ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.06.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3792/2008

HOTĂRÂRE
10.06.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3792/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la 5 mai

2006, SC P.P. SA Galați a solicitat instanței, în contradictoriu cu Primăria

Municipiului Galați și Consiliul Local Galați, obligarea pârâtelor de a

definitiva formele vizând concesionarea terenului în suprafață de 5284,29 mp,

imobil situat în Galați.

Investit în primă instanță,

Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 922 din 6 iulie 2006, a

respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și admițând

acțiunea, le-a obligat pe pârâte să procedeze la întocmirea documentației în

vederea încheierii contractului de concesionare a suprafeței de 5.284,29 mp

situată în Galați.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 219/1998, la

primirea propunerii de concesionare, formulată de un investitor interesat,

concedentul este obligat să procedeze la întocmirea studiului de oportunitate

într-un termen de 30 de zile, în cazul în care părțile nu convin asupra unui

alt termen, în scopul luării unor decizii privind concesionarea.

Or, cererea de concesionare, a fost

depusă la Primăria Municipiului Galați, la data de 10 iunie 2005 și nu a primit

o rezolvare, până la data introducerii acțiunii.

Tot astfel, se mai arată, CEDO a

statuat că beneficiul clauzelor de servitute care sunt cuprinse într-un

contract de cesiune, constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1,

adițional la Convenție, ceea ce echivalează cu extinderea protecției sale cu

privire la dreptul de servitute, concesiune, amfiteoză, etc.

Apelul pârâtei a fost admis de Curtea de Apel Galați, secția civilă,

care, prin decizia nr. 444/A din 12 decembrie 2006 a desființat sentința și a

trimis cauza spre soluționare Judecătoriei Galați, reținând că tribunalul în

mod nelegal s-a considerat competent să soluționeze cauza în primă instanță, în

condițiile în care, având în vedere obiectul acțiunii, obligație de a face,

competența revenea judecătoriei, în temeiul dispozițiilor art. 1 din Codul de

procedură civilă.

În cauză, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC P.P. SA Galați

care, critică hotărârea dată în apel, pe considerentul că în mod greșit s-a

reținut competența de primă instanță a judecătoriei, în condițiile în care

pârâtele, sesizate cu cererea vizând concesionarea unui imobil, nu au

soluționat-o potrivit legii, lăsând-o în nelucrare, până la data inițierii

demersului judiciar.

Recursul se privește ca fondat, urmând a fi admis, însă în limitele și

pentru considerentele de succed.

Obiectul litigiului de față îl constituie cererea reclamantei SC P.P. SA

Galați de a obliga pârâtele Primăria Municipiului Galați și Consiliul local al

Municipiului Galați să finalizeze procedura vizând concesionarea terenului în

suprafață de 5.284,29 mp situat în Galați.

În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței că deși a depus

la concedent toată documentația necesară întocmirii studiului de oportunitate,

acesta a depășit cu mult termenul de 30 de zile prevăzut de lege, tergiversând

soluționarea cererii sau mai mult, condiționând acordarea concesiunii de

întocmirea în prealabil a unui contract de închiriere al imobilului.

Ca atare, cadrul procesual se impunea a fi circumscris nu Legii nr.

10/2001, sau dreptului comun, așa cum în mod greșit au apreciat ambele instanțe

ci contenciosului administrativ, în acord cu dispozițiile Legilor nr. 554/2004

și respectiv 219/1998.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2

decembrie 2004, orice persoană (fizică sau juridică) care se consideră vătămată

într-un drept al său ori, într-un interes legitim, de către o autoritate

publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal

a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a

interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Tot astfel, Legea nr. 219 din 25 noiembrie 1998, „privind regimul

concesiunilor”, astfel cum a fost modificată, stabilește procedurile ce

trebuiesc parcurse în vederea atribuirii concesiunii de bunuri, activități sau

servicii publice de interes național și local.

Art. 27

2

alin. (1) al acestui act normativ, stabilește că

actele emise cu încălcarea legii, pot fi atacate pe cale administrativă și/sau

în justiție.

Potrivit alin. (3) al textului, în vederea soluționării eventualelor

litigii ce decurg din aplicarea dispozițiilor acestei legi, acțiunea în

justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a

cărui circumscripție se află sediul autorității contractante. Calea de atac

împotriva hotărârii tribunalului este recursul ce se îndreaptă la secția de

contencios administrativ a curții de apel.

Cât privește calitatea procesuală activă a reclamantei, contestată, în

cauză, art. 27

3

din Legea nr. 219/2008 dispune că orice persoană

care are un interes legitim în legătură cu un anumit contract de concesiune și

care suferă sau riscă să sufere un prejudiciu, are dreptul de a utiliza căile

de atac prevăzute de acest act normativ.

Față de cele ce preced, în mod greșit instanța de control judiciar,

desființând sentința, a trimis cauza spre soluționare judecătoriei, în

condițiile în care, potrivit unor reglementări legale exprese, competența de

primă instanță aparține secției de contencios administrativ a tribunalului din

circumscripția în care se află sediul autorității sesizată cu soluționarea

cererii de atribuire a concesiunii.

Așa fiind, în acord cu dispozițiile art. 313 teza finală C. proc. civ.,

recursul urmează a se admite cu consecința casării ambelor hotărâri date în cauză

și a trimiterii cauzei spre soluționare în primă instanță, Tribunalului Galați,

secția de contencios administrativ.

Admite recursul declarat de reclamanta SC

P.P. SA Galați.

Casează

decizia nr. 444/A din 12 decembrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția civilă,

cât și sentința civilă nr. 922 din 6 iulie 2006 a Tribunalului Galați.

Trimite cauza spre soluționare în

primă instanță Tribunalului Galați, secția contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-10-09
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5670/2008
Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 10691/C/2005 pe rolul Judecătoriei Galați, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC
ÎCCJ 2008-12-04
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7734/2008
aplicare după preluarea terenului de către stat. În dovedirea susținerilor pârâtul a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii dispoziției contestate, invocând în drept dispozițiile art. 2 lit. g) coroborat cu art. 1 din Lege
ÎCCJ 2005-11-28
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9824/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 488 din 3 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă, s-a admis contestația formulată în baza Legii nr. 10/200
ÎCCJ 2006-10-26
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8554/2006
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 1154/C din 16 august 2004 C.V. și C.M. au formulat contestație împotriva deciziei nr
ÎCCJ 2007-10-31
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3395/2007
tă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia civilă nr. 217/2006 pronunțată la data de 15 februarie 2006 în dosarul nr. 261/2006 al Curții de Apel Cluj a fost admis recursul, a fost casată sentința civilă nr
Sursă