ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4167/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4167/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar
constată următoarele.
Prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța reclamanții
A.S., A.S., A.F., A.B., A.A., A.I., B.I.,
B.M., B.V., B.T., B.M., C.M., C.N., C.V.M., C.G., C.C., D.D., D.G., D.A., D.D.,
D.I., D.M., G.H., G.G., G.G., I.E., L.C., L.D., L.S., M.E., M.C., M.R.B.M., M.A.F.,
M.V., M.V., M.Ș., M.I., M.I., P.M., P.I., R.G., S.E., S.I., S.I., S.M., T.T., T.L,
T.C., T., D.N., V.M., Z.
C.,
M.L., Ș.H.
, M.V., C.A., M.N.,
S.M., L.T.,
C.N., C.I., U.N.
și M.L. au solicitat inițial - în contradictoriu cu pârâtul T.G. să se dispună
pe cale judiciară suspendarea pârâtului din funcția de președinte al R. SCM și
reprogramarea ședinței Adunării Generale Ordinare a membrilor asociați, cu
acceptarea tuturor membrilor marginalizați.
Se relevă în susținere că reclamanții
s-au prezentat la ședința Adunării Generale Ordinare din 18 martie 2009
organizată pentru alegerea Președintelui societății R. SCM iar intrarea în sala
de ședință a fost însă blocată de agenții de pază, care au permis participarea
la ședință a 25 de membrii cooperatori, săvârșindu-se astfel un abuz prin
încălcarea dispozițiilor art. 40, 42, 44, 55 și 113-115 din Legea nr. 1/2005.
La termenul din 29 aprilie 2009 s-a
învederat că prin cererea introductivă de instanță se solicită anularea
hotărârii adoptate la data de 18 martie 2009 de către membrii R. SCM și
suspendarea pârâtului din funcția de președinte al acesteia, în calitate de
pârât urmând a figura numai T.G.; la solicitarea autorității judiciare,
mandatarul reclamanților I.P. a subliniat că nu înțelege să cheme în judecată
și societatea cooperatistă, singurul vinovat de încălcarea Legii nr. 1/2005
fiind T.G.; față de aceste precizări tribunalul a invocat, din oficiu, excepția
lipsei calității procesuale pasive a pârâtului amintit în ce privește capătul
de cerere referitor la anularea hotărârii din 18 martie 2009.
La 17 iunie 2009 și 9 septembrie 2009
reclamantul I.P. a făcut dovada calității de reprezentant convențional pentru o
parte dintre reclamanți, depunând originalul procurilor autentificate prin care
a fost împuternicit să-i reprezinte în proces; în baza art. 114 alin. (5) C.
proc. civ. instanța a dispus reprezentarea și a celorlalți reclamanți semnatari
ai cererii de chemare în judecată de către I.P.
Întrucât reclamanții L.D., M.V., M.L.,
D.A., M.E. și A.I.
nu au
semnat cererea de chemare în judecată, a fost invocată din oficiu excepția
lipsei semnăturii, care a fost încuviințată la termenul din 9 septembrie 2009;
prin urmare, au fost valorificate dispozițiile art. 133 C. proc. civ., urmând a
se dispune anularea cererii formulate de persoanele menționate.
Pe calea întâmpinării pârâtul T.G. a
invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a lipsei
calității sale procesuale pasive, subliniind că reclamanții nu mai au calitatea
de membru cooperator și nici nu au participat la ședința din 18 martie 2009; pe
de altă parte, anularea hotărârii R. SCM și suspendarea din funcție pot fi
dispuse doar în contradictoriu cu societatea de drept cooperatist, întrucât
este emitentul hotărârii și angajatorul pârâtului persoană fizică; în ce
privește fondul litigiului, s-a învederat că hotărârea respectă integral
dispozițiile Legii nr. 1/2005.
Prin Sentința civilă nr.
