ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5919/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației la data de 31 ianuarie

2012 sub nr. dosar 366/307/2012, reclamanta K.C.M. a solicitat în contradictoriu

cu pârâtul M.N., exercitarea autorității părintești asupra minorei M.M.I., născută

în anul 2008, în mod exclusiv de către reclamantă, stabilirea domiciliului minorei

la reclamantă și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunare

pe seama minorei, raportat la venitul minim pe economie.

În motivarea acțiunii s-a arătat că părțile au trăit în

concubinaj o perioadă de aproximativ 2 ani, din această relație rezultând minora

M.M.I. Pârâtul nu a mai contribuit la cheltuielile necesare pentru creșterea și

educarea minorei din luna decembrie 2012.

În dovedirea acțiunii s-au depus în copie: certificat

naștere minoră, CI pârât, CI reclamantă și s-a solicitat audierea martorilor K.Ș.I.

și K.C.B. prin comisie rogatorie la Judecătoria Lugoj.

Cererea a fost timbrată cu taxa de timbru de 10 RON și

timbru judiciar de 0,3 RON.

La termenul de judecată din data de 20 martie 2012, instanța

a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sighetu Marmației.

Prin sentința civilă nr. 512 din 20 martie 2012 Judecătoria

Sighetu Marmației a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta

K.C.M. în contradictoriu cu pârâtul M.N., având ca obiect exercitarea autorității

părintești, stabilire locuință minor și stabilire pensie de întreținere, în favoarea

Judecătoriei Lugoj.

Pentru a hotăra astfel, instanța a reținut că raportat

la capătul de cerere privind stabilirea pensiei de întreținere și disp. art. 10

pct. 7 C. proc. civ. care instituie o competență alternativă, competența aparține

Judecătoriei Lugoj în a cărei circumscripție domiciliază reclamanta, declinarea

competenței de soluționare a cauzei impunându-se pentru o mai bună administrare

a justiției.

După declinare, cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei

Lugoj la data de 03 mai 2012.

La termenul de judecată din 31 mai 2012, instanța a invocat

din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Lugoj în soluționarea

prezentei cauze, excepție pe care a reținut-o ca întemeiată, prin sentința civilă

nr. 1594 din 31 mai 2012, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 159 pct. 3 C. proc. civ., necompetența teritorială

este de ordine publică dacă părțile nu o pot înlătura, iar potrivit art. 19 C. proc.

civ., părțile pot conveni prin înscris sau declarație verbală în fața instanței,

doar în pricinile privitoare la bunuri, în sensul ca acestea să fie judecate de

alte instanțe decât acelea care potrivit legii au competența teritorială, afară

de cazurile prevăzute la art. 13 - 16 C. proc. civ.

Astfel, competența teritorială aparține doar instanței

prevăzută de art. 5 C. proc. civ., respectiv celei de la domiciliul pârâtului, fără

posibilitatea pentru părți de a stabili altă instanță în prezenta cauză, având ca

obiect principal: exercitarea autorității părintești și stabilirea domiciliului

minorei M.M.I., pricină privitoare la persoane.

Faptul că, în cuprinsul aceleiași acțiuni, s-a cerut obligarea

pârâtului la plata unei pensii de întreținere a copilului, asupra încredințării

căruia instanța este, în principal, chemată să se pronunțe, nu poate face aplicabilă

dispoziția art. 10 pct. 7 C. proc. civ., impunând pârâtului să se judece la instanța

domiciliului reclamantei, deoarece cererea privind stabilirea pensiei de întreținere

este accesorie și ca atare este în căderea instanței competente să judece cererea

principală (art. 17 C. proc. civ.).

Întrucât competența teritorială este exclusivă, fiind

stabilită prin norme imperative și întrucât domiciliul pârâtului este în comuna

V.I., localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Sighetul

Marmației și nu a Judecătoriei Lugoj, iar părțile nu pot proroga voluntar competența

de soluționare a cauzei, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei

Lugoj în soluționarea prezentei cauze.

Văzând dispozițiile art. 20-22 C. proc. civ., instanța

a constatat ivit conflictul de competență între Judecătoria Lugoj și Judecătoria

Sighetul Marmației și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

soluționarea conflictului negativ de competență.

Înalta Curte constată că în cauză, competența de soluționare

a cauzei aparține Judecătoriei Sighetu Marmației pentru următoarele considerente:

Reținerea primei instanțe învestite cu soluționarea cauzei,

a necompetenței sale determinată de incidența dispozițiilor art. 10 pct. 7 C.

proc. civ. și criteriului de bună administrare a justiției este greșită, acest criteriu

nefiind prevăzut de lege.

Competența teritorială prevăzută de art. 10 pct. 7 C.

proc. civ. nu exclude competența instanței de la domiciliul pârâtului.

Faptul că în cuprinsul aceleiași acțiuni s-a cerut obligarea

pârâtului la plata unei pensii de întreținere, dar și stabilirea exercitării autorității

părintești și domiciliului minorei la reclamantă, asupra cărora instanța este, în

principal, chemată să se pronunțe, nu poate face aplicabile dispozițiile art. 10

pct. 7 C. proc. civ., impunând pârâtului să se judece la instanța domiciliului reclamantului,

întrucât cererea privind stabilirea pensiei de întreținere este accesorie și, ca

atare, este în competența instanței sesizate cu cererea principală.

Competența instanței, determinate în condițiile art. 10

pct. 7 C. proc. civ. este o competență teritorială alternativă, dreptul de a hotărî

care instanță trebuie sesizată aparține reclamantului iar odată alegerea făcută

reclamantul nu mai este în drept să revină asupra ei și nici instanța, nici din

oficiu și nici la cererea pârâtului nu poate dispune declinarea competenței.

Potrivit art. 153

1

C. proc. civ., introdus

prin Legea nr. 202/2010 necompetența de ordine privată poate fi invocată doar prin

întâmpinare, numai de către pârât, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza

dispozițiilor art. 22 C. proc. civ. a se stabili competența în favoarea Judecătoriei

Sighetu Marmației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu-Marmației. Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 02 octombrie 2012.