ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2066/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sf. Gheorghe la 14 octombrie 2014, reclamantul M.T.A. a chemat în judecată pe

pârâta S.M. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună

acordarea exercitării autorității părintești asupra minorei M.M.S., născută la

2 octombrie 2010, către tată, stabilirea locuinței minorei la acesta și

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de întreținere pentru minoră, precum

și la plata cheltuielilor de judecată.

Acțiunea a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 918 N.C.P.C. și ale art. 524 și urm. C.

civ.

Pârâta S.M. a

formulat la 24 noiembrie 2014 întâmpinare prin care a invocat excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sf. Gheorghe, excepția autorității de

lucru judecat și excepția inadmisibilității acțiunii, solicitând totodată prin

cererea reconvențională, stabilirea locuinței minorei la mamă și obligarea

reclamantului la o pensie lunară de întreținere de 150 euro pe lună, cu

cheltuieli de judecată.

Pârâta a susținut că

minora a locuit împreună cu ea în localitatea Baza, provincia Granada Spania,

unde s-a și născut, iar la venirea în România, în localitatea Nimigea, județul

Bistrița - Năsăud, până la data de 2 octombrie 2014, când a fost luată de

reclamant fără voia sa și înscrisă de acesta la o grădiniță din Sf. Gheorghe,

pentru a-și preconstitui probe.

Pârâta a precizat că,

la momentul redactării cererii reconvenționale, 17 noiembrie 2014, reclamantul

se afla în Spania, iar minora fusese lăsată în grija bunicii paterne.

Prin Sentința civilă nr.

257 din 12 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Sf. Gheorghe, s-a admis

excepția de necompetență teritorială invocată de pârâta S.M. prin întâmpinare

și s-a declinat competența soluționării cererii principale și a cererii

reconvenționale în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Judecătoria Sf. Gheorghe a reținut că minora s-a născut la 2

octombrie 2010 în localitatea Baza, Spania din relațiile de concubinaj ale

părților, iar prin Sentința nr. 1 din 17 decembrie 2013 a Judecătoriei nr. 1 din localitatea Baza Granada Spania, recunoscută de plin drept în România,

a fost luată măsura cu caracter temporar de protecție și custodie a minorei în

favoarea mamei, iar tatăl a fost obligat la plata unei pensii de întreținere de

150 euro lunar.

Prin sentința din 8

aprilie 2014 a aceleiași instanțe spaniole i s-a aprobat pârâtei să părăsească

teritoriul Spaniei împreună cu minora.

Judecătoria Sf.

Gheorghe a reținut că prin acordarea protecției și custodiei minorei în

favoarea mamei, chiar și temporar, s-a stabilit domiciliul la pârâtă, iar

reclamantul nu are nici un act sau dispoziție legală din care să reiasă că

minora își are domiciliul sau reședința la el.

Ca atare, s-a

constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ.,

pentru locuința minorului interesând, ca regulă, domiciliul sau reședința

părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii, fie al

părintelui la care i s-a stabilit locuința, prin acordul părinților sau de

către instanța de judecată.

Judecătoria Năsăud

prin Sentința civilă nr. 1291 din 27 mai 2015, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive invocată din oficiu, a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sf. Gheorghe și, constatând ivit

conflictul negativ de competență, în temeiul art. 133 pct. 2 și al art. 135 alin.

(1) C. proc. civ., a înaintat Dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Prin considerentele

acestei sentințe, Judecătoria Năsăud a reținut că, în speță, potrivit

hotărârilor judecătorești ale instanțelor spaniole, minora M.M.S. a fost

încredințată mamei, având locuința pe teritoriul acestui stat, însă, raportat

la obiectul cauzei, exercitare a autorității părintești, în ceea ce privește

stabilirea competenței teritoriale nu este relevant domiciliul legal, ci

locuința efectivă a persoanei în cauză.

Prin urmare, având în

vedere susținerile părților, în mare parte contradictorii și raportul de

anchetă psihosocială efectuat de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei

Municipiului Sf. Gheorghe, potrivit cărora minora locuiește din luna octombrie

2014 la domiciliul reclamantului din Sf. Gheorghe, sunt aplicabile dispozițiile

art. 114 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 129 pct. 3 C. proc. civ., din care

rezultă că în acest caz, competența teritorială este de ordine publică,

revenind instanței de la locuința efectivă a minorei.

Învestită cu

soluționarea conflictului motiv de competență, la 15 iulie 2015, Înalta Curte

va constata că în speță competența soluționării cauzei în primă instanță revine

Judecătoriei Năsăud pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel,

cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența

instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei

circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Noțiunea de domiciliu

sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de Codul civil pentru

diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de

tutelă și de familie.

Pentru locuința

copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților

săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii (art. 496 alin. (1) C.

civ.), fie al pârâtului la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților

sau de către instanța de tutelă și familie.

În speță, pârâta

reclamantă a inițiat procedurile de protecție și custodie a minorei în Spania,

unde ambele părți au locuit, în cursul procedurilor judiciare desfășurate în

fața instanțelor din provincia Granada, prin Sentința nr. 1 din 17 decembrie 2013 a Judecătoriei nr. 1 din localitatea Baza, luându-se măsura cu caracter temporar de protecție și

custodie a minorei în favoarea mamei, precum și obligarea tatălui la plata unei

pensii de întreținere de 150 de euro lunar.

Aprobarea ca pârâta,

împreună cu minora născută la 2 octombrie 2010 în Spania, să părăsească

teritoriul Spaniei și să plece în România a fost dată prin sentința din 8

aprilie 2014 a Judecătoriei nr. 1 din localitatea Baza.

Întrucât hotărârile

judecătorești menționate își produce efectele de plin drept în România se poate

concluziona că prin acordarea protecției și custodiei minorei către pârâta

reclamantă, chiar și temporar, s-a stabilit domiciliul acesteia la mamă.

Faptul că ulterior

deplasării minorei într-o vizită la domiciliul tatălui, acesta a refuzat să o

readucă la domiciliul mamei, formulând prezenta acțiune cu care a învestit

Judecătoria Sf. Gheorghe nu poate semnifica schimbarea locuinței minorei, câtă

vreme nu a existat un acord al părinților în acest sens și nicio încuviințare a

vreunei instanțe.

Nici împrejurarea că

reclamantul a formulat contestație la executarea hotărârii pronunțată de

Judecătoria de Primă Instanță nr. 1 din Baza, Granada, Spania, la 17 decembrie

2013, pe rolul Judecătoriei Sf. Gheorghe, așa cum se arată în memoriul depus la Judecătoria Năsăud la 17 martie 2015 nu poate conduce la concluzia că s-ar fi schimbat

domiciliul minorei stabilit temporar la mamă, indiferent de țara în care se

află, în acord cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 din 27

noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor

judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în

favoarea Judecătoriei Năsăud, în a cărei rază teritorială își are domiciliul

pârâta reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2015.