ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2408/2011

Reclamanții P.E., I.R. și A.V. au

chemat în judecată pe pârâta S.C.M.C. Piatra-Neamț, și au solicitat anularea

Hotărârii nr. 1 din 25 ianuarie 2010. De asemenea, au solicitat suspendarea

executării acestei hotărâri până la soluționarea definitivă a cererii

principale.

Cererea de suspendare a fost

disjunsă, formându-se dosar separat.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că prin Hotărârea nr. 1/2010 s-a aprobat cooptarea unei persoane în

societate, fiind majorat capitalul social, s-a aprobat hotărârea referitoare la

raporturile de muncă pe anul 2010, s-a aprobat modificarea art. 19 din statut

în sensul că fiecare membru are dreptul la un singur vot, oricare ar fi numărul

părților sociale deținute și s-a luat act de opțiunea cooperatoarei D., de a

renunța înainte de termen la funcția de administrator unic. Prin Decizia nr. 1

din 27 ianuarie 2010 s-a dispus excluderea reclamantei din rândul membrilor

cooperatori pentru abateri grave de la regulile de disciplină statutară

consemnate în rapoartele de cercetare pe baza cărora s-a desfășurat analiza în

adunarea generală din data de 25 ianuarie 2010 și s-a adoptat hotărârea de

excludere.

În susținerea cererii, reclamanții

au arătat că nu au avut cunoștință de adunarea generală, nefiind convocați, iar

reclamanta nu a fost citată să răspundă la acuzații, fiind încălcate

prevederile art. 141 pct. 1 - 4, art. 142 din Hotărârea nr. 11/2006 a

U.C.E.C.O.M.

Pârâta prin întâmpinare, a invocat

excepția necompetenței materiale potrivit art. 84 din Statut și excepția lipsei

calității procesual active a reclamantului A.V., fost angajat al societății, și

a reclamantului I.R., care a fost exclus din rândul membrilor cooperatori.

Tribunalul analizând excepția

necompetenței materiale, a respins-o având în vedere că litigiul de față nu

este unul patrimonial, care să poată fi soluționat pe calea arbitrajului.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive a reclamanților a fost respinsă, având în vedere că A.V. este membru

cooperator fondator, iar în ceea ce îl privește pe reclamantul I.R., acesta

este membru din anul 2006, iar hotărârea de excludere a acestuia din societate

a fost anulată de către instanță.

În ceea ce privește fondul cauzei,

tribunalul a reținut că potrivit art. 34 din Legea nr. 1/2005, care dispune în

sensul obligativității convocării fiecărui membru cooperator, și în raport de

faptul că reclamantul I.R. nu a fost convocat, acțiunea este întemeiată.

În consecință, prin Sentința civilă

nr. 334/COM din 15 aprilie 2010, a fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale active și a fost anulată Hotărârea nr. 1 din 25 ianuarie 2010 a

S.C.M.C. și Decizia nr. 1 din 27 ianuarie 2010, ca act subsecvent.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta S.C.M.C. prin care a reiterat excepția necompetenței

materiale și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților A.V.

și I.R. În ceea ce o privește pe reclamanta P.E., a arătat că aceasta la data

de 1 iunie 2008 era pensionară și a încetat activitatea la 1 iunie 2009, iar

convocarea la ședința adunării s-a realizat prin executorul judecătoresc. În

ceea ce privește decizia de sancționare a reclamantei, arată că adunarea

generală a fost legal constituită.

Prin Decizia civilă nr. 9/CC din 30

septembrie 2010, Secția comercială contencios administrativ și fiscal, a admis

apelul formulat de pârâtă, a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins

capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr. 1 din 25 ianuarie 2010 a

S.C.M.C.; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Prin considerentele deciziei, Curtea

a reținut că regimul juridic aplicabil societății pârâte este Legea nr. 1/2005,

iar pentru convocarea adunării generale din data de 25 ianuarie 2005 au fost

respectate dispozițiile art. 34 alin. (4) din lege . Astfel, convocarea

reclamantului A.V. s-a realizat prin scrisoare recomandată cu confirmare de

primire, iar a reclamantei P.E. cu scrisoare recomandată, și ulterior prin

executor judecătoresc. De asemenea, a fost convocată adunarea generală și prin

publicarea unui anunț în ziarul local. În ceea ce îl privește pe reclamantul

I.R., Curtea a înlăturat apărarea pârâtei în sensul că acesta nu deține calitatea

de membru cooperator, însă apreciază îndeplinită cerința convocării, prin

publicarea în ziarul local.

