicate de Inspectoratul de Poliție Județean Covasna prin adresele nr. x/18.09.2020 și nr. y/16.02.2021, deține, începând cu data de 01.03.2007, funcția de șef al poliției municipiului III la Poliția municipiului Tg. Secuiesc conform Dispoziției Șefului Inspectoratului nr. S/50 din 01.03.2007 și, respectiv are calitatea de organ de cercetare a poliției judiciare de la data de 11.04.2005, conform avizului de numire al procurorului nr. 1030/C/2005, totuși, pe calea unei interpretări trunchiate a conținutului raportului de evaluare contestat, constată că incompatibilitatea nu corespunde temeiului de drept indicat în concluziile raportului, și de niciun alt temei de drept. În pofida celor reținute de instanța de fond, în speță, sunt întrunite și cerințele legale prevăzute de art. 2 alin. (4) din Legea nr. 364/2004, astfel cum a fost modificat și completat de O.U.G nr. 20/2020, respectiv reclamantul A. are calitatea de organ de cercetare penală al poliției judiciare și deține, în domeniul privat, și funcția de vicepreședinte cu organizarea, promovarea șl desfășurarea activităților sociale în cadrul B., secția Română, pentru care a obținut venituri. Legiuitorul, prin dispozițiile art. II alin. (2) din O.U.G nr. 20/2020 a asigurat un termen de 90 de zile, astfel încât fiecare polițist ce deținea calitatea de organ de cercetare al politiei judiciare, să își reglementeze situația juridică, respectiv să își exprime, în mod liber, opțiunea pentru a evita existența situației de incompatibilitate, cerință legală care nu a fost respectată de reclamant. Instanța de fond a achiesat la susținerile reclamantului, conform cărora în perioada de referință 11.02.2020-16.02.2021 nu a desfășurat nicio activitate care să se circumscrie calității de organ de cercetare judiciară, sens în care a concluzionat nelegal, printr-o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecății, că prin această conduită este evident că reclantul și-a exprimat implicit opțiunea între calitatea de organ al poliției judiciare și cea de vicepreședinte al IPA, secția Română. Or, contrar celor retinute de instanța de fond, renunțarea la calitatea de organ al politiei judiciare nu poate avea loc pe cale de deducție logico-iuridică raportat la unele situații faptice, ci doar cu respectarea condițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 20/2020 pentru completarea Legii nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea politiei judiciare. Faptul că reclamantul A. nu ar mai fi instrumentat, de la o anumită dată, dosare de cercetare penală nu echivalează cu renunțarea expresă (formulată în scris) la calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, astfel că neprocedând în acest mod, și ignorând dispoziția legală care reglementează aceasta, menționată mai sus, nu i-a încetat în mod "tacit" această calitate. Reglementând raportul dintre activitatea desfășurată în virtutea funcției publice și alte funcții private, legiuitorul a urmărit transpunerea în legislație a principiului transparenței în exercitarea funcției publice, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcției publice. In drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Reclamantul A. și intervenienta B., secția Română au formulat întâmpinări la recurs cu conținut identic, prin care au solicitat, în principal, anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat. În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele: Prin recursul formulat, parata reiterează apărările din fata instanței de fond, solicitând de fapt o reanalizare a situației de fapt si a probelor administrate in fond. In acest sens, se remarca împrejurarea ca absolut toate criticile de care se prevalează nu vizează aspecte de nelegalitate a hotărârii, ci doar de netemeinicie, recurenta mărginindu-se la a relua copy-paste aceleași susțineri din întâmpinarea formulata in prima instanța. Pe fond, se arată că recursul este nefondat; prima instanță a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (4) din Legea 364/2004, având în vedere că, din funcția deținută, de șef al poliției municipiului târgu secuiesc, reclamantul nu a încălcat niciun moment regimul incompat1bilităților. Contrar celor susținute de ANI, prima instanță a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (4) din Legea 364/2004 la situația de fapt dedusă judecății. In primul rând, prima instanță a semnalat judicios faptul că, în determinarea duratei pretinsei stări de incompatibilitate, ANI s-a raportat în mod greșit la data de 11.02.2020, adică data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2020, în