ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 995/2011

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înaintată la Tribunalul Constanța și înregistrată sub nr. 14378/118 din 23 decembrie 2009, reclamanta F. CONSTANTA a chemat în judecată pe pârâții D.C. CONSTANȚA și O.R.C. CONSTANȚA, solicitând să se constate nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a SC D.C. înregistrată la O.R.C. Constanța la data de 07 decembrie 2009. În motivarea cererii, reclamanta a învederat în esență că, pârâta D.C.

a ales, prin hotărârea atacată, un nou de consiliu de administrație, însă în realitate, adunarea generală nu a avut loc, astfel că hotărârea adunării generale și procesul - verbal încheiate sunt fictive; în argumentarea acestei susțineri reclamanta a arătat că au fost propuși și votați în calitate de membrii ai consiliului de administrație persoane fizice care nu puteau fi aleși în această calitate, după cum urmează: numitul B.P., născut Ia 09 februarie 1945, a decedat în urmă cu aproximativ 2 ani, numita M.M., a fost condamnată penal împreună cu fostul președinte al consiliului de administrație – C.N., în același dosar, a fost propus și votat în calitate membru al consiliului de administrație, numitul B.Șt., care este administrator la altă societate comercială având același obiect de activitate, iar în ceea ce privește numiții N.N., B.C.

și W.F. sunt administratori la societăți comerciale ce își desfășoară activitatea în Satul de Vacanță, fiind astfel incompatibili, conform art. 47 alin. (1) din Legea nr. 1/2005. Reclamanta a justificat interesul promovării acestei acțiuni prin faptul că, persoane tară drept și împuternicite de adunarea generală a societății pârâte D.C. Constanța, au semnat diverse acțiuni în contradictoriu cu

F. CONSTANTA.

Prin întâmpinare, pârâta D.C. CONSTANTA a invocat excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată acțiunea reclamantei. In ce privește excepția lipsei de interes al reclamantei în promovarea acțiunii, pârâta a susținut că, invocarea unor acțiuni pe rol nu justifică un interes legitim, orice excepție de procedură ori de fond putând fi invocate în acele acțiuni care nu sunt individualizate și nu prin promovarea unei acțiuni în nulitatea unei hotărâri colective care urmărește un alt scop prin Legea nr. 1/2005 invocată. Prin sentința civilă nr. 3336/ COM din 25 mai 2010, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei și a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului O.R.C.

cu consecința respingerii acțiunii reclamantei ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. Prin aceeași sentință a admis excepția lipsei de interes și pe cale de consecință a respins acțiunea reclamantei ca lipsită de interes, reținându-se în considerentele sentinței, în esență că, în ceea ce privește calitatea procesual activă, dată fiind natura juridică a nulității absolute, calitate procesual activă în constatarea nulității absolute a unui act juridic îl are orice persoană interesată, care pretinde apărarea unui drept sau interes pe calea justiției. Din această perspectivă, a reținut instanța de fond că, reclamanta are calitate procesual activă, ea pretinzând că, i-ar fi afectate interesele sale prin hotărârea atacată, întrucât persoanele care reprezintă societatea pârâtă au intentat acțiuni împotriva sa.

Într-o acțiune în constatarea nulității unei hotărâri a adunării generale a unei cooperative, nu poate sta în calitate de pârât O.R.C., câtă vreme nu este parte în raportul juridic dedus judecății, iar acțiunea nu cuprinde nici un capăt de cerere care să vizeze operațiuni legate de O. R.C. și hotărârea atacată nu implică în nici un fel O.R.C. Așa fiind, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesual pasive a O.R.C. Constanta și a respins cererea față de acesta, ca fiind promovată împotriva unei persoane tară calitate procesual pasivă. Referitor la condiția interesului legitim, instanța de fond a constatat că prezenta acțiune nu îndeplinește această cerință, interesul promovării unei acțiuni trebuie să fie legitim, în sensul că reclamantul trebuie să urmărească ocrotirea unui drept prevăzut de lege, care să fie în același timp și juridic, însă un interes pur economic sau teoretic, nu ar putea sta la baza unei cereri promovate injustiție.

