ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3167/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3167/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

contestației în anulare de față :

Prin sentința civilă nr.

5844 din 9 octombrie 2009, Tribunalul

Constanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active

a reclamanților I.P., ș.a., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului T.G.; a anulat ca nesemnată cererea de chemare în judecată

formulată de către reclamanții L.D., ș.a., ca fiind îndreptată împotriva unui

subiect de drept lipsit de legitimare procesuală pasivă; a obligat reclamanții

la plata sumei de 2.000 de lei – cheltuieli de judecată - în favoarea

pârâtului.

Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., instanța a examinat cu prioritate excepțiile invocate în cauză.

Cu privire la excepția lipsei

calității procesuale a reclamanților, instanța a reținut că art. 44 alin. (3)

din Legea nr. 1/2005 impune ca reclamantul în cererea în anularea hotărârii

societății cooperatiste să îndeplinească cumulativ mai multe cerințe: să aibă

calitatea de membru cooperator, să fi participat la ședința Adunării Generale

Ordinare a Membrilor Cooperatori și să fi votat împotriva adoptării hotărârii

ori să fi lipsit la ședință .

Atât timp însă cât reclamanții își

arogă calitatea de membru cooperator și subliniază că au lipsit la ședință din

motive imputabile organelor de conducere ale societății, ei beneficiază de

legitimare procesuală activă.

L

egitimarea

procesuală pasivă presupune de asemenea existența unei identități între

persoana îndatorată a da, a face ori a nu face în raportul obligațional dedus

judecății și subiectul de drept chemat în judecată ca pârât.

Art. 44 alin. (3)–(5) din Legea nr. 1/2005

conferă calitate procesuală pasivă în cererea având

ca obiect anularea hotărârilor adunării generale exclusiv societății cooperatiste,

pentru bunul motiv că aceasta este emitentul actului iar consecințele juridice

sunt suportate tot de către societate.

În consecință, pârâtul

T.G. nu poate sta în judecată în

cererea privind anularea hotărârii nr. 1/2009 .

Instanța a apreciat că aceeași soluție

trebuie aplicată și în privința cererii de suspendare a sa din funcție,

întrucât angajatorul său este societatea cooperatistă emitentă a actului de

numire ca Președinte a R.T. S.C.M.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel reclamantul I.P., solicitând admiterea acestuia, casarea ei, iar pe fond

admiterea contestației și anularea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor

din 18 martie 2009.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă

nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamant.

Pentru a dispune astfel, Curtea a

reținut că prin cererea adresată instanței, reclamantul-apelant I.P. a

solicitat suspendarea lui T.G. din funcția de președinte al societății R.T.

S.C.M. Având în vedere că legiuitorul a stabilit în art. 44 alin. (3) din Legea

nr. 1/2005 condițiile pe care trebuie să le îndeplinească reclamantul pentru a

introduce o cerere de chemare în judecată iar de asemenea, în lege se prevede

în mod expres că

hotărârile

adunării generale contrare prevederilor prezentei legi și ale actului

constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data

menționării în registrul comerțului, de oricare dintre membrii cooperatori care

au luat parte la adunarea generală și au votat împotrivă sau care nu au

participat la adunarea generală. Pe de altă parte, s-a stabilit că dacă

hotărârea este atacată de toți administratorii, societatea cooperativă va fi

reprezentată în justiție de persoana desemnată de președintele instanței dintre

membrii cooperatori, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată,

până ce adunarea generală convocată în acest scop va alege o altă persoană.

Cererea în anulare se introduce la secția comercială a tribunalului în a cărui

rază teritorială își are sediul societatea cooperativă.

Curtea a concluzionat că poate avea

calitate procesuală pasivă în cererea având ca obiect anularea hotărârii

adunării generale numai societatea cooperatistă care a emis actul contestat,

respectiv R.T. S.C.M. iar întrucât reclamantul este cel care declanșează

procedura judiciară, el are obligația de a justifica atât calitatea procesuală

activă a sa cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului. Această obligație

își are izvorul în art. 112 C. proc. civ.

Drept urmare, Curtea a reținut că

pârâtul-intimat nu are calitate procesuală pasivă.

Prin cererea formulată la data de 16

martie 2010, intimatul pârât T.G. a solicitat completarea deciziei civile nr.

12/COM din 25 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, conform

art. 281

2

și art. 281

1

alin. (3) C. proc. civ.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială

maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă

nr. 40/Com din 19 aprilie 2010 a admis cererea de completare a deciziei sus

menționată formulată de pârâtul T.G. și a dispus completarea dispozitivului

deciziei civile nr. 12/Com din 25 ianuarie 2010, în sensul că a dispus

obligarea reclamantului I.P. la plata sumei de 5000 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 12/COM

din 25 ianuarie 2010 și a deciziei civile nr. 40/COM din 19 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța a formulat recurs reclamantul I.P.

