ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1708/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința nr. 278 din 24 octombrie 2012, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul I.G.P. în contradictoriu cu pârâtele I.E. și SC I.C. SRL Gârla Mare. A admis cererea reconvențională formulată de pârâta I.E., în contradictoriu cu reclamantul I.G.P. și pârâta SC I.C. SRL și a dispus excluderea asociatului I.G.P. din SC I.C. SRL. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Că din înscrisurile depuse la dosar de reclamantul I.G.P. nu a reieșit îndeplinită vreuna din condițiile de excludere a pârâtei I.E.

din SC I.C. SRL enumerate la art. 217 alin. (1) lit. a), b), c) și d) din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, republicată. S-a reținut că părțile aflate în proces, reclamantul I.G.P. și pârâta I.E., care sunt frați, au înființat în anul 2005 SC I.C. SRL, cu sediul social în comuna Gârla Mare, județul Mehedinți, cu un capital social de 160 RON, 80% din capitalul social fiind deținut de I.E., respectiv 16 părți sociale și 20% din capitalul social de I.G.P., respectiv 4 părți sociale, și că ambii asociați au precizat în actul de constituire că au domiciliul în localitatea Madonne, provincia Bergamo, Italia. Întrucât I.E. avea domiciliul în Italia, pe fondul unor neînțelegeri apărute între cei doi asociați, aceasta a numit procuratori pe B.C.

și B.N., cărora le-a cedat exercitarea drepturilor izvorâte din raportul de mandat managerial. Instanța a reținut că pârâta I.E., care deținea 80% din capitalul social avea îndreptățirea să fie asociat reprezentant și administrator unic al societății comerciale cu răspundere limitată, că la rândul său aceasta putea mandata alte persoane să exercite atribuțiile și responsabilitățile prevăzute în sarcina mandatarilor și că exercitarea de către mandatari a drepturilor arătate în cele două mandate s-a făcut în limita prevăzută în aceste mandate, nefiind constatate operațiuni și alte fapte prin care procuratorii să depășească puterile date prin mandat sau să le folosească în interesul lor sau al mandantului.

Ca urmare a plângerii penale formulate de către reclamantul I.G.P., înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, prin referatul întocmit în cauza penală nr. 2614 din 27 aprilie 2011 de Biroul de Investigații Criminale din cadrul Inspectoratului de Poliție Mehedinți s-a propus neînceperea urmăririi penale față de B.C. privind săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor peroanelor (art. 246 C. pen.), fals material în înscrisuri oficiale (art. 288 C. pen.), uz de fals (art. 291 C. pen.), și fals în declarații (art. 292 C. pen.), precum și față de B.N. pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale (art. 288 C. pen.). Prin Ordonanța din 5 noiembrie 2009 dată în Dosarul nr. 410/P/2009 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei I.E.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. și i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, o amendă de 800 RON, reținându-se în sarcina acesteia că a contrafăcut semnătura fratelui său, I.G.P., pe Hotărârea nr. 5 din 22 septembrie 2008 a AGA a SC I.C. SRL, prin care s-a decis că persoana cu drept de semnătură în societate să fie ea și numita B.N. Tribunalul a reținut că reclamantul I.G.P. nu a făcut dovada faptului că pârâta I.E.

a folosit bunuri din patrimoniul societății în interes personal, că a obținut venituri în afara societății, că urmare a dispozițiilor unilaterale ale acesteia a fost reziliată finanțarea prin SAPARD, că pârâta i-a interzis accesul la documentele contabile ale societății, că aceasta nu a prezentat bilanțul contabil anual și contul de profit și pierderi, că pârâta a semnat contractele de arendare a 20 ha teren în condiții financiare total neavantajoase și că a încercat să anuleze un contract de arendare încheiat de reclamant în numele societății, foarte avantajos financiar pentru societate. Prin Hotărârea nr. 1 din 27 mai 2009 a AGA a SC I.C. SRL, publicată în M. Of. al României - Partea IV nr. 51015 din 1 octombrie 2009, I.G.P.

a fost revocat din funcția de administrator, în locul acestuia fiind numit asociatul majoritar I.E., cu motivarea că reclamantul a administrat în mod fraudulos societatea și a folosit în scop personal banii societății și nu a consultat asociatul majoritar în activitatea de conducere a acesteia. Reclamantul a contestat Hotărârea nr. 1 din 27 mai 2009 luată de SC I.C. SRL și Încheierea nr. 2606 din 24 iulie 2009 emisă de O.R.C. Mehedinți, dar Curtea de Apel Craiova a respins această contestație. Prin Sentința nr. 1098 din 18 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 4132/101/2011 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul I.G.P. și a fost anulată Hotărârea AGA din 27 mai 2011 a SC I.C.

