ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 417/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 417/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

25 august 2005 reclamantul G.ȘT. a solicitat inițial pe calea opoziției și apoi

prin modificarea în acțiune de drept comun constatarea nulității absolute a

hotărârii adunării generale extraordinare din 19 august 2005 și a actelor

adoptate precum și radierea mențiunilor înregistrate în Registrul Comerțului.

Tribunalul Constanța, secția

comercială, prin sentința civilă nr. 42 din 10 ianuarie 2006, a admis excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtă și a respins

cererea reclamantului ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală

activă.

Prin decizia civilă nr. 150

din 15 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, s-a respins apelul declarat de

reclamant împotriva sentinței tribunalului.

S-a reținut în

considerentele deciziei că reclamantul nu a criticat hotărârea luată în

anularea generală din punct de vedere al rezultatului votului, iar faptul că a

votat împotriva procesului verbal de numărare a votului nu îi conferă acestuia dreptul

de a contesta hotărârea în totalitate, inclusiv sub aspectul problemelor votate

pentru că motivele invocate de reclamant privesc alte elemente cu privire la care

reclamantul nu a votat contra.

Instanța a stabilit că procedura

reglementată de art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 este aplicabilă atât atunci

când se urmărește constatarea nulității absolute, cât și atunci când se tinde la

declararea nulității relative a unei hotărâri a adunării generale, dar aceste

dispoziții nu disting între hotărârile care încalcă norme de ordine publică și

cele care încalcă norme supletive.

Împotriva acestei decizii reclamantul

a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat modificarea

în totalitate a hotărârii instanței de apel în sensul admiterii acestuia,

respingerea excepției lipsei calității procesuale active, iar pe fond admiterea

acțiunii și constatarea nulității absolute a hotărârilor luate de Adunarea

Generală la data de 19 august 2005 pentru lipsa cvorumului necesar și legal.

A susținut recurentul că în

mod greșit ambele instanțe au reținut că nu are calitate procesuală activă

întrucât nu a votat împotriva hotărârilor luate, cât timp a criticat

modalitatea de convocare și cvorumul necesar pentru a se lua hotărâri valide,

cerințe legale a căror nerespectare atrag nulitatea hotărârilor adoptate.

Recurentul a precizat că s-a

opus ca lucrările ședinței să fie conduse de o persoană care avea calitatea de

invitat dar acest aspect nu a fost consemnat în cuprinsul procesului verbal al

ședinței, iar votul său negativ este dovedit prin lipsa semnăturii de pe acest

înscris.

Prin întâmpinare

intimata-pârâtă SC M.A. a solicitat respingerea recursului întrucât

dispozițiile art. 44 alin. (3) teza 1 din Legea nr. 1/2005 cer îndeplinirea a două

condiții cumulative pentru a ataca în justiție hotărârea adunării generale,

respectiv calitatea de membru cooperator și să fi votat împotriva unui punct de

pe ordinea de zi, această ultimă cerință nu este îndeplinită.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 44 alin. (3) din

Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației „hotărîrile

adunării generale contrare prevederilor prezentei legi și ale actului

constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data menționării

în registrul comerțului de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte

la adunarea generală și au votat împotrivă sau care nu au participat la

adunarea generală”.

Recurentul-reclamant a făcut

dovada îndeplinirii cerințelor acestor dispoziții legale, în sensul că are

calitatea de membru cooperator și a votat împotrivă în ceea ce privește cvorumul

legal pentru luarea hotărârilor de către Adunarea Generală din 19 august 2005.

În mod greșit ambele

instanțe au reținut că reclamantul nu are calitate procesuală activă să atace

această hotărâre întrucât a votat numai împotriva procesului verbal de numărare

a votului și nu a contestat rezultatul votului, cât timp dispozițiile art. 44 alin.

(3) din Legea nr. 1/2005 nu face nici o distincție în acest sens.

Potrivit art. 18 alin. (1)

din Statutul cadru al Societății Cooperative Meșteșugărești „la prima convocare,

adunarea generală ordinară este legal constituită în prezența a jumătate plus

unu din numărul membrilor cooperatori și poate lua hotărâri valabile cu

majoritatea voturilor membrilor cooperatori prezenți”.

Ori, recurentul-reclamant

prin acțiune a susținut că ședința A.G.A. nu a fost statutară, că nu a existat cvorumul

legal pentru a se lua hotărâri valide, în sensul că au participat un număr mai

mic de membrii cooperatori decât cel minim prevăzut de lege.

Limita minimă a cvorumului

pentru prima convocare a adunării ordinare este de ordine publică, iar sancțiunea

în cazul încălcării ei este nulitatea absolută a hotărârii.

Așa fiind, reclamantul avea

calitatea să ceară constatarea nulității absolute a hotărârii Adunării Generale

adoptate la 19 august 2005, cât timp era membru cooperator și a votat împotrivă

întrucât nu exista cvorumul legal pentru a se lua hotărâri valide, condiții

cerute de dispozițiile art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005.

Pentru considerentele

reținute și având în vedere că litigiul a fost soluționat pe excepția lipsei

calității procesuale active, urmează ca potrivit art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., să se admită recursul declarat de reclamant, să se caseze decizia atacată

și sentința tribunalului și să se trimită spre competentă soluționare la

Tribunalul Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite  recursul declarat de

reclamantul G.ȘT. împotriva deciziei nr. 150 din 15 iunie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, casează decizia atacată și sentința nr. 42 din 10

ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, și trimite

cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2007.