ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2143/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin Cererea înregistrată sub nr. 42.841/245 din 8 decembrie 2014 pe rolul Judecătoriei Iași, secția civilă, reclamanta G.A.M. a chemat în judecată pe pârâtul B.A.M., solicitând instanței, pe cale de ordonanță președințială, să dispună suplinirea consimțământului pârâtului pentru ca minora B.A.A. să se deplaseze în Italia împreună cu reclamanta, și pentru emiterea pașaportului minorei, precum și cheltuieli de judecată. În considerente reclamanta arată, în esență, că minora B.A.A. a rezultat din relația de concubinaj cu pârâtul. Prin Sentința civilă nr. 14.783 din 19 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Iași, s-a stabilit exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorei și locuința acesteia la mamă, în sat Mânzătești, comuna Ungheni, jud. Iași.

Reclamanta a precizat că lucrează în Italia, iar minora este în grija bunicii materne și suferă că nu este alături de ea. În drept, au fost invocate prevederile art. 996 C. proc. civ., Legea nr. 248/2005 și Legea nr. 272/2004. La data de 9 ianuarie 2015, reclamanta a formulat cerere adițională, prin care a solicitat stabilirea temporară a locuinței minorei la reședința ei din Italia. Prin Sentința civilă nr. 4.330 din data de 26 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Iași, secția civilă, a fost dispusă declinarea competenței de soluționare a cauzei către Judecătoria Câmpulung, județul Argeș, pe considerentul că domiciliul pârâtului se află pe raza acestei instanțe. Astfel, pentru a se dezînvesti, Judecătoria Iași a reținut, în esență că, din înscrisurile de la dosar rezultă că domiciliul efectiv al pârâtului este în Câmpulung Muscel, jud. Argeș, în circumscripția Judecătoriei Câmpulung, jud. Argeș și, conform art. 107 C. proc.

civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar, potrivit dispozițiilor art. 126 C. proc. civ., părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună, să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă. În consecință, din interpretarea per a contraria a textului art. 126 C. proc. civ., reiese că ori de câte ori este vorba de o cauză care nu se referă la bunuri și la alte drepturi de care părțile pot să dispună, cu excepția cazurilor în care competența este exclusivă, normele care stabilesc competența teritorială sunt de ordine publică, părțile neputând deroga de la aceste norme.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, la data de 3 iulie 2015 sub același număr. Prin Sentința civilă nr. 1.445 din 15 iulie 2015 a Judecătoriei Câmpulung, a fost dispusă declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Iași și, constatându-se ivit un conflict negativ de competență, a fost suspendată judecata cauzei și a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. În motivarea sentinței, s-a apreciat că, în cauză, conform art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului. În cauză, fondul dreptului este reprezentant de o cerere în materie de tutelă și familie, cerere care, potrivit art. 114 C. proc.

civ., se judecă de către instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Rezultă fără dubiu atât din Sentința civilă nr. 14.783 din 19 noiembrie 2013, cât și din ancheta socială efectuată în prezenta cauză că minora a locuit de la data stabilirii locuinței și până în prezent la domiciliul mamei din localitatea Mânzătești, județul Iași, fapt ce atrage competența de soluționare a Judecătoriei Iași, la care, de altfel, este înregistrată și acțiunea principală, așa cum arată reclamanta în cererea introductivă. Totodată, s-a constatat că, din verificările efectuate cu ocazia anchetei psiho-sociale a rezultat că domiciliul pârâtului nu mai este la adresa indicată de reclamantă, acela fiind în fapt domiciliul mamei sale, iar actuala sa adresă nu este cunoscută.

Ca atare, Judecătoria Câmpulung a apreciat că, în cauză, competența teritorială aparține Judecătoriei Iași. Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă în cauză a soluționa cererea este Judecătoria Iași, pentru următoarele considerente: Dezînvestirea reciprocă a instanțelor aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competență teritorială diferite, respectiv norma de competență de drept comun din art. 107 C. proc. civ. și cea din art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de chemare în judecată are drept obiect ordonanța președințială - hotărâre care suplinește acordul parental și stabilirea temporară a locuinței minorei la mamă, situația juridică invocată prin acțiune derivând din raportul de filiație dintre minoră și părinții săi, ceea ce determină incidența regulilor în materia autorității părintești, în aplicarea prevederilor art. 505 C. civ., plasat în cap. III "Exercitarea autorității părintești" din Cartea a II -a "Despre familie". Față de obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează competența teritorială în cazul cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ.

în competența instanței de tutelă și familie, derogând, în virtutea domeniului limitat de aplicare, de la regula generală instituită prin art. 107 C. proc. civ. Din conținutul art. 114 alin. (1) C. proc. civ., rezultă două cerințe de aplicare a normei, anume să fie vorba despre cereri vizând ocrotirea persoanei fizice, iar cererile cu acest obiect să fie date de C. civ. în competența instanței de tutelă și familie. Cât privește prima condiție, este relevant art. 106 C. civ., potrivit căruia "Ocrotirea minorului se realizează: prin părinți; prin instituirea tutelei; prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege." Chiar dacă denumirea "Ocrotirea persoanei fizice" reflectă un titlu din Cartea I "Despre persoane" a C. civ.

(art. 104 - 186), ceea ce ar putea limita domeniul de aplicare al art. 114 alin. (1) C. proc. civ. doar la cererile din acest titlu, includerea explicită în enumerarea din art. 106 C. civ., menționată anterior, a măsurilor de ocrotire a minorului prin părinți în sfera măsurilor de ocrotire a persoanei fizice, justifică aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ. și în cazul cererilor având ca obiect ocrotirea minorului prin părinți. Și cea de-a doua condiție de aplicare a normei de competență este îndeplinită, deoarece, în conformitate cu art. 265 C. civ., ce face parte din Cartea a II-a "Despre familie", "Toate măsurile date prin prezenta carte în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor prezentei cărți (...) sunt de competența instanței de tutelă". Așadar, măsurile de ocrotire a minorului prin părinți, inclusiv cele privind exercitarea autorității părintești, se adoptă de către instanța de tutelă competentă potrivit legii.

În consecință, în aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cererii de chemare în judecată din prezenta cauză aparține instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, și nu instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul pârâtului, astfel cum prevede regula generală din art. 107 C. proc. civ. Întrucât nu s-a contestat că, la data sesizării instanței, domiciliul persoanei ocrotite, respectiv al minorei rezultate din conviețuirea părților, se afla în sat Mânzătești, comuna Ungheni, jud. Iași, conform anchetei psihosociale efectuate de către Serviciul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Comunei Ungheni, urmează a fi stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, secția civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 octombrie 2015. Procesat de GGC - N