ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 851/2022

Ședința publică din data de 15 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Covasna sub numărul unic de dosar x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea în întregime a Raportului de Evaluare nr. x/17.05.2019 emis de pârâtă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 967/13.09.2019 Tribunalul Covasna, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocate de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, unde dosarul a fost înregistrat, sub același număr, la data de 10 octombrie 2019.

Prin sentința civilă nr. 112 din data de 08 noiembrie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 112 din data de 08 noiembrie 2019 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - reclamant a arătat că soluția pronunțată de prima instanță este neîntemeiată și nelegală, instanța dând o interpretare greșită a normelor aplicabile în cauză, iar motivele reținute în considerentele hotărârii sunt contradictorii și lipsite de fundament. În concret, analiza efectuată a fost una superficială, fără a fi luat în considerare întregul material probator existent la dosarul cauzei și fără o aplicare corectă a normelor de drept, aspecte ce pot fi observate cu ușurință din motivarea hotărârii recurate.

Recurentul începând cu data de 23.06.2016 a exercitat funcția de consilier local al comunei Ghidfalău, pentru mandatul 2016-2020. În această calitate la data de 30.03.2017 a participat la deliberarea și adoptarea Hotărârii Consiliului Local al comunei Ghidfalău nr. 21 din 30.03.2017 privind inițierea procedurii de închiriere prin licitație publică a pășunilor aflate în proprietatea privată a comunei Ghidfalău, disponibile în anul 2017, pentru o perioadă de 7 ani.

Prin raportul de evaluare întocmit s-a reținut că fapta recurentului de a nu anunța la începutul dezbaterilor interesul personal și de a nu se abține de la vot constituie un caz de conflict de interese, întrucât în urma adoptării H.C.L. nr. 21/2017 s-a încheiat între Primărie și B., unde recurentul deține calitatea de președinte, Contractul de închiriere nr. x/1 1.05.2017, având ca obiect închirierea pajiștii aflate în domeniul privat al comunei Ghidfalău în suprafață totală de 15,8 1 ha, iar Asociația în campaniile 2017 și 2018 a obținut subvenții de la A.P.I.A.

Este de observat faptul că prin Hotărârea nr. 21/2017 s-a stabilit doar procedura de închiriere, fiind stabilit data, locul și condițiile licitației, nefiind cunoscut persoanele care vor participa Ia licitația publică, astfel că la momentul votării hotărârii nu a existat conflict de interese. Faptul că ulterior, la licitatia publică a participat și Asociația, nu poate conduce la concluzia juridică că recurentul ar fi avut un interes personal de natură patrimonială, care să influențeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care i-au revenit în calitate de consilier local.

Astfel, consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 70 din Legea nr. 161/2003 și nici nu este incidentă situația prevăzută la art. 75 lit. f), întrucât recurentul nu a avut cum să anticipeze că hotărârea luată strict pe procedura de închiriere și desfășurare a licitației ar putea prezenta vreun beneficiu pentru asociație, din moment ce nu s-a luat nicio decizie din partea asociației de a participa la o eventuală licitație publică.

Este de observat faptul că hotărârea consiliului local s-a luat la data de 30.03.2017, iar cererea Asociației prin care și-a manifestat intenția de a lua în arendă cele 15,81 ha pășune a fost formulată la data de 15.04.2017, deci ulterior adoptării acestei hotărâri.

Totodată, trebuie reținut și faptul că asociația este o asociație cu scop nepatrimonial, iar recurentul în calitate de președinte al asociației nu avea niciun interes personal în adoptarea H.C.L. nr. 21. Reținerea faptului prin sentința primei instanțe că în urma încheierii contractului de închiriere a pășunii Asociația a obținut sume importante cu titlu de subvenții, nu are niciun temei juridic, dar nici nu îndeplinește condiția cerută de lege, întrucât patrimoniul asociației nu poate fi confundat cu patrimoniul membrilor săi. Faptul că asociația a beneficiat de subvenții nu se circumscrie condiției prevăzute la art. 70 din Legea nr. 161/2003, art. 75 lit. a) și art. 77 din Legea nr. 393/2004, precum și la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, care condiționează existența conflictului de interese de un beneficiu, interes personal de natură patrimonială pentru sine sau pentru soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv.

Prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Prin Raportul contestat de reclamant s-a apreciat că acesta se află în conflict de interese întrucât acesta, în calitatea sa de consilier local putea și trebuia să prevadă că B., al cărei președinte era, ar putea beneficia de pe urma Hotărârii Consiliului Local al Comunei augustin nr. 21/30.03.2017, la a cărei adoptare a participat.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel Brașov a respins acțiunea ca nefondată.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că susținerea recurentului-reclamant în sensul că instanța de fond a dezvoltat argumente contradictorii în motivarea soluției nu are fundament în raționamentul juridic expus de judecătorul fondului. Nu au fost identificate argumente contradictorii în expunerea raționamentului logico-juridic ce a condus la soluția pronunțată în primă instanță.

Motivarea primei instanțe răspunde argumentelor prezentate de părți, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt și de drept, nefiind astfel identificate contradicții în raționamentul instanței de fond și nici considerente străine de natura cauzei, ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. să nu-și găsească incidența în cauză.