Motivele de apel referitoare la

Decizia nr. 1 din 27 ianuarie 2010, prin care reclamanta a fost exclusă din

rândul membrilor cooperatori lucrători au fost respinse, întrucât pe de o parte

excluderea a fost făcută de către președintele societății cooperative, cu

încălcarea art. 28 din Legea nr. 1/2005, iar pe de altă parte excluderea

reclamantei poate fi realizată numai pentru condițiile prevăzute de Secțiunea I

Cap. VII din Statutul societății cooperative.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții și pârâta, în cadrul termenului prevăzut de art.

304 C. proc. civ.

Recursul declarat de reclamanții

P.E., I.R. și A.V. nu a fost încadrat în drept, astfel cum impun cerințele art.

304 C. proc. civ.

Prin criticile formulate reclamanții

au susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 34 alin. (4) din Legea nr.

1/2005 și art. 16 alin. (4), având în vedere faptul că nu au fost convocați la

adunarea generală din data de 25 ianuarie 2005.

De asemenea, arată că instanța de

judecată la termenul din data de 23 septembrie 2010 a procedat la judecarea

cauzei, deși reclamanții au solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.

Semnăturile reclamanților P.E. și

A.V. pe confirmările de primire sunt false, întrucât reclamanta susține că în

ianuarie 2010 a fost plecată din localitate.

În ceea ce privește convocarea

reclamantului I.R. se susține că acesta nu a fost convocat în conformitate cu

dispozițiile legii.

De asemenea, reclamanții arată că

adunarea generală nu a fost statutară, deoarece din totalul de 6 membri, numai

3 au calitatea de membri cooperatori.

Recursul declarat de pârâta S.C.M.C.

Piatra-Neamț, a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9

C. proc. civ., în susținerea cărora s-au arătat următoarele:

Instanța de apel nu a analizat

temeinicia Deciziei nr. 1 din 27 ianuarie 2010, în raport de probele depuse la

dosarul cauzei.

De asemenea, se susține că au fost

în mod nelegal respinse excepțiile invocate și de asemenea greșit a fost

respins capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr. 1 din 27 ianuarie

2010, din moment ce s-a reținut că din punct de vedere procedural, convocarea

adunării a fost îndeplinită față de toți reclamanții.

S-a făcut o nelegală aplicare a

dispozițiilor art. 22 din Hotărârea U.C.E.C.O.M nr. 1/2006, din care rezultă că

în societățile cooperative meșteșugărești nu există asociați decât în calitate

de cooperatori lucrători, iar la încetarea raporturilor de muncă încetează și

calitatea de membru cooperator.

În baza art. 49 alin. (1) și art. 59

alin. (6) din Statutul cooperativei, se arată că a fost menținută calitatea de

membru cooperator a reclamantei, deși aceasta nu are calitatea de lucrător,

fiind în perioada de prescripție a fondului social, conduita ei disciplinară

fiind analizată în această calitate.

De asemenea, se arată că în baza

prevederilor Legii nr. 1/2005 și a Hotărârii nr. 11/2006 a U.C.E.C.O.M. a fost

analizat comportamentul reclamantei, în concordanță cu prevederile R.O.I.

referitoare la metodologia de efectuare a cercetării prealabile.

Recursul pârâtei S.C.M.C.

Piatra-Neamț este nefondat.

Motivul de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează aplicarea greșită a legii. Abordarea

analizei acestei critici va avea în vedere dispozițiile art. 28 din Legea nr.

1/2005 și art. 54 alin. (4) și (5) din Statutul societății.

Instanța de apel a realizat o

corectă aplicare a acestor dispoziții, în sensul că membrii cooperatori pot fi

excluși doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute în acest articol,

excluderea făcându-se prin hotărârea adunării generale.

Din acest punct de vedere, Înalta

Curte constată că prin dispoziția contestată au fost reținute în sarcina

reclamantei fapte care nu se regăsesc în cazurile pentru care legea prevede

sancțiunea excluderii, în condițiile în care excluderea reclamantei se putea

realiza numai în condițiile în care aceasta nu îndeplinește condițiile

prevăzute la art. 54 din Statut.

