ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1708/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1708/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința nr. 278 din 24 octombrie 2012,

Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul I.G.P. în contradictoriu cu

pârâtele I.E. și SC I.C. SRL Gârla Mare.

A admis cererea

reconvențională formulată de pârâta I.E., în contradictoriu cu reclamantul

I.G.P. și pârâta SC I.C. SRL și a dispus excluderea asociatului I.G.P. din SC

I.C. SRL.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Că din înscrisurile

depuse la dosar de reclamantul I.G.P. nu a reieșit îndeplinită vreuna din

condițiile de excludere a pârâtei I.E. din SC I.C. SRL enumerate la art. 217

alin. (1) lit. a), b), c) și d) din Legea societăților comerciale nr. 31/1990,

republicată.

S-a reținut că

părțile aflate în proces, reclamantul I.G.P. și pârâta I.E., care sunt frați,

au înființat în anul 2005 SC I.C. SRL, cu sediul social în comuna Gârla Mare,

județul Mehedinți, cu un capital social de 160 RON, 80% din capitalul social

fiind deținut de I.E., respectiv 16 părți sociale și 20% din capitalul social

de I.G.P., respectiv 4 părți sociale, și că ambii asociați au precizat în actul

de constituire că au domiciliul în localitatea Madonne, provincia Bergamo,

Italia.

Întrucât I.E. avea

domiciliul în Italia, pe fondul unor neînțelegeri apărute între cei doi

asociați, aceasta a numit procuratori pe B.C. și B.N., cărora le-a cedat

exercitarea drepturilor izvorâte din raportul de mandat managerial.

Instanța a reținut că

pârâta I.E., care deținea 80% din capitalul social avea îndreptățirea să fie

asociat reprezentant și administrator unic al societății comerciale cu

răspundere limitată, că la rândul său aceasta putea mandata alte persoane să

exercite atribuțiile și responsabilitățile prevăzute în sarcina mandatarilor și

că exercitarea de către mandatari a drepturilor arătate în cele două mandate

s-a făcut în limita prevăzută în aceste mandate, nefiind constatate operațiuni

și alte fapte prin care procuratorii să depășească puterile date prin mandat

sau să le folosească în interesul lor sau al mandantului.

Ca urmare a plângerii

penale formulate de către reclamantul I.G.P., înregistrată la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, prin referatul întocmit în cauza

penală nr. 2614 din 27 aprilie 2011 de Biroul de Investigații Criminale din

cadrul Inspectoratului de Poliție Mehedinți s-a propus neînceperea urmăririi

penale față de B.C. privind săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor peroanelor (art. 246 C. pen.), fals material în înscrisuri oficiale

(art. 288 C. pen.), uz de fals (art. 291 C. pen.), și fals în declarații (art.

292 C. pen.), precum și față de B.N. pentru săvârșirea infracțiunii de fals

material în înscrisuri oficiale (art. 288 C. pen.).

Prin Ordonanța din 5

noiembrie 2009 dată în Dosarul nr. 410/P/2009 de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Drobeta-Turnu Severin s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a

învinuitei I.E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. și i

s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, o amendă de 800 RON,

reținându-se în sarcina acesteia că a contrafăcut semnătura fratelui său,

I.G.P., pe Hotărârea nr. 5 din 22 septembrie 2008 a AGA a SC I.C. SRL, prin

care s-a decis că persoana cu drept de semnătură în societate să fie ea și

numita B.N.

Tribunalul a reținut

că reclamantul I.G.P. nu a făcut dovada faptului că pârâta I.E. a folosit

bunuri din patrimoniul societății în interes personal, că a obținut venituri în

afara societății, că urmare a dispozițiilor unilaterale ale acesteia a fost reziliată

finanțarea prin SAPARD, că pârâta i-a interzis accesul la documentele contabile

ale societății, că aceasta nu a prezentat bilanțul contabil anual și contul de

profit și pierderi, că pârâta a semnat contractele de arendare a 20 ha teren în

condiții financiare total neavantajoase și că a încercat să anuleze un contract

de arendare încheiat de reclamant în numele societății, foarte avantajos

financiar pentru societate.

