ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 895/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în

judecată, reclamantul M.I. a chemat în judecată pe pârâta S.C.M. P., solicitând

anularea parțială a Hotărârii nr. 1/2009 a adunării generale ordinare a S.C.M.

P. (respectiv prevederile art. l, 2, 4, 6 și 9) și a cererii de înscriere

mențiuni de la O.R.C.T.B. cu nr. 164053 din 02 aprilie 2009 privind

înregistrarea acestei hotărâri.

Pârâta a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale

active, arătând că reclamantul a fost prezent la adunarea generală a membrilor

cooperatori din 18 martie 2009 și a votat „pentru” toate materialele prezentate

potrivit ordinii de zi, astfel că față de prevederile art. 44 alin. (3) din

Legea nr. 1/2005 și art. 23 alin. (3) din actul constitutiv al societății,

reclamantul nu are dreptul să atace în justiție hotărârea adunării generale,

întrucât nu a votat „împotrivă”.

Prin sentința

comercială nr. 37 din 5 ianuarie 2010, Tribunalul București, secția a Vl-a comercială,

a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea ca

fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a

pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul a atacat cu

acțiune în anulare Hotărârea nr. 1/2009 a Adunării Generale Ordinare a

membrilor cooperatori a S.C.M. P., că potrivit tabelului de prezență

reclamantul a fost prezent la adunarea generală, din procesul-verbal al

adunării rezultând că reclamantul M.I., deși a tăcut anumite precizări, a votat

în favoarea tuturor propunerilor aflate pe ordinea de zi, iar toate materialele

au fost aprobate cu unanimitatea voturilor membrilor prezenți, că procesul

verbal al adunării reprezintă mijlocul de probă cu privire la prezența

membrilor cooperatori și a modului în care aceștia au votat în adunare.

Prima instanță

a mai reținut că, deși la termenul din 27 octombrie 2009 a încuviințat

reclamantului proba cu martori pentru ca acesta să dovedească afirmația că a

votat împotriva măsurilor adoptate la pct. 1, 2, 4, 6 și 9 de pe ordinea de zi,

reclamantul nu a indicat martorii propuși, astfel că la termenul din 05

ianuarie 2010 a dispus decăderea din proba încuviințată, că din probele

administrate reiese fără dubiu că reclamantul a luat parte la adunarea generală

și a votat favorabil propunerile de pe ordinea de zi, astfel că față de

prevederile art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 și art. 23 alin. (3) din

actul constitutiv al S.C.M. P., reclamantul nu are legitimare procesuală pentru

a ataca cu acțiune în anulare hotărârea adunării generale.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul, solicitând

admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare primei instanțe.

În motivarea

apelului formulat, reclamantul a arătat că tribunalul a admis în mod greșit

excepția lipsei calității procesuale active, că hotărârea S.C.M. P. a fost

adoptată cu încălcarea art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005, mențiunile

procesului-verbal din cu privire la modul în care a votat apelantul fiind

eronate, deoarece a votat „împotriva” măsurilor adoptate, că procesul-verbal a

fost întocmit ulterior datei de 18 martie 2009 și nu în ședința adunării

generale, că la termenul de judecată din nu a putut prezenta martorii deoarece

s-au făcut presiuni asupra lor de către partea adversă și că, deși martorii

propuși de pârâtă erau prezenți, fără temei instanța a revenit asupra probei,

astfel că nu s-a putut stabili situația de fapt referitoare la întocmirea

procesului-verbal și a consemnărilor privitoare la modul în care a votat

reclamantul.

Prin decizia nr.

294 din 15 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a Vl-a comercială, a

respins, ca nefundat, apelul reclamantului.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că potrivit

încheierii de ședință din 27 octombrie 2009, prima instanță a pus în discuția

părților, excepția lipsei calității procesuale active și a încuviințat

părților, în combaterea acestei excepții, proba testimonială. La următorul

termen de judecată -5 ianuarie 2010, instanța a dispus decăderea reclamantului

din probă, în temeiul art. 168 alin. (2) C. proc. civ.

A mai reținut

instanța că susținerile apelantului în sensul că instanța de fond nu a avut rol

activ sunt nefondate, întrucât potrivit art. 129 alin. (l) C. proc. civ.,

părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea

procesului, au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile,

ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător și să-și exercite

drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (l) același cod,

precum și să-și probeze pretențiile și apărările, iar potrivit art. 1169 C.

civ., cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească.

În speță,

afirmația potrivit căreia asupra martorilor apelantului s-au făcut presiuni nu

a fost probată, astfel cum nu au fost probate nici afirmațiile referitoare la

votul negativ al apelantului și faptul că procesul verbal s-ar fi întocmit

ulterior datei de 18 martie 2009. În ceea ce privește critica referitoare la

neaudierea de către prima instanță a martorilor propuși de pârâtă, s-a reținut

că potrivit dispozițiilor art. 1191 alin. (2) C. civ., nu se poate primi o

dovadă cu martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea

ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării

actului, chiar cu privire la o sumă ce nu depășește 250 lei.