SRL, cu motivarea că reclamantul nu a primit convocatorul pentru a participa la adunarea generală. După revocarea din funcția de administrator, reclamantul a obstrucționat activitatea societății comerciale, împiedicând-o pe pârâtă să-și exercite atribuțiile de administrator al societății comerciale. Tribunalul Mehedinți, prin Sentința nr. 26 din 7 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 648/101/2012, definitivă prin respingerea apelului, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I.C. SRL prin administrator I.E. și a dispus evacuarea pârâtului I.G.P., din imobilul societății comerciale situat în comuna Gârla Mare, județul Mehedinți, pârâtul fiind obligat să predea asociatului majoritar și administrator al SC I.C.

SRL - I.E., pe bază de inventar, toate bunurile și obiectele de inventar și sediul societății, împreună cu înscrisurile și documentele ce aparțin acestei societăți comerciale, reținând că relațiile dintre părți s-au tensionat și că pârâtul, deși a fost notificat, a refuzat să predea reclamantei actele și ștampilele societății și a continuat să ia măsuri în legătură cu personalul angajat al societății, deși calitatea de administrator îi încetase din anul 2009, iar prin personalul de pază pe care l-a angajat i-a interzis reclamantei I.E. accesul în incinta societății, fără acordul său. Referitor la cererea principală formulată de reclamantul I.G.P. în ceea ce privește excluderea din SC I.C. SRL a pârâtei I.E.

instanța a constatat că aceasta nu este întemeiată, deoarece reclamantul nu a făcut dovada împrejurărilor obiective și subiective de natură a convinge instanța de realitatea motivelor invocate în susținerea cererii de excludere. Potrivit art. 217 alin. (1) lit. d) poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată asociatul administrator care comite fraude în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul său sau al altora. În cauză s-a reținut că reclamantul I.G.P. nu a probat existența prejudiciului condiționat de lege, în sfera gestiunii interne și nici faptul că pârâta a folosit sau traficat creditul, atribuțiile sau activul societății în folosul său sau al altor persoane și nici că au fost exercitate în mod abuziv de către mandatarii numiți de pârâtă drepturile izvorâte din raportul de mandat managerial.

Instanța a admis cererea reconvențională formulată de pârâta I.E. și a dispus excluderea din SC I.C. SRL a reclamantului I.G.P., reținând că între cei doi asociați au apărut o serie de neînțelegeri grave, că pârâta I.E., prin probele administrate în cauză, a făcut dovada susținerilor sale și că societatea nu-și mai poate continua activitatea și realiza scopul pentru care a fost constituită, datorită neînțelegerilor grave dintre cei doi asociați. Astfel, reclamantul, fără să țină cont că pârâta I.E. are calitate de administrator și deține capitalul majoritar, a blocat accesul acesteia în societate și a continuat să exercite, fără drept, funcția de administrator după revocarea sa prin Hotărârea nr. 1 din 27 septembrie 2011 a AGA SC I.C.

SRL, acesta făcându-se vinovat de acțiuni și fapte care tulbură grav desfășurarea activității societății comerciale. Instanța a constatat că relațiile dintre cei doi asociați s-au deteriorat iremediabil, aceștia acuzându-se reciproc de ingerințe în bunul mers al societății și de activități neconforme cu interesul societății, astfel că nu mai există elementul affectio societatis care este o condiție de fond a contractului de societate, iar lipsa acestui element nu duce automat la nulitatea societății și, în consecință, la dizolvarea ei. Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 45/2013 din 6 iunie 2013, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul I.G.P., împotriva Sentinței nr. 278/2012 din 24 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în contradictoriu cu intimatele-pârâte I.E.

și SC I.C. SRL cu sediul în Gârla Mare, județul Mehedinți. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele: Cu privire la motivul de apel vizând încălcarea prevederilor legale referitoare la citarea reclamantului I.G.P. pentru termenul din 24 octombrie 2012, Curtea a reținut că aceasta a fost legal îndeplinită, fiind făcută prin afișare, la domiciliul ales, cu respectarea prevederilor art. 86 alin. (1), art. 90, art. 93 și art. 92 alin. (3) și (4) C. proc. civ. Critica vizând nepronunțarea instanței de fond cu privire la proba cu interogatoriu a pârâtei I.E. și la lipsa rolului activ al judecătorului prevăzut de art. 129 C. proc. civ. a fost respinsă de Curtea de Apel Craiova, constatându-se că reclamantul nu a formulat o cerere în acest sens și că instanța și-a exercitat rolul activ cu respectarea principiului disponibilității.

