ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 108/2014

Asupra conflictului

negativ de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Lugoj la data de 16 mai 2013, reclamanta D.I.M., în calitate de

reprezentant legal al minorei C.F.F., a chemat în judecată pe pârâtul C.V.F.,

solicitând stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantei, obligarea

pârâtului la plata unei pensii de întreținere stabilite la nivelul venitului

minim pe economie, exercitarea în comun de către ambii părinți a autorității

părintești și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că minora a rezultat din relația de concubinaj a părților,

relație care a încetat prin separarea în fapt a acestora, moment de la care

pârâtul nu a mai contribuit la cheltuielile ocazionate de creșterea și întreținerea

minorei.

Prin Sentința civilă

nr. 1851 din data de 13 august 2013, Judecătoria Lugoj a constatat necompetența

teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Reghin.

Pentru a hotărî

astfel, Judecătoria Lugoj a reținut că, în speță, pârâtul are domiciliul în

raza de competență a Judecătoriei Reghin astfel că, în conformitate cu

prevederile art. 107 C. proc. civ., care stabilește competența teritorială

exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului, competența de

soluționare a cauzei revine Judecătoriei Reghin.

Prin Sentința civilă

nr. 1069/2013 din data de 30 octombrie 2013, Judecătoria Reghin a admis

excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj,

reținând că cererea ce formează obiectul dosarului este o cerere privind

ocrotirea unui minor, dată de C. civ. în competența instanței de tutelă, astfel

că, în soluționarea acestei cereri, art. 114 C. proc. civ. a stabilit

competența exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție

teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Analizând actele și

lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea

cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării

acestei cereri în favoarea Judecătoriei Lugoj, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor

instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială

și teritorială.

Competența materială,

privită sub aspectul ei funcțional, stabilește ierarhia pe linie verticală a

diferitelor categorii de instanțe - judecătorii, tribunale, curți de apel și

Înalta Curte de Casație și Justiție - care desfășoară activitate de fond,

respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual,

competența materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului,

cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe.

În ceea ce privește

competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de

același grad, Codul de procedură civilă cuprinde norme cu caracter dispozitiv

și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele

de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția

situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială

exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte constată

că, în speță, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra cererii

reclamantei privind stabilirea locuinței fiicei sale minore la domiciliul

acesteia, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere stabilite la

nivelul venitului minim pe economie și exercitarea în comun de către ambii

părinți a autorității părintești.

În conformitate cu

prevederile art. 114 C. proc. civ., cererile privind ocrotirea persoanei fizice

date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se

soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are

domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Or, în speță, s-a constatat că

minora locuiește împreună cu reclamanta în comuna G., județul Timiș, care în

conformitate cu prevederile H.G. nr. 337/1993 se află în circumscripția

Judecătoriei Lugoj.

Față de cele anterior

expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Reghin a apreciat în mod corect

situația de fapt și de drept reținând că cererea ce formează obiectul dosarului

este o cerere privind ocrotirea unui minor, dată de C. civ. în competența

instanței de tutelă, astfel că, în soluționarea acestei cereri, art. 114 C.

proc. civ. a stabilit competența exclusivă în favoarea instanței în a cărei

circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Față de

considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C.

proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Lugoj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 17 ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - AZ