loc de data de 04.05.2020, adică 90 de zile după intrarea acesteia în vigoare, astfel cum stabilesc în mod expres prevederile art. II alin. (2) din același act normativ. În al doilea rând, prima instanță a stabilit corect faptul că incompatibilitatea în discuție nu se aplică în raport cu funcția deținută de polițist, ci de calitatea polițistului de organ de cercetare penala al poliției judiciare. Or, prin adresa nr. x/16.02.2022, Inspectoratul de Poliție Județean Covasna a răspuns solicitării de relații transmise de prima instanță, informând-o că, în perioada 04.05.2020-16.02.2020 (relevanta în cauză), reclamantul nu a exercitat atribuții de organ de cercetare penală, Așadar, atâta vreme cât, astfel cum s-a dovedit incontestabil, reclamantul nu a exercitat niciun fel de atribuții de organ de cercetare penală, este profund absurdă teza acreditată de recurenta-pârâta, potrivit căreia, prin simpla deținere a funcției de Șef al Poliției Municipiului Târgu Secuiesc, ar fi fost încălcat regimul incompatibilităților. Nesocotirea de către ANI a deciziei CCR nr. 317/21.05.2019; avizele de poliție judiciară emise în baza art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004 au fost lipsite de efecte juridice, temeiul acestora fiind declarat necontituțional. În altă ordine de idei, prin raționamentul său, ANI nesocotește Decizia CCR nr. 317 din 21 mai 2019, prin care au fost declarate neconstitutionale prevederile art.

Alin. 11 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare. Or. în aceste condiții, în care absolut toate avizele de politie judiciară au fost emise în baza prevederilor art. 6 alin, (1) din Legea nr. 364/2004, care au fost declarate neconstituționale, ANI ar fi trebuit să observe faptul ele nu mai produc absolut niciun efect juridic. Altfel spus, si daca prin absurd s-ar aprecia ca reclamantul ar fi deținut un astfel de aviz, in perioada relevanta in speța actul nu mai era in ființa, încetând sa mai producă efecte juridice din momentul Deciziei CCR anterior menționate. Prin urmare, este vădit eronat argumentul recurentei-pârâte, potrivit căruia reclamantul ar avea calitatea de organ de cercetare penală al poliției judiciare, in lipsa avizului necesar potrivit Deciziei CCR. Caracterul discriminatoriu al interpretării propuse de ANI, în raport cu abordarea total diferită a acesteia, pentru situații identice, în privința corpului profesional al magistraților; în mod identic prevederilor art. 2 alin. (4) din Legea 364/2004 (vizând organele de cercetare penală ale poliției judiciare, adică situația dedusă judecății în speță), art. 101 din Legea nr. 161/2003 stabilește următoarele: "Funcția de judecător și procuror este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior". Cu toate acestea, în prezent, la nivel național, există înregistrate mai multe asociații ale magistraților având un statut si scopuri similare asociației interveniente, respectiv organizații neguvernamentale, apolitice, naționale și profesionale și care sunt conduse de magistrați. Or, în cazul polițiștilor, în Nota de fundamentare a O.U.G. nr. 20/2020 (care a modificat Legea 364/2004), se precizează în mod expres faptul că scopul noii reglementări este reprezentat de necesitatea ca "incompatibilitatea polițistului care are calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, să fie în același regim cu cel aplicabil magistratului și, suplimentar celui stabilit de Statutul Polițistului". Așadar, este absolut evident că, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 alin, 4 din Legea 364/2004 (reglementate prin O.U.G. nr. 20/2020], respectiv a noțiunii de "funcție privată", trebuie să se țină cont: pe de o parte, de faptul că intenția declarată a legiuitorului ta adoptarea acestei modificări legislative a fost aceea a alinerii regimului incompatibilităților polițiștilor la cel al magistraților; pe de altă parte, de faptul că, în actuala reglementare, magistraților le este permis să adere la organizații profesionale locale, naționale sau internaționale și să facă parte din organele de conducere ale acestora. Susținerile ANI sunt contrazise cu evidență de probele administrate în primă instanță. Fișa postului reclamantului, de șef al poliției municipiului, nu prevede o astfel de cerință, de promovare în structurile poliției judiciare. În justificarea presupusei stări de incompatibilitate, în fundamentarea Raportului de evaluare, ANI încearcă să acrediteze teza că, potrivit avizului de numire al procurorului nr. 1030/C/2005, reclamantul ar avea și calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, conform răspunsului comunicat de I.P.J. Covasna. Cu toate acestea, în ciuda solicitărilor repetate ale reclamantului, precum și a adresei/solicitării emise de prima instanță în această privință, nici ANI si nici Inspectoratul județean de Poliție Covasna nu au putut prezenta avizul la care Raportul face referire. Din acest motiv, având în vedere ca probatoriul administrat în prima instanța a infirmat teza existenței unui astfel de aviz, este evident că în privința reclamantului nu se poate reține calitatea de organ de cercetare al politiei judiciare, deci, pe cale de consecința. nici pretinsa stare de incompatibilitate. De altfel, după cum reclamantul a arătat în cauză, pentru promovarea în funcție, I.P.J. Covasna nu a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte obținerea avizului de politie judiciară, întrucât acesta nu a mai făcut parte din structurile specializate (nemaiavând atribuții în constatarea infracțiunilor, în strângerea datelor în vederea începerii urmăririi penale ori în activitate de cercetare penală), iar în fișa postului nu a avut ca cerință pentru ocuparea postului deținerea avizului de poliție judiciară. Sub acest aspect, urmează a se observa că, potrivit fișelor postului prezentate de reclamant, pentru ocuparea funcției de șef al Poliției Mun. Tg. Secuiesc, nu este prevăzută cerința promovării în structurile poliției judiciare. Or, potrivit art. 6 alin. (2) 4 din Legea nr. 364/2004, "Avizul de desemnare în poliția judiciară încetează de drept în situațiile prevăzute la alin. (2 indice 2 lit a) - d)", iar art. (2 indice 2) Calitatea de organ de cercetare penală al poliției judiciare încetează, după caz: … b) la data numirii polițistului într-o funcție care nu presupune existența avizului de desemnare în poliția judiciară. 5. Răspunsul la întâmpinare Recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate a combătut apărările intimaților din cadrul întâmpinărilor, printr-un răspuns la întâmpinare, solicitând instanței de recurs respingerea excepției nulității recursului, ca nefondată. 6. Procedura de soluționare a recursului La termenul din data de 12.09.2023, în ședință publică, a fost respinsă excepția nulității recursului, invocată de intimata-intervenientă accesorie în interesul intimatului-reclamant B. – secția Română și de intimatul-reclamant A. în cadrul întâmpinărilor formulate, pentru considerentele expuse în practicaua respectivei încheieri. Prin încheierea de ședință de la data de 06 februarie 2024, Înalta Curte a suspendat judecata recursului până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024 aflat la acel moment pe rolul Tribunalului Covasna – secția Civilă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. La data de 31 ianuarie 2025, intimatul – reclamant A. a depus cerere pentru repunerea cauzei pe rol și reluarea dezbaterilor, ca urmare a soluționării definitive a dosarului nr. x/119 2024 prin Decizia nr. 774/R/2024 din data de 17 decembrie 2024. La termenul de azi, 25 martie 2025, cauza a fost repusă pe rol.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. 7.1. Elemente de fapt și de drept relevante reținute de prima instanță În fapt, prin Raportul de evaluare nr. x/20.09.2021 întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, s-a constatat că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, și anume dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 364/2004, coroborate cu art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 20/2020, întrucât "în perioada 11.02.2020 – 16.02.2021 (data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență nr. 20/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, respectiv data răspunsului B., secția Română – I.P.A. secția Română), persoana evaluată a deținut și exercitat simultan funcția publică cu statut special (comisar șef de poliție – șeful Poliției municipiului Târgu Secuiesc) în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Covasna și funcția de vicepreședinte 1 cu organizarea, promovarea și desfășurarea activităților sociale în cadrul B., secția Română, pentru care a obținut venituri, încălcând astfel art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 364/2004 coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. (4) din O.U. nr. 20/2020". Pentru a se constata această încălcare a regimului incompatibilităților, s-a reținut, prin Raportul contestat, că reclamantul deține, începând cu data de 01.03.2007, funcția de șef al poliției municipiului II la Poliția Municipiului Târgu Secuiesc, conform