ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 895/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul M.I. a chemat în judecată pe pârâta S.C.M. P., solicitând anularea parțială a Hotărârii nr. 1/2009 a adunării generale ordinare a S.C.M. P. (respectiv prevederile art. l, 2, 4, 6 și 9) și a cererii de înscriere mențiuni de la O.R.C.T.B. cu nr. 164053 din 02 aprilie 2009 privind înregistrarea acestei hotărâri. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, arătând că reclamantul a fost prezent la adunarea generală a membrilor cooperatori din 18 martie 2009 și a votat „pentru” toate materialele prezentate potrivit ordinii de zi, astfel că față de prevederile art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 și art. 23 alin. (3) din actul constitutiv al societății, reclamantul nu are dreptul să atace în justiție hotărârea adunării generale, întrucât nu a votat „împotrivă”.

Prin sentința comercială nr. 37 din 5 ianuarie 2010, Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul a atacat cu acțiune în anulare Hotărârea nr. 1/2009 a Adunării Generale Ordinare a membrilor cooperatori a S.C.M. P., că potrivit tabelului de prezență reclamantul a fost prezent la adunarea generală, din procesul-verbal al adunării rezultând că reclamantul M.I., deși a tăcut anumite precizări, a votat în favoarea tuturor propunerilor aflate pe ordinea de zi, iar toate materialele au fost aprobate cu unanimitatea voturilor membrilor prezenți, că procesul verbal al adunării reprezintă mijlocul de probă cu privire la prezența membrilor cooperatori și a modului în care aceștia au votat în adunare.

Prima instanță a mai reținut că, deși la termenul din 27 octombrie 2009 a încuviințat reclamantului proba cu martori pentru ca acesta să dovedească afirmația că a votat împotriva măsurilor adoptate la pct. 1, 2, 4, 6 și 9 de pe ordinea de zi, reclamantul nu a indicat martorii propuși, astfel că la termenul din 05 ianuarie 2010 a dispus decăderea din proba încuviințată, că din probele administrate reiese fără dubiu că reclamantul a luat parte la adunarea generală și a votat favorabil propunerile de pe ordinea de zi, astfel că față de prevederile art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 și art. 23 alin. (3) din actul constitutiv al S.C.M. P., reclamantul nu are legitimare procesuală pentru a ataca cu acțiune în anulare hotărârea adunării generale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În motivarea apelului formulat, reclamantul a arătat că tribunalul a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesuale active, că hotărârea S.C.M.

P. a fost adoptată cu încălcarea art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005, mențiunile procesului-verbal din cu privire la modul în care a votat apelantul fiind eronate, deoarece a votat „împotriva” măsurilor adoptate, că procesul-verbal a fost întocmit ulterior datei de 18 martie 2009 și nu în ședința adunării generale, că la termenul de judecată din nu a putut prezenta martorii deoarece s-au făcut presiuni asupra lor de către partea adversă și că, deși martorii propuși de pârâtă erau prezenți, fără temei instanța a revenit asupra probei, astfel că nu s-a putut stabili situația de fapt referitoare la întocmirea procesului-verbal și a consemnărilor privitoare la modul în care a votat reclamantul.

Prin decizia nr. 294 din 15 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a Vl-a comercială, a respins, ca nefundat, apelul reclamantului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că potrivit încheierii de ședință din 27 octombrie 2009, prima instanță a pus în discuția părților, excepția lipsei calității procesuale active și a încuviințat părților, în combaterea acestei excepții, proba testimonială. La următorul termen de judecată -5 ianuarie 2010, instanța a dispus decăderea reclamantului din probă, în temeiul art. 168 alin. (2) C. proc. civ. A mai reținut instanța că susținerile apelantului în sensul că instanța de fond nu a avut rol activ sunt nefondate, întrucât potrivit art. 129 alin. (l) C. proc.

civ., părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător și să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (l) același cod, precum și să-și probeze pretențiile și apărările, iar potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească.

În speță, afirmația potrivit căreia asupra martorilor apelantului s-au făcut presiuni nu a fost probată, astfel cum nu au fost probate nici afirmațiile referitoare la votul negativ al apelantului și faptul că procesul verbal s-ar fi întocmit ulterior datei de 18 martie 2009. În ceea ce privește critica referitoare la neaudierea de către prima instanță a martorilor propuși de pârâtă, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1191 alin. (2) C. civ., nu se poate primi o dovadă cu martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă ce nu depășește 250 lei.

