ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2408/2011

Reclamanții P.E., I.R. și A.V. au chemat în judecată pe pârâta S.C.M.C. Piatra-Neamț, și au solicitat anularea Hotărârii nr. 1 din 25 ianuarie 2010. De asemenea, au solicitat suspendarea executării acestei hotărâri până la soluționarea definitivă a cererii principale. Cererea de suspendare a fost disjunsă, formându-se dosar separat. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr. 1/2010 s-a aprobat cooptarea unei persoane în societate, fiind majorat capitalul social, s-a aprobat hotărârea referitoare la raporturile de muncă pe anul 2010, s-a aprobat modificarea art. 19 din statut în sensul că fiecare membru are dreptul la un singur vot, oricare ar fi numărul părților sociale deținute și s-a luat act de opțiunea cooperatoarei D., de a renunța înainte de termen la funcția de administrator unic.

Prin Decizia nr. 1 din 27 ianuarie 2010 s-a dispus excluderea reclamantei din rândul membrilor cooperatori pentru abateri grave de la regulile de disciplină statutară consemnate în rapoartele de cercetare pe baza cărora s-a desfășurat analiza în adunarea generală din data de 25 ianuarie 2010 și s-a adoptat hotărârea de excludere. În susținerea cererii, reclamanții au arătat că nu au avut cunoștință de adunarea generală, nefiind convocați, iar reclamanta nu a fost citată să răspundă la acuzații, fiind încălcate prevederile art. 141 pct. 1 - 4, art. 142 din Hotărârea nr. 11/2006 a U.C.E.C.O.M. Pârâta prin întâmpinare, a invocat excepția necompetenței materiale potrivit art. 84 din Statut și excepția lipsei calității procesual active a reclamantului A.V., fost angajat al societății, și a reclamantului I.R., care a fost exclus din rândul membrilor cooperatori.

Tribunalul analizând excepția necompetenței materiale, a respins-o având în vedere că litigiul de față nu este unul patrimonial, care să poată fi soluționat pe calea arbitrajului. Excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților a fost respinsă, având în vedere că A.V. este membru cooperator fondator, iar în ceea ce îl privește pe reclamantul I.R., acesta este membru din anul 2006, iar hotărârea de excludere a acestuia din societate a fost anulată de către instanță. În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit art. 34 din Legea nr. 1/2005, care dispune în sensul obligativității convocării fiecărui membru cooperator, și în raport de faptul că reclamantul I.R.

nu a fost convocat, acțiunea este întemeiată. În consecință, prin Sentința civilă nr. 334/COM din 15 aprilie 2010, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active și a fost anulată Hotărârea nr. 1 din 25 ianuarie 2010 a S.C.M.C. și Decizia nr. 1 din 27 ianuarie 2010, ca act subsecvent. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C.M.C. prin care a reiterat excepția necompetenței materiale și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților A.V. și I.R. În ceea ce o privește pe reclamanta P.E., a arătat că aceasta la data de 1 iunie 2008 era pensionară și a încetat activitatea la 1 iunie 2009, iar convocarea la ședința adunării s-a realizat prin executorul judecătoresc.

În ceea ce privește decizia de sancționare a reclamantei, arată că adunarea generală a fost legal constituită. Prin Decizia civilă nr. 9/CC din 30 septembrie 2010, Secția comercială contencios administrativ și fiscal, a admis apelul formulat de pârâtă, a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr. 1 din 25 ianuarie 2010 a S.C.M.C.; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Prin considerentele deciziei, Curtea a reținut că regimul juridic aplicabil societății pârâte este Legea nr. 1/2005, iar pentru convocarea adunării generale din data de 25 ianuarie 2005 au fost respectate dispozițiile art. 34 alin. (4) din lege . Astfel, convocarea reclamantului A.V.

