ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4167/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța reclamanții A.S., A.S., A.F., A.B., A.A., A.I., B.I., B.M., B.V., B.T., B.M., C.M., C.N., C.V.M., C.G., C.C., D.D., D.G., D.A., D.D., D.I., D.M., G.H., G.G., G.G., I.E., L.C., L.D., L.S., M.E., M.C., M.R.B.M., M.A.F., M.V., M.V., M.Ș., M.I., M.I., P.M., P.I., R.G., S.E., S.I., S.I., S.M., T.T., T.L, T.C., T., D.N., V.M., Z. C., M.L., Ș.H. , M.V., C.A., M.N., S.M., L.T., C.N., C.I., U.N. și M.L. au solicitat inițial - în contradictoriu cu pârâtul T.G. să se dispună pe cale judiciară suspendarea pârâtului din funcția de președinte al R. SCM și reprogramarea ședinței Adunării Generale Ordinare a membrilor asociați, cu acceptarea tuturor membrilor marginalizați.

Se relevă în susținere că reclamanții s-au prezentat la ședința Adunării Generale Ordinare din 18 martie 2009 organizată pentru alegerea Președintelui societății R. SCM iar intrarea în sala de ședință a fost însă blocată de agenții de pază, care au permis participarea la ședință a 25 de membrii cooperatori, săvârșindu-se astfel un abuz prin încălcarea dispozițiilor art. 40, 42, 44, 55 și 113-115 din Legea nr. 1/2005. La termenul din 29 aprilie 2009 s-a învederat că prin cererea introductivă de instanță se solicită anularea hotărârii adoptate la data de 18 martie 2009 de către membrii R. SCM și suspendarea pârâtului din funcția de președinte al acesteia, în calitate de pârât urmând a figura numai T.G.; la solicitarea autorității judiciare, mandatarul reclamanților I.P.

a subliniat că nu înțelege să cheme în judecată și societatea cooperatistă, singurul vinovat de încălcarea Legii nr. 1/2005 fiind T.G.; față de aceste precizări tribunalul a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului amintit în ce privește capătul de cerere referitor la anularea hotărârii din 18 martie 2009. La 17 iunie 2009 și 9 septembrie 2009 reclamantul I.P. a făcut dovada calității de reprezentant convențional pentru o parte dintre reclamanți, depunând originalul procurilor autentificate prin care a fost împuternicit să-i reprezinte în proces; în baza art. 114 alin. (5) C. proc. civ. instanța a dispus reprezentarea și a celorlalți reclamanți semnatari ai cererii de chemare în judecată de către I.P.

Întrucât reclamanții L.D., M.V., M.L., D.A., M.E. și A.I. nu au semnat cererea de chemare în judecată, a fost invocată din oficiu excepția lipsei semnăturii, care a fost încuviințată la termenul din 9 septembrie 2009; prin urmare, au fost valorificate dispozițiile art. 133 C. proc. civ., urmând a se dispune anularea cererii formulate de persoanele menționate. Pe calea întâmpinării pârâtul T.G. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a lipsei calității sale procesuale pasive, subliniind că reclamanții nu mai au calitatea de membru cooperator și nici nu au participat la ședința din 18 martie 2009; pe de altă parte, anularea hotărârii R. SCM și suspendarea din funcție pot fi dispuse doar în contradictoriu cu societatea de drept cooperatist, întrucât este emitentul hotărârii și angajatorul pârâtului persoană fizică; în ce privește fondul litigiului, s-a învederat că hotărârea respectă integral dispozițiile Legii nr. 1/2005.

Prin Sentința civilă nr. 5844 din 9 octombrie 2009, Tribunalul Constanța, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților I.P., A.S., A.S., A.F., A.B., A.A., A.I., B.I., B.M., B.V., B.T., B.M., C.M., C.N., C.V.M., C.G., C.C., D.D., D.G., D.A., D.D., D.I., D.M., G.H., G.G., G.G., I.E., L.C., L.D., L.S., M.E., M.C., M.R., M.B.M., M.A.F., M.V., M.V., M.Ș., M.I., M.I., P.M., P.I., R.G., S.E., S.I., S.I., S.M., T.T., T.L., T.C., T.D.N., V.M., Z. C., M.L., Ș.H. , M.V. , C.A., M.N., S.M., L.T., C.N., C.I., U.N. și M.L.; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului T.G.; a anulat ca nesemnată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții L.D., M.V., M.L., D.A., M.E.

