ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1208/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la data de 27.03.2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/04.03.2015, ca fiind netemeinic și nelegal.

Prin sentința nr. 168 din 23 iunie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și s-a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/04.03.2015.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu consecința menținerii raportului de evaluare ca temeinic și legal.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 septembrie 2017 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs formulată îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

În motivarea cererii de recurs, intimata ANI a arătat, în esență, următoarele:

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Sentința civilă nr. 168 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la data de 23.06.2015, în dosarul nr. x este nelegală, instanța de fond a pronunțat o soluție de admitere a acțiunii reclamantului, cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare, a dispozițiilor art. 20 și art. 21 din Legea nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului cu modificările și completările ulterioare.

- Instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, ale art. 20 și art. 21 din Legea nr. 176/2010, precum și ale Legii nr. 26/1990, motivat de faptul că, la momentul pronunțării acestei soluții, instanța de fond s-a limitat exclusiv la a avea în vedere doar înscrisurile depuse de reclamant, ignorând cu desăvârșire, și fără just temei, apărările formulate, precum și înscrisurile depuse în probațiune de Agenția Națională de Integritate, cu referire la această stare de incompatibilitate.

- Instanța de fond nu și-a manifestat rolul activ în aflarea adevărului, necesar pentru o justă soluționare a cauzei.

La data de 06.01.2014, Agenția Națională de Integritate, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare, a fost sesizată în Lucrarea nr. 62/S/II/06.01.2014, cu privire la faptul că A., având funcția de viceprimar în cadrul Primăriei Municipiului Timișoara, Jud. Timiș, nu a respectat regimul juridic al incompatibilităților, în sensul că acesta a deținut simultan atât funcția de viceprimar al Municipiului Timișoara cât și calitatea de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L.

Se arată că sub aspect procedural au fost îndeplinite prevederile Legii nr. 176/2010 în ceea ce privește informarea persoanei evaluate, astfel că A. a fost informat în legătură cu declanșarea evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităților, în perioada exercitării funcțiilor și demnităților publice și, totodată, a fost înștiințat că are dreptul să fie asistat sau reprezentat de avocat.

În raportul de evaluare a fost menționat punctul de vedere aparținând reclamantului.

Raportul de evaluare, în concepția legiuitorului, este elaborat subsecvent solicitării punctului de vedere al persoanei evaluate, prin valorificarea datelor și informațiilor comunicate de acesta în cadrul punctului de vedere, urmând ca inspectorul de integritate să întocmească raportul doar în măsura în care consideră în continuare că sunt elemente în sensul existenței unei incompatibilități după exprimarea acestui punct de vedere.

- În urma evaluărilor efectuate, s-a constatat că A., a deținut simultan în perioada 22.06.2012 (data alegerii în funcția de viceprimar) - 18.10.2012 (data dizolvări societății), atât funcția de viceprimar în cadrul Primăriei Timișoara cât și funcția de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L.

Urmare a evaluării, inspectorul de integritate nu a reținut starea de incompatibilitate a intimatului și, raportat la calitatea acestuia de administrator la S.C. C. S.R.L., având în vedere cele comunicate de ONRC prin adresa nr. x/2014, și anume că, dl. A. a deținut calitatea de administrator și asociat în cadrul acestei societăți comerciale, în perioada 17.03.2011 - 03.07.2012 (data cesionării părților sociale deținute și totodată a revocării din funcția de administrator conform Hotărârii S.C. C. nr. 1 din data de 03.07.2012).

Așadar, rațiunea, pentru care inspectorul de integritate a procedat în acest fel, o constituie faptul că renunțarea intimatului-reclamant la funcția de administrator în cadrul S.C. C. S.R.L., precum și cesionarea părților sociale deținute au fost înregistrate la Oficiul Național al Registrului Comerțului, aspect deosebit de important în ceea ce privește activitatea de evaluare, pe care însă instanța a înțeles să îl ignore cu desăvârșire, limitându-se la a da o interpretare greșită celor reținute de inspectorul de integritate în cuprinsul raportului de evaluare.

- În ceea ce privește S.C. C. S.R.L., dl. A., a înțeles să efectueze demersurile legale la ONRC privind renunțarea la calitatea de administrator la această societate în termenul legal prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, în timp ce, renunțarea la calitatea de administrator la S.C. B. S.R.L. nu a fost înregistrată la ONRC.

Consideră recurenta că informarea formulată de intimatul A. și datată 30.09.2002, prin care își manifestă intenția de a renunța la mandatul de administrator la S.C. B. S.R.L., este un act pro cauza, îl constituie faptul că reclamantul nu a întreprins, pe parcursul a 10 ani, demersurile necesare pentru înregistrarea unei astfel de modificări, respectiv mențiuni la Oficiul Național al Registrului Comerțului.

În drept, în lumina legii, recurentul a continuat să dețină calitatea de administrator la S.C. B. S.R.L. până la data de 18.10.2012 (data dizolvării societății, conform datelor comunicate de ONRC).

Se arată că intimatului nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, atâta timp cât procedura de evaluare, informare și de invitare a persoanei evaluate pentru a prezența punctul de vedere a fost pe deplin îndeplinită, și respectată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 176/2010.

În ceea ce privește motivarea în fapt și în drept a raportului de evaluare, se arată că acesta îndeplinește toate condițiile de formă și de fond prevăzute de legiuitor în Legea nr. 176/2010, astfel că, în cauză, nu se poate reține că acesta a fost emis cu exces de putere de către inspectorul de integritate.

