ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2925/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1043/59/2014 din data de 16 iulie 2014, reclamantul A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea Raportului de Evaluare nr. x din 2 iulie 2014 întocmit de Agenția Naționala de Integritate la 2 iulie 2014 și comunicat la 4 iulie 2014.

Prin Sentința nr. 57 din data de 26 februarie 2015 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond nelegală.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 aprilie 2017 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. pen., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Motivele de recurs invocate au fost încadrate de către recurent pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recursul fiind admis în principiu în raport de aceste motive de recurs.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurentul-reclamant arată faptul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, argumentele de fapt și de drept fiind preluate din întâmpinarea depusă de autoritatea pârâtă

Recurentul arată că pe situația de fapt instanța de fond nu a analizat corect actele depuse din care rezultă o situație care nu putea genera o situație de incompatibilitate. Aceasta deoarece S.C. B. S.R.L. nu a fost înființată doar de Consiliul Județean Caraș Severin, această autoritate deținând doar 1% din capitalul social vărsat în anul 2004, iar dobândirea poziției de acționar cu peste 51% a Consiliului Județean Caraș Severin a avut loc. în anul 2013. Se arată că această societate nu a fost înființată de către Consiliul Județean Caraș Severin și nu este în subordinea acestei autorității locale și în consecință nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă greșita aplicare a legii sub două aspecte:

Primul vizează încălcarea dispozițiilor art. 13 și 15 din Legea nr. 576/2010 sunt aplicabile conform art. 10(5) din același act normativ și în ceea ce privește verificarea situațiilor de incompatibilitate sau de conflict de interese.

Recurentul arată că în mod nelegal anterior informării sale prin adresa nr. x din 10 februarie 2014, autoritatea pârâtă a solicitat și utilizat date și informații care nu erau publice fiind încălcate dispozițiile art. 13 din Legea nr. 554/2004.

Al doilea aspect vizează aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 recurentul arătând că în cauză nu există situația de incompatibilitate prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003 față de natura relațiilor comerciale desfășurate în cadrul punctelor de lucru de către S.C. C. S.R.L. și inexistența vreunei culpe a sa în ceea ce privește S.C. B. S.R.L. societate la care Consiliul Județean Caraș Severin a desemnat acționar majoritar.

Se solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și anulării ca nelegal a raportului de evaluare contestat.

Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză sentința atacată prin care s-a respins acțiunea formulată de recurentul-reclamant împotriva raportului de evaluare nr. x din 2 iulie 2014 prin care s-a reținut situația de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul în calitatea sa de consilier în cadrul Consiliului Județean Caraș Severin.

Instanța de fond și-a argumentat în fapt și în drept soluția recurată fiind respectate dispozițiile art. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., fiind posibil a fi exercitat controlul de legalitate.

Nu poate fi reținută susținerea din recurs privind lipsa motivării, Curtea apreciind că instanța a stabilit situația de fapt în baza probelor administrate de părți și s-a constatat pe fond legalitatea raportului de evaluare în raport de dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat în cauză nefiind fondate aspectele de nelegalitate invocate.

Aspectul de nelegalitate de ordin procedural nu este fondat, în cauză nefiind aplicabile direct dispozițiilor art. 13 și 15 din Legea nr. 176/2010 dispoziții care reglementează evaluarea averii ci în cauză au fost aplicate și verificate de prima instanță dispozițiile art. 20 și 21 din Legea nr. 176/2010 avându-se în vedere obiectul verificării respectiv evaluarea situației de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul în exercitarea funcției publice aceea de consilier județean.

Potrivit textelor de lege menționate:

"Art. 20

(1) Dacă, în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

(2) Persoana informată potrivit prevederilor alin. (1) este invitată sa prezinte inspectorului de integritate date sau informații pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris.

(3) Informarea și invitarea se vor face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) Persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat și are dreptul de a prezenta orice date ori informații pe care le consideră necesare.

(5) Prevederile art. 13 și 15 se aplică în mod corespunzător.

Art. 21

(1) Dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, inspectorul de integritate consideră în continuare că sunt elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, întocmește un raport de evaluare.

(2) în lipsa confirmării prevăzute la alin. (1), inspectorul de integritate poate întocmi raportul de evaluare după îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare.

(3) Raportul de evaluare va avea următorul cuprins:

a) partea descriptivă a situației de fapt;

b) punctul de vedere al persoanei supuse evaluării, dacă acesta a fost exprimat;

c) evaluarea elementelor de conflict de interese sau de incompatibilitate;

d) concluzii.

(4) Raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activității de evaluare și, după caz, organelor de urmărire penală și celor disciplinare.

Astfel, inspectorul de integritate a procedat la informarea recurentului în legătură cu declanșarea procedurii de evaluare a respectării regimului juridic al incompatibilităților, în perioada exercitării funcțiilor și demnităților publice și totodată, a fost înștiințat că are dreptul să fie asistat sau reprezentat de avocat. Informarea a fost înregistrată sub nr. x din 21 iunie 2012.