și A.I.; a respins cererea formulată de către ceilalți reclamanți – respectiv I.P., A.S., A.S., A.F., A.B., A.A., A.I., B.I., B.M., B.V., B.T., B.M., C.M., C.N., C.V.M., C.G., C.C., D.D., D.G., D.A., D.D., D.I., D.M., G.H., G.G., G.G.., I.E., L.C., L.D., L.S., M.E., M.C., M.R., M.B.M., M.A.F., M.V., M.V., M.Ș., M.I., M.I., P.M., P.I., R.G., S.E., S.I. S.I., S.M., T.T., T.L., T.C., T.D.N., V.M., Z. C., M.L., Ș.H. , M.V., C.A., M.N., S.M., L.T., C.N., C.I., U.N. și M.L. ca fiind îndreptată împotriva unui subiect de drept lipsit de legitimare procesuală pasivă; a obligat reclamanții la plata sumei de 2.000 de lei – cheltuieli de judecată - în favoarea pârâtului. Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., instanța a examinat cu prioritate excepțiile invocate în cauză. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale a reclamanților, instanța a reținut că art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 impune ca reclamantul în cererea în anularea hotărârii societății cooperatiste să îndeplinească cumulativ mai multe cerințe: să aibă calitatea de membru cooperator, să fi participat la ședința Adunării Generale Ordinare a Membrilor Cooperatori și să fi votat împotriva adoptării hotărârii ori să fi lipsit la ședință. Atât timp însă cât reclamanții își arogă calitatea de membru cooperator și subliniază că au lipsit la ședință din motive imputabile organelor de conducere ale societății, ei beneficiază de legitimare procesuală activă.

Legitimarea procesuală pasivă presupune de asemenea existența unei identități între persoana îndatorată a da, a face ori a nu face în raportul obligațional dedus judecății și subiectul de drept chemat în judecată ca pârât. Art. 44 alin. (3) și (5) din Legea nr. 1/2005 conferă calitate procesuală pasivă în cererea având ca obiect anularea hotărârilor adunării generale exclusiv societății cooperatiste, pentru bunul motiv că aceasta este emitentul actului iar consecințele juridice sunt suportate tot de către societate. În consecință, pârâtul T.G. nu poate sta în judecată în cererea privind anularea hotărârii nr. 1/2009. Instanța a apreciat că aceeași soluție trebuie aplicată și în privința cererii de suspendare a sa din funcție, întrucât angajatorul său este societatea cooperatistă emitentă a actului de numire ca Președinte a R. SCM.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. reclamanții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către pârât. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul I.P., solicitând admiterea acestuia, casarea ei, iar pe fond admiterea contestației și anularea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor din 18 martie 2009. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 12/ COM din 25 ianuarie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant. Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că prin cererea adresată instanței, reclamantul-apelant I.P., a solicitat suspendarea lui T.G.

din funcția de președinte al societății R. SCM Având în vedere că legiuitorul a stabilit în art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 condițiile pe care trebuie să le îndeplinească reclamantul pentru a introduce o cerere de chemare în judecată iar de asemenea, în lege se prevede în mod expres că hotărârile adunării generale contrare prevederilor prezentei legi și ale actului constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data menționării în registrul comerțului, de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală și au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală. Pe de altă parte, s-a stabilit că dacă hotărârea este atacată de toți administratorii, societatea cooperativă va fi reprezentată în justiție de persoana desemnată de președintele instanței dintre membrii cooperatori, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală convocată în acest scop va alege o altă persoană.

Cererea în anulare se introduce la secția comercială a tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul societatea cooperativă. Curtea a concluzionat că poate avea calitate procesuală pasivă în cererea având ca obiect anularea hotărârii adunării generale numai societatea cooperatistă care a emis actul contestat, respectiv R. SCM iar întrucât reclamantul este cel care declanșează procedura judiciară, el are obligația de a justifica atât calitatea procesuală activă a sa cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului. Această obligație își are izvorul în art. 112 C. proc. civ. Drept urmare, Curtea a reținut că pârâtul-intimat nu are calitate procesuală pasivă. Prin cererea formulată la data de 16 martie 2010, intimatul pârât T.G.

a solicitat completarea Deciziei civile nr. 12/ COM din 25 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, conform art. 281 2 și art. 281 1 alin. (3) C. proc. civ. Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 40/ COM din 19 aprilie 2010 a admis cererea de completare a deciziei sus menționată formulată de pârâtul T.G. și a dispus completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 12/ COM din 25 ianuarie 2010, în sensul că a dispus obligarea reclamantului I.P. la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată. Împotriva Deciziei civile nr. 12/ COM din 25 ianuarie 2010 și a Deciziei civile nr. 40/ COM din 19 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța, a formulat recurs reclamantul I.P.