5844 din 9 octombrie 2009, Tribunalul
Constanța, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale
active a reclamanților I.P.,
A.S.,
A.S., A.F., A.B., A.A., A.I., B.I., B.M., B.V., B.T., B.M., C.M., C.N., C.V.M.,
C.G., C.C., D.D., D.G., D.A., D.D., D.I., D.M., G.H., G.G., G.G., I.E., L.C., L.D.,
L.S., M.E., M.C., M.R., M.B.M., M.A.F., M.V., M.V., M.Ș., M.I., M.I., P.M., P.I.,
R.G., S.E., S.I., S.I., S.M., T.T., T.L., T.C., T.D.N., V.M., Z.
C., M.L., Ș.H.
,
M.V.
,
C.A., M.N., S.M., L.T.,
C.N.,
C.I., U.N. și M.L.; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a
pârâtului T.G.; a anulat ca nesemnată cererea de chemare în judecată formulată
de către reclamanții L.D., M.V., M.L., D.A., M.E. și A.I.; a respins cererea
formulată de către ceilalți reclamanți – respectiv I.P.,
A.S., A.S., A.F., A.B., A.A., A.I., B.I.,
B.M., B.V., B.T., B.M., C.M., C.N., C.V.M., C.G., C.C., D.D., D.G., D.A., D.D.,
D.I., D.M., G.H., G.G., G.G.., I.E., L.C., L.D., L.S., M.E., M.C., M.R., M.B.M.,
M.A.F., M.V., M.V., M.Ș., M.I., M.I., P.M., P.I., R.G., S.E., S.I. S.I., S.M.,
T.T., T.L., T.C., T.D.N., V.M., Z.
C.,
M.L., Ș.H.
, M.V., C.A., M.N.,
S.M., L.T.,
C.N., C.I., U.N.
și M.L. ca fiind îndreptată împotriva unui subiect de drept lipsit de
legitimare procesuală pasivă; a obligat reclamanții la plata sumei de 2.000 de
lei – cheltuieli de judecată - în favoarea pârâtului.
Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc.
civ., instanța a examinat cu prioritate excepțiile invocate în cauză.
Cu privire la excepția lipsei
calității procesuale a reclamanților, instanța a reținut că art. 44 alin. (3)
din Legea nr. 1/2005 impune ca reclamantul în cererea în anularea hotărârii
societății cooperatiste să îndeplinească cumulativ mai multe cerințe: să aibă
calitatea de membru cooperator, să fi participat la ședința Adunării Generale
Ordinare a Membrilor Cooperatori și să fi votat împotriva adoptării hotărârii
ori să fi lipsit la ședință.
Atât timp însă cât reclamanții își
arogă calitatea de membru cooperator și subliniază că au lipsit la ședință din
motive imputabile organelor de conducere ale societății, ei beneficiază de
legitimare procesuală activă.
Legitimarea procesuală pasivă
presupune de asemenea existența unei identități între persoana îndatorată a da,
a face ori a nu face în raportul obligațional dedus judecății și subiectul de
drept chemat în judecată ca pârât.
Art. 44 alin. (3) și (5) din
Legea nr. 1/2005
conferă calitate procesuală pasivă
în cererea având ca obiect anularea hotărârilor adunării generale exclusiv
societății cooperatiste, pentru bunul motiv că aceasta este emitentul actului
iar consecințele juridice sunt suportate tot de către societate.
În consecință, pârâtul
T.G. nu poate sta în judecată în
cererea privind anularea hotărârii nr. 1/2009.
Instanța a apreciat că aceeași soluție
trebuie aplicată și în privința cererii de suspendare a sa din funcție,
întrucât angajatorul său este societatea cooperatistă emitentă a actului de
numire ca Președinte a R. SCM.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc.
civ. reclamanții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către
pârât.
Împotriva acestei hotărâri au declarat
apel reclamantul I.P., solicitând admiterea acestuia, casarea ei, iar pe fond
admiterea contestației și anularea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor
din 18 martie 2009.
Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia
civilă nr. 12/ COM din 25 ianuarie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Pentru a dispune astfel, Curtea a
reținut că prin cererea adresată instanței, reclamantul-apelant I.P., a
solicitat suspendarea lui T.G. din funcția de președinte al societății R. SCM
Având în vedere că legiuitorul a stabilit în art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005
condițiile pe care trebuie să le îndeplinească reclamantul pentru a introduce o
cerere de chemare în judecată iar de asemenea, în lege se prevede în mod expres
că
hotărârile adunării
generale contrare prevederilor prezentei legi și ale actului constitutiv pot fi
atacate în justiție în termen de 15 zile de la data menționării în registrul
comerțului, de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la
adunarea generală și au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea
generală. Pe de altă parte, s-a stabilit că dacă hotărârea este atacată de toți
administratorii, societatea cooperativă va fi reprezentată în justiție de persoana
desemnată de președintele instanței dintre membrii cooperatori, care va
îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală
convocată în acest scop va alege o altă persoană. Cererea în anulare se
introduce la secția comercială a tribunalului în a cărui rază teritorială își
are sediul societatea cooperativă.
Curtea a concluzionat că
poate avea calitate procesuală pasivă în cererea având ca obiect anularea
hotărârii adunării generale numai societatea cooperatistă care a emis actul
contestat, respectiv R. SCM iar întrucât reclamantul este cel care declanșează
procedura judiciară, el are obligația de a justifica atât calitatea procesuală
activă a sa cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului. Această obligație
își are izvorul în art. 112 C. proc. civ.
Drept urmare, Curtea a reținut că
pârâtul-intimat nu are calitate procesuală pasivă.
Prin cererea formulată la data de 16
martie 2010, intimatul pârât T.G. a solicitat completarea Deciziei civile nr. 12/
COM din 25 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, conform art. 281
2
și art. 281
1
alin. (3) C. proc. civ.
Curtea de Apel Constanța, secția
comercială maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, prin Decizia
civilă nr. 40/ COM din 19 aprilie 2010 a admis cererea de completare a deciziei sus menționată formulată de pârâtul T.G. și a dispus completarea dispozitivului
Deciziei civile nr. 12/ COM din 25 ianuarie 2010, în sensul că a dispus
obligarea reclamantului I.P. la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de
judecată.
Împotriva Deciziei civile nr. 12/ COM
din 25 ianuarie 2010 și a Deciziei civile nr. 40/ COM din 19 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța, a formulat recurs reclamantul I.P.
Prin cererea de recurs formulată
împotriva Deciziei nr. 12/2010, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9
și 5 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea
deciziei recurată și pe fond admiterea acțiunii.
În raport de dispozițiile art. 304 pct.
9 C. proc. civ., recurentul a susținut că intimatul pârât T.G., a fost chemat
în judecată în calitate de președinte al SCM R.. În raport de dispozițiile art.
55 din Legea nr. 1/2005, președintele consiliului de administrație deține calitate
procesuală pasivă în cauză.
În raport de dispozițiile art. 304 pct.
8 C. proc. civ., recurentul a arătat că a chemat în judecată pe R. SCM prin
președinte, cerere la care reclamantul nu a renunțat. Interpretarea greșită a
cererii de chemare în judecată a dus la soluția greșită pronunțată de către
instanța de fond și menținută de instanța de apel.
Prin criticile circumscrise art. 304 pct.
5 C. proc. civ., recurentul a arătat că Hotărârea A.G.A. a R. SCM este lovită
de nulitate absolută.
Prin cererea de recurs formulată
împotriva Deciziei civile nr. 40/2010, recurentul a arătat că suma acordată cu
titlu de cheltuieli de judecată este mare în raport cu valoarea pricinii.
Recursul declarat împotriva Deciziei civile
nr. 12/ COM din 25 ianuarie 2010 este nefondat, urmând a fi respins pentru
considerentele care urmează:
Art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
reglementează două ipoteze și anume când hotărârea recurată este lipsită de
temei legal sau este dată cu aplicarea greșită a legii.
În opinia recurentului, aplicarea
greșită a legii, se reflectă în interpretarea eronată a dispozițiilor art. 44
din Legea nr. 1/2005.
Potrivit dispozițiilor art. 44 alin.
(3) și (4) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și
funcționarea cooperației:
(
3)
„Hotărârile
adunării generale contrare prevederilor prezentei legi și ale actului
constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data
menționării în registrul comerțului, de oricare dintre membrii cooperatori care
au luat parte la adunarea generală și au votat împotrivă sau care nu au
participat la adunarea generală.