Dispoziției Șefului Inspectoratului nr. S/50/01.03.2007, iar începând cu data de 01.10.2019 deține și funcția de vicepreședinte 1 cu organizarea, promovarea și desfășurarea activităților sociale în cadrul I.P.A secția Română, conform Hotărârii nr. 4430/01.10.2019 a Consiliului Național. De asemenea, s-a reținut, în ceea ce privește susținerea reclamantului în sensul că nu are calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, că potrivit avizului de numire al procurorului nr. 1030/C/2005 reclamantul are și această calitate, conform răspunsului comunicat de Inspectoratul de Poliție Județean Covasna nr. 19913/16.02.2021. S-a mai reținut, totodată, că sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 32 din Legea nr. 176/2010, cele ale art. 115 din Legea nr. 161/2003, ale art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 364/2004 și ale art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență nr. 20/2020. 7.2. Analiza motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă și a apărărilor intimatului-reclamant Se impune a fi precizat că motivul de nulitate referitor la nerespectarea dreptului la apărare al reclamantului a fost considerat nefondat de prima instanță, astfel că minimele critici formulate de recurenta-pârâtă prin recurs referitori la acest aspect nu vor fi analizate, nemaifiind utile soluționării recursului, cât timp partea reclamantă nu a formulat recurs cu privire la acest motiv de nulitate respins. Prima instanță a reținut două temeiuri distincte de nulitate a actului administrativ atacat: pe de o parte, vicii legate de modalitatea de motivare a raportului de evaluare (contradicție între considerentele raportului și concluziile acestuia); pe de altă parte, inexistența ca atare a incompatibilității. În ceea ce privește primul aspect legat de viciile de motivare a raportului de evaluare, prima instanță a reținut că, deși în considerentele actului administrativ atacat se constată de către pârâtă inclusiv faptul că reclamantul ar deține calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, în concluziile aceluiași Raport se reține că starea de incompatibilitate a reclamantului constă în deținerea simultană de către acesta, a funcției publice cu statut special de comisar șef de poliție și a funcției de vicepreședinte în cadrul B., secția Română. Înalta Curte constată că recursul recurentei-pârâte pe acest aspect este fondat, urmând a se verifica soluția ce se impune a fi dată recursului după soluționarea tuturor motivelor de recurs; însă, într-adevăr, nu se poate constata existența unei asemenea contradicții între conținutul și concluziile raportului de evaluare, cât timp inspectorul de integritate a încadrat situația de fapt (incompatibilitatea) în tiparul normelor legale aplicabile in cauza dedusă judecății, în sensul că a menționat care sunt elementele față de care a reținut starea de incompatibilitate, precum si textele legale considerate a fi fost încălcate de persoana evaluată A., stabilind astfel concordanța deplina între faptă și normele de_drept incidente în speță. În acest context, în mod nelegal instanța de fond a reținut că incompatibilitatea menționată în actul administrativ contestat nu este susținută de temeiul de drept indicat în concluziile raportului și de niciun alt temei de drept. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la greșita aplicare a legii prin reținerea inexistenței ca atare a incompatibilității, Înalta Curte constată că este nefondat, ceea ce va conduce în final, ca efect procedural, la respingerea recursului ca nefondat, menținându-se acest motiv de nulitate constatat de prima instanță. Conform prevederilor art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare în forma ulterioară modificării aduse prin O.U.G. nr. 20/2020: "Art. 6. - (1) Avizul de desemnare în poliția judiciară se retrage de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul desemnat în acest sens, atunci când se constată, după caz: (...) b) existența unei stări de incompatibilitate potrivit art. 2 alin. (4)." Art. 2 alin. (4) prevede următoarele: "(4) Calitatea de organ de cercetare penală al poliției judiciare este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior." De asemenea, pct. II din O.U.G. nr. 20/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare prevede următoarele: "Art. II. (1) Avizele de desemnare în poliția judiciară emise anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență își păstrează valabilitatea. Dispozițiile Legii nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta ordonanță de