În cauză, s-a constatat că, reclamanta a invocat un interes teoretic, respectarea Legii nr. 1/2005 în alegerea membrilor de conducere a societății pârâte. Împrejurarea că societatea pârâtă, prin organele sale de conducere, a promovat acțiuni împotriva reclamantei, s-a considerat că, nu poate justifica un interes legitim pentru înlăturarea acelor organe de conducere. Astfel, reclamanta nu și-a justificat interesul legitim în promovarea acțiuni, motiv pentru care tribunalul a admis excepția lipsei interesului al reclamantei și a respins acțiunea reclamantei ca fiind lipsită de interes. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta F. CONSTANȚA și pârâta D.C. CONSTANȚA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

l. Prin apelul declarat de pârâta F. CONSTANTA a criticat sentința după cum urmează: - în mod greșit instanța de fond a considerat că F. CONSTANȚA nu are interes în promovarea acțiunii, deoarece la retragerea apelantei pârâte D.C. (fostă C.) din asociație, a refuzat să predea de bunăvoie imobilele care constituiau fondul indivizibil; - în mod greșit instanța de fond a considerat că, O.R. C. Constanța nu are calitate procesuală pasivă, întrucât acesta are în baza de date toți administratorii societăților comerciale, având obligația să încunoștințeze judecătorul delegat pentru faptul că, același B.Șt. a fost ales președinte al pârâtei D.C. Constanța, contrar art. 47 alin. (1) din Legea nr. 1/2005.

Apelanta reclamantă a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la același tribunal. 2. Prin apelul declarat de pârâta D.C. CONSTANTA a criticat sentința tribunalului sub următoarele aspecte : - în mod greșit tribunalul nu i-a acordat cheltuielile de judecată efectuate în fond, deși au fost solicitate și dovedite cu chitanța nr. 411 din 05 martie 2010. Apelanta pârâtă a solicitat schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul acordării cheltuielilor de judecată efectuate la prima instanță.

Prin decizia nr. 130/ COM din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamantă și a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în sensul că a obligat pe reclamantă la plata sumei de 3523 lei (2023 lei fond și 1500 lei apel) cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat către pârâta D.C. Constanța.

1. În ce privește apelul reclamantei: S-a reținut că susținerile făcute de apelantă sub aspectul greșitei soluționări a cauzei, prin admiterea excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii și respingerea acesteia ca fiind lipsită de interes, sunt nefondate deoarece, invocarea existenței unor acțiuni pe rol nu justifică un interes legitim, dat fiind că orice excepție de procedură ori de fond, poate fi invocată în acele acțiuni care nu pot fi individualizate și nicidecum nulitatea unei hotărâri colective, cazul în speță, așa încât simpla existență a unor acțiuni pe rolul instanțelor, nu justifică interesul părții deoarece, interesul promovării unei acțiuni trebuie să fie legitim, în sensul ca reclamantul să urmărească ocrotirea unui drept prevăzut de lege, dar care să fie în același timp și juridic, deoarece interesul pur economic sau teoretic, nu poate fi fundamentul cererii de chemare în judecată.

Astfel, instanța de apel a constatat că soluția primei instanțe este legală în ceea ce privește interesul teoretic al reclamantei, în sensul respectării Legii nr. 1/2005 în alegerea membrilor de conducere ai societății intimate pârâte, împrejurarea că această pârâtă, prin organele sale de conducere, a promovat acțiuni împotriva apelantei reclamante, nu poate justifica un interes legitim pentru înlăturarea acelor organe de conducere. De asemenea, instanța de apel a constatat că apelanta reclamantă nu justifică interes legitim în desființarea cu efect retroactiv a Hotărârii Adunării Generale, urmare a constatării nulității absolute, deoarece, chiar și în cazul constatării unei nulități absolute a unui act juridic, condiția interesului este o condiție de fond.

