ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1213/2017

Decizia nr. 1213/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Raportului de evaluare din data de 21 martie 2014 și să fie obligată pârâta Agenția Națională de Integritate să publice și să mențină pe pagina principală a site-ului internet, dispozitivul soluției ce se va pronunța în cauză pentru o perioadă de timp egală cu cea scursă de la finalizarea raportului de evaluare și până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, sub sancțiunea plății unei amenzi, în caz de nerespectare a acestei obligații.

Prin Sentința nr. 166 din 19 septembrie 2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva Sentinței nr. 166 din 19 septembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 ianuarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 martie 2016 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 488(1) pct. 7 și 8 C. proc. civ. invocându-se de către recurent următoarele aspecte de nelegalitate.

În raport de dispozițiile art. 488(]) pct. 7 C. proc. civ. invocă faptul că soluția de respingere a acțiunii și de menținere a raportului de evaluare contestat este nelegală deoarece prima instanță nu a verificat în mod corect puterea de lucru judecat a unei hotărâri penale anterioare pronunțate de Judecătoria Satu Mare în Dosarul nr. x/236/2011 prin care se constatase definitiv că recurentul-reclamant nu se face vinovat de faptele penale sesizate de intimata ANI.

Recurentul-reclamant invocă încălcarea dispozițiilor art. 430(2) C. proc. civ. și art. 22 C. proc. civ. susținând că în mod nelegal instanța de fond nu a constatat nelegalitatea raportului de evaluare prin care s-a reținut o nereală situație de incompatibilitate a recursului izvorâtă din încălcarea art. 67(1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

În opinia recurentului soluția de amânare a urmăriri penale pentru infracțiunea fals în declarații, confirmată prin respingerea contestației formulată de ANI în Dosarul nr. x/296/2011, operează cu putere de lucru judecat în dosarul civil având ca obiect anularea raportului de evaluare.

În esență recurentul-reclamant susține că nefiind vinovat de săvârșirea unor fapte penale legate direct de considerentele și temeiurile raportului de evaluare în sarcina sa nu pot fi reținute pretinsele situații de incompatibilitate reținute pentru neînscrierea în declarațiile de interese a unor calități pe care le deține recurentul în calitate de consilier local în mediul privat.

În raport de dispozițiile art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul invocă aplicarea greșită a dispozițiilor art. 87(1)lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin menținerea nelegală a raportului de evaluare care a reținut existența a două situații de incompatibilitate care în opinia recurentului nu există.

Cu privire la prima incompatibilitate prevăzută de art. 87/(1)lit. d) din Legea nr. 161/2003 față de perioada 21 iunie 2008 - 18 iunie 2012 pentru care s-a reținut deținerea concomitentă a funcției de vicepreședinte al consiliului județean Satu Mare cu funcția de administrator la B., recurentul arată că aceasta nu existat din data de 3 martie 2008, dată la care recurentul a fost revocat din funcția de administrator la toate societățile unde deținuse această calitate, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990.

Data certa a hotărârii de revocare este 03 martie 2008 a fost atestata de către consilierul juridic al societății, C., declarațiile acestuia susținând afirmația de mai sus și regăsindu-se în dosarul de urmărire penală la filele 52-70, așa cum rezulta din Rezoluția din data de 14 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, dată în Dosar nr. x/P/2011, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul A., domiciliat în Satu Mare.

Instanța fondului, deși a apreciat situația de fapt ca cea prezentata de mine, a interpretat în mod eronat o serie de dispoziții legale, reținând prin aplicarea greșita sau neaplicarea acestor dispoziții, ca, în sensul art. 5 din Legea nr. 26/1990, nu se face dovada renunțării la mandat decât la data înregistrării la registrul comerțului a hotărârii Adunării Generale.

