ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3167/2011

Asupra contestației în anulare de față : Prin sentința civilă nr. 5844 din 9 octombrie 2009, Tribunalul Constanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților I.P., ș.a., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului T.G.; a anulat ca nesemnată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții L.D., ș.a., ca fiind îndreptată împotriva unui subiect de drept lipsit de legitimare procesuală pasivă; a obligat reclamanții la plata sumei de 2.000 de lei – cheltuieli de judecată - în favoarea pârâtului. Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța a examinat cu prioritate excepțiile invocate în cauză.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale a reclamanților, instanța a reținut că art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 impune ca reclamantul în cererea în anularea hotărârii societății cooperatiste să îndeplinească cumulativ mai multe cerințe: să aibă calitatea de membru cooperator, să fi participat la ședința Adunării Generale Ordinare a Membrilor Cooperatori și să fi votat împotriva adoptării hotărârii ori să fi lipsit la ședință . Atât timp însă cât reclamanții își arogă calitatea de membru cooperator și subliniază că au lipsit la ședință din motive imputabile organelor de conducere ale societății, ei beneficiază de legitimare procesuală activă. L egitimarea procesuală pasivă presupune de asemenea existența unei identități între persoana îndatorată a da, a face ori a nu face în raportul obligațional dedus judecății și subiectul de drept chemat în judecată ca pârât.

Art. 44 alin. (3)–(5) din Legea nr. 1/2005 conferă calitate procesuală pasivă în cererea având ca obiect anularea hotărârilor adunării generale exclusiv societății cooperatiste, pentru bunul motiv că aceasta este emitentul actului iar consecințele juridice sunt suportate tot de către societate. În consecință, pârâtul T.G. nu poate sta în judecată în cererea privind anularea hotărârii nr. 1/2009 . Instanța a apreciat că aceeași soluție trebuie aplicată și în privința cererii de suspendare a sa din funcție, întrucât angajatorul său este societatea cooperatistă emitentă a actului de numire ca Președinte a R.T. S.C.M.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul I.P., solicitând admiterea acestuia, casarea ei, iar pe fond admiterea contestației și anularea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor din 18 martie 2009. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant. Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că prin cererea adresată instanței, reclamantul-apelant I.P. a solicitat suspendarea lui T.G. din funcția de președinte al societății R.T. S.C.M.

Având în vedere că legiuitorul a stabilit în art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 condițiile pe care trebuie să le îndeplinească reclamantul pentru a introduce o cerere de chemare în judecată iar de asemenea, în lege se prevede în mod expres că hotărârile adunării generale contrare prevederilor prezentei legi și ale actului constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data menționării în registrul comerțului, de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală și au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală. Pe de altă parte, s-a stabilit că dacă hotărârea este atacată de toți administratorii, societatea cooperativă va fi reprezentată în justiție de persoana desemnată de președintele instanței dintre membrii cooperatori, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală convocată în acest scop va alege o altă persoană.

Cererea în anulare se introduce la secția comercială a tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul societatea cooperativă. Curtea a concluzionat că poate avea calitate procesuală pasivă în cererea având ca obiect anularea hotărârii adunării generale numai societatea cooperatistă care a emis actul contestat, respectiv R.T. S.C.M. iar întrucât reclamantul este cel care declanșează procedura judiciară, el are obligația de a justifica atât calitatea procesuală activă a sa cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului. Această obligație își are izvorul în art. 112 C. proc. civ. Drept urmare, Curtea a reținut că pârâtul-intimat nu are calitate procesuală pasivă. Prin cererea formulată la data de 16 martie 2010, intimatul pârât T.G.

a solicitat completarea deciziei civile nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, conform art. 281 2 și art. 281 1 alin. (3) C. proc. civ. Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 40/Com din 19 aprilie 2010 a admis cererea de completare a deciziei sus menționată formulată de pârâtul T.G. și a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 12/Com din 25 ianuarie 2010, în sensul că a dispus obligarea reclamantului I.P. la plata sumei de 5000 lei cheltuieli de judecată. Împotriva deciziei civile nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010 și a deciziei civile nr. 40/COM din 19 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța a formulat recurs reclamantul I.P.

