ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1982/2015

Asupra cauzei de față reține următoarele

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, sub. nr. 5910/215/2015, la data de

11 martie 2015, reclamantul U.I. a chemat în judecată pe pârâta Ș.R., solicitând

instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea măsurilor

referitoare la modalitatea de exercitare a autorității părintești asupra

minorei U.M.Ș., născută la data de 26 decembrie 2008, precum și obligarea

pârâtei la plata unei pensii de întreținere lunare către reclamant, în favoarea

minorei, conform venitului minim realizat la nivelul economiei naționale.

În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că prin

Sentința civilă nr. 11538 din 17 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria

Craiova în Dosarul nr. 1687/215/2013, rămasă definitivă prin neapelare, s-a

dispus desfacerea căsătoriei înregistrată la Registrul de Stare Civilă al

Consiliului Local Breasta, sub nr. 8 din 25 aprilie 2009, prin acordul

părților, reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela

de Șerban, stabilirea locuinței minorei sus menționate la tată și exercitarea

autorității părintești cu privire la minoră, în comun, de către ambii părinți

precum și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere lunare în

favoarea minorei, în sumă de 168 lei, începând cu data introducerii acțiunii și

până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.

în continuarea motivării cererii, s-a mai precizat de către reclamant că pârâta

a refuzat să se implice în procesul de creștere și educare al minorei,

manifestă neglijență gravă cu privire ia copil și dezinteres, în prezent este

plecată în Italia și a refuzat să îi plătească și pensia de întreținere

minorei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 403

Cod civil raportat la art. 398 alin. (1) C.civ. și art. 402 C. civ.

Prin Sentința civilă nr. 8692 din data de 23 iunie 2015,

Judecătoria Craiova a admis excepția de necompetența teritorială, invocată de

instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii având ca

obiect modificare măsuri exercitare autoritate părinteasca formulată de

reclamantul U.I., în contradictoriu cu pârâta Șerban Roza, în favoarea

Judecătoriei Petroșani, județul Hunedoara.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Craiova

a reținut următoarele:

În cazul unor pricini, care nu sunt referitoare la bunuri,

pentru care legea nu prevede în mod expres instanța competentă din punct de

vedere teritorial, sunt aplicabile dispozițiile art. 107 din Legea nr. 134/2010

C. proc. civ.

Normele de competența teritorială în soluționarea

cererilor având ca obiect modificare măsuri exercitare autoritate părintească

au un caracter absolut, excepția de necompetența putând fi invocată de părți

sau de instanță din oficiu la primul termen de judecată la care părțile sunt

legal citate.

Dispozițiile procesuale referitoare la competența

teritorială în materie de modificare măsuri exercitare autoritate părintească

au un caracter imperativ și, ca atare, excepția de necompetența poate fi

invocată și de instanță din oficiu.

Învestită prin declinare, în urma verificării propriei

competențe, Judecătoria Petroșani a admis excepția necompetenței sale

teritoriale, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în raport de

dispozițiile art. 133 și art. 134 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

a hotărî asupra acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria

Petroșani a reținut următoarele:

Acțiunea reclamantului are două capete de cerere,

respectiv: modificare măsuri exercitare autoritate părintească și plata pensiei

de întreținere.

În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 din

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ce instituie o competență

teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție

teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție

derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din Legea nr.

134/2010 privind Codul de procedură civilă,care, prin alin. (î), reglementează

o competență teritorială generală, conform căreia cererea de chemare în judecată

se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are

sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Având în vedere că locuința minorei a fost stabilită prin Sentința

civilă nr. 1153/ S din 17 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Craiova la

tatăl său în comuna Breasla, str. Morii, județul Dolj și că Judecătoria Craiova

este instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul minora

(persoana ocrotită) cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac

obiectul demersului judiciar al reclamantului, în temeiul art. 129 alin. (2)

pct. 3 combinat cu art. 130 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, competența de soluționare a aparține Judecătoriei Craiova.

Cu

privire Ia conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal

sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportai la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, situația juridică invocată prin acțiune derivă

din raportul de filiație dintre minoră și părinții săi, ceea ce determină

incidența regulilor în materia autorității părintești.

Potrivit dispozițiilor art. 486 din Codul civil, ori de

câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor

sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă este cea care

hotărăște, potrivit interesului superior al copilului.

Conform dispozițiilor art. 114 alin. (1) din Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, cererile privind ocrotirea persoanei fizice

date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se

soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are

domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Sintagma „cereri privind ocrotirea persoanei fizice

”

include și cererea vizând ocrotirea minorului prin părinți,

în sensul art. 106 alin. (1) teza I din Codul civil, respectiv cererile care

decurg din autoritatea părintească reglementată de Titlul IV din Cartea a IX-a

„Despre familie” din Codul civil.

Totodată, se reține și incidența dispozițiilor art. 265

din Codul civil, potrivit cărora toate măsurile date prin Cartea a II-a „Despre

familie

”

din Codul civil în competența instanței

judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor acestei cărți,

precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de

competența instanței de tutelă.

În speță, persoana ocrotită este minora U.M.Ș., în

interesul căreia reclamantul tatăl acesteia a promovat acțiunea.

Locuința minorei a fost stabilită prin Sentința civilă

nr. 11538 din 17 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr.

1687/215/2013, rămasă definitivă prin neapelare, la tatăl acesteia, reclamantul

din cauză, respectiv în comuna Breasla, str. Morii, județul Dolj.

Cum unitatea administrativ teritorială în care își are

domiciliul persoana ocrotită se află în circumscripția teritorială a

Judecătoriei Craiova, reiese ca aceasta va fi instanța competentă în

soluționarea prezentei cauze.

În consecință, față de cele mai sus reținute și în

raport de prevederilor legale anterior evocate, instanța de tutelă competentă

să soluționeze pricina este Judecătoria Craiova, în circumscripția căreia se

află domiciliul minorei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Stabilește

competența de soluționare cererii de chemare în judecată formulată reclamantul

U.I., în contradictoriu cu pârâta Ș.R., privind modificarea măsurilor

referitoare Ia modalitatea de exercitare a autorității părintești asupra

minorei U.M.Ș. precum și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere

lunare către reclamant, în favoarea minorei, conform venitului minim realizat

la nivelul economiei naționale, în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2015.