Prin Hotărârea nr. 1

din 27 mai 2009 a AGA a SC I.C. SRL, publicată în M. Of. al României - Partea

IV nr. 51015 din 1 octombrie 2009, I.G.P. a fost revocat din funcția de

administrator, în locul acestuia fiind numit asociatul majoritar I.E., cu

motivarea că reclamantul a administrat în mod fraudulos societatea și a folosit

în scop personal banii societății și nu a consultat asociatul majoritar în

activitatea de conducere a acesteia.

Reclamantul a

contestat Hotărârea nr. 1 din 27 mai 2009 luată de SC I.C. SRL și Încheierea

nr. 2606 din 24 iulie 2009 emisă de O.R.C. Mehedinți, dar Curtea de Apel

Craiova a respins această contestație.

Prin Sentința nr.

1098 din 18 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr.

4132/101/2011 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul I.G.P. și a fost

anulată Hotărârea AGA din 27 mai 2011 a SC I.C. SRL, cu motivarea că

reclamantul nu a primit convocatorul pentru a participa la adunarea generală.

După revocarea din

funcția de administrator, reclamantul a obstrucționat activitatea societății

comerciale, împiedicând-o pe pârâtă să-și exercite atribuțiile de administrator

al societății comerciale.

Tribunalul Mehedinți,

prin Sentința nr. 26 din 7 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 648/101/2012,

definitivă prin respingerea apelului, a admis acțiunea formulată de reclamanta

SC I.C. SRL prin administrator I.E. și a dispus evacuarea pârâtului I.G.P., din

imobilul societății comerciale situat în comuna Gârla Mare, județul Mehedinți,

pârâtul fiind obligat să predea asociatului majoritar și administrator al SC

I.C. SRL - I.E., pe bază de inventar, toate bunurile și obiectele de inventar

și sediul societății, împreună cu înscrisurile și documentele ce aparțin

acestei societăți comerciale, reținând că relațiile dintre părți s-au tensionat

și că pârâtul, deși a fost notificat, a refuzat să predea reclamantei actele și

ștampilele societății și a continuat să ia măsuri în legătură cu personalul

angajat al societății, deși calitatea de administrator îi încetase din anul

2009, iar prin personalul de pază pe care l-a angajat i-a interzis reclamantei

I.E. accesul în incinta societății, fără acordul său.

Referitor la cererea

principală formulată de reclamantul I.G.P. în ceea ce privește excluderea din

SC I.C. SRL a pârâtei I.E. instanța a constatat că aceasta nu este întemeiată,

deoarece reclamantul nu a făcut dovada împrejurărilor obiective și subiective

de natură a convinge instanța de realitatea motivelor invocate în susținerea

cererii de excludere.

Potrivit art. 217

alin. (1) lit. d) poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată

asociatul administrator care comite fraude în dauna societății sau se servește

de semnătura socială sau de capitalul social în folosul său sau al altora.

În cauză s-a reținut

că reclamantul I.G.P. nu a probat existența prejudiciului condiționat de lege,

în sfera gestiunii interne și nici faptul că pârâta a folosit sau traficat

creditul, atribuțiile sau activul societății în folosul său sau al altor

persoane și nici că au fost exercitate în mod abuziv de către mandatarii numiți

de pârâtă drepturile izvorâte din raportul de mandat managerial.

Instanța a admis

cererea reconvențională formulată de pârâta I.E. și a dispus excluderea din SC

I.C. SRL a reclamantului I.G.P., reținând că între cei doi asociați au apărut o

serie de neînțelegeri grave, că pârâta I.E., prin probele administrate în

cauză, a făcut dovada susținerilor sale și că societatea nu-și mai poate

continua activitatea și realiza scopul pentru care a fost constituită, datorită

neînțelegerilor grave dintre cei doi asociați.

Astfel, reclamantul,

fără să țină cont că pârâta I.E. are calitate de administrator și deține

capitalul majoritar, a blocat accesul acesteia în societate și a continuat să

exercite, fără drept, funcția de administrator după revocarea sa prin Hotărârea

nr. 1 din 27 septembrie 2011 a AGA SC I.C. SRL, acesta făcându-se vinovat de

acțiuni și fapte care tulbură grav desfășurarea activității societății

comerciale.