Cu privire la cea de-a doua situație incompatibilitate izvorâtă din încălcarea art. 87(1) lit. g) față de perioada 21 iunie 2008 - 18 iunie 2012 pe motiv că recurentul ar fi deținut concomitent două calități cea de vicepreședinte al consiliului Județean Satu Mare și cea de comerciant persoană fizică autorizată în cadrul A. PFA x/116/2007 se arată următoarele:

A. ca Persoană Fizică Autorizată a funcționat conform autorizației în mod efectiv numai în anul 2007, iar în anul 2008 nu s-au desfășurat activități conform autorizației. În anul 2009 activitatea a fost suspendată, iar în anul 2013 conform rezoluției din 30 mai 2013 s-a dispus radierea PFA A. a ORC Satu Mare, fapt comunicat și reținut în adresa din 6 decembrie 2013 de către Administrația Finanțelor Publice Satu Mare.

Cele menționate prin Adresa nr. 189771 din 06 decembrie 2013 de către Administrației Județeană Finanțelor Publice Satu Mare, probează faptul că pe perioada deținerii funcțiilor/demnităților publice, subsemnatul A. nu s-a aflat în cazul de incompatibilitate instituit de prevederile art. 87 lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Simpla deținere a unei autorizații, suspendate, în baza căreia nu s-a acționat, nefiind îndeplinite acte sau fapte de comerț, nu poate constitui temei de drept pentru considerarea unui caz de incompatibilitate dintre funcția de președinte și vicepreședinte al consiliului județean și calitatea de comerciant persoană fizică.

Recurentul-reclamant arată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 87(1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 deoarece acesta nu a avut calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul persoanei fizice autorizate deoarece nu a desfășurat în concret fapte de comerț, invocându-se în acest sens Decizia Curții Constituționale 396/2013.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată respectiv anularea ca nelegal a raportului de evaluare contestat din 21 martie 2014.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Motivat prin încheierea din 18 octombrie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de recurentul-reclamant.

La dosar recurentul-reclamant a depus concluzii scrise.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat soluția de respingere a acțiunii urmând a fi menținută, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488(1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488(1) pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat în mod corect prima instanță aplicând dispozițiile art. 430 - 431 C. proc. civ. și art. 28 C. proc. civ. în sensul că nu a contestat existența unei autorități de lucru judecat a hotărârii penale în fața instanței de contencios administrativ de natură a infirma legalitatea raportului de evaluare prin care se constatase existența a două situații de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant.

Conform art. 28 C. proc. pen.:

Autoritatea hotărârii penale în procesul civil și efectele hotărârii civile în procesul penal

(1) Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.

(2) Hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare penale cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.

În cauză în mod corect prima instanță a constatat că soluția din dosarul penal în legătură cu săvârșirea de către recurent a infracțiunii de fals în declarații nu are legătură și nu poate fi de natură a impune o soluție în dosarul civil având ca obiect situația de incompatibilitate reținută în raportul de evaluare pentru nerespectarea prevederilor art. 87(1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003.

Faptul că verificarea administrativă a fost suspendată până la soluționarea sesizării penale care a fost respinsă definitiv pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile existenței infracțiunii de fals în declarații nu a obligat pe inspectorul de integritate să verifice în concret existența sau nu a situației de incompatibilitate, aplicând un regim juridic distinct de cel al răspunderii penale.

În cauză, răspunderea administrativă este distinctă de răspunderea penală recurentul răspunzând pentru nerespectarea prevederilor legale privind regimul incompatibilităților indiferent de lipsa vinovăției penale care a determinat exonerarea recurentului de răspunderea penală.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii și de menținere a raportului de evaluare care a constatat existența unei stări de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant, fiind îndeplinite condițiile existenței situației de incompatibilitate prevăzute de art. 87(1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003.

Cu privire la prima situație de incompatibilitate cea prevăzută de art. 87(1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, prima instanță a apreciat corect în sensul că recurentul-reclamant nu a respectat regimul incompatibilităților pe motiv că în perioada 21 iunie 2008 - 18 iunie 2012 a deținut simultan două calității incomparabile cea de vicepreședinte al Consiliului Județean Satu Mare și cea de administrator la SC B.