Curtea a respins ca nefondate criticile reclamantului prin care a susținut că în mod greșit i-a respins instanța de fond cererea sa prin care a cerut excluderea pârâtei din SC I.C. SRL, apreciind-o ca nedovedită, reținând că din cele 4 cazuri reglementate de dispozițiile art. 222 alin. (1) lit. a) - d) din Legea nr. 31/1990, în care asociații pot fi excluși, doar 2 sunt aplicabile asociaților din societățile cu răspundere limitată cum este cazul în speță, și anume: asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat; asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.

În urma verificării aspectelor invocate de reclamant ce se referă la încheierea unui contract de arendare, unui contract de consultanță, falsificarea semnăturii pentru deschiderea unui cont bancar, mandatarea cu încălcarea prevederilor legale și ale statutului societății, în raport de probele administrate în cauză, instanța de apel a concluzionat că acestea nu pot fi încadrate în cazul de excludere prevăzut de art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, întrucât acțiunile pârâtei, efectuate în calitate de administrator, nu pot fi considerate ca fiind săvârșite cu intenția de a frauda societatea. Astfel, încheierea Contractului de arendare din 30 aprilie 2010 prin care I.E., în calitate de arendator, i-a pus la dispoziție arendașului B.C.

suprafața de 10 ha teren arabil situată pe raza Comunei Gârla Mare, județul Mehedinți, în schimbul arendei în natură sau bani nu reprezintă o fraudă în dauna societății, ci dimpotrivă, efectuarea unui act de administrare în vederea exploatării terenului, întrucât acesta a fost încheiat de asociata administrator I.E. pentru SC I.C. SRL. Achitarea pentru contractul de consultanță SAPARD 2006 a unei valori mai mari decât cea negociată nu constituie fraudă în dauna societății în contextul în care în cele două contracte de consultanță au existat diferențe între serviciile pe care consultantul le-a oferit beneficiarului, cu atât mai mult cu cât fondurile SAPARD au fost obținute, însă contractul a fost reziliat, iar fondurile rambursate de I.E.

Fapta de falsificare a semnăturii reclamantului cu scopul de a deschide un cont al societății la care acesta să nu aibă acces nu s-a încadrat nici ea în cele 3 ipoteze vizate de art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 30/1990, comiterea unei fraude în dauna societății, folosirea semnăturii sociale sau a capitalului social în folos propriu sau al altora, dat fiind contextul în care fapta a fost săvârșită. Astfel, pârâta I.E., asociat unic și administrator al SC L. SRL, a transferat prin Contractul de vânzare-cumpărare din 28 octombrie 2005 către SC I.C. SRL, mai multe terenuri (arabile sau curți construcții) situate pe raza comunei Gârla Mare, 2 heleștee ce se regăsesc pe aceste terenuri, o casă compusă din subsol, parter și etaj, o casă foișor compusă din parter și etaj și un garaj și a creditat în permanență societatea, însă urmare a unei administrări defectuoase I.G.P.

a fost revocat din funcția de administrator prin Hotărârea nr. 1 din 27 mai 2009 a AGA a SC I.C. SRL publicată în M. Of. al României, Partea IV, nr. 51015 din 1 octombrie 2009. După revocare, în condițiile în care activitatea societății și accesul în societate a fost împiedicat de I.G.P., acesta a fost evacuat din imobilul societății situat în Gârla Mare și a fost obligat să predea asociatei I.E. bunurile și obiectele de inventar ale societății, sediul societății, înscrisurile și documentele societății, în baza Sentinței nr. 26 din 7 martie 2012 a Tribunalului Mehedinți, definitivă conform Deciziei nr. 101/2012 a Curții de Apel Craiova, irevocabilă conform Deciziei din data de 25 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pe fondul neînțelegerilor arătate la 22 septembrie 2009 I.E. a adoptat Hotărârea nr. 5 a SC I.C. SRL prin care a decis că persoana cu drept de semnătură în societate este ea și B.N., contrafăcând semnătura fratelui său la rubrica asociați, deschizând un cont al SC I.C. SRL la care I.G.P. să nu aibă acces, urmărindu-se continuarea activității societății, că față de contextul arătat și de Ordonanța din 5 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin s-a concluzionat că nici în această situație nu se poate reține fraudarea societății prin această faptă după cum s-a dispus. Conferirea numiților B.N. și B.C. de către asociata administrator I.E. a drepturilor sale ce decurg din această calitate nu a condus la prejudicierea societății.