Instanța a constatat

că relațiile dintre cei doi asociați s-au deteriorat iremediabil, aceștia

acuzându-se reciproc de ingerințe în bunul mers al societății și de activități

neconforme cu interesul societății, astfel că nu mai există elementul affectio

societatis care este o condiție de fond a contractului de societate, iar lipsa

acestui element nu duce automat la nulitatea societății și, în consecință, la

dizolvarea ei.

Curtea de Apel

Craiova, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 45/2013 din 6 iunie 2013, a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul I.G.P., împotriva Sentinței

nr. 278/2012 din 24 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în

contradictoriu cu intimatele-pârâte I.E. și SC I.C. SRL cu sediul în Gârla

Mare, județul Mehedinți.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de apel a reținut următoarele:

Cu privire la motivul

de apel vizând încălcarea prevederilor legale referitoare la citarea

reclamantului I.G.P. pentru termenul din 24 octombrie 2012, Curtea a reținut că

aceasta a fost legal îndeplinită, fiind făcută prin afișare, la domiciliul

ales, cu respectarea prevederilor art. 86 alin. (1), art. 90, art. 93 și art.

92 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Critica vizând

nepronunțarea instanței de fond cu privire la proba cu interogatoriu a pârâtei

I.E. și la lipsa rolului activ al judecătorului prevăzut de art. 129 C. proc.

civ. a fost respinsă de Curtea de Apel Craiova, constatându-se că reclamantul

nu a formulat o cerere în acest sens și că instanța și-a exercitat rolul activ

cu respectarea principiului disponibilității.

Curtea a respins ca

nefondate criticile reclamantului prin care a susținut că în mod greșit i-a

respins instanța de fond cererea sa prin care a cerut excluderea pârâtei din SC

I.C. SRL, apreciind-o ca nedovedită, reținând că din cele 4 cazuri reglementate

de dispozițiile art. 222 alin. (1) lit. a) - d) din Legea nr. 31/1990, în care

asociații pot fi excluși, doar 2 sunt aplicabile asociaților din societățile cu

răspundere limitată cum este cazul în speță, și anume: asociatul care, pus în

întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat; asociatul administrator care

comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de

capitalul social în folosul lui sau al altora.

În urma verificării

aspectelor invocate de reclamant ce se referă la încheierea unui contract de

arendare, unui contract de consultanță, falsificarea semnăturii pentru

deschiderea unui cont bancar, mandatarea cu încălcarea prevederilor legale și

ale statutului societății, în raport de probele administrate în cauză, instanța

de apel a concluzionat că acestea nu pot fi încadrate în cazul de excludere

prevăzut de art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, întrucât

acțiunile pârâtei, efectuate în calitate de administrator, nu pot fi

considerate ca fiind săvârșite cu intenția de a frauda societatea.

Astfel, încheierea

Contractului de arendare din 30 aprilie 2010 prin care I.E., în calitate de

arendator, i-a pus la dispoziție arendașului B.C. suprafața de 10 ha teren

arabil situată pe raza Comunei Gârla Mare, județul Mehedinți, în schimbul

arendei în natură sau bani nu reprezintă o fraudă în dauna societății, ci

dimpotrivă, efectuarea unui act de administrare în vederea exploatării

terenului, întrucât acesta a fost încheiat de asociata administrator I.E.

pentru SC I.C. SRL.

Achitarea pentru

contractul de consultanță SAPARD 2006 a unei valori mai mari decât cea

negociată nu constituie fraudă în dauna societății în contextul în care în cele

două contracte de consultanță au existat diferențe între serviciile pe care

consultantul le-a oferit beneficiarului, cu atât mai mult cu cât fondurile

SAPARD au fost obținute, însă contractul a fost reziliat, iar fondurile

rambursate de I.E.

Fapta de falsificare

a semnăturii reclamantului cu scopul de a deschide un cont al societății la

care acesta să nu aibă acces nu s-a încadrat nici ea în cele 3 ipoteze vizate

de art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 30/1990, comiterea unei fraude în

dauna societății, folosirea semnăturii sociale sau a capitalului social în

folos propriu sau al altora, dat fiind contextul în care fapta a fost

săvârșită.