Așadar, în raport de elementele concrete ale speței, respectiv faptul că că recurentul nu s-a abținut de la deliberarea și adoptarea Hotărârii Consiliului Local Ghidfalău nr. 21/30.03.2017 pentru aprobarea inițierii procedurii de închiriere a pășunilor aflate în proprietatea privată a comunei Ghidfalău disponibile în anul 2017, deși avea cunoștință de faptul că proiectul acestei hotărâri are la bază propunerea Compartimentului agricol din cadrul Primăriei Comunei Ghidfalău, concretizată în Raportul nr. x/24.03.2017, Raport care a fost întocmit, astfel cum reiese din conținutul său, ca urmare a depunerii la primărie, la data de 6 februarie 2017, a unei cereri din partea Asociației crescătorilor de animale din satul Angheluș, asociație al cărei președinte era recurentul, instanța de fond a analizat încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese în materie administrativă, constatând legalitatea raportului de evaluare contestat în cauză.

Criticile formulate de recurentul-reclamant, din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt neîntemeiate, sentința recurată fiind pronunțată ca urmare a interpretării și aplicării corecte a normelor de drept material la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Față de materialul probator aflat la dosar, în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut faptul că, în calitate de consilier local, recurentul a participat la deliberarea și adoptarea H.C.L. Ghidfalău nr. 21/30.03.2017 privind aprobarea inițierii procedurii de închiriere a pășunilor aflate în proprietatea privată a comunei Ghidfalău, disponibile în anul 2017, deși avea un interes personal cu caracter patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local, având posibilitatea să anticipeze că o decizie luată în baza cererii formulate de B. din satul Angheluș, asociație al cărui președinte și membru era, prezintă un beneficiu pentru asociație și implicit pentru sine

În cauză, contrar celor susținute de recurent, sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru existența conflictului de interese, și anume: exercitarea unei demnități publice (a calității de consilier local în cadrul Primăriei Comunei Ghidfalău) și existența unui interes personal (reclamantul a participat la ședința consiliului local și a votat adoptarea unei hotărâri privind aprobarea inițierii procedurii de închiriere a pășunilor aflate în proprietatea privată a comunei Ghidfalău disponibile în anul 2017, în condițiile în care la baza acestei hotărâri a stat cererea asociației al cărei președinte era).

Cât privește apărările recurentului - reclamant în sensul că, nu a avut cum să anticipeze că hotărârea luată strict pe procedura de închiriere și desfășurare a licitației ar putea prezenta vreun beneficiu pentru asociație și că asociația are scop nepatrimonial, instanța de control judiciar constată că acestea nu sunt de natură să conducă la concluzia inexistenței conflictului de interese, având în vedere că adoptarea hotărârii Consiliului Local al Comunei Ghidfalău a fost inițiată chiar la solicitarea asociației al cărei președinte era, iar în baza acestei hotărâri a fost încheiat, între Primăria comunei Ghidfalău și B., contractul de închiriere nr. x/11.05.2017, având ca obiect închirierea pajiștii aflate în domeniul privat al comunein Ghidfalău, în suprafață totală de 15,81 ha, pe o perioadă de 7 ani, în urma încheierii acestui contract asociația obținând subvenții în valoare totală de 49.901,93 RON.

Față de dispozițiile art. 75 lit. c) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, din care reiese că momentul la care se evaluează incidența conflictului de interese este momentul participării la vot și al adoptării hotărârii, când deja exista posibilitatea anticipării beneficiului care putea decurge pentru asociația(al cărui peședinte și membru era) din hotărârea autorității publice locale din care făcea parte, instanța de control judiciar constată că sunt nefondate apărările recurentului referitoare la faptul că asociația și-a manifestat intenția de a lua în arendă cele 15,81 ha pășune ulterior adoptării hotărârii.

Contrar susținerilor recurentului - reclamant, constatarea interesului personal de ordin administrativ nu este condiționată de existența unui beneficiu, a unui folos, sancțiunea intervenind chiar și pentru simplu fapt al posibilității anticipării deciziei.

Determinant pentru atragerea sancțiunii conflictului de interese este simplul fapt al posibilității anticipării unui potențial beneficiu, al prefigurării acestuia, nepunându-se în discuție existența propriu-zisă, materializată, a beneficiului ori a unui folos, rațiunea instituirii conflictului de interese care intră sub incidența Legii nr. 161/2003 fiind aceea de a asigura eliminarea subiectivismului și interesului particular ori de grup în cadrul forurilor decizionale ale autorităților publice.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că nu se poate reține, la nivel rezonabil, că recurentul-reclamant nu avea un interes în adoptarea hotărârii respective și nu putea anticipa beneficiul, de vreme ce, la un interval relativ mic de timp, a fost încheiat contractul de închiriere, în urma căruia asociația a obținut subvenții în valoare totală de 49.901,93 RON.

Prin urmare motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate fi reținut, instanța de fond făcând o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situația de fapt rezultată din probatoriul administrat.

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 112/2019 din 8 noiembrie 2019 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2022.