Prin cererea de recurs formulată împotriva Deciziei nr. 12/2010, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 5 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată și pe fond admiterea acțiunii. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că intimatul pârât T.G., a fost chemat în judecată în calitate de președinte al SCM R.. În raport de dispozițiile art. 55 din Legea nr. 1/2005, președintele consiliului de administrație deține calitate procesuală pasivă în cauză. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că a chemat în judecată pe R. SCM prin președinte, cerere la care reclamantul nu a renunțat.

Interpretarea greșită a cererii de chemare în judecată a dus la soluția greșită pronunțată de către instanța de fond și menținută de instanța de apel. Prin criticile circumscrise art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că Hotărârea A.G.A. a R. SCM este lovită de nulitate absolută. Prin cererea de recurs formulată împotriva Deciziei civile nr. 40/2010, recurentul a arătat că suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată este mare în raport cu valoarea pricinii. Recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 12/ COM din 25 ianuarie 2010 este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care urmează: Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reglementează două ipoteze și anume când hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau este dată cu aplicarea greșită a legii.

În opinia recurentului, aplicarea greșită a legii, se reflectă în interpretarea eronată a dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 1/2005. Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (3) și (4) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației: ( 3) „Hotărârile adunării generale contrare prevederilor prezentei legi și ale actului constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data menționării în registrul comerțului, de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală și au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală.

(4) Dacă hotărârea este atacată de toți administratorii, societatea cooperativă va fi reprezentată în justiție de persoana desemnată de președintele instanței dintre membrii cooperatori, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală convocată în acest scop va alege o altă persoană.” Textul de lege evocat stabilește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească reclamantul pentru a formula o acțiune în justiție împotriva unei hotărâri a adunării generale. Potrivit dispozițiilor art. 112 C. proc. civ., reclamantul are obligația de a justifica calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă.

Din coroborarea dispozițiilor precitate, în mod corect a apreciat instanța de apel că în litigiul de față, având ca obiect anularea hotărârii adunării generale a unei societăți cooperatiste, calitate procesuală pasivă poate avea numai societatea cooperatistă care a emis actul contestat, respectiv R. SCM și nu președintele Consiliului de Administrație. Deși pârâtul T.G. deține funcția de președinte al Consiliului de Administrație, raportul juridic de drept procesual nu se poate stabili între reclamanți și pârât, ci numai între reclamanți și societatea cooperatistă. Critica recurentului privind faptul că nu a modificat cererea de chemare în judecată pe parcursul procesului, urmează a fi înlăturată, în condițiile în care din considerentele sentinței Tribunalului Constanța, reiese cu claritate că la termenul de judecată din data de 29 aprilie 2009, reclamantul I.P.

a subliniat că nu înțelege să cheme în judecată și societatea cooperatistă, singurul vinovat de încălcarea legii fiind pârâtul T.G. Recurentul reclamant a invocat și dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul schimbării naturii juridice a actului juridic dedus judecății, în opinia recurentului acesta fiind cererea de chemare în judecată. Critica nu poate fi primită, Înalta Curte precizând că actul juridic dedus judecății este reprezentat de Hotărârea Adunării Generale nr. 1 din 18 martie 2009 a R. SCM astfel încât criticile subsumate acestui motiv nu pot fi încadrate acestui motiv de nelegalitate. Criticile privind nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale nr. 1 din 18 martie 2009, încadrate de recurent în art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. nu pot fi examinate în raport de soluția pronunțată de către ambele instanțe, care nu au soluționat fondul cauzei, acțiunea fiind soluționată prin prisma admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive. Recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 40/ COM din 19 aprilie 2010 este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care urmează: Cheltuielile de judecată efectuate de către părți vor fi suportate în final de partea care cade în pretenții, obligarea la plata cheltuielilor de judecată având în vedere culpa procesuală a părții. Dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instituie posibilitatea, iar nu obligativitatea pentru instanță de a reduce onorariul avocațial.

În speță, micșorarea onorariului avocațial reprezintă o chestiune de apreciere a instanței care a admis cererea privind acordarea de cheltuieli de judecată, în raport de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat, astfel încât Înalta Curte apreciază legalitatea stabilirii întinderii cheltuielilor de judecată. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursurile declarate de reclamantul I.P. împotriva Deciziei civile nr. 12/ COM din 25 ianuarie 2010 și Deciziei civile nr. 40/ COM din 19 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. se va obliga recurentul la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul I.P. împotriva Deciziei civile nr. 12/ COM din 25 ianuarie 2010 și Deciziei civile nr. 40/ COM din 19 aprilie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal. Obligă recurentul I.P. la plata sumei de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului T.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2010.