urgență, referitoare la retragerea avizului și încetarea calității de organ de cercetare penală al poliției judiciare sunt aplicabile. (2) În cazul polițiștilor care, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, au calitatea de organe de cercetare penală ale poliției judiciare, dispozițiile art. 2 alin. (4) și art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică după 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență." Prin adoptarea O.U.G nr. 20/2020 s-a modificat regimul incompatibilităților polițiștilor care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliției judiciare; astfel, actul normativ menționat mai sus arată că poliția judiciară este constituită din ofițeri și agenți de poliție, care au dobândit statutul de polițist în condițiile prevăzute de Legea nr. 360/2002 cu modificările și completările ulterioare, desemnați prin act administrativ de persoana care are competența numirii în funcția publică a acestora, după obținerea avizului de desemnare în poliția judiciara, care sunt desemnați și funcționează în alt mod, potrivit unor legi speciale. Prin raportul de evaluare s-a reținut ca persoana evaluată s-a aflat în incompatibilitate, prin exercitarea simultană a funcției publice cu statut special (comisar șef de poliție-șeful Politiei municipiului Târgu Secuiesc în cadrul I.P.J Covasna și având și calitatea de organ al politiei judiciare) și a funcției de vicepreședinte cu organizarea, promovarea și desfășurarea activităților sociale în cadrul B., secția Română, pentru care a obținut venituri, încălcând astfel prevederile art. 2 alin. (4) coroborate cu art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 364/2004 astfel cum au fost modificate si completate de art. 1 pct. 1 și pct. 6 din O.U.G nr. 20/2020. Ca element esențial al stării de incompatibilitate, subliniat prin raportul de evaluare, s-a aflat împrejurarea că reclamantul, potrivit celor comunicate de Inspectoratul de Poliție Județean Covasna prin adresele nr. x/18.09.2020 și nr. y/16.02.2021, deține, începând cu data de 01.03.2007, funcția de șef al poliției municipiului III la Poliția municipiului Tg. Secuiesc conform Dispoziției Șefului Inspectoratului nr. S/50 din 01.03.2007 și are calitatea de organ de cercetare a poliției judiciare de la data de 11.04.2005, conform avizului de numire al procurorului nr. 1030/C/2005. Astfel, a concluzionat recurenta, reclamantul are calitatea de organ de cercetare penală al poliției judiciare și deține, în domeniul privat, și funcția de vicepreședinte cu organizarea, promovarea și desfășurarea activităților sociale în cadrul B., secția Română, pentru care a obținut venituri. Legiuitorul, prin dispozițiile art. II alin. (2) din O.U.G nr. 20/2020 a asigurat un termen de 90 de zile, astfel încât fiecare polițist ce deținea calitatea de organ de cercetare al politiei judiciare, să își reglementeze situația juridică, respectiv să își exprime, în mod liber, opțiunea pentru a evita existența situației de incompatibilitate, cerință legală care nu a fost respectată de reclamant. Incompatibilitatea a fost reținută de recurentă pentru perioada 11.02.2020 – 16.02.2021. Or, constată Înalta Curte că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secția civilă, la data de 31.01.2024, sub nr. x/2024, ulterior precizată, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Covasna, Agenția Națională de Integritate și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție constatarea nulității avizului pentru promovarea în funcțiile structurilor judiciare nr. 1030/C/11.04.2005. Prin sentința civilă nr. 480 din 14 iunie 2024, Tribunalul Covasna, secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul de Poliție al Județului Covasna și Agenția Națională de Integritate și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Covasna și Agenția Națională de Integritate, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, conform art. 6 alin. (24) din Legea nr. 364/2004, a constatat încetarea Avizului de desemnare în poliția judiciară de la data numirii reclamantului în funcția de șef al Poliției Municipiului Târgu Secuiesc. Prin decizia nr. 744/17 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de recurs formulată de recurentul pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație împotriva sentinței civile nr. 480/14.06.2024 pronunțată de Tribunalul Covasna, secția civilă, pe care a casat-o în parte, iar în rejudecare, a admis în parte cererea formulată reclamant în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin Procurorul General; în