Ulterior, conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 176/2010, A. a fost informat prin adresa nr. x din 10 februarie 2014 despre faptul că au fost identificate elemente privind încălcarea regimului juridic al incompatiblităților în același timp, recurentul a fost invitat să prezinte un punct de vedere în acest sens.

Recurentul, prin av. D., s-a prezentat la sediul Agenției Naționale de Integritate pentru a lua la cunoștință de stadiul și conținutul dosarului. în acest sens a fost întocmit Procesul Verbal înregistrat cu nr. x din 25 februarie 2014.

Ulterior, la data de 17 martie 2014, persoana evaluată, prin av. D. a depus un punct de vedere înregistrat la Agenția Națională de Integritate sub nr. x din 17 martie 2014.

Prin urmare, este evident că recurentul a fost informat în legătură cu declanșarea procedurii de evaluare a respectării regimului juridic al incompatibilităților încă din data de 25 iunie 2012, dată la care a primit informarea nr. x din 21 iunie 2012.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, " dacă în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația dea o invita pentru a prezenta un punct de vedere".

În fapt se constată că art. 20 alin. (2) și (4) din Legea nr. 176/2010 stabilește că, după informarea privind declanșarea activității de evaluare, persoana informată este invitată să prezinte inspectorului de integritate datele sau informațiile pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris, precum și că persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat și are dreptul de a prezenta orice date sau informații pe care le consideră necesare. Astfel, reclamantul a înțeles să-și exprime punctul de vedere printr-un înscris transmis Agenției și înregistrat cu nr. x din 17 martie 2014.

Al doilea aspect de nelegalitate privind încălcarea de către recurent a regimului incompatibilității prevăzute de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu este fondat.

În cauză în mod legal prima instanță în raport de actele depuse de părți a respins acțiunea și a menținut raportul de evaluare în care s-a constatat că recurentul a încălcat regimul juridic al incompatibilităților prevăzute de art. 90 din Legea nr. 161/2003. În concret în perioada deținerii funcției de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Caraș Severin a deținut și calitatea de asociat, respectiv administrator în cadrul S.C. C. S.R.L., societate care a desfășurat direct și indirect prin S.C. B. S.A. raporturi comerciale - vânzări produse și servicii către Consiliul Județean Caraș Severin sau către Direcția de Asistență Socială instituție aflată în subordinea Consiliului Județean Caraș Severin.

Potrivit dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare: "consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societăți comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori autoritatea consiliului local respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale respective."

Intenția legiuitorului a fost aceea de a preveni apariția unor situații în care, un consilier local/județean care deține o societate comercială sau ocupă o funcție în cadrul unei societăți comerciale, obține foloase materiale prin desfășurarea de activități comerciale cu entități aflate în subordinea sau înființate de consiliile locale/județene din care fac parte.

Or, în speța de față, din documentele depuse la dosar rezultă fără echivoc faptul că S.C. "B." S.A. este o societate comercială la care acționar majoritar este Consiliul Județean Caraș-Severin care deține 64% din capitalul social al acestei societăți, în timp ce Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Caraș-Severin este o instituție publică aflată în subordinea aceluiași Consiliu Județean.

Faptul că, între S.C. "C." S.R.L., societate în cadrul căreia recurentul deține funcția de asociat și cele două entități amintite mai sus nu s-au încheiat contracte, serviciile realizate fiind pe bază pe de cumpărare directă, în urma căreia s-au emis facturi fiscale, nu are influență asupra incompatibilității recurentului, întrucât între cele trei părți s-au realizat activități economice de tipul celor avute în vedere de legiuitor prin art. 90 din Legea nr. 161/2003.

În urma serviciilor prestate de către societatea comercială la care recurentul deține calitatea de asociat cu cele două entități aflate în subordinea, respectiv înființate de către Consiliul Județean, aceasta a [obținut venituri în cuantum de 40.492.00 RON, din care o parte i-a revenit și recurentului sub formă de dividente.

Nu au relevanță pentru cauza de față susținerile recurentului referitoare la istoricul, prestigiul, sau numărul punctelor de lucru deținute de S.C. "C." S.R.L.

De asemenea, este lipsit de relevanță pentru existența stării de incompatibilitate faptul că achizițiile s-au realizat în baza unor facturi fără a se încheia un contract în formă scrisă.

Dispozițiile art. 90 instituie interdicția de a încheia contracte de prestare servicii este societățile comerciale cu capital privat în cadrul cărora aleșii locali dețin calitatea de asociat și instituții publice aflate în subordinea consiliului județean, fără a distinge în legătură cu modalitatea de încheiere a contractelor respective, iar susținerea recurentului-reclamant că nu s-ar fi încheiat contracte comerciale de vânzare-cumpărare în forma tipică nu prezintă relevanță juridică pretinsă de aceasta în apărarea sa invocată în fața instanței de fond și în recurs.

Față de cele expuse mai sus, curtea în baza art. 496 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 57 din 26 februarie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM