ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 995/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 995/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra recursului de față, din actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înaintată la

Tribunalul Constanța și înregistrată sub nr.

14378/118 din 23 decembrie 2009, reclamanta F. CONSTANTA

a chemat

în judecată pe pârâții D.C. CONSTANȚA

și O.R.C. CONSTANȚA, solicitând să se constate nulitatea absolută a hotărârii

adunării generale a SC

D.C. înregistrată la

O.R.C. Constanța la data de 07 decembrie 2009.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat în

esență că, pârâta D.C. a ales, prin hotărârea atacată, un nou de consiliu de

administrație, însă în realitate, adunarea generală nu a avut loc, astfel că

hotărârea adunării generale și procesul - verbal încheiate sunt fictive; în

argumentarea acestei susțineri reclamanta a arătat

că au fost propuși și votați în

calitate

de membrii ai consiliului de administrație persoane fizice care nu puteau

fi aleși în această calitate, după cum urmează:

numitul B.P., născut Ia

09 februarie

1945, a decedat în urmă cu aproximativ 2 ani, numita M.M., a

fost

condamnată penal împreună cu fostul președinte al consiliului de

administrație – C.N., în același dosar, a fost

propus și votat în calitate

membru

al consiliului de administrație, numitul B.Șt., care este administrator la altă

societate comercială având același obiect de activitate, iar în ceea ce

privește numiții N.N., B.C. și W.F. sunt

administratori la societăți comerciale ce își desfășoară activitatea în

Satul de

Vacanță, fiind astfel

incompatibili, conform art. 47 alin. (1) din Legea nr. 1/2005.

Reclamanta a justificat

interesul promovării acestei acțiuni prin faptul că,

persoane tară drept și

împuternicite de adunarea generală a societății pârâte

D.C. Constanța, au semnat

diverse acțiuni în contradictoriu cu

F. CONSTANTA.

Prin întâmpinare, pârâta D.C. CONSTANTA

a invocat

excepția lipsei de interes și

excepția lipsei calității procesual active a

reclamantei,

iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată acțiunea

reclamantei.

In ce privește excepția lipsei de interes al reclamantei în promovarea

acțiunii, pârâta a susținut că, invocarea unor acțiuni pe rol nu

justifică un interes legitim, orice excepție de

procedură ori de fond putând fi

invocate

în acele acțiuni care nu sunt individualizate și nu prin promovarea unei

acțiuni în nulitatea unei hotărâri colective care

urmărește un alt scop prin Legea

nr. 1/2005 invocată.

Prin sentința civilă nr. 3336/ COM

din 25 mai 2010, Tribunalul Constanța,

secția

comercială, a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei

și a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului

O.R.C. cu consecința respingerii acțiunii

reclamantei ca

fiind introdusă

împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Prin aceeași sentință a admis excepția lipsei de

interes și pe cale de

consecință a respins

acțiunea reclamantei ca lipsită de interes, reținându-se în

considerentele

sentinței, în esență că, în ceea ce privește calitatea procesual

activă, dată fiind natura juridică a nulității

absolute, calitate procesual activă în

constatarea nulității absolute a

unui act juridic îl are orice persoană interesată,

care pretinde apărarea unui drept sau interes pe calea justiției.

Din această perspectivă, a reținut instanța de fond

că, reclamanta are

calitate procesual

activă, ea pretinzând că, i-ar fi afectate interesele sale prin

hotărârea atacată, întrucât persoanele care

reprezintă societatea pârâtă au intentat

acțiuni împotriva sa.

Într-o acțiune în constatarea nulității unei hotărâri

a adunării generale a

unei cooperative, nu

poate sta în calitate de pârât O.R.C.,

câtă vreme nu este parte în

raportul juridic dedus judecății, iar acțiunea nu cuprinde nici un capăt de

cerere care să vizeze operațiuni legate de O.

R.C.

și hotărârea atacată nu implică în nici un fel O.R.C. Așa fiind, tribunalul a

admis excepția lipsei calității

procesual

pasive a O.R.C. Constanta și a respins cererea față de acesta, ca fiind

promovată împotriva unei persoane tară calitate procesual pasivă.

Referitor la condiția

interesului legitim, instanța de fond a constatat că

prezenta acțiune nu îndeplinește această cerință,

interesul promovării unei acțiuni trebuie să fie legitim, în sensul că

reclamantul trebuie să urmărească ocrotirea unui drept prevăzut de lege, care

să fie în același timp și juridic, însă un interes pur economic sau teoretic,

nu ar putea sta la baza unei cereri promovate injustiție.

În cauză, s-a constatat că, reclamanta a invocat un

interes teoretic,

respectarea Legii nr. 1/2005

în alegerea membrilor de conducere a societății pârâte.

Împrejurarea că societatea pârâtă, prin organele sale

de conducere, a

promovat acțiuni împotriva

reclamantei, s-a considerat că, nu poate justifica un interes legitim pentru

înlăturarea acelor organe de conducere.

Astfel, reclamanta nu și-a justificat interesul

legitim în promovarea acțiuni, motiv pentru care tribunalul a admis excepția

lipsei interesului al

reclamantei și a

respins acțiunea reclamantei ca fiind lipsită de interes.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel reclamanta F.

CONSTANȚA și pârâta D.C. CONSTANȚA, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

l. Prin apelul declarat de pârâta F. CONSTANTA a

criticat sentința după cum urmează:

- în mod greșit instanța de fond a considerat că F. CONSTANȚA

nu are interes în promovarea acțiunii, deoarece la retragerea apelantei pârâte D.C.

(fostă C.) din asociație, a

refuzat să

predea de bunăvoie imobilele care constituiau fondul indivizibil;

-

în mod greșit

instanța de fond a considerat că, O.R.

C. Constanța nu are calitate

procesuală pasivă, întrucât acesta are în

baza

de date toți administratorii societăților comerciale, având obligația să

încunoștințeze

judecătorul delegat pentru faptul că, același B.Șt. a fost ales președinte al

pârâtei D.C. Constanța, contrar art. 47 alin. (1) din Legea nr. 1/2005.

Apelanta reclamantă a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței

apelate și trimiterea

cauzei spre rejudecare în fond la același tribunal.

criticat sentința tribunalului sub următoarele aspecte

:

- în mod greșit tribunalul nu

i-a acordat cheltuielile de judecată efectuate

în fond, deși au fost solicitate și dovedite cu

chitanța nr. 411 din 05 martie 2010.

Apelanta pârâtă a solicitat schimbarea în parte a

hotărârii apelate, în

sensul acordării

cheltuielilor de judecată efectuate la prima instanță.

Prin decizia nr. 130/ COM din 14 octombrie 2010 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefundat,

apelul declarat de reclamantă și a

admis apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței tribunalului pe care a

schimbat-o

în sensul că a obligat pe reclamantă la plata sumei de 3523 lei (2023

lei fond și 1500 lei apel) cheltuieli de judecată,

reprezentând onorariu de avocat

către pârâta D.C. Constanța.

S-a reținut că susținerile făcute de apelantă sub

aspectul greșitei

soluționări a cauzei,

prin admiterea excepției lipsei de interes în promovarea

acțiunii și

respingerea acesteia ca fiind lipsită de interes, sunt nefondate

deoarece, invocarea existenței unor acțiuni pe rol

nu justifică un interes legitim,

dat

fiind că orice excepție de procedură ori de fond, poate fi invocată în acele

acțiuni

care nu pot fi individualizate și nicidecum nulitatea unei hotărâri colective,

cazul în speță, așa încât simpla existență a unor acțiuni pe rolul instanțelor,

nu justifică interesul părții deoarece, interesul promovării unei acțiuni

trebuie să fie legitim, în sensul ca reclamantul să urmărească ocrotirea

unui drept prevăzut de lege, dar care să fie în

același timp și juridic, deoarece

interesul

pur economic sau teoretic, nu poate fi fundamentul cererii de chemare

în

judecată.

Astfel, instanța de apel a

constatat că soluția primei instanțe este legală în

ceea ce privește interesul

teoretic al reclamantei, în sensul respectării Legii nr.

1/2005 în alegerea membrilor de conducere ai

societății intimate pârâte, împrejurarea că această pârâtă, prin organele sale

de conducere, a promovat acțiuni împotriva apelantei reclamante, nu poate

justifica un interes legitim pentru înlăturarea acelor organe de conducere.

De asemenea, instanța de apel a constatat că apelanta

reclamantă nu

justifică interes legitim în

desființarea cu efect retroactiv a Hotărârii Adunării

Generale, urmare a

constatării nulității absolute, deoarece, chiar și în cazul

constatării unei nulități absolute a unui act

juridic, condiția interesului este o

condiție de fond.

Au fost înlăturate ca nefondate

susținerile apelantei reclamante referitoare

la excepția lipsei calității procesuale pasive a O.R.C.,

constatându-se că în mod corect a admis-o tribunalul, deoarece într-o acțiune

în

constatarea nulității unei hotărâri a

adunării generale a unei cooperative, nu poate sta în calitate de pârât O.R.C.,

câtă vreme nu este

parte în raportul juridic

dedus judecății; în același sens, instanța de apel a reținut

că acțiunea

reclamantei, astfel cum a fost concepută, nu cuprinde nici un capăt

de cerere care să vizeze operațiuni legate și

aflate în competența exclusivă a

O.R.C.

-

Apelul declarat

de pârâtă a vizat numai cheltuielile de judecată, pe care

instanța de apel le-a constatat îndreptățite în

raport de dispozițiile art. 274

C. proc.

civ., având în vedere soluția de respingere a acțiunii reclamantei precum

și consemnările făcute în practicaua hotărârii, cu

prilejul acordării cuvântului pe

fond a părților, când această pârâtă a

solicitat a-i fi acordate cheltuielile de judecată, însă prima instanță a omis

a o face, deși a fost depus înscrisul doveditor, respectiv chitanță de plată nr.

411 din 05 martie 2010.

Față de omisiunea instanței de fond în raport de

dispozițiile art. 274

C. proc. civ.,

instanța de apel a admis apelul, în parte, a acestei pârâte, în sensul

schimbării sentinței tribunalului, în sensul obligării apelantei reclamante F.

CONSTANȚA la plata sumei de 3523 lei (2023 lei cheltuieli

de judecată în

fond și 1500 lei cheltuieli de judecată în apel), reprezentând onorariu avocat

către pârâta SC D.C.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat

recurs, întemeiat pe dispozițiile, deși nu le menționează expres, art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ., după cum urmează:

judecății, a schimbat natura

ș

i înțelesul vădit

ș

i neîndoielnic al

acestuia, motiv de nelașitate

prevăzut de art.

304 pct. 8 C. proc. civ.,

în susținerea căruia arată că instanța de

apel nu a avut în vedere că acțiunea promovată are

scopul de a desființa hotărârea adunării generale din 7 decembrie 2009 cu

obligarea pârâtei de a

convoca o altă

adunare generală în vederea alegerii în consiliul de administrație

(președinte

ș

i membri) persoane care îndeplinesc cerințele imperative ale art. 46 si

47 din Legea nr. 1/2005; de asemenea, recurenta susține că întrunirea acestei

adunări generale s-a impus ca urmare a

condamnării fostului președinte și a

fostului

contabil șef, pentru administrarea frauduloasă a unui imobil din fondul

indivizibil al F. aflat abuziv în posesia pârâtei.

Prin urmare,

recurenta a invocat un interes legitim în promovarea

prezentei acțiuni sub

aspectul că au fost

alese în hotărârea a cărei nulitate se cere, persoane decedate

și

persoane aflate sub interdicția legală privind efectuarea de acte juridice

vizând imobile din fondul indivizibil, aflate în

proprietatea F. și, care

până în prezent, prin administratorii săi,

refuză să predea această parte a patrimoniului (conform art. 177 din Legea nr. 109/1996

aplicabilă la data retragerii din F.).

Referitor la soluția dată de

instanța de apel privind interesul, recurenta

susține că, în mod greșit s-a apreciat că are un

interes teoretic, în opinia sa,

interesul

este pe deplin justificat, dovezile prezentate nu au fost luate în considerare

de către cele două instanțe, prin care a demonstrat că toate

acțiunile semnate de organele statutare aflate

sub interdicție se referă la fondul

indivizibil, aflat în deținerea

abuzivă a pârâtei.

Totodată, instanța de fond a

îmbrățișat apărarea pârâtei, în sensul că ar trebui contestate orice semnături

ale aceleași acțiuni, nu solicitarea nulității

desemnării organului aflat sub interdicție

considerat ca o hotărâre colectivă.

Or, reclamanta a făcut dovada

că președintele administrator al pârâtei

D.C.

a încheiat un addendum la contractul de închiriere cu firma la care era asociat

și administrator SC F.F. SRL, fiind aceeași persoană

fizică, iar într-un alt proces, asociatul administrator al SC F.F. SRL

a

acționat în judecată pe pârâtă

pentru unele îmbunătățiri efectuate la imobilul din

fondul indivizibil

proprietatea F., iar administratorul președinte al

pârâtei a acceptat fără obiecțiuni o sumă exagerată si frauduloasă.

Dar proba indiscutabilă este

aceea că asociatul administrator a solicitat si

administratorul președinte a acceptat (fiind de fapt o învoială a

aceleași persoane) dreptul de retenție asupra imobilului din fondul

indivizibil, acceptat

de instanță, dar cu

efecte juridice asupra imobilului proprietatea reclamantei.

Nici una dintre instanțe și mai

ales O.R.C. nu au

analizat

și nici nu au motivat menținerea în Consiliul de Administrație al pârâtei a

decedatului B.P. și efectele juridice ale votului acestuia în Consiliul

de Administrație al pârâtei.

Față de considerentele expuse

recurenta supune atenției instanței de recurs aspecte vizând administrarea

fondului indivizibil al F. în sensul că societatea pârâtă este condusă de

persoane aflate sub interdicție precum și de un

decedat.

și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

în susținerea căruia arată că a fost dată cu

încălcarea art.

47 din Legea nr. 1/2005, iar

hotărârea atacată va constitui autoritatea de lucru

judecat prin care un

decedat are drepturi depline în C.A., iar președintele administrator și

ceilalți membri aflați sub interdicția imperativă a art. 47 din

Legea nr. 1/2005 pot îndeplini nestingheriți acte

de administrare asupra fondului

indivizibil

al F. aflat în deținerea abuzivă(până în prezent) de către

pârâtă.

Mai susține că a fost încălcat și art. 5 C. civ.,

întrucât hotărârea adunării generale este lovită de nulitate absolută, fiind

încălcat un articol imperativ din Legea nr. 1/2005.

Pentru toate aceste

considerente, recurenta solicită admiterea recursului și

trimiterea cauzei la prima

instanță pentru judecata în fond a cauzei.

Recursul este nefondat, conform

considerentelor expuse în continuare :

Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă interpretare a actului

juridic dedus judecății, în sensul că acțiunea reclamantei a fost respinsă ca

fiind lipsită de interes, deoarece aceasta nu-și justifică interesul, nefiind

personal și direct, iar folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii

judiciare al reclamantei a fost un interes teoretic, respectiv de respectare a

Legii nr. 1/2001 în alegerea membrilor de conducere a societății pârâte SC D.C.

Constanța, fără ca reclamanta să fie asociată cu aceștia.

Prin urmare, reclamanta nu a justificat un interes

legitim pentru înlăturarea organelor de conducere ale pârâtei, știut fiind că

interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui

drept subiectiv recunoscut de lege, a unui interes ocrotit de lege și potrivit

scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.

Cum reclamanta nu a făcut dovada unui interes

legitim, instanțele constatând că reclamanta a invocat un interes teoretic,

respectarea Legii nr. 1/2001 în alegerea membrilor de conducere a societății

pârâte, iar împrejurarea că societatea pârâtă, prin organele sale de conducere,

a promovat acțiuni împotriva reclamantei, s-a considerat că în mod corect, nu

poate justifica un interes legitim pentru înlăturarea acelor organe de

conducere.

2.

- În ce

privește cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., în susținerea căruia s-a arătat că au fost încălcate

dispozițiile art. 47 din Legea nr. 1/2005 raportat la art. 5 C. civ., Înalta

Curte urmează să-l respingă, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 1/2005:

„Membrii consiliului de administrație nu pot fi asociați, acționari,

administratori, directori executivi sau cenzori în societăți comerciale care au

același obiect de activitate cu cel al societății cooperative”, iar potrivit

aceluiași articol la alin. (2) prevede că: „Nerespectarea interdicției

prevăzute la alin. (1) atrage revocarea din calitatea de membru al consiliului

de administrație și, în funcție de gravitatea abaterii, poate atrage excluderea

din societatea cooperativă și angajarea răspunderii pentru prejudiciile

cauzate”.

Insă, în cauză, reclamanta nu a justificat un interes

legitim, în desființarea cu efect retroactiv a Hotărârii Adunării Generale, ca

urmare a constatării nulității absolute a unei hotărâri a Adunării Generale. De

altfel, chiar în ipoteza acțiunii de constatare a nulității absolute a unui act

juridic, în speță nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a societății

pârâte înscrisă la O.R.C., la data de 7 decembrie 2009, condiția interesului

este o condiție de fond, imperativă și dirimantă.

Față de cele învederate, criticile vizând încălcarea

dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 1/2005, urmează să fie înlăturate ca

nefondate.

În consecință, în mod legal instanța de apel a

reținut că, reclamanta - recurentă invocă un interes teoretic și anume

respectarea Legii nr. 1/2005 în ceea ce privește alegerea membrilor de

conducere ai societății intimate - pârâte, fără ca reclamanta să fie asociată

cu aceștia iar faptul că aceasta din urmă, prin organele sale de conducere, a

promovat acțiuni împotriva reclamantei, nu poate justifica un interes legitim

pentru înlăturarea acelor organe de conducere.

Pentru aceleași considerente se

va înlătura critica recurentei referitoare la

încălcarea dispozițiilor art. 5 C. civ., raportat

la dispozițiile art. 47 din

Legea nr. 1/2005.'

De asemenea, vor fi înlăturate

și celelalte critici formulate de recurentă vizând compunerea organelor de

conducere a societății pârâte, precum și cele

vizând contractul de închiriere a pretinsului

imobil, pentru aceleași considerente

expuse

anterior.

Prin urmare, Înalta Curte, în

temeiul art. 312

alin.

(l)

C. proc. civ.,

urmează

să respingă, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat, recursul

declarat de reclamanta F.

Constanța împotriva deciziei nr. 136/ COM din 14 octombrie 2010 a

Curții de Apel

Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi la 8 martie 2011.