Susținerile reclamantului în sensul că mandatarii pârâtei reclamante I.E. au înlocuit țigla de pe casă, și-au însușit mobila și obiectele existente în imobilul achiziționat de către societate, un autoturism A., bolțari depozitați în curte și au tăiat copacii din pădurea proprietatea societății au fost respinse ca nedovedite. Din considerentele hotărârii instanței de fond au rezultat clar faptele imputate reclamantului, exercitarea funcției de administrator al SC I.C. SRL după revocare, împiedicarea accesului asociatei administrator I.E. la imobilele societății, refuzul de predare a bunurilor și documentelor societății, angajarea de personal fără consultarea celuilalt administrator asociat. Împotriva Deciziei nr. 45/2013 din 6 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a declarat recurs reclamantul I.G.P., întemeiat pe art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc.

civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probatoriului necesar, iar pe fond admiterea cererii sale de chemare în judecată și respingerea cererii reconvenționale a pârâtei I.E. În criticile formulate, recurentul-reclamant a susținut în esență următoarele: - Că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 295 alin. (2) teza I și art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., avându-se în vedere că la termenul de judecată din 25 aprilie 2013 a depus o cerere prin care a solicitat admiterea în apel a probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a expertizei tehnice în contabilitate, de natură a stabili corect situația de fapt, conflictele existente între părți, cui îi aparține culpa în deteriorarea relațiilor societare și stabilirea sumei de bani ce i se cuvenea asociatului exclus, cerere care nu a fost pusă în discuția părților, fiind încălcate astfel și prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

- S-a referit la argumentele expuse de instanța de apel cu privire la contractul de arendă și contractul de consultanță care nu sunt conforme cu realitatea, fiind ignorate înscrisurile aflate la dosar, din care reiese fraudarea intereselor societății, precum și faptul că în sarcina pârâtei nu a fost stabilită nicio culpă avându-se în vedere contrafacerea de către aceasta a semnăturii sale, din moment ce a prejudiciat societatea întrucât contul bancar înființat a fost realizat cu scopul deturnării de fonduri, aspecte ce se circumscriu dispozițiilor art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990. - Greșit a reținut instanța de apel că în exercitarea funcției sale de administrator la SC I.C.

SRL după revocare, ar fi acționat împotriva societății, fiind acuzat de folosirea banilor societății în nume propriu în condițiile în care nu s-a încasat niciun venit, că faptele pentru care s-a făcut vinovat și care au dus la admiterea cererii reconvenționale a pârâtei și la excluderea sa din societate nu au suport în înscrisurile de la dosar, cu referire și la Sentința nr. 1098 din 11 octombrie 2011 a Tribunalului Mehedinți, definitivă și irevocabilă, prin care a fost anulată Hotărârea AGA nr. 1 din 27 septembrie 2011 prin care fusese revocat din funcția de administrator. În ceea ce privește atitudinea sa de împiedicare a accesului asociatei administrator I.E. la imobilele societății și la refuzul de a preda sediul societății, bunurile și documentele acesteia, a precizat că soluția este greșită în raport de probele administrate în cauză din care reiese contrariul.

Totodată, a arătat că mandatarii pârâtei I.E. au înlocuit țigla de pe casă, și-au însușit mobila și obiectele existente în imobilul achiziționat de către societate, un autoturism A., bolțari depozitați în curte și au tăiat copacii din pădurea proprietatea societății, pentru folosința proprie, că a angajat personal fără consultarea celuilalt administrator asociat pentru rațiuni de securitate și că nu au fost analizate procurile în baza cărora au fost numiți cei doi procuratori, față de prevederile art. 38 alin. (5) din actul constitutiv. Că deși instanța de apel a reținut că au existat neînțelegeri între asociați, aceasta nu a precizat în concret în ce au constat acestea. - Recurentul a arătat că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, arătând că au fost analizate cu precădere susținerile pârâtei, nu și susținerile sale.

Analizând recursul declarat de reclamantul I.G.P.