s-a realizat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar a reclamantei P.E. cu scrisoare recomandată, și ulterior prin executor judecătoresc. De asemenea, a fost convocată adunarea generală și prin publicarea unui anunț în ziarul local. În ceea ce îl privește pe reclamantul I.R., Curtea a înlăturat apărarea pârâtei în sensul că acesta nu deține calitatea de membru cooperator, însă apreciază îndeplinită cerința convocării, prin publicarea în ziarul local. Motivele de apel referitoare la Decizia nr. 1 din 27 ianuarie 2010, prin care reclamanta a fost exclusă din rândul membrilor cooperatori lucrători au fost respinse, întrucât pe de o parte excluderea a fost făcută de către președintele societății cooperative, cu încălcarea art. 28 din Legea nr. 1/2005, iar pe de altă parte excluderea reclamantei poate fi realizată numai pentru condițiile prevăzute de Secțiunea I Cap. VII din Statutul societății cooperative.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și pârâta, în cadrul termenului prevăzut de art. 304 C. proc. civ. Recursul declarat de reclamanții P.E., I.R. și A.V. nu a fost încadrat în drept, astfel cum impun cerințele art. 304 C. proc. civ. Prin criticile formulate reclamanții au susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005 și art. 16 alin. (4), având în vedere faptul că nu au fost convocați la adunarea generală din data de 25 ianuarie 2005. De asemenea, arată că instanța de judecată la termenul din data de 23 septembrie 2010 a procedat la judecarea cauzei, deși reclamanții au solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare. Semnăturile reclamanților P.E.

și A.V. pe confirmările de primire sunt false, întrucât reclamanta susține că în ianuarie 2010 a fost plecată din localitate. În ceea ce privește convocarea reclamantului I.R. se susține că acesta nu a fost convocat în conformitate cu dispozițiile legii. De asemenea, reclamanții arată că adunarea generală nu a fost statutară, deoarece din totalul de 6 membri, numai 3 au calitatea de membri cooperatori. Recursul declarat de pârâta S.C.M.C. Piatra-Neamț, a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în susținerea cărora s-au arătat următoarele: Instanța de apel nu a analizat temeinicia Deciziei nr. 1 din 27 ianuarie 2010, în raport de probele depuse la dosarul cauzei.

De asemenea, se susține că au fost în mod nelegal respinse excepțiile invocate și de asemenea greșit a fost respins capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr. 1 din 27 ianuarie 2010, din moment ce s-a reținut că din punct de vedere procedural, convocarea adunării a fost îndeplinită față de toți reclamanții. S-a făcut o nelegală aplicare a dispozițiilor art. 22 din Hotărârea U.C.E.C.O.M nr. 1/2006, din care rezultă că în societățile cooperative meșteșugărești nu există asociați decât în calitate de cooperatori lucrători, iar la încetarea raporturilor de muncă încetează și calitatea de membru cooperator. În baza art. 49 alin. (1) și art. 59 alin. (6) din Statutul cooperativei, se arată că a fost menținută calitatea de membru cooperator a reclamantei, deși aceasta nu are calitatea de lucrător, fiind în perioada de prescripție a fondului social, conduita ei disciplinară fiind analizată în această calitate.

De asemenea, se arată că în baza prevederilor Legii nr. 1/2005 și a Hotărârii nr. 11/2006 a U.C.E.C.O.M. a fost analizat comportamentul reclamantei, în concordanță cu prevederile R.O.I. referitoare la metodologia de efectuare a cercetării prealabile. Recursul pârâtei S.C.M.C. Piatra-Neamț este nefondat. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează aplicarea greșită a legii. Abordarea analizei acestei critici va avea în vedere dispozițiile art. 28 din Legea nr. 1/2005 și art. 54 alin. (4) și (5) din Statutul societății. Instanța de apel a realizat o corectă aplicare a acestor dispoziții, în sensul că membrii cooperatori pot fi excluși doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute în acest articol, excluderea făcându-se prin hotărârea adunării generale.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că prin dispoziția contestată au fost reținute în sarcina reclamantei fapte care nu se regăsesc în cazurile pentru care legea prevede sancțiunea excluderii, în condițiile în care excluderea reclamantei se putea realiza numai în condițiile în care aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 54 din Statut. Criticile recurentei pârâte în sensul că nu au fost avute în vedere prevederile Hotărârii nr. 11/2006 a U.C.E.C.O.M., prin care se reglementează raporturile juridice dintre cooperativă și membrii săi vor fi înlăturate, în condițiile în care prin art. 28 lit. b) din Legea nr. 1/2005 se statuează că membrul cooperator poate fi exclus dacă nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de actul constitutiv sau lege pentru a fi membru cooperator.

