ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 108/2014

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la data de 16 mai 2013, reclamanta D.I.M., în calitate de reprezentant legal al minorei C.F.F., a chemat în judecată pe pârâtul C.V.F., solicitând stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantei, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere stabilite la nivelul venitului minim pe economie, exercitarea în comun de către ambii părinți a autorității părintești și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că minora a rezultat din relația de concubinaj a părților, relație care a încetat prin separarea în fapt a acestora, moment de la care pârâtul nu a mai contribuit la cheltuielile ocazionate de creșterea și întreținerea minorei.

Prin Sentința civilă nr. 1851 din data de 13 august 2013, Judecătoria Lugoj a constatat necompetența teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Lugoj a reținut că, în speță, pârâtul are domiciliul în raza de competență a Judecătoriei Reghin astfel că, în conformitate cu prevederile art. 107 C. proc. civ., care stabilește competența teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Reghin. Prin Sentința civilă nr. 1069/2013 din data de 30 octombrie 2013, Judecătoria Reghin a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj, reținând că cererea ce formează obiectul dosarului este o cerere privind ocrotirea unui minor, dată de C. civ.

în competența instanței de tutelă, astfel că, în soluționarea acestei cereri, art. 114 C. proc. civ. a stabilit competența exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Lugoj, pentru următoarele considerente: Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Competența materială, privită sub aspectul ei funcțional, stabilește ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanțe - judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție - care desfășoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar. Sub aspect procesual, competența materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe. În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, Codul de procedură civilă cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ. În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte constată că, în speță, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra cererii reclamantei privind stabilirea locuinței fiicei sale minore la domiciliul acesteia, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere stabilite la nivelul venitului minim pe economie și exercitarea în comun de către ambii părinți a autorității părintești. În conformitate cu prevederile art. 114 C. proc. civ., cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Or, în speță, s-a constatat că minora locuiește împreună cu reclamanta în comuna G., județul Timiș, care în conformitate cu prevederile H.G.

nr. 337/1993 se află în circumscripția Judecătoriei Lugoj. Față de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Reghin a apreciat în mod corect situația de fapt și de drept reținând că cererea ce formează obiectul dosarului este o cerere privind ocrotirea unui minor, dată de C. civ. în competența instanței de tutelă, astfel că, în soluționarea acestei cereri, art. 114 C. proc. civ. a stabilit competența exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2014. Procesat de GGC - AZ