Astfel, pârâta I.E.,

asociat unic și administrator al SC L. SRL, a transferat prin Contractul de

vânzare-cumpărare din 28 octombrie 2005 către SC I.C. SRL, mai multe terenuri

(arabile sau curți construcții) situate pe raza comunei Gârla Mare, 2 heleștee

ce se regăsesc pe aceste terenuri, o casă compusă din subsol, parter și etaj, o

casă foișor compusă din parter și etaj și un garaj și a creditat în permanență

societatea, însă urmare a unei administrări defectuoase I.G.P. a fost revocat

din funcția de administrator prin Hotărârea nr. 1 din 27 mai 2009 a AGA a SC I.C.

SRL publicată în M. Of. al României, Partea IV, nr. 51015 din 1 octombrie 2009.

După revocare, în

condițiile în care activitatea societății și accesul în societate a fost

împiedicat de I.G.P., acesta a fost evacuat din imobilul societății situat în

Gârla Mare și a fost obligat să predea asociatei I.E. bunurile și obiectele de

inventar ale societății, sediul societății, înscrisurile și documentele

societății, în baza Sentinței nr. 26 din 7 martie 2012 a Tribunalului

Mehedinți, definitivă conform Deciziei nr. 101/2012 a Curții de Apel Craiova,

irevocabilă conform Deciziei din data de 25 iunie 2013 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Pe fondul

neînțelegerilor arătate la 22 septembrie 2009 I.E. a adoptat Hotărârea nr. 5 a

SC I.C. SRL prin care a decis că persoana cu drept de semnătură în societate

este ea și B.N., contrafăcând semnătura fratelui său la rubrica asociați,

deschizând un cont al SC I.C. SRL la care I.G.P. să nu aibă acces, urmărindu-se

continuarea activității societății, că față de contextul arătat și de Ordonanța

din 5 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu

Severin s-a concluzionat că nici în această situație nu se poate reține

fraudarea societății prin această faptă după cum s-a dispus.

Conferirea numiților

B.N. și B.C. de către asociata administrator I.E. a drepturilor sale ce decurg

din această calitate nu a condus la prejudicierea societății.

Susținerile

reclamantului în sensul că mandatarii pârâtei reclamante I.E. au înlocuit țigla

de pe casă, și-au însușit mobila și obiectele existente în imobilul

achiziționat de către societate, un autoturism A., bolțari depozitați în curte

și au tăiat copacii din pădurea proprietatea societății au fost respinse ca

nedovedite.

Din considerentele

hotărârii instanței de fond au rezultat clar faptele imputate reclamantului,

exercitarea funcției de administrator al SC I.C. SRL după revocare,

împiedicarea accesului asociatei administrator I.E. la imobilele societății,

refuzul de predare a bunurilor și documentelor societății, angajarea de

personal fără consultarea celuilalt administrator asociat.

Împotriva Deciziei

nr. 45/2013 din 6 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a

II-a civilă, a declarat recurs reclamantul I.G.P., întemeiat pe art. 304 pct. 7

și pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în

concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre

rejudecare pentru administrarea probatoriului necesar, iar pe fond admiterea

cererii sale de chemare în judecată și respingerea cererii reconvenționale a

pârâtei I.E.

În criticile

formulate, recurentul-reclamant a susținut în esență următoarele:

- Că instanța de apel

a nesocotit dispozițiile art. 295 alin. (2) teza I și art. 129 alin. (5) C.

proc. civ., avându-se în vedere că la termenul de judecată din 25 aprilie 2013

a depus o cerere prin care a solicitat admiterea în apel a probei cu

înscrisuri, a probei testimoniale și a expertizei tehnice în contabilitate, de

natură a stabili corect situația de fapt, conflictele existente între părți,

cui îi aparține culpa în deteriorarea relațiilor societare și stabilirea sumei

de bani ce i se cuvenea asociatului exclus, cerere care nu a fost pusă în

discuția părților, fiind încălcate astfel și prevederile art. 129 alin. (5) C.

proc. civ.