Prin cererea de recurs formulată

împotriva deciziei nr.12/2010, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și

5 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

recurată și pe fond admiterea acțiunii.

În raport de dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că intimatul pârât T.G. a fost

chemat în judecată în calitate de președinte al SCM R.T. În raport de

dispozițiile art. 55 din Legea nr. 1/2005, președintele consiliului de

administrație deține calitate procesuală pasivă în cauză.

În raport de dispozițiile art. 304

pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că a chemat în judecată pe R.T.

S.C.M. prin președinte, cerere la care reclamantul nu a renunțat. Interpretarea

greșită a cererii de chemare în judecată a dus la soluția greșită pronunțată de

către instanța de fond și menținută de instanța de apel.

Prin criticile circumscrise art. 304

pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că Hotărârea A.G.O.A a R.T. S.C.M.

este lovită de nulitate absolută.

Prin cererea de recurs formulată

împotriva deciziei civile nr. 40/2010, recurentul a arătat că suma acordată cu

titlu de cheltuieli de judecată este mare în raport cu valoarea pricinii.

Prin decizia nr. 4167 din 30 noiembrie

2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins ca

nefondate recursurile declarate de reclamantul I.P. împotriva deciziei civile

nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010 și deciziei civile nr. 40/COM din 19 aprilie

2010 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială

contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte

a examinat criticile formulate de către recurent, în raport de motivele de

nelegalitate invocate și a reținut următoarele :

Potrivit dispozițiilor

art. 112 C. proc. civ., reclamantul avea obligația de a justifica calitatea

procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă.

Din coroborarea

dispozițiilor

art. 44 alin.

(3) și (4) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea

cooperației, Înalta Curte a constatat că

în mod

corect a apreciat instanța de apel că în litigiul de față, având ca obiect

anularea hotărârii adunării generale a unei societăți cooperatiste, calitate

procesuală pasivă poate avea numai societatea cooperatistă care a emis actul

contestat, respectiv R.T. S.C.M. și nu președintele Consiliului de

Administrație.

Deși pârâtul T.G. a

deținut funcția de președinte al Consiliului de Administrație, raportul juridic

de drept procesual nu se poate stabili între reclamanți și pârât, ci numai

între reclamanți și societatea cooperatistă.

De asemenea,

recursul declarat împotriva deciziei

civile nr. 40/Com din 19 aprilie 2010 a fost apreciat ca nefondat, având în

vedere că, cheltuielile de judecată efectuate de către părți vor fi suportate

în final de partea care cade în pretenții, obligarea la plata cheltuielilor de

judecată are în vedere culpa procesuală a părții, iar în speță, micșorarea

onorariului avocațial reprezintă o chestiune de apreciere a instanței care a

admis cererea privind acordarea de cheltuieli de judecată, în raport de

valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat, astfel încât Înalta Curte

apreciază legalitatea stabilirii întinderii cheltuielilor de judecată.

Împotriva sus evocatei decizii, la

data de 10 decembrie 2010 a formulat contestație în anulare I.P., iar la

termenul de judecată din data de 29 martie 2011, contestatorul a precizat că

deține mandat de reprezentare pentru cei 63 de membrii cooperatori, cererea de

față urmând a fi soluționată în contradictoriu cu intimații R.T. SCM CONSTANȚA

și T.G.

În motivarea contestației în anulare,

contestatorul a invocat dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și

alin. (2) și art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și a solicitat admiterea

contestației în anulare, anularea deciziei pronunțată de către instanța de

recurs și rejudecarea cererii de recurs.

În motivarea cererii, contestatorul a

susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Astfel,

intimatul T.G. a fost chemat în judecată în calitate de președinte al R.T. SCM

CONSTANȚA, iar potrivit art. 55 alin. (1), (2), și (4) din Legea nr. 1/2005 președintele

societății cooperației meșteșugărești este de drept președintele consiliului de

administrație și reprezintă cooperativa cu puteri depline. Prin urmare

calitatea procesuală pasivă a pârâtului T.G. este justificată legal.

De asemenea, s-a invocat încălcarea

art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că s-a interpretat greșit cererea de

chemare în judecată, deși temeiul acesteia a fost Legea nr. 1/2005, iar

acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu societatea, prin președintele

ei.

În temeiul art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. s-a arătat că hotărârea Adunării Generale este lovită de nulitate

absolută.

În ceea ce privește soluția pronunțată

în contestația în anulare s-a arătat că greșit au fost menținute soluțiile

pronunțate de cele două instanțe, prin care s-a statuat în sensul că pârâtul T.G.

nu poate sta în judecată.

