ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 798/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Beclean la data de 26 martie 2014, reclamanta K.S. a chemat în judecată pe pârâtul C.E.I. solicitând instanței să dispună obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere pentru minorul C.A.M., acțiunea nefiind motivată îndrept. Prin sentința civilă nr. 1669 din 27 octombrie 2014, Judecătoria Beclean a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin. Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Beclean verificându-și competența în raport de dispozițiile art. 131 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., a reținut că potrivit art. 113 alin. (1) pct 2 din actul normativ menționat, în cererile referitoare la obligațiile de întreținere, în afară de instanța prevăzută de art. 107 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., mai este competentă instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant. Având în vedere că domiciliul în fapt al reclamantei este în Reghin, județul Mureș, la domiciliul pârâtului, reiese că Judecătoria Reghin este competenta teritorial să judece prezenta cauză. Judecătoria Reghin, prin încheierea din 19 februarie 2015 a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Beclean.

Prin aceeași hotărâre s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia. Judecătoria Reghin a reținut în considerentele hotărârii că, în cauză, excepția necompetențel teritoriale nu putea fi invocată din oficiu, nefiind incidență o normă de competență teritorială de ordine publică, ci o normă de competență privată care nu putea fi invocată decât de parte, în condițiile art, 130 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Prin urmare, a apreciat că Judecătoria Beclean este competentă în soluționarea cauzei. Investită cu soluționarea conflictului negativ de competența, la claia de 4 decembrie 2014, Înalta Curte va stabili competența în favoarea Judecătoriei Beclean pentru considerentele ce succed: Reclamanta a formulat o acțiune prin care a solicitat instanței obligarea pârâtului C.E.I.

la plata pensiei de întreținere pentru minorul C.A.M. motivat de faptul că din luna iunie 2013 acesta a sistat plata acesteia. De asemenea, din sentința civilă nr. 1256 din 28 noiembrie 2001 pronunțată de judecătoria Beclean în Dosarul nr. 1402/2001 și aflată la fila nr. 7 a dosarului aceleiași instanțe, reiese că pârâtul C.E.I. a fost obligat la plata, lunară, către minorul C.A.M., a unei pensii de întreținere, până la majoratul acestuia. Prin urmare, prezenta acțiune are natura unei cereri referitoare la obligația de întreținere ce izvorăște dintr-o hotărâre judecătorească, Art. 113 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. având denumirea marginală, Competența teritoriala alternativă reglementează la pct. 2, competența teritorială în cazul acțiunilor privind obligația de întreținere.

Astfel, " în afară de instanțele prevăzute de art. 107-112, mai sunt competente: pct 2 instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant (...). Reiese deci, că în materia acțiunilor formulate de creditorii obligației de întreținere și care au ca obiect acordarea pensiei de întreținere ori majorarea acesteia, legiuitorul a înțeles să stabilească o competență teritorială alternativă, fiind deopotrivă competentă atât instanța în circumscripția căreia domiciliază sau își are sediul pârâtul, cât și instanța în circumscripția căreia domiciliază creditorul obligației de plată a întreținere. La aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate, trebuie avute în vedere însă și dispozițiile art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. și care prevede următoarele: "Reclamantul are alegerea între două instanțe deopotrivă competente". Rezultă deci, că, ori de câte ori, este reglementată o competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, instanța astfel sesizată nu se mai poate dezinvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului, însă nici reclamantul nu mai poate reveni sau alegerii, în favoarea unei alte instanțe. În cauza de față, prin dispozitivul sentinței civile nr. 414/2000, pronunțată de Judecătoria Beclean în Dosarul nr. 110/2000, pârâtul C.E.I. a fost obligat să achite reclamantei K.S. pensia de întreținere în favoarea minorului C.A.M.

Prin urmare, reclamanta din prezenta cauză are calitatea de creditoare a obligației de plată a pensiei de întreținere. În aplicarea dispozițiilor legale invocate, competentă în soluționarea prezentei cauze este atât Judecătoria Reghin, ca instanță în circumscripția căreia se află domiciliul pârâtului C.E.I., cât și Judecătoria Beclean, ca instanță în a cărei circumscripție se află domiciliul reclamantei creditoare, astfel cum rezultă din cartea de identitate al acesteia aflată la fila 3 al dosarului acestei instanțe și indicată prin cererea de sesizare a instanței, alegerea între aceste instanțe, deopotrivă competente, aparținând exclusiv reclamantei K.S. Din rezoluția prin care a fost înregistrată acțiunea, aflată la fila nr. 1 a Dosarului nr. 542/186/2014, reiese că reclamanta a ales ca Judecătoria Beclean să se pronunțe asupra cererii sale.

Față de această împrejurare, măsura dispusă de Judecătoria Beclean de declinare a competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin apare ca fiind în contradicție cu dispozițiile legale mai sus evocate și care prevăd că în cazul unei competențe teritoriale alternative, instanța sesizată de reclamant, nu se mai poate dezînvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu, în favoarea unei alte instanțe. De asemenea, nici argumentul reținut de către Judecătoria Beclean în legătură cu domiciliul, în fapt, al reclamantei, comun cu al pârâtului, și care ar atrage competența teritorială a Judecătoriei Reghin, nu poate constitui un temei pentru declinarea competenței.

Aceasta întrucât, potrivit art 194 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., reclamantul nu este obligat să indice domiciliul în fapt, decât în măsura în care, neindicarea acestuia, va afecta comunicarea actelor de procedură întocmite în cauză. Rațiunea pentru care legiuitorul a acordat părților beneficiu ca în cererile adresate instanțelor de judecată, să indice domiciliul de fapt, real, al acestora, a fost acela al eficientizării încunoștințării acestora cu privire la desfășurarea procesului iar nu acela al stabilirii unui nou criteriu pentru determinarea competenței teritoriale. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art 135 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., va stabili competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Beclean.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beclean. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2015.