În ceea ce

privește votul reclamantului, s-a reținut că în mod corect a stabilit prima

instanță că așa cum rezultă din tabelul de prezență, reclamantul a fost prezent

la adunarea generală, semnând tabelul la poziția 41. De asemenea, din

procesul-verbal al adunării rezultă că reclamantul, deși a făcut anumite

precizări, a votat în favoarea tuturor propunerilor aflate pe ordinea de zi,

iar toate materialele au fost aprobate cu unanimitatea voturilor membrilor

prezenți.

S-a mai reținut

că reclamantul avea posibilitatea să invoce procedura falsului, prevăzută de

dispozițiile art. 177 și urm. C. proc. civ., dacă a apreciat că procesul-verbal

a fost întocmit ulterior ședinței adunării generale, însă nu a procedat astfel.

în ceea ce privește excepția invocată, s-a reținut că potrivit art. 44 alin.

(3) din Legea nr. 1/2005, hotărârile adunării generale contrare prevederilor

prezentei legi și ale actului constitutiv pot fi atacate în justiție în termen

de 15 zile de la data menționării în registrul comerțului, de oricare dintre

membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală și au votat

împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală.

Împotriva

deciziei sus menționate, a declarat recurs reclamantul M.I., solicitând în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului,

modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului,

desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima

instanță.

În argumentarea

criticilor formulate, recurentul-reclamant a reiterat susținerile din apel și a

arătat, în esență, că prima instanță a admis în mod greșit excepția lipsei

calității procesuale active, fără a avea rol activ, conform dispozițiilor art. 129

alin. (5) C. proc. civ. A susținut recurentul că la termenul din 5 ianuarie 2010,

fiind în imposibilitate de prezentare a martorilor propuși spre audiere,

instanța a dispus decăderea sa din probă, însă nu au mai fost audiați nici

martorii propuși de pârâtă.

S-a mai

susținut de către recurent că această măsură a dus la soluționarea greșită a

cauzei, tară ca instanța să intre în cercetarea fondului, încălcând

dispozițiile art. 129 alin. (l) și (5) C. proc. civ., iar probele administrate

în cauză nu demonstrează că reclamantul ar fi votat „pentru”, că

procesul-verbal a fost întocmit ulterior și votul său, în mod deliberat a fost

consemnat „pentru” și nu „împotrivă”.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce urmează:

Motivul

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., are de regulă, în

vedere, încălcarea legii de drept substanțial, mai precis aplicarea unui text

de lege străin de situația de fapt dedusă judecății sau extinderea normei de

drept la situații neaplicabile în speță.

Din această

perspectivă și în raport de dispozițiile legale ce reglementează calea de atac

extraordinară a recursului, ca fiind o cale de atac de reformare, nedevolutivă,

este de observat că susținerile recurentului vizează aspecte ce țin de

administrarea probatoriilor și stabilirea situației de fapt, atribut al

instanțelor de fond, ce nu pot face obiectul analizei instanței învestită cu

soluționarea recursului.

Este adevărat

că, potrivit art. l29 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Nu se poate

reține însă, în speță, încălcarea principiului rolului activ al instanței,

deoarece potrivit încheierii de ședință din 27 octombrie 2009, a fost

încuviințată proba testimonială ambelor părți și i s-a pus în vedere

reclamantului ca în termen de 5 zile să depună la dosarul cauzei, lista cu

numele martorilor propuși, în vederea citării acestora. La termenul din 5 ianuarie

2010, constatând că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor cuprinse în

încheierea menționată anterior, în mod corect instanța a dispus decăderea

acestuia din proba solicitată, în temeiul dispozițiilor art. 168 alin. (2) C.

proc. civ.

Rolul activ al

instanței nu înseamnă încălcarea principiului disponibilității și

contradictorialității, deoarece obligația de a-și proba apărările revine

reclamantului, potrivit dispozițiilor art. l 169 C. civ., instanța neputând să

se substituie voinței părților, în sensul de a produce probe acestora, astfel

încât, nu poate fi imputată instanței, lipsa de diligentă a reclamantului, în

dovedirea susținerilor sale. în același sens, sunt și dispozițiile art. 129 alin.

(l) C. proc. civ., potrivit cărora părțile au îndatorirea ca, în condițiile

legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească

actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau

de judecător și să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art.

723 alin. (l), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Așa fiind, se

constată că instanța de control judiciar a dovedit pe deplin respectarea

dispozițiilor legale menționate anterior, în concordanță cu dispozițiile art. 6

pct. l din C.E.D.O., potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea în

mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o

instanță independentă și imparțială.

În consecință,

față de cele ce preced, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul

reclamantului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat,

recursul declarat de reclamantul M.I., împotriva deciziei nr. 294 din 15 iunie

2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vi-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 1 martie 2011.