Conform art. 87 alin. (1) lit. d).) din Legea nr. 161/2003, este suficient ca persoana evaluată să depună simultan cel puțin două funcții incompatibile, condiție îndeplinită în cauza dedusă judecății, având în vedere faptul că dl. A. a deținut simultan atât funcția de viceprimar cât și funcția de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L.

Ca atare, este lipsit de relevanță dacă recurentul-reclamant a săvârșit sau nu acte sau fapte de administrare în cadrul S.C. B., sau dacă a realizat sau nu venituri în calitate de administrator, fiind suficient pentru aplicabilitatea art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, ca acesta să depună calitatea de administrator la societate comercială.

Legea interzice, în mod expres, cumulul de funcții, respectiv deținerea simultană a acestora, fapt care i se aplică și viceprimarului A..

Consideră recurenta că trebuie avută în vedere în mod obligatoriu și dispozițiile Legii nr. 26/1990, cu modificările și completările ulterioare, care în cadrul primelor două articole definește calitatea de comerciant și obligativitatea ca acesta să se supună reglementărilor privind înregistrarea sau activitatea societăților comerciale stabilite de legea de funcționare a Registrului Comercial.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că nu este fondată pentru considerentele următoare:

Recursul intimatei ANI a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., considerându-se că instanța de fond a interpretat greșit raportul de evaluare.

Referitor la nelegala reținere de către instanța de fond a motivării raportului de evaluare

Se constată că în speță, reclamantul nu a invocat o lipsă de apărare, fiind evident că s-a solicitat punctul de vedere al persoanei evaluate, ceea ce a reținut instanța de fond într-o apreciere eronată ca nemotivare și nerespectarea dreptului la apărare, este de fapt, o necorelare a succesiunii datelor privind regimul societății S.C. B. și a concluziei raportului de evaluare. Totuși, este evident că după ce a arătat, în esență, elementele privind regimul juridic al incompatibilităților dar și punctul de vedere al reclamantei și datele/informațiile relevante solicitate în acest context, în raport de concluziile raportului de evaluare, este evident că ANI nu și-a însușit punctul de vedere și argumentele exprimate de reclamantă, aceasta neînsemnând nemotivarea actului administrativ sau încălcarea de la apărare, neexistând o obligație prin care ANI trebuie să răspundă concret la fiecare detaliu, aceste amănunte fiind implicit neîmpărtășite prin concluzia raportului de evaluare. Au fost respectate disp. art. 20 și 21 din Legea nr. 176/2010.

În ceea ce privește fondul constatării stării de incompatibilitate și aplicabilitatea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003

Se reține că instanța de fond a analizat în mod corect situația de fapt în raport cu temeiul de drept invocat de ANI.

În conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. d:

"Funcția de primar și de viceprimar este incompatibilă cu funcția de (...) administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile comerciale".

În raport de S.C. B. S.R.L., față de care intimata-recurentă ANI a constatat starea de incompatibilitate pentru perioada 22.06.2012, data numirii în funcția de viceprimar al orașului Timișoara și data dizolvării societății - 18.10.2012, instanța de fond a reținut corect că prin cererea reclamantului adresată Adunării Generale a Asociaților S.C. B. S.R.L. la data de 30.09.2009, acesta și-a dat demisia, a renunțat la mandatul său de administrator al societății, precizând că societatea nu desfășoară activitate comercială și nu realizează venituri. Această cerere de renunțare a fost înregistrată la registratura societății la aceeași dată sub nr. xB .

Nu poate fi primită critica recurentei că la Registrul Comerțului nu au fost făcute formalitățile prevăzute de Legea nr. 26/1990 referitoare la înscrierea în Registru a mențiunilor privind actele și faptele a căror înregistrare este cerută de lege.

Este real faptul că în raport de datele oficiale ale Registrului Comerțului se poate ajunge la concluzii care nu corespund unei realități privind intenția unei persoane de a renunța la mandatul de administrator al unei societăți (cazul de față), însă din punct de vedere al regimului incompatibilităților, factorul volitiv este prioritar și de esență, față de celelalte formalități la care se referă recurenta, cu condiția ca intenția să fie materializată și înregistrată, împărtășită celor cu funcție de decizie și însușită la nivel societar, condiție îndeplinită în cauză, existând o înregistrare certă în evidențele societății (Decizia de principiu a secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 7 noiembrie 2013).

Este constantă practica instanței supreme în această privință, iar autoritatea pârâtă are îndatorirea de a se alinia deopotrivă acestor dezlegări.

În speță, nu poate fi reținută culpa sau intenția reclamantei în neefectuarea formalităților privind înscrierea mențiunii privind renunțarea la mandatul de administrare la Registrul Comerțului și nu s-a probat că înscrisul a fost făcut pro causa.

Mențiunile din registrul comerțului au, potrivit disp. art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, rolul de a asigura opozabilitatea față de terți, însă efecte juridice sub aspectul existenței sau nu a stării de incompatibilitate, în sensul vizat de art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, au înscrisurile prin care reclamantul a renunțat la calitatea de administrator și a înregistrat în evidențele societății această intenție, conform celor arătate mai sus.

- Referitor la adresa DGFP Timiș nr. 23256/19.03.2014, arătată de recurentă, din care rezultă că persoana evaluată a realizat în perioada 2012-2013 venituri din contracte și convenții civile, se reține că în aceasta se face referire la declarația informativă nr. Cod205 depusă de Senatul României și de către Fundația D., elemente pe care recurenta nu le-a evidențiat în analiza sa și concluziile raportului de evaluare.

Rezultă, prin urmare că motivele de recurs invocate nu sunt fondate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 168 din 23 iunie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2018.