împotriva Deciziei nr. 45/2013 din 6 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat, avându-se în vedere următoarele considerente: Dispozițiile art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicată, a căror încălcare este criticată în prezentul recurs, au următorul conținut: "Poate fi exclus din societatea (...) cu răspundere limitată, asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora". Faptele comise de administratorul asociat, sancționate de textul de lege cu excluderea din societate, vizează folosirea sau traficarea creditului, a activului societății în folosul său sau al altora și presupune săvârșirea lor cu intenție de către asociatul administrator, care astfel urmărește un profit din activitatea sa frauduloasă.

Mai trebuie precizat că faptele sancționate trebuie să aibă și o anumită gravitate în raport cu urmările produse contrare interesului societar. Mai mult decât atât, în aprecierea cazurilor în care se impune excluderea unui asociat dintr-o societate cu răspundere limitată trebuie apreciată vinovăția acestuia în săvârșirea presupusei fapte, știut fiind că nu orice faptă poate constitui motiv pentru excludere având în vedere că acest tip de societăți comerciale se constituie în considerarea calităților asociaților, ce au la bază affectio societatis. Stabilirea faptelor de natura celor ce pot conduce la excluderea asociatului administrator este atributul suveran al instanței fondului sau apelului din perspectiva caracterului devolutiv al acestuia, cu condiția motivării hotărârii sub acest aspect.

Referitor la respingerea cererii principale formulate de reclamantul I.G.P. în ceea ce privește excluderea pârâtei I.E. din cadrul SC I.C. SRL, se constată că soluția instanței de apel este corectă. Astfel, contrar susținerilor recurentului-reclamant, instanța de control judiciar a dat o interpretare și aplicare corectă a prevederilor art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, reținând că în urma verificării aspectelor invocate de reclamant ce se referă la încheierea Contractului de arendare din 30 aprilie 2010 prin care I.E. a pus la dispoziția arendașului B.C. suprafața de 10 ha teren arabil situat pe raza comunei Gârla Mare în schimbul arendei în natură sau în bani, a contractului de consultanță SAPARD 2006 încheiat de pârâtă, la falsificarea semnăturii reclamantului de către pârâta I.E.

pentru deschiderea unui cont bancar al societății la care reclamantul să nu aibă acces, la mandatarea numiților B.N. și B.C. de asociata administrator I.E. la exercitarea drepturilor ce decurg din această calitate cu încălcarea prevederilor legale și ale statutului societății, în raport de probele administrate în cauză, acestea nu pot fi încadrate în cazul de excludere prevăzut de articolul menționat, întrucât acțiunile pârâtei I.E., efectuate în calitate de administrator nu pot fi considerate ca fiind săvârșite cu intenția de a frauda societatea. Susținerea recurentului-reclamant în sensul că instanța nu a reținut fapta de contrafacere de către pârâtă a semnăturii sale ca fiind încadrabilă în art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, întrucât a prejudiciat societatea prin deschiderea contului bancar avându-se în vedere deturnarea fondurilor societății, nu poate fi primită în raport de Hotărârea AGA nr. 5 din 22 septembrie 2009 a SC I.C.

SRL, prin care s-a decis că persoana cu drept de semnătură în societate este pârâta I.E. și B.N., care era împiedicată în continuarea activității societății prin acțiunile și faptele asociatului administrator I.G.P., și Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, din 5 noiembrie 2009, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a pârâtei și că nici în această situație nu se poate reține fraudarea societății prin această faptă. Și în ceea ce privește numirea procuratorilor B.C. și B.N., cărora pârâta I.E.

le-a cedat exercitarea drepturilor izvorâte din raportul de mandat managerial, soluția instanței de apel este corectă, întrucât pârâta deținea 80% din capitalul social și avea îndreptățirea să mandateze alte persoane să exercite atribuțiile și responsabilitățile prevăzute în sarcina mandatarilor și că exercitarea de către mandatari a drepturilor arătate s-a făcut în limita prevăzută prin aceste mandate, nefiind constatate operațiuni sau fapte prin care procuratorii să depășească puterile date prin mandat sau să le folosească în interesul lor sau al mandantului. Cum în cauză, instanța de apel a reținut că reclamantul I.G.P.