(4)
Dacă hotărârea este atacată de toți administratorii, societatea
cooperativă va fi reprezentată în justiție de persoana desemnată de
președintele instanței dintre membrii cooperatori, care va îndeplini mandatul
cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală convocată în acest scop
va alege o altă persoană.”
Textul de lege evocat
stabilește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească reclamantul pentru a
formula o acțiune în justiție împotriva unei hotărâri a adunării generale.
Potrivit dispozițiilor art.
112 C. proc. civ., reclamantul are obligația de a justifica calitatea
procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă.
Din coroborarea
dispozițiilor precitate, în mod corect a apreciat instanța de apel că în
litigiul de față, având ca obiect anularea hotărârii adunării generale a unei
societăți cooperatiste, calitate procesuală pasivă poate avea numai societatea
cooperatistă care a emis actul contestat, respectiv R. SCM și nu președintele
Consiliului de Administrație.
Deși pârâtul T.G. deține
funcția de președinte al Consiliului de Administrație, raportul juridic de
drept procesual nu se poate stabili între reclamanți și pârât, ci numai între
reclamanți și societatea cooperatistă.
Critica recurentului
privind faptul că nu a modificat cererea de chemare în judecată pe parcursul
procesului, urmează a fi înlăturată, în condițiile în care din considerentele
sentinței Tribunalului Constanța, reiese cu claritate că la termenul de
judecată din data de 29 aprilie 2009, reclamantul I.P. a subliniat că nu
înțelege să cheme în judecată și societatea cooperatistă, singurul vinovat de
încălcarea legii fiind pârâtul T.G.
Recurentul reclamant a invocat
și dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul schimbării naturii
juridice a actului juridic dedus judecății, în opinia recurentului acesta fiind
cererea de chemare în judecată. Critica nu poate fi primită, Înalta Curte
precizând că actul juridic dedus judecății este reprezentat de Hotărârea
Adunării Generale nr. 1 din 18 martie 2009 a R. SCM astfel încât criticile subsumate acestui motiv nu pot fi încadrate acestui motiv de nelegalitate.
Criticile privind
nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale nr. 1 din 18 martie 2009,
încadrate de recurent în art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu pot fi examinate în
raport de soluția pronunțată de către ambele instanțe, care nu au soluționat
fondul cauzei, acțiunea fiind soluționată prin prisma admiterii excepției lipsei
calității procesuale pasive.
Recursul declarat împotriva Deciziei civile
nr. 40/ COM din 19 aprilie 2010 este nefondat, urmând a fi respins pentru
considerentele care urmează:
Cheltuielile de judecată efectuate de
către părți vor fi suportate în final de partea care cade în pretenții,
obligarea la plata cheltuielilor de judecată având în vedere culpa procesuală a
părții.
Dispozițiile art. 274 alin. (3) C.
proc. civ., instituie posibilitatea, iar nu obligativitatea pentru instanță de
a reduce onorariul avocațial.
În speță, micșorarea onorariului
avocațial reprezintă o chestiune de apreciere a instanței care a admis cererea
privind acordarea de cheltuieli de judecată, în raport de valoarea pricinii și
munca îndeplinită de avocat, astfel încât Înalta Curte apreciază legalitatea
stabilirii întinderii cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, în temeiul
dispozițiilor art. 312 (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge
recursurile declarate de
reclamantul
I.P. împotriva Deciziei civile nr. 12/ COM din 25 ianuarie 2010 și Deciziei civile
nr. 40/ COM din 19 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, ca
nefondate.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.
proc. civ. se va obliga recurentul la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de
judecată către intimatul pârât, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile
declarate de reclamantul I.P. împotriva Deciziei civile nr. 12/ COM din 25
ianuarie 2010 și Deciziei civile nr. 40/ COM din 19 aprilie 2010 pronunțate de
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contencios
administrativ și fiscal.
Obligă recurentul I.P. la plata sumei
de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului T.G.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30
noiembrie 2010.