ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2047/2015

Deliberând asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 11

septembrie

2014

reclamantul C.I.C. a chemat în judecată pe parata

C.E.M., solicitând instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunță, să dispună desfacerea căsătoriei, prin acordul

părților, reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior căsătoriei,

stabilirea locuinței minorei rezultate din

căsătorie

Ia reclamant, exercitarea autorității părintești asupra acesteia de către

ambii părinți și obligarea pârâtei la plata unei

pensii de întreținere lunare. în

favoarea minorei, raportai la venitul

minim pe economie, cu cheltuieli de judecată.

În drept,

cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373 Iit. b) raportat la art. 379

pct. 2 C. civ., art. 373

lit.

a) C.

civ., art. 383 alin. (3) C. civ., art. 400 C. civ., art. 397 C. civ., art. 402

raportai la ari. 529 pct. 1 și 2 C. civ.

Prin Sentința civilă

nr. 1675 din 10 februarie 2015 Judecătoria Craiova,

secția civilă, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a

hotărî astfel această instanță a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 914

alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că ambele părți au reședința în

străinătate și nu au convenit printr-un acord scris să

aleagă drept instanță competentă în soluționarea prezentei cauzei

Judecătoria

Craiova,

Prin Sentința

civilă nr. 3624 din 14 mai 2015 Judecătoria Sectorului

5

București,

secția a II-a civilă,

a declinat

competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Craiova și,

constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți

de Casație și Justiție în vederea stabilirii instanței competente.

Pentru a

hotărî astfel această instanță a reținut că ultima locuință comună a soților,

care sunt cetățeni români, a fost în Cipru, unde reclamantul locuiește și în

prezent, pârâta locuind în Spania.

Potrivit art. 914

alin. (2) C. proc. civ., dacă nici reclamantul nici pârâtul nu au locuința în

țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie

din România, în lipsa unui astfel de acord cererea

de divorț fiind de competența Judecătoriei Sectorului 5 București.

Prin

urmare, competența Judecătoriei Sectorului 5 București este în acest caz

subsidiară, devenind aplicabila dacă nu există nici un fel de

convenție între părți pentru a alege o altă

judecătorie din România.

S-a mai reținut că prin procura emisă la data de 30 octombrie 2014 de

Consulatul General al României la

Sevilia, pârâta a mandatat-o pe doamna

avocat

V.L.M. pentru a-i susține interesele în Dosarul

nr. 33798/215/2014,

aflat pe rolul Judecătoriei Craiova, în cauza având ca obiect procesul de

divorț: de C.I.C.

Instanța

inițial învestită a apreciat că pentru alegea competenței este necesar un acord

expres al soților.

S-a reținut

că, pe de o parte, mențiunea expresă din cuprinsul procurii reprezintă o

alegere a locului judecății formulată de către pârâtă. Conform

principiilor de bază ale dreptului românesc, un

act juridic trebuie interpretat în

sensul în care produce efecte

juridice, iar nu în sensul lipsirii sale de asemenea efecte.

Pe de altă

parte, voința reclamantului de a se judeca la Judecătoria Craiova s-a

manifestat prin introducerea acțiunii pe rolul Judecătoriei Craiova, iar a

pârâtei prin faptul că nu a invocai excepția necompetenței teritoriale.

Ambele

părți, prin mandatari, au solicitat respingerea excepției necompetenței

teritoriale a judecătoriei Craiova.

S-a mai

reținut că manifestările de voință ale părților în sensul alegerii de comun

acord a instanței competente sunt evidente, chiar dacă la dosarul cauzei nu a

fost depus un înscris cu denumirea de „acord expres de alegere a

Judecătoriei Craiova drept instanță competentă

teritorial”. Legiuitorul nu

circumstanțiază în vreun fel modul de

manifestare a acordului părților.

Dispozițiile

art. 914

alin.

(2) C. proc. civ. fac

vorbire de posibilitatea părților de „a

conveni

”

,

fără să se stabilească necesitatea unui acord expres în acest sens și

nici în Codul civil nu există mențiuni referitoare

la forma acordului în cazul

alegerii instanței competente.

În concluzie Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că părțile au

convenit cu privire la

competența Judecătoriei Craiova.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de

competență ivit între cele două instanțe, urmează a

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Sectorului

5 București,

pentru

următoarele considerente:

Reclamantul

C.I.C. a chemat în judecată pe pârâta C.E.M., solicitând instanței ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei, prin acordul

părților, reluarea de către pârâtă a numelui avui anterior căsătoriei,

stabilirea locuinței minorei rezultau: din căsătorie ia reclamant, exercitarea

autorității părintești asupra acesteia de către ambii părinți, obligarea

pârâtei la plata unei pensii de întreținere lunare, în favoarea minorei,

raportai: la venitul minim pe economie, cu cheltuieli de judecată.

Conform

art. 914 alin. (2) C. proc. civ. în forma în vigoare la data înregistrării

cererii de chemare în judecată (11 septembrie 2014); „Dacă nici reclamantul și

nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea

de divorț la orice judecătorie din România. In lipsa unui asemenea acord,

cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului

București”.

În cauză se

reține că reclamantul este rezident permanent în Cipru așa cum rezultă de la

fila 7 din Dosarul nr. 33798/215/2014 al Judecătoriei Craiova. Pârâta, potrivit

certificatului de ia fila 30 este rezident comunitar în Spania unde a solicitai

și a obținut înscrierea în Registrul Central pentru Străini din cadrul

Direcției Generale de Poliție și Gardă Civilă.

Analizând

conținutul cererii de chemare în judecată, al întâmpinării și al procurilor

aflate la Dosarul nr. 33798/215/2014 al judecătoriei Craiova (filele 4, 11, 19

și 28) Înalta Curte reține că părțile nu și-au manifestat opțiunea ca pricina

să se judece pe rolul judecătoriei Craiova. Faptul că cererea de chemare în

judecată a fost introdusă pe rolul judecătoriei Craiova, iar pârâta prin

întâmpinare pârâta nu a invocat excepția de necompetență teritorială nu au

semnificația unui acord în sensul dispozițiilor art. 914 alin. (2) C. proc.

civ.

În conținutul

celor două procuri (fila 4 și 28) mandatul acordat de reclamantul C.I.C. pentru

V.E., respectiv de pârâta C.E.M. pentru V.L.M. este pentru a reprezenta partea

în Dosarul nr. 33798/215/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Craiova, ceea ce, de

asemenea nu este o alegere a instanței în sensul textului de lege evocat.

Înalta Curte

menționează că în lipsa acordului părților în sensul alegerii unei alte

judecătorii decât Judecătoria Sectorului 5 București pentru soluționarea

cererii de divorț, acord care trebuie să intervină până la momentul Ia care

prima instanță sesizată își verifică competența, sunt aplicabile dispozițiile art.

914 alin. (2) C