Prin cererea de recurs formulată împotriva deciziei nr.12/2010, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 5 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată și pe fond admiterea acțiunii. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că intimatul pârât T.G. a fost chemat în judecată în calitate de președinte al SCM R.T. În raport de dispozițiile art. 55 din Legea nr. 1/2005, președintele consiliului de administrație deține calitate procesuală pasivă în cauză. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că a chemat în judecată pe R.T. S.C.M. prin președinte, cerere la care reclamantul nu a renunțat.

Interpretarea greșită a cererii de chemare în judecată a dus la soluția greșită pronunțată de către instanța de fond și menținută de instanța de apel. Prin criticile circumscrise art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că Hotărârea A.G.O.A a R.T. S.C.M. este lovită de nulitate absolută. Prin cererea de recurs formulată împotriva deciziei civile nr. 40/2010, recurentul a arătat că suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată este mare în raport cu valoarea pricinii. Prin decizia nr. 4167 din 30 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamantul I.P. împotriva deciziei civile nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010 și deciziei civile nr. 40/COM din 19 aprilie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a examinat criticile formulate de către recurent, în raport de motivele de nelegalitate invocate și a reținut următoarele : Potrivit dispozițiilor art. 112 C. proc. civ., reclamantul avea obligația de a justifica calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă. Din coroborarea dispozițiilor art. 44 alin. (3) și (4) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, Înalta Curte a constatat că în mod corect a apreciat instanța de apel că în litigiul de față, având ca obiect anularea hotărârii adunării generale a unei societăți cooperatiste, calitate procesuală pasivă poate avea numai societatea cooperatistă care a emis actul contestat, respectiv R.T.

S.C.M. și nu președintele Consiliului de Administrație. Deși pârâtul T.G. a deținut funcția de președinte al Consiliului de Administrație, raportul juridic de drept procesual nu se poate stabili între reclamanți și pârât, ci numai între reclamanți și societatea cooperatistă. De asemenea, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 40/Com din 19 aprilie 2010 a fost apreciat ca nefondat, având în vedere că, cheltuielile de judecată efectuate de către părți vor fi suportate în final de partea care cade în pretenții, obligarea la plata cheltuielilor de judecată are în vedere culpa procesuală a părții, iar în speță, micșorarea onorariului avocațial reprezintă o chestiune de apreciere a instanței care a admis cererea privind acordarea de cheltuieli de judecată, în raport de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat, astfel încât Înalta Curte apreciază legalitatea stabilirii întinderii cheltuielilor de judecată.

Împotriva sus evocatei decizii, la data de 10 decembrie 2010 a formulat contestație în anulare I.P., iar la termenul de judecată din data de 29 martie 2011, contestatorul a precizat că deține mandat de reprezentare pentru cei 63 de membrii cooperatori, cererea de față urmând a fi soluționată în contradictoriu cu intimații R.T. SCM CONSTANȚA și T.G. În motivarea contestației în anulare, contestatorul a invocat dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și alin. (2) și art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei pronunțată de către instanța de recurs și rejudecarea cererii de recurs. În motivarea cererii, contestatorul a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Astfel, intimatul T.G. a fost chemat în judecată în calitate de președinte al R.T. SCM CONSTANȚA, iar potrivit art. 55 alin. (1), (2), și (4) din Legea nr. 1/2005 președintele societății cooperației meșteșugărești este de drept președintele consiliului de administrație și reprezintă cooperativa cu puteri depline. Prin urmare calitatea procesuală pasivă a pârâtului T.G. este justificată legal. De asemenea, s-a invocat încălcarea art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că s-a interpretat greșit cererea de chemare în judecată, deși temeiul acesteia a fost Legea nr. 1/2005, iar acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu societatea, prin președintele ei. În temeiul art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. s-a arătat că hotărârea Adunării Generale este lovită de nulitate absolută. În ceea ce privește soluția pronunțată în contestația în anulare s-a arătat că greșit au fost menținute soluțiile pronunțate de cele două instanțe, prin care s-a statuat în sensul că pârâtul T.G. nu poate sta în judecată. De asemenea, cererea privind micșorarea onorariului avocatului a fost greșit respinsă. Prin întâmpinare, intimata R.T. SCM a solicitat respingerea contestației în anulare, în principal ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca nefondată. De asemenea, s-a susținut că aceasta este și inadmisibilă, în raport de faptul că au fost invocate în susținere motive de nelegalitate și nu motive specifice contestației în anulare.