În ceea ce privește votul reclamantului, s-a reținut că în mod corect a stabilit prima instanță că așa cum rezultă din tabelul de prezență, reclamantul a fost prezent la adunarea generală, semnând tabelul la poziția 41. De asemenea, din procesul-verbal al adunării rezultă că reclamantul, deși a făcut anumite precizări, a votat în favoarea tuturor propunerilor aflate pe ordinea de zi, iar toate materialele au fost aprobate cu unanimitatea voturilor membrilor prezenți. S-a mai reținut că reclamantul avea posibilitatea să invoce procedura falsului, prevăzută de dispozițiile art. 177 și urm. C. proc. civ., dacă a apreciat că procesul-verbal a fost întocmit ulterior ședinței adunării generale, însă nu a procedat astfel.

în ceea ce privește excepția invocată, s-a reținut că potrivit art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005, hotărârile adunării generale contrare prevederilor prezentei legi și ale actului constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data menționării în registrul comerțului, de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală și au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală. Împotriva deciziei sus menționate, a declarat recurs reclamantul M.I., solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

În argumentarea criticilor formulate, recurentul-reclamant a reiterat susținerile din apel și a arătat, în esență, că prima instanță a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesuale active, fără a avea rol activ, conform dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. A susținut recurentul că la termenul din 5 ianuarie 2010, fiind în imposibilitate de prezentare a martorilor propuși spre audiere, instanța a dispus decăderea sa din probă, însă nu au mai fost audiați nici martorii propuși de pârâtă. S-a mai susținut de către recurent că această măsură a dus la soluționarea greșită a cauzei, tară ca instanța să intre în cercetarea fondului, încălcând dispozițiile art. 129 alin. (l) și (5) C. proc.

civ., iar probele administrate în cauză nu demonstrează că reclamantul ar fi votat „pentru”, că procesul-verbal a fost întocmit ulterior și votul său, în mod deliberat a fost consemnat „pentru” și nu „împotrivă”. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., are de regulă, în vedere, încălcarea legii de drept substanțial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în speță. Din această perspectivă și în raport de dispozițiile legale ce reglementează calea de atac extraordinară a recursului, ca fiind o cale de atac de reformare, nedevolutivă, este de observat că susținerile recurentului vizează aspecte ce țin de administrarea probatoriilor și stabilirea situației de fapt, atribut al instanțelor de fond, ce nu pot face obiectul analizei instanței învestită cu soluționarea recursului.

Este adevărat că, potrivit art. l29 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Nu se poate reține însă, în speță, încălcarea principiului rolului activ al instanței, deoarece potrivit încheierii de ședință din 27 octombrie 2009, a fost încuviințată proba testimonială ambelor părți și i s-a pus în vedere reclamantului ca în termen de 5 zile să depună la dosarul cauzei, lista cu numele martorilor propuși, în vederea citării acestora. La termenul din 5 ianuarie 2010, constatând că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor cuprinse în încheierea menționată anterior, în mod corect instanța a dispus decăderea acestuia din proba solicitată, în temeiul dispozițiilor art. 168 alin. (2) C. proc.

civ. Rolul activ al instanței nu înseamnă încălcarea principiului disponibilității și contradictorialității, deoarece obligația de a-și proba apărările revine reclamantului, potrivit dispozițiilor art. l 169 C. civ., instanța neputând să se substituie voinței părților, în sensul de a produce probe acestora, astfel încât, nu poate fi imputată instanței, lipsa de diligentă a reclamantului, în dovedirea susținerilor sale. în același sens, sunt și dispozițiile art. 129 alin. (l) C. proc. civ., potrivit cărora părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător și să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (l), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Așa fiind, se constată că instanța de control judiciar a dovedit pe deplin respectarea dispozițiilor legale menționate anterior, în concordanță cu dispozițiile art. 6 pct. l din C.E.D.O., potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială. În consecință, față de cele ce preced, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamantul M.I., împotriva deciziei nr. 294 din 15 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vi-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2011.