Au fost înlăturate ca nefondate susținerile apelantei reclamante referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a O.R.C., constatându-se că în mod corect a admis-o tribunalul, deoarece într-o acțiune în constatarea nulității unei hotărâri a adunării generale a unei cooperative, nu poate sta în calitate de pârât O.R.C., câtă vreme nu este parte în raportul juridic dedus judecății; în același sens, instanța de apel a reținut că acțiunea reclamantei, astfel cum a fost concepută, nu cuprinde nici un capăt de cerere care să vizeze operațiuni legate și aflate în competența exclusivă a O.R.C. 2. În ceea ce privește apelul naratei D.C. Constanta - Apelul declarat de pârâtă a vizat numai cheltuielile de judecată, pe care instanța de apel le-a constatat îndreptățite în raport de dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., având în vedere soluția de respingere a acțiunii reclamantei precum și consemnările făcute în practicaua hotărârii, cu prilejul acordării cuvântului pe fond a părților, când această pârâtă a solicitat a-i fi acordate cheltuielile de judecată, însă prima instanță a omis a o face, deși a fost depus înscrisul doveditor, respectiv chitanță de plată nr. 411 din 05 martie 2010. Față de omisiunea instanței de fond în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., instanța de apel a admis apelul, în parte, a acestei pârâte, în sensul schimbării sentinței tribunalului, în sensul obligării apelantei reclamante F. CONSTANȚA la plata sumei de 3523 lei (2023 lei cheltuieli de judecată în fond și 1500 lei cheltuieli de judecată în apel), reprezentând onorariu avocat către pârâta SC D.C.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile, deși nu le menționează expres, art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., după cum urmează: 1. Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ș i înțelesul vădit ș i neîndoielnic al acestuia, motiv de nelașitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., în susținerea căruia arată că instanța de apel nu a avut în vedere că acțiunea promovată are scopul de a desființa hotărârea adunării generale din 7 decembrie 2009 cu obligarea pârâtei de a convoca o altă adunare generală în vederea alegerii în consiliul de administrație (președinte ș i membri) persoane care îndeplinesc cerințele imperative ale art. 46 si 47 din Legea nr. 1/2005; de asemenea, recurenta susține că întrunirea acestei adunări generale s-a impus ca urmare a condamnării fostului președinte și a fostului contabil șef, pentru administrarea frauduloasă a unui imobil din fondul indivizibil al F. aflat abuziv în posesia pârâtei.

Prin urmare, recurenta a invocat un interes legitim în promovarea prezentei acțiuni sub aspectul că au fost alese în hotărârea a cărei nulitate se cere, persoane decedate și persoane aflate sub interdicția legală privind efectuarea de acte juridice vizând imobile din fondul indivizibil, aflate în proprietatea F. și, care până în prezent, prin administratorii săi, refuză să predea această parte a patrimoniului (conform art. 177 din Legea nr. 109/1996 aplicabilă la data retragerii din F.). Referitor la soluția dată de instanța de apel privind interesul, recurenta susține că, în mod greșit s-a apreciat că are un interes teoretic, în opinia sa, interesul este pe deplin justificat, dovezile prezentate nu au fost luate în considerare de către cele două instanțe, prin care a demonstrat că toate acțiunile semnate de organele statutare aflate sub interdicție se referă la fondul indivizibil, aflat în deținerea abuzivă a pârâtei.

Totodată, instanța de fond a îmbrățișat apărarea pârâtei, în sensul că ar trebui contestate orice semnături ale aceleași acțiuni, nu solicitarea nulității desemnării organului aflat sub interdicție considerat ca o hotărâre colectivă. Or, reclamanta a făcut dovada că președintele administrator al pârâtei D.C. a încheiat un addendum la contractul de închiriere cu firma la care era asociat și administrator SC F.F. SRL, fiind aceeași persoană fizică, iar într-un alt proces, asociatul administrator al SC F.F. SRL a acționat în judecată pe pârâtă pentru unele îmbunătățiri efectuate la imobilul din fondul indivizibil proprietatea F., iar administratorul președinte al pârâtei a acceptat fără obiecțiuni o sumă exagerată si frauduloasă.

Dar proba indiscutabilă este aceea că asociatul administrator a solicitat si administratorul președinte a acceptat (fiind de fapt o învoială a aceleași persoane) dreptul de retenție asupra imobilului din fondul indivizibil, acceptat de instanță, dar cu efecte juridice asupra imobilului proprietatea reclamantei. Nici una dintre instanțe și mai ales O.R.C. nu au analizat și nici nu au motivat menținerea în Consiliul de Administrație al pârâtei a decedatului B.P. și efectele juridice ale votului acestuia în Consiliul de Administrație al pârâtei. Față de considerentele expuse recurenta supune atenției instanței de recurs aspecte vizând administrarea fondului indivizibil al F. în sensul că societatea pârâtă este condusă de persoane aflate sub interdicție precum și de un decedat.

2. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susținerea căruia arată că a fost dată cu încălcarea art. 47 din Legea nr. 1/2005, iar hotărârea atacată va constitui autoritatea de lucru judecat prin care un decedat are drepturi depline în C.A., iar președintele administrator și ceilalți membri aflați sub interdicția imperativă a art. 47 din Legea nr. 1/2005 pot îndeplini nestingheriți acte de administrare asupra fondului indivizibil al F. aflat în deținerea abuzivă(până în prezent) de către pârâtă. Mai susține că a fost încălcat și art. 5 C. civ., întrucât hotărârea adunării generale este lovită de nulitate absolută, fiind încălcat un articol imperativ din Legea nr. 1/2005.

Pentru toate aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la prima instanță pentru judecata în fond a cauzei. Recursul este nefondat, conform considerentelor expuse în continuare : 1. - Referitor la primul motiv de recurs, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă interpretare a actului juridic dedus judecății, în sensul că acțiunea reclamantei a fost respinsă ca fiind lipsită de interes, deoarece aceasta nu-și justifică interesul, nefiind personal și direct, iar folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare al reclamantei a fost un interes teoretic, respectiv de respectare a Legii nr. 1/2001 în alegerea membrilor de conducere a societății pârâte SC D.C.

Constanța, fără ca reclamanta să fie asociată cu aceștia. Prin urmare, reclamanta nu a justificat un interes legitim pentru înlăturarea organelor de conducere ale pârâtei, știut fiind că interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut. Cum reclamanta nu a făcut dovada unui interes legitim, instanțele constatând că reclamanta a invocat un interes teoretic, respectarea Legii nr. 1/2001 în alegerea membrilor de conducere a societății pârâte, iar împrejurarea că societatea pârâtă, prin organele sale de conducere, a promovat acțiuni împotriva reclamantei, s-a considerat că în mod corect, nu poate justifica un interes legitim pentru înlăturarea acelor organe de conducere.

2. - În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susținerea căruia s-a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 47 din Legea nr. 1/2005 raportat la art. 5 C. civ., Înalta Curte urmează să-l respingă, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 1/2005: „Membrii consiliului de administrație nu pot fi asociați, acționari, administratori, directori executivi sau cenzori în societăți comerciale care au același obiect de activitate cu cel al societății cooperative”, iar potrivit aceluiași articol la alin. (2) prevede că: „Nerespectarea interdicției prevăzute la alin. (1) atrage revocarea din calitatea de membru al consiliului de administrație și, în funcție de gravitatea abaterii, poate atrage excluderea din societatea cooperativă și angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate”.

Insă, în cauză, reclamanta nu a justificat un interes legitim, în desființarea cu efect retroactiv a Hotărârii Adunării Generale, ca urmare a constatării nulității absolute a unei hotărâri a Adunării Generale. De altfel, chiar în ipoteza acțiunii de constatare a nulității absolute a unui act juridic, în speță nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a societății pârâte înscrisă la O.R.C., la data de 7 decembrie 2009, condiția interesului este o condiție de fond, imperativă și dirimantă. Față de cele învederate, criticile vizând încălcarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 1/2005, urmează să fie înlăturate ca nefondate.

În consecință, în mod legal instanța de apel a reținut că, reclamanta - recurentă invocă un interes teoretic și anume respectarea Legii nr. 1/2005 în ceea ce privește alegerea membrilor de conducere ai societății intimate - pârâte, fără ca reclamanta să fie asociată cu aceștia iar faptul că aceasta din urmă, prin organele sale de conducere, a promovat acțiuni împotriva reclamantei, nu poate justifica un interes legitim pentru înlăturarea acelor organe de conducere. Pentru aceleași considerente se va înlătura critica recurentei referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 5 C. civ., raportat la dispozițiile art. 47 din Legea nr. 1/2005.' De asemenea, vor fi înlăturate și celelalte critici formulate de recurentă vizând compunerea organelor de conducere a societății pârâte, precum și cele vizând contractul de închiriere a pretinsului imobil, pentru aceleași considerente expuse anterior.

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta F. Constanța împotriva deciziei nr. 136/ COM din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi la 8 martie 2011.