De asemenea, cererea privind

micșorarea onorariului avocatului a fost greșit respinsă.

Prin întâmpinare, intimata R.T. SCM a

solicitat respingerea contestației în anulare, în principal ca fiind introdusă

împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar

ca nefondată. De asemenea, s-a susținut că aceasta este și inadmisibilă, în

raport de faptul că au fost invocate în susținere motive de nelegalitate și nu

motive specifice contestației în anulare.

În susținerea excepției lipsei

calității procesual pasive a R.T. SCM de a fi subiect în prezenta cauză,

intimata a arătat că întrucât prin decizia atacată, a fost soluționată în mod

irevocabil acțiunea formulată de către reclamantul I.P., în contradictoriu cu

pârâtul T.G., părți în prezenta cauză nu pot fi decât persoanele între care s-a

stabilit raportul procesual în fața instanței. Din acest punct de vedere, nu

pot avea calitate persoanele străine de proces.

Înalta Curte, a luat în examinare, cu

prioritate excepția lipsei calității procesual pasive a R.T. SCM și reținut că

aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 377 alin. (2) C. proc.

civ., hotărârea irevocabilă care este atacată pe calea contestației în anulare

de față este decizia nr. 4167din 30 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, prin care a fost respins, în mod irevocabil recursul

promovat împotriva deciziei civile nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010 prin care a

fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, împotriva sentinței care

a constatat, printre altele, lipsa de calitate procesuală pasivă a pârâtului T.G.

Din acest punct de vedere, se constată

că în cadrul contestației în anulare nu poate fi schimbată calitatea părților

și cadrul procesual astfel cum a fost stabilit prin cererea de chemare în

judecată sau prin intervenția sau introducerea unor părți în proces la cererea

părților.

În raport de aceste considerente, se

constată că R.T. SCM CONSTANȚA nu a figurat ca parte în procesul promovat de

către reclamant, astfel încât nu se poate afirma că a participat la judecarea

cauzei, motiv pentru care excepția lipsei calității procesual pasive urmează a

fi admisă.

În ceea ce excepțiile

inadmisibilității și a lipsei calității procesual active a celor 63 de reclamanți,

Înalta Curte constată că în raport de soluția dată excepției lipsei calității

procesual pasive a R.T. SCM CONSTANȚA, această societate nu deține interes să

invoce alte excepții în cauză, din acest punct de vedere lipsind condiția

folosului practic.

Înalta Curte, analizând criticile

invocate de către contestatori în sprijinul contestației în anulare, reține

următoarele:

Dispozițiile art. 318 teza I C. proc.

civ., invocate de către contestatori, care reglementează contestația în anulare

specială sunt de strictă interpretare și au în vedere numai greșeli materiale

cu caracter procedural în legătură cu aspectele formale ale judecății pentru

verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o

reapreciere a probelor.

În cauză, motivele invocate de către

contestatori vizează greșeli asupra modului în care instanța de recurs a

înțeles să analizeze lipsa de calitate procesuală pasivă a

pârâtului

T.G., în sensul că acesta nu poate sta în

judecată în cererea privind anularea hotărârii nr. 1/2009 a SCM R.T. CONSTANȚA.

În speță, instanța de recurs a

analizat modul de soluționare a excepției,

apreciind

că în litigiul de față, având ca obiect anularea hotărârii adunării generale a

unei societăți cooperatiste, calitate procesuală pasivă poate avea numai

societatea cooperatistă care a emis actul contestat, respectiv R.T. S.C.M. și

nu președintele Consiliului de Administrație, respectiv T.G.

Potrivit motivului reprezentat de art.

317 pct. 1 C. proc. civ., calea extraordinară de atac de retractare poate fi

utilizată în situația când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a

judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.

Se observă că acest motiv al

contestației nu a fost dezvoltat de către contestatori, nefiind prezentate susținerile

cu privire la încălcarea dispozițiilor prevăzute în art. 317 pct. 1 privitoare

la necitare, din acest punct de vedere neputând fi exercitat controlul

judiciar.

Dintr-un alt punct de vedere, se

constată că în sprijinul contestației în anulare au fost invocate aceleași

critici de nelegalitate formulate în cadrul recursului, soluționat în mod

irevocabil, astfel încât, așa cum s-a arătat în cele ce preced, dispozițiile

legale care reglementează această cale extraordinară de atac, nu permit părților

să deschidă posibilitatea recursului la recurs, motiv pentru care Înalta Curte

va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei calității procesuale

pasive a intimatei R.T. SCM CONSTANȚA.

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatorii A.S., ș.a., împotriva deciziei nr. 4167 din 30

noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Obligă

contestatorii în solidar să-i achite intimatei R.T. SCM CONSTANȚA suma de 1500

lei cheltuieli de judecată .

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2011.