În susținerea excepției lipsei calității procesual pasive a R.T. SCM de a fi subiect în prezenta cauză, intimata a arătat că întrucât prin decizia atacată, a fost soluționată în mod irevocabil acțiunea formulată de către reclamantul I.P., în contradictoriu cu pârâtul T.G., părți în prezenta cauză nu pot fi decât persoanele între care s-a stabilit raportul procesual în fața instanței. Din acest punct de vedere, nu pot avea calitate persoanele străine de proces. Înalta Curte, a luat în examinare, cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive a R.T. SCM și reținut că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente: Potrivit art. 377 alin. (2) C. proc.

civ., hotărârea irevocabilă care este atacată pe calea contestației în anulare de față este decizia nr. 4167din 30 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost respins, în mod irevocabil recursul promovat împotriva deciziei civile nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010 prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, împotriva sentinței care a constatat, printre altele, lipsa de calitate procesuală pasivă a pârâtului T.G. Din acest punct de vedere, se constată că în cadrul contestației în anulare nu poate fi schimbată calitatea părților și cadrul procesual astfel cum a fost stabilit prin cererea de chemare în judecată sau prin intervenția sau introducerea unor părți în proces la cererea părților.

În raport de aceste considerente, se constată că R.T. SCM CONSTANȚA nu a figurat ca parte în procesul promovat de către reclamant, astfel încât nu se poate afirma că a participat la judecarea cauzei, motiv pentru care excepția lipsei calității procesual pasive urmează a fi admisă. În ceea ce excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesual active a celor 63 de reclamanți, Înalta Curte constată că în raport de soluția dată excepției lipsei calității procesual pasive a R.T. SCM CONSTANȚA, această societate nu deține interes să invoce alte excepții în cauză, din acest punct de vedere lipsind condiția folosului practic. Înalta Curte, analizând criticile invocate de către contestatori în sprijinul contestației în anulare, reține următoarele: Dispozițiile art. 318 teza I C. proc.

civ., invocate de către contestatori, care reglementează contestația în anulare specială sunt de strictă interpretare și au în vedere numai greșeli materiale cu caracter procedural în legătură cu aspectele formale ale judecății pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. În cauză, motivele invocate de către contestatori vizează greșeli asupra modului în care instanța de recurs a înțeles să analizeze lipsa de calitate procesuală pasivă a pârâtului T.G., în sensul că acesta nu poate sta în judecată în cererea privind anularea hotărârii nr. 1/2009 a SCM R.T. CONSTANȚA. În speță, instanța de recurs a analizat modul de soluționare a excepției, apreciind că în litigiul de față, având ca obiect anularea hotărârii adunării generale a unei societăți cooperatiste, calitate procesuală pasivă poate avea numai societatea cooperatistă care a emis actul contestat, respectiv R.T.

S.C.M. și nu președintele Consiliului de Administrație, respectiv T.G. Potrivit motivului reprezentat de art. 317 pct. 1 C. proc. civ., calea extraordinară de atac de retractare poate fi utilizată în situația când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii. Se observă că acest motiv al contestației nu a fost dezvoltat de către contestatori, nefiind prezentate susținerile cu privire la încălcarea dispozițiilor prevăzute în art. 317 pct. 1 privitoare la necitare, din acest punct de vedere neputând fi exercitat controlul judiciar.

Dintr-un alt punct de vedere, se constată că în sprijinul contestației în anulare au fost invocate aceleași critici de nelegalitate formulate în cadrul recursului, soluționat în mod irevocabil, astfel încât, așa cum s-a arătat în cele ce preced, dispozițiile legale care reglementează această cale extraordinară de atac, nu permit părților să deschidă posibilitatea recursului la recurs, motiv pentru care Înalta Curte va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei R.T. SCM CONSTANȚA. Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii A.S., ș.a., împotriva deciziei nr. 4167 din 30 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Obligă contestatorii în solidar să-i achite intimatei R.T. SCM CONSTANȚA suma de 1500 lei cheltuieli de judecată . Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2011.