- S-a referit la

argumentele expuse de instanța de apel cu privire la contractul de arendă și

contractul de consultanță care nu sunt conforme cu realitatea, fiind ignorate

înscrisurile aflate la dosar, din care reiese fraudarea intereselor societății,

precum și faptul că în sarcina pârâtei nu a fost stabilită nicio culpă

avându-se în vedere contrafacerea de către aceasta a semnăturii sale, din

moment ce a prejudiciat societatea întrucât contul bancar înființat a fost

realizat cu scopul deturnării de fonduri, aspecte ce se circumscriu

dispozițiilor art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990.

- Greșit a reținut

instanța de apel că în exercitarea funcției sale de administrator la SC I.C.

SRL după revocare, ar fi acționat împotriva societății, fiind acuzat de

folosirea banilor societății în nume propriu în condițiile în care nu s-a

încasat niciun venit, că faptele pentru care s-a făcut vinovat și care au dus

la admiterea cererii reconvenționale a pârâtei și la excluderea sa din

societate nu au suport în înscrisurile de la dosar, cu referire și la Sentința

nr. 1098 din 11 octombrie 2011 a Tribunalului Mehedinți, definitivă și

irevocabilă, prin care a fost anulată Hotărârea AGA nr. 1 din 27 septembrie

2011 prin care fusese revocat din funcția de administrator.

În ceea ce privește

atitudinea sa de împiedicare a accesului asociatei administrator I.E. la

imobilele societății și la refuzul de a preda sediul societății, bunurile și

documentele acesteia, a precizat că soluția este greșită în raport de probele

administrate în cauză din care reiese contrariul.

Totodată, a arătat că

mandatarii pârâtei I.E. au înlocuit țigla de pe casă, și-au însușit mobila și

obiectele existente în imobilul achiziționat de către societate, un autoturism

A., bolțari depozitați în curte și au tăiat copacii din pădurea proprietatea

societății, pentru folosința proprie, că a angajat personal fără consultarea

celuilalt administrator asociat pentru rațiuni de securitate și că nu au fost

analizate procurile în baza cărora au fost numiți cei doi procuratori, față de

prevederile art. 38 alin. (5) din actul constitutiv. Că deși instanța de apel a

reținut că au existat neînțelegeri între asociați, aceasta nu a precizat în

concret în ce au constat acestea.

- Recurentul a arătat

că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau

cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, arătând că au

fost analizate cu precădere susținerile pârâtei, nu și susținerile sale.

Analizând recursul

declarat de reclamantul I.G.P. împotriva Deciziei nr. 45/2013 din 6 iunie 2013,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în raport de

criticile formulate și temeiurile de drept arătate, ținând cont de limitele

controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat,

avându-se în vedere următoarele considerente:

Dispozițiile art. 222

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicată, a căror încălcare este

criticată în prezentul recurs, au următorul conținut: "Poate fi exclus din

societatea (...) cu răspundere limitată, asociatul administrator care comite

fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de

capitalul social în folosul lui sau al altora".

Faptele comise de

administratorul asociat, sancționate de textul de lege cu excluderea din

societate, vizează folosirea sau traficarea creditului, a activului societății

în folosul său sau al altora și presupune săvârșirea lor cu intenție de către

asociatul administrator, care astfel urmărește un profit din activitatea sa

frauduloasă.

Mai trebuie precizat

că faptele sancționate trebuie să aibă și o anumită gravitate în raport cu

urmările produse contrare interesului societar.

Mai mult decât atât,

în aprecierea cazurilor în care se impune excluderea unui asociat dintr-o

societate cu răspundere limitată trebuie apreciată vinovăția acestuia în

săvârșirea presupusei fapte, știut fiind că nu orice faptă poate constitui

motiv pentru excludere având în vedere că acest tip de societăți comerciale se

constituie în considerarea calităților asociaților, ce au la bază affectio

societatis.

Stabilirea faptelor

de natura celor ce pot conduce la excluderea asociatului administrator este

atributul suveran al instanței fondului sau apelului din perspectiva

caracterului devolutiv al acestuia, cu condiția motivării hotărârii sub acest

aspect.

Referitor la

respingerea cererii principale formulate de reclamantul I.G.P. în ceea ce

privește excluderea pârâtei I.E. din cadrul SC I.C. SRL, se constată că soluția

instanței de apel este corectă.