temeiul art. 6 alin. (24) din Legea nr. 364/2004, a constatat încetarea de drept, începând cu data de 11.02.2020 -data publicării în M.Of. a O.U.G. nr. 20/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, a Avizului de desemnare în poliția judiciară emis pe numele reclamantului A.; a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată; a înlăturat dispozițiile contrare și a menținut în rest sentința civilă nr. 480/14.06.2024 pronunțată de Tribunalul Covasna, secția civilă. A reținut această instanță că incompatibilitatea în considerarea deținerii avizului emis de procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, constatată în privința reclamantului prin Raportul de evaluare nr. x/20.09.2021 a fost pentru prima dată reglementată prin O.U.G. nr. 20/2020, ce a fost emisă în contextul pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 317/2019, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004 sunt neconstituționale. Relevante în contextual speței sunt considerentele 25 și 27 ale Deciziei Curții Constituționale nr. 317/2019: "25. Analizând dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004, Curtea observă că acestea nu creează un cadru clar, predictibil și lipsit de echivoc cu privire la condițiile de numire, promovare și eliberare în/din funcție a organelor de cercetare judiciară. Astfel, nu se poate deduce modul în care sunt departajați în mod concret, în vederea numirii, lucrătorii specializați din Ministerul Afacerilor Interne, care sunt criteriile promovării și, mai ales, acelea ale eliberării din funcție, în afară de cele referitoare la neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor ce derivă din calitatea de organ de cercetare penală al poliției judiciare, la care face trimitere, în mod expres, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 364/2004.(...) 27. Or, în ceea ce privește dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004, Curtea constată că acestea nu relevă o soluție legislativă caracterizată de suplețe, ci o derobare a legiuitorului de la competența constituțională de a stabili condiții și criterii clare, concrete, referitoare la aspecte esențiale ale raportului de serviciu al organelor de cercetare ale poliției judiciare. Prin aceste carențe de legiferare, reglementarea trimite, mai degrabă, la criterii ce țin de oportunitate și subiectivism, arbitrare, caracteristici ce nu pot constitui fundament al existenței și evoluției raportului de serviciu al unui funcționar public." S-a reținut că, față de data publicării deciziei CCR 317/2019- 23 iulie 2019, nu se poate solicita aplicarea deciziei Curții, din perspectiva acesteia fiind vizat un raport juridic epuizat, iar raportat la dispozițiile art. 6 alin. (2) 2 și 2 4 din Legea 364/2004 republicată, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2020, se produc consecințe asupra raportului de serviciu al reclamantului. Astfel, având în vedere că intimatul reclamant deținea la data 11.02.2020 funcția de șef poliție municipiu III la Poliția Municipiului Târgu Secuiesc (astfel cum reiese din cuprinsul adresei nr. x/18.12.2023, funcție pentru care nu este necesar avizul de desemnare. Așadar, la data la data numirii polițistului într-o funcție care nu presupune existența avizului de desemnare în poliția judiciară, cum este cea de șef poliție municipiu III la Poliția Municipiului Târgu Secuiesc, funcție pentru care nu se impune obținerea avizului, încetează de drept avizul de desemnare în poliția judiciară. Prin urmare, față de constatarea, prin hotărâre judecătorească definitivă, a încetării de drept, începând cu data de 11.02.2020 (data publicării în M.Of. a O.U.G. nr. 20/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare) a Avizului de desemnare în poliția judiciară emis pe numele reclamantului A., rezultă că nu mai sunt îndeplinite condițiile existenței incompatibilității reținute în sarcina pârâtului. Față de acest aspect, nu mai prezintă utilitate restul argumentației primei instanțe și nici celelalte critici invocate prin memoriul de recurs, astfel că nu vor mai fi analizate. 7.3. Temeiul procesual al soluției date recursului Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate ca nefondat. Ca urmare a culpei procesuale prin căderea în pretenții, va fi obligată recurenta – pârâtă Agenția Națională de Integritate la plata sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului – reclamant A., reprezentând onorariu avocat conform facturii seria x nr. x din data de 13.05.2024 emisă de Cabinet de Avocat C. și confirmării de plată atașate acesteia.