În cauză Curtea nu reține susținerea din acțiune reiterată și în recurs privind momentul încetării calității de administrator la data de 3 martie 2008. Aceasta deoarece Hotărârea Adunării Generale din 3 martie 2008 prin care reclamantul a revocat din funcția de administrator nu are dată certă, ca manifestare de voință în sensul că nu a fost înregistrată la organul competent și nu a fost făcută opozabilă terților prin înregistrarea mențiunilor în Registrul Comerțului. Pentru aceste motive în cauză nu este aplicabilă soluția de principiu din 7 noiembrie 2013 a Plenului Secției de contencios a Înaltei Curți de Casație și Justiție  în sensul datei de la care încetează starea de incompatibilitate.

Neavând dată certă manifestarea de voință nu a produs efecte la data de 3 martie 2008 ci numai după data de 21 aprilie 2009 conform încheierii de la Registrul Comerțului.

Raportul de evaluarea contestat este legal emis și în ceea ce privește a doua situație de incompatibilitate reținută respectiv încălcarea dispozițiilor art. 87(1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

În mod legal prima instanță a respins acțiunea și a menținut ca efect raportul de evaluare contestat în cauză fiind îndeplinite condițiile existenței unei incompatibilității deoarece în perioada 21 iunie 2008 - 30 mai 2013 recurentul a deținut următoarele funcții și calității în mod simultan:

- în perioada 21 iunie 2008 - 18 iunie 2012 - vicepreședinte al Consiliului Județean Satu Mare concomitent cu calitatea de comerciant - A. Persoană Fizică Autorizată;

- în perioada 21 iunie 2012 - 30 mai 2013 - președinte al Consiliului Județean Satu Mare concomitent cu calitatea de comerciant - A. Persoană Fizică Autorizată;

Conform art. 87 din Legea nr. 161/2003

Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu:

a) funcția de consilier local;

b) funcția de prefect sau subprefect;

c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia;

d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;

e) funcția de președinte sau de secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților la o societate comercială;

f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local bau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național;

g) calitatea de comerciant persoană fizică;

h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;

i) calitatea de deputat sau senator;

j) funcția de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat sau o altă funcție asimilată acestora;

k) orice alte funcții publice sau activități remunerate, în țară sau în străinătate, cu excepția funcției de cadru didactic sau a funcțiilor în cadrul unor asociații, fundații sau alte organizații neguvernamentale.

(2) Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București nu pot deține, pe durata exercitării mandatului, funcția de consilier județean.

(3) Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice și al creației literar-artistice.

Conform prevederilor din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale:

Art. 6: (1) Orice activitate economică desfășurată permanent, ocazional sau temporar în România de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale trebuie să fie înregistrată și autorizată, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

"Art. 7: (1) Persoanele fizice prevăzute la art. 4 lit. a) și b) au obligația să solicite înregistrarea în registrul comerțului și autorizarea funcționării, înainte de începerea activității economice, ca persoane fizice autorizate, denumite în continuare PFA, respectiv întreprinzători persoane fizice titulari ai unei întreprinderii individuale.

În raport de aceste dispoziții legale și în raport de motivarea Deciziei Curții Constituționale nr. 396/2013, Curtea apreciază că prima instanță a constatat corect că orice persoană fizică autorizată este comerciant fiind atestată și autorizată ca atare deținând această calitate ca urmare a înregistrării și încetându-i calitatea la data radierii indiferent de exercitarea în concret a activității de comerț.

Condiția efectuării faptelor de comerț nu este prevăzută de dispozițiile art. 87(1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 care incriminează simpla deținere a calității de comerciant a titularului respectivului PFA independent de condiția desfășurării unei activității de comerț efective.

În acest sens există practică constantă și consolidată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal respectiv Decizia nr. 5728/2013 și Decizia nr. 4692/2014.

În mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art. 87(1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 ținând cont de scopul normei juridice incidente, anume acela de sancționare a stării de incompatibilitate și de asigurare a integrității în exercitarea funcțiilor publice.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496(1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 166 din 19 septembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 martie 2017.

Procesat de GGC - NN