Criticile recurentei pârâte în

sensul că nu au fost avute în vedere prevederile Hotărârii nr. 11/2006 a

U.C.E.C.O.M., prin care se reglementează raporturile juridice dintre

cooperativă și membrii săi vor fi înlăturate, în condițiile în care prin art.

28 lit. b) din Legea nr. 1/2005 se statuează că membrul cooperator poate fi

exclus dacă nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de actul constitutiv sau

lege pentru a fi membru cooperator. Or, în speța de față, în raport de

prevederile din Statutul societății, nu pot prevala dispozițiile legii

invocate.

Motivul de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 8 C. proc. civ., privește interpretarea greșită a actului juridic

dedus judecății, în speța de față Hotărârea nr. 1 din 25 ianuarie 2010 și

Dispoziția nr. 1 din 27 ianuarie 2010.

Interpretând aceste hotărâri

contestate, în mod corect s-a reținut că Hotărârea nr. 1 din 25 ianuarie 2010

nu a hotărât excluderea reclamantei, fiind discutate doar dispozițiile

referitoare la raporturile de muncă pe anul 2010, excluderea reclamantei fiind

dispusă prin Decizia nr. 1 din 27 ianuarie 2010 a președintelui S.C.M.C.,

astfel încât considerentele instanței cu privire la legalitatea convocării nu

au nici o influență asupra dispoziției de excludere contestată.

Dintr-un alt punct de vedere,

nulitatea Hotărârii nr. 1 din 25 ianuarie 2010, ca act principal, atrage

desființarea actului accesoriu reprezentat de Hotărârea nr. 1 din 27 ianuarie

2010, prin aplicarea principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus

accipientis.

În ceea ce privește critica privind

respingerea excepției referitoare la lipsa calității procesuale active a

reclamantului I.R., aceasta este lipsită de suport legal, în condițiile în care

pârâta nu a probat susținerile privind lipsa calității de membru a

reclamantului și nu s-au depus dovezi cu privire la rămânerea irevocabilă a

Sentinței nr. 1629/COM din 14 decembrie 2009, a Tribunalului Neamț care a

dispus nulitatea Actului adițional nr. 152/2006, potrivit căruia reclamantul

I.R. a dobândit calitatea de membru cooperator.

În ceea ce privește motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deși reclamanta nu

indică în concret în ce constau criticile din acest punct de vedere, Înalta

Curte constată lipsa de fundament a acesteia, decizia respectând cerințele art.

261 C. proc. civ.

Recursul reclamanților este fondat.

Având în vedere că recursul

reclamanților nu a fost încadrat în drept, în condițiile art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte va aborda motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 34 alin. (4) din Legea nr.

1/2005.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.

(4) din Legea nr. 1/2005 "Convocarea se face fie prin scrisoare

recomandată cu confirmare de primire, fie prin semnarea convocatorului de

fiecare membru cooperator și publicarea cu cel puțin 15 zile înainte de data

adunării generale în unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în

care se află sediul societății cooperative sau din cea mai apropiată

localitate"

Din interpretarea acestor dispoziții,

se constată că instanța de apel a constatat în mod greșit legalitatea

convocării adunării generale din 25 ianuarie 2010 a S.C.M.C. în ceea ce îl

privește pe reclamantul I.R., având în vedere publicarea anunțului cu 15 zile

înainte de data adunării generale în ziarul local C.

Argumentele instanței de apel din

această perspectivă nu pot fi primite, întrucât cerințele singulare de natură a

atrage valabilitatea convocării se referă la convocarea fie prin scrisoare

recomandată, fie prin semnarea convocatorului de fiecare membru cooperator,

cerința publicării unui anunț în presa locală fiind prevăzută în mod cumulativ,

fapt ce atrage nulitatea Hotărârii adunării generale a membrilor cooperatori

nr. 1 din 25 ianuarie 2010.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul

art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează a admite recursul reclamanților, a

modifica decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă

împotriva sentinței fondului, și urmează a respinge ca nefondat apelul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții P.E., I.R. și A.V. împotriva Deciziei civile nr. 9/CC din 30

septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică și în consecință:

Respinge apelul declarat de pârâta

S.C.M.C. Piatra-Neamț împotriva Sentinței civile nr. 334/COM din 15 aprilie

2010 a Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta S.C.M.C. Piatra-Neamț împotriva Deciziei civile nr. 9/CC din

30 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 iunie 2011.