ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2446/2015

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 19 noiembrie 2014, sub nr. 23640/233/2014, reclamanta Z.L.L., domiciliată în Galați, str. D., nr. 83, jud. Galați, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Z.B.D., domiciliat în sat U., comuna Unțeni, jud. Botoșani, stabilirea locuinței minorei Z.A.M. la domiciliul său, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în procent de 25% din veniturile sale, în favoarea minorei, calculată de la data introducerii acțiunii până la majoratul acesteia, obligarea pârâtului să-și dea consimțământul la întocmirea pașaportului minorei și pentru ca reclamanta să poată ieși din țară cu aceasta, iar în caz de refuz, suplinirea de către instanță a acestui acord, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că din căsătoria încheiată cu pârâtul la Botoșani, la data de 17 august 2010, a rezultat minora Z.A.M., care s-a născut în Italia la 20 septembrie 2010, în Italia, provincia Materra, unde părțile au locuit o perioadă de timp. Ulterior, din cauza neînțelegerilor, părțile au decis să divorțeze, iar în luna octombrie 2013, reclamanta s-a întors în România cu minora, stabilindu-și domiciliul la bunica sa, în Galați, str. D. nr. 83, jud. Galați. În ceea ce privește domiciliul pârâtului, reclamanta a specificat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că acesta este în Italia, orașul Stiatico, San Giorgio de Piano, str. S. nr. 4/2 sau în Botoșani, str. A.D.

nr. 4. În drept acțiunea civilă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 402 C. civ. și pe cele ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 248/2005. Prin sentința civilă nr. 5838 din 29 mai 2015, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani. Pentru a dispune astfel, această instanță a reținut că, față de precizarea făcută de pârât prin întâmpinare cu privire la faptul că domiciliul său actual este în comuna Unțeni, sat U., jud. Botoșani, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Dispozițiile legale mai sus menționate stabilesc regula privind determinarea competenței teritoriale de drept comun pentru soluționarea cererilor de chemare în judecată îndreptate împotriva persoanelor fizice. Or, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, cu modificările ulterioare, comuna Unțeni, localitatea unde domiciliază pârâtul, se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Botoșani. Instanța a apreciat că, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect principal stabilire locuință minor, nu se prevede o competență teritorială alternativă.

În condițiile în care pârâtul s-a prezentat în fața instanței și a precizat că domiciliază în România, sat U., comuna Unțeni, jud. Botoșani, localitate aflată pe raza teritorială a Judecătoriei Botoșani, pe rolul căreia a fost introdusă și acțiunea de divorț, în care urmează a fi soluționate și cererile accesorii referitoare la exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței minorei și a obligațiilor de întreținere față de acesta, iar cererea formulată de reclamantă are mai multe capete de cerere principale, inclusiv două obligații de a face, instanța a apreciat că, în cauză, competența teritorială de soluționare a litigiului revine Judecătoriei Botoșani.

Prin sentința nr. 7869 din 15 septembrie 2015, Judecătoria Botoșani a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Pentru a dispune astfel, această instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. proc. civ. ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege. Instanța a reținut și incidența în cauză a prevederilor art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. conform cărora judecătoriile, tribunalele sau tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă sau de familie, având competența stabilită potrivit C. civ. și C. proc. civ. De asemenea, Judecătoria Botoșani a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 114 C. proc. civ. cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Prin urmare, textul legal mai sus menționat a instituit o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de tutelă în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală prevăzută de art. 107 C. proc.

civ. Reținând că, în speță, domiciliul persoanei ocrotite este în municipiul Galați, jud. Galați, instanța a apreciat că Judecătoria Galați este competentă să soluționeze litigiul.

Conflictul negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la dala de 12 octombrie 2015, fiind fixat termen pentru soluționare Ia 30 octombrie 2015. Examinând conflictul, negativ de competență ivit între Judecătoria Galați și Judecătoria Botoșani, Înalta Curte constată că este competentă să soluționeze litigiul dedus judecății Judecătoria Galați, pentru considerentele ce succed: Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Z.L., având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilirea domiciliului minorei și plata pensiei de întreținere, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 19 noiembrie 2014, ulterior adoptării Legii nr. 287/2009 privind C. civ., care, conform Legii nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a actului normativ menționat, a intrat în vigoare la 01 octombrie 2011. Potrivit prevederilor art. 6 alin. (6) C. civ., dispozițiile legii noi sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere (...), dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.

La data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare, de asemenea, C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010 și modificat prin Legea nr. 138 din 15 octombrie 2014, care, prin normele tranzitorii prevăzute în art. 24 stipulează că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. În cauză, situația juridică invocată prin acțiune derivă din raportul de filiație dintre minor și părinții săi, care determină incidența regulilor în materia autorității părintești și obligația de întreținere, fiind aplicabile dispozițiile în materie reglementate de C. civ. Astfel, potrivit art. 106 alin. (1) din acest act normativ ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege.

Conform art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare. Dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. republicat, stipulează că dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice, date de C. civ. în competența insianței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Sintagma cereri privind ocrotirea persoanei fizice include și cererea vizând ocrotirea minorului prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza 1 C. civ., respectiv cererile care decurg din autoritatea părintească, reglementată de Titlul IV din Cartea a II-a „Despre familie" din acest act normativ. Potrivit prevederilor art. 496 alin. (3) C. civ., în caz de neînțelegere între părinți, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării acesteia, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă.

Aceleiași instanțe de tulelă îi revine și competența de a stabili modui de exercitare a autorității părintești în cazul în care părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc (cum este cazul în speță), conform art. 505 alin. (2) din același act normativ, competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul din părinți [art. 398 alin. (1)], precum și cea referitoare la stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor [art. 402 alin. (1)]. Așa cum s-a arătat acțiunea formulată de reclamantă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 19 noiembrie 2014, după intrarea în vigoare a C. civ.

și a C. proc. civ., republicat. Astfel, Înalta Curte constată că în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., republicat, care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. dispoziție derogatorie de la norma generală stipulată în art. 107 din acest act normativ, care, prin alin. (1) reglementează o competență teritorială generală, potrivit căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. În speță, persoana ocrotită este minora Z.A.M., în interesul căreia reclamanta, mama sa, a promovat cererea de chemare în judecată.

Din motivarea acesteia rezultă că minora locuiește cu reclamanta în Galați, str. D. nr. 83, jud. Galați, astfel încât, în aplicarea prevederilor legale anterior menționate, instanța de tutelă competentă să soluționeze pricina este Judecătoria Galați. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare cauzei în favoarea Judecătoriei Galați. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2015.