Or, în speța de față, în raport de prevederile din Statutul societății, nu pot prevala dispozițiile legii invocate. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., privește interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, în speța de față Hotărârea nr. 1 din 25 ianuarie 2010 și Dispoziția nr. 1 din 27 ianuarie 2010. Interpretând aceste hotărâri contestate, în mod corect s-a reținut că Hotărârea nr. 1 din 25 ianuarie 2010 nu a hotărât excluderea reclamantei, fiind discutate doar dispozițiile referitoare la raporturile de muncă pe anul 2010, excluderea reclamantei fiind dispusă prin Decizia nr. 1 din 27 ianuarie 2010 a președintelui S.C.M.C., astfel încât considerentele instanței cu privire la legalitatea convocării nu au nici o influență asupra dispoziției de excludere contestată.

Dintr-un alt punct de vedere, nulitatea Hotărârii nr. 1 din 25 ianuarie 2010, ca act principal, atrage desființarea actului accesoriu reprezentat de Hotărârea nr. 1 din 27 ianuarie 2010, prin aplicarea principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis. În ceea ce privește critica privind respingerea excepției referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantului I.R., aceasta este lipsită de suport legal, în condițiile în care pârâta nu a probat susținerile privind lipsa calității de membru a reclamantului și nu s-au depus dovezi cu privire la rămânerea irevocabilă a Sentinței nr. 1629/COM din 14 decembrie 2009, a Tribunalului Neamț care a dispus nulitatea Actului adițional nr. 152/2006, potrivit căruia reclamantul I.R.

a dobândit calitatea de membru cooperator. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deși reclamanta nu indică în concret în ce constau criticile din acest punct de vedere, Înalta Curte constată lipsa de fundament a acesteia, decizia respectând cerințele art. 261 C. proc. civ. Recursul reclamanților este fondat. Având în vedere că recursul reclamanților nu a fost încadrat în drept, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va aborda motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005 "Convocarea se face fie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fie prin semnarea convocatorului de fiecare membru cooperator și publicarea cu cel puțin 15 zile înainte de data adunării generale în unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății cooperative sau din cea mai apropiată localitate" Din interpretarea acestor dispoziții, se constată că instanța de apel a constatat în mod greșit legalitatea convocării adunării generale din 25 ianuarie 2010 a S.C.M.C.

în ceea ce îl privește pe reclamantul I.R., având în vedere publicarea anunțului cu 15 zile înainte de data adunării generale în ziarul local C. Argumentele instanței de apel din această perspectivă nu pot fi primite, întrucât cerințele singulare de natură a atrage valabilitatea convocării se referă la convocarea fie prin scrisoare recomandată, fie prin semnarea convocatorului de fiecare membru cooperator, cerința publicării unui anunț în presa locală fiind prevăzută în mod cumulativ, fapt ce atrage nulitatea Hotărârii adunării generale a membrilor cooperatori nr. 1 din 25 ianuarie 2010. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează a admite recursul reclamanților, a modifica decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței fondului, și urmează a respinge ca nefondat apelul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții P.E., I.R. și A.V. împotriva Deciziei civile nr. 9/CC din 30 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică și în consecință: Respinge apelul declarat de pârâta S.C.M.C. Piatra-Neamț împotriva Sentinței civile nr. 334/COM din 15 aprilie 2010 a Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C.M.C. Piatra-Neamț împotriva Deciziei civile nr. 9/CC din 30 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2011.