nu a probat existența prejudiciului condiționat de lege, în sfera gestiunii interne și nici faptul că pârâta a folosit sau traficat creditul, atribuțiile sau activul societății în folosul său sau al altor persoane și nici că au fost exercitate în mod abuziv de către mandatarii numiți de pârâtă drepturile izvorâte din raportul de mandat managerial, că faptele imputate pârâtei nu au fost comise de aceasta, că nu a rezultat intenția manifestă de fraudare a societății, soluția de respingere a cererii de excludere a pârâtei din societate este corectă în raport de dispozițiile art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicată. Și soluția instanței de apel de admitere a cererii reconvenționale a pârâtei I.E.

prin care a solicitat excluderea din SC I.C. SRL a reclamantului I.G.P. este justă, avându-se în vedere că din considerentele deciziei pronunțate în apel au rezultat clar faptele imputate reclamantului care au dus la neînțelegerile apărute între cei doi asociați, respectiv continuarea exercitării fără drept a funcției de administrator după revocarea sa prin Hotărârea nr. 1 din 27 septembrie 2011 a SC I.C. SRL, împiedicarea accesului asociatei administrator I.E. la imobilele societății, refuzul de predare a bunurilor și documentelor societății, angajarea de personal fără consultarea celuilalt administrator asociat, care au făcut ca asocierea să nu mai existe în această formulă, iar societatea să nu-și mai poată continua activitatea și realiza scopul pentru care aceasta a fost constituită.

Totodată, se reține că recurentul a subsumat motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critici de netemeinicie, referitoare la greșita reținere a faptelor și acțiunilor sale în raport de înscrisurile aflate la dosar, acuzația că ar fi acționat împotriva societății întrucât reclamantul a folosit banii societății în nume propriu în condițiile în care nu s-a încasat niciun venit, că mandatarii pârâtei I.E. au înlocuit țigla de pe casă, și-au însușit mobila și obiectele existente în imobilul achiziționat de către societate, un autoturism A., bolțari depozitați în curte și au tăiat copacii din pădurea proprietatea societății, pentru folosința proprie și că a angajat personal fără consultarea celuilalt administrator asociat pentru rațiuni de securitate, critici ce nu pot fi analizate.

Argumentele aduse în sprijinul acestei critici demonstrează nu numai faptul că nu sunt în concordanță cu cerințele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidențiază nemulțumirea recurentului sub aspectul în care instanța a înțeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, care excede competenței instanței de recurs, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătorești recurate.

- Este de observat că în dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că la termenul de judecată din 25 aprilie 2013, instanța de apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 295 alin. (2) teza I, i-a respins cererea prin care a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a expertizei tehnice în contabilitate, de natură a stabili corect situația de fapt, conflictele existente între părți, cui îi aparține culpa în deteriorarea relațiilor societare și stabilirea sumei de bani ce i se cuvenea asociatului exclus, dar greșita reținere a situației de fapt în raport de greșita interpretare a probelor constituie o chestiune de fapt care nu vizează nelegalitatea hotărârii recurate.

Altfel spus, critica recurentului pentru stabilirea situației de fapt nu se convertește în motivul de nelegalitate invocat, deoarece stabilirea situației de fapt este atributul instanței fondului sau apelului din perspectiva caracterului devolutiv al acestei căi de atac, iar în cauză cele două instanțe și-au motivat hotărârea cu argumente pertinente pe aspectul situației de fapt corect reținute. Reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de apel nu mai este posibilă în recurs, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. În plus, față de argumentele arătate mai trebuie reținut, în conformitate cu art. 167 alin. (1) C. proc. civ., că dovezile se încuviințează numai dacă instanța socotește că ele pot să ducă la dezlegarea pricinii, or, din analiza înscrisurilor existente la dosar s-a constatat că acestea sunt suficiente, pertinente și utile cauzei și duc la dezlegarea chestiunilor de fapt evocate.

Din verificarea modului în care s-a derulat procesul în fața Curții de Apel Craiova rezultă că, în cauză, părțile au beneficiat de un proces echitabil, așa cum este conturat în art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar instanța și-a exercitat rolul său activ respectând dispozițiile art. 129 C. proc. civ. Înalta Curte constată că și critica recurentului-reclamant întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este nefondată, întrucât contrar susținerilor sale, motivele invocate de parte au făcut obiectul examinării de către instanță, iar hotărârea este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, cât și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților.

De altfel, se poate observa fără dubii că instanța de apel a motivat detaliat decizia pronunțată, în concordanță cu textele de lege incidente cauzei. Față de considerentele expuse, cum instanța de apel a pronunțat o decizie legală, context în care motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. sunt nefondate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.G.P. împotriva Deciziei nr. 45/2013 din 6 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2014. Procesat de GGC - AZ