ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 845/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 3 iunie 2014 reclamanta P.C.A. a chemat în judecată pe pârâtul P.N.F., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța să se dispună: desfacerea căsătoriei încheiate de părți la data de 19 august 2006, revenirea la numele avut anterior încheierii căsătoriei, exercitarea autorității părintești asupra minorului P.A.E. numai de către reclamantă, stabilirea locuinței minorului P.A.E. la reclamantă, în Bârlad, și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere pentru minor. În drept a invocat dispozițiile art. 373 lit. b), art. 383 alin. (3), art. 398, art. 400 C. civ. Prin sentința civilă 2531 din 23 octombrie2014, Judecătoria Bârlad a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din declarațiile martorilor și din datele comunicate de Primăria Bârlad, rezultă că reclamanta este plecată la muncă în străinătate, iar pârâtul este, de asemenea, plecat la o adresă necunoscută. Din datele comunicate de S.P.C.L.E.P. din Bârlad, rezultă că pârâtul are domiciliul în Bârlad, însă la această adresă locuiește mama reclamantei, împreună cu copilul minor al părților, nu și pârâtul. S-a mai reținut că din referatul de anchetă psihosocială din 9 iulie 2014, întocmit de Primăria municipiului Bârlad, a rezultat că reclamanta are domiciliul în Bârlad, într-un apartament compus din 2 camere și dependințe, proprietatea mamei reclamantei. Reclamanta lucrează în Italia, iar minorul P.A.E.

locuiește cu bunica maternă, M.G. Primăria Bârlad a comunicat prin adresa din 19 septembrie 2014 că pârâtul nu locuiește la adresa din Bârlad, iar din informațiile furnizate de persoanele care locuiesc în zona menționată a rezultat că acesta este plecat, fără a se cunoaște unde noua adresă. Deoarece reclamanta nu a indicat adresa la care se află pârâtul, instanța a ridicat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bârlad în soluționarea cauzei. Cu privire la excepția menționată, s-a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 914 C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010), conform cărora: „(1) Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților.

Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul. (2) Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei sectorului 5 al municipiului București”. S-a mai reținut că din probele administrate, a rezultat că părțile sunt cetățeni români, s-au căsătorit în România, în prezent soții fiind despărțiți în fapt.

Reclamanta locuiește în Italia, pârâtul este plecat în străinătate, la o adresă necunoscută; aceștia nu au convenit ca cererea de divorț să se judece la vreo judecătorie din România. Prin sentința civilă nr. 320 din 15 ianuarie 2015 Judecătoria sectorului 5 București a declinat competența în favoarea Judecătoriei Bârlad și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 914 C. proc. civ., sus menționate. Din susținerile părților și probele administrate în cauză rezultă că ultima locuință comună a soților a fost în România, iar orașul Bârlad. S-a mai reținut că reclamanta are reședința în Italia, iar pârâtul a avut domiciliul în Bârlad, cel puțin până la data de 10 iunie 2014, așa cum rezultă din adresa SC R.G.

SRL (fila 29) aflată în dosarul Judecătoriei Bârlad. De asemenea, Judecătoria sectorului 5 București a constatat că în evidența S.P.C.E.P. (fila 43 din dosarul Judecătoriei Bârlad) pârâtul figurează cu domiciliul în municipiul Bârlad. Față de dispozițiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul, și având în vedere că la data sesizării Judecătoriei Bârlad (3 iunie 2014) pârâtul locuia efectiv în România, în municipiul Bârlad și nu în străinătate, s-a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 914 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad, pentru considerentele ce succed: Din probele administrate în cauză rezultă că ultima locuință comună a soților a fost în România, în orașul Bârlad. În evidența S.P.C.L.E.P. (fila 43 dosar Judecătoria Bârlad - adresa 30 septembrie 2014) pârâtul figurează cu domiciliul în municipiul Bârlad. Înalta Curte reține că, la data înregistrării cererii de chemare în judecată, pe rolul Judecătoriei Bârlad, 03 iunie 2014, pârâtul nu mai locuia la această adresă, care reprezintă domiciliul părinților reclamantei, ci la cea indicată în cererea de chemare în judecată, respectiv Bârlad, județul Vaslui.

Împrejurarea că, la verificările efectuate de Primăria Municipiului Bârlad, în scopul întocmirii referatului de anchetă psihosocială, la o dată ulterioară înregistrării cererii de chemare în judecată (23 septembrie 2014, fila 34 din Dosarul nr. 2258/189/2014 al Judecătoriei Bârlad), pârâtul nu a fost găsit la această adresă, nu este de natură să probeze că anterior sesizării instanței acesta și-a schimbat locuința. Un argument suplimentar este acela că, astfel cum rezultă din procesul verbal de informare privind avantajele medierii din 2012, încheiat la data de 12 februarie 2014 de avocat I.L.L. (aflat la fila 10 din dosarul Judecătoriei Bârlad) pârâtul, care a fost prezent la ședința de mediere, și-a declarat domiciliul la adresa din Bârlad, județul Vaslui; până la data de 17 iunie 2014 acesta a fost angajat la SC R.G.

SRL, cu sediul în Bârlad (conform adresei nr. 17 din 06 august 2014 emisă de această societate, aflată la fila 29 din dosarul Judecătoriei Bârlad). În speță sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ. care prevăd ca regulă generală în privința competenței teritoriale că: „(1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.” În acest sens, Înalta Curte reține că, din înscrisurile aflate la dosar, rezultă faptul locuirii pârâtului în orașul Bârlad la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, iar indiciile în sensul schimbării locuinței acestuia nu numai că nu sunt edificatoare pentru identificarea locuinței noi, dar nu probează intervenirea unei asemenea modificări mai înainte de introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul primei instanțe sesizate. De altfel, c hiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul și-a schimbat domiciliul, instanța inițial învestită rămâne competentă să judece procesul.

Astfel, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2015.