Astfel, contrar

susținerilor recurentului-reclamant, instanța de control judiciar a dat o

interpretare și aplicare corectă a prevederilor art. 222 alin. (1) lit. d) din

Legea nr. 31/1990, reținând că în urma verificării aspectelor invocate de

reclamant ce se referă la încheierea Contractului de arendare din 30 aprilie

2010 prin care I.E. a pus la dispoziția arendașului B.C. suprafața de 10 ha

teren arabil situat pe raza comunei Gârla Mare în schimbul arendei în natură

sau în bani, a contractului de consultanță SAPARD 2006 încheiat de pârâtă, la

falsificarea semnăturii reclamantului de către pârâta I.E. pentru deschiderea

unui cont bancar al societății la care reclamantul să nu aibă acces, la

mandatarea numiților B.N. și B.C. de asociata administrator I.E. la exercitarea

drepturilor ce decurg din această calitate cu încălcarea prevederilor legale și

ale statutului societății, în raport de probele administrate în cauză, acestea

nu pot fi încadrate în cazul de excludere prevăzut de articolul menționat,

întrucât acțiunile pârâtei I.E., efectuate în calitate de administrator nu pot

fi considerate ca fiind săvârșite cu intenția de a frauda societatea.

Susținerea

recurentului-reclamant în sensul că instanța nu a reținut fapta de contrafacere

de către pârâtă a semnăturii sale ca fiind încadrabilă în art. 222 alin. (1)

lit. d) din Legea nr. 31/1990, întrucât a prejudiciat societatea prin

deschiderea contului bancar avându-se în vedere deturnarea fondurilor

societății, nu poate fi primită în raport de Hotărârea AGA nr. 5 din 22

septembrie 2009 a SC I.C. SRL, prin care s-a decis că persoana cu drept de

semnătură în societate este pârâta I.E. și B.N., care era împiedicată în

continuarea activității societății prin acțiunile și faptele asociatului

administrator I.G.P., și Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria

Drobeta-Turnu Severin, din 5 noiembrie 2009, prin care s-a dispus scoaterea de

sub urmărirea penală a pârâtei și că nici în această situație nu se poate

reține fraudarea societății prin această faptă.

Și în ceea ce

privește numirea procuratorilor B.C. și B.N., cărora pârâta I.E. le-a cedat

exercitarea drepturilor izvorâte din raportul de mandat managerial, soluția

instanței de apel este corectă, întrucât pârâta deținea 80% din capitalul

social și avea îndreptățirea să mandateze alte persoane să exercite atribuțiile

și responsabilitățile prevăzute în sarcina mandatarilor și că exercitarea de

către mandatari a drepturilor arătate s-a făcut în limita prevăzută prin aceste

mandate, nefiind constatate operațiuni sau fapte prin care procuratorii să

depășească puterile date prin mandat sau să le folosească în interesul lor sau

al mandantului.

Cum în cauză,

instanța de apel a reținut că reclamantul I.G.P. nu a probat existența

prejudiciului condiționat de lege, în sfera gestiunii interne și nici faptul că

pârâta a folosit sau traficat creditul, atribuțiile sau activul societății în

folosul său sau al altor persoane și nici că au fost exercitate în mod abuziv

de către mandatarii numiți de pârâtă drepturile izvorâte din raportul de mandat

managerial, că faptele imputate pârâtei nu au fost comise de aceasta, că nu a

rezultat intenția manifestă de fraudare a societății, soluția de respingere a

cererii de excludere a pârâtei din societate este corectă în raport de

dispozițiile art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicată.

Și soluția instanței

de apel de admitere a cererii reconvenționale a pârâtei I.E. prin care a

solicitat excluderea din SC I.C. SRL a reclamantului I.G.P. este justă,

avându-se în vedere că din considerentele deciziei pronunțate în apel au

rezultat clar faptele imputate reclamantului care au dus la neînțelegerile

apărute între cei doi asociați, respectiv continuarea exercitării fără drept a

funcției de administrator după revocarea sa prin Hotărârea nr. 1 din 27

septembrie 2011 a SC I.C. SRL, împiedicarea accesului asociatei administrator

I.E. la imobilele societății, refuzul de predare a bunurilor și documentelor

societății, angajarea de personal fără consultarea celuilalt administrator

asociat, care au făcut ca asocierea să nu mai existe în această formulă, iar

societatea să nu-și mai poată continua activitatea și realiza scopul pentru

care aceasta a fost constituită.

Totodată, se reține

că recurentul a subsumat motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. critici de netemeinicie, referitoare la greșita reținere a faptelor

și acțiunilor sale în raport de înscrisurile aflate la dosar, acuzația că ar fi

acționat împotriva societății întrucât reclamantul a folosit banii societății

în nume propriu în condițiile în care nu s-a încasat niciun venit, că

mandatarii pârâtei I.E. au înlocuit țigla de pe casă, și-au însușit mobila și

obiectele existente în imobilul achiziționat de către societate, un autoturism

A., bolțari depozitați în curte și au tăiat copacii din pădurea proprietatea

societății, pentru folosința proprie și că a angajat personal fără consultarea

celuilalt administrator asociat pentru rațiuni de securitate, critici ce nu pot

fi analizate.

Argumentele aduse în

sprijinul acestei critici demonstrează nu numai faptul că nu sunt în

concordanță cu cerințele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidențiază

nemulțumirea recurentului sub aspectul în care instanța a înțeles să

interpreteze materialul probator administrat în cauză, care excede competenței

instanței de recurs, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de

netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 304 C. proc. civ.,

respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de

legalitate a hotărârii judecătorești recurate.

- Este de observat că

în dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că la termenul de

judecată din 25 aprilie 2013, instanța de apel, cu încălcarea dispozițiilor

art. 295 alin. (2) teza I, i-a respins cererea prin care a solicitat admiterea

probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a expertizei tehnice în

contabilitate, de natură a stabili corect situația de fapt, conflictele

existente între părți, cui îi aparține culpa în deteriorarea relațiilor

societare și stabilirea sumei de bani ce i se cuvenea asociatului exclus, dar

greșita reținere a situației de fapt în raport de greșita interpretare a

probelor constituie o chestiune de fapt care nu vizează nelegalitatea hotărârii

recurate.

Altfel spus, critica

recurentului pentru stabilirea situației de fapt nu se convertește în motivul

de nelegalitate invocat, deoarece stabilirea situației de fapt este atributul

instanței fondului sau apelului din perspectiva caracterului devolutiv al

acestei căi de atac, iar în cauză cele două instanțe și-au motivat hotărârea cu

argumente pertinente pe aspectul situației de fapt corect reținute.

Reaprecierea probelor

administrate în cauză de către instanța de apel nu mai este posibilă în recurs,

odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ.

În plus, față de

argumentele arătate mai trebuie reținut, în conformitate cu art. 167 alin. (1)

C. proc. civ., că dovezile se încuviințează numai dacă instanța socotește că

ele pot să ducă la dezlegarea pricinii, or, din analiza înscrisurilor existente

la dosar s-a constatat că acestea sunt suficiente, pertinente și utile cauzei

și duc la dezlegarea chestiunilor de fapt evocate.

Din verificarea

modului în care s-a derulat procesul în fața Curții de Apel Craiova rezultă că,

în cauză, părțile au beneficiat de un proces echitabil, așa cum este conturat

în art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar instanța

și-a exercitat rolul său activ respectând dispozițiile art. 129 C. proc. civ.

Înalta Curte constată

că și critica recurentului-reclamant întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. este nefondată, întrucât contrar susținerilor sale, motivele invocate de

parte au făcut obiectul examinării de către instanță, iar hotărârea este

pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

întrucât cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au

format convingerea instanței, cât și cele pentru care au fost înlăturate

cererile părților.

De altfel, se poate

observa fără dubii că instanța de apel a motivat detaliat decizia pronunțată,

în concordanță cu textele de lege incidente cauzei.

Față de

considerentele expuse, cum instanța de apel a pronunțat o decizie legală,

context în care motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 7 și pct. 9 C.

proc. civ. sunt nefondate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează să respingă recursul reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul I.G.P. împotriva Deciziei nr. 45/2013 din 6

iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 15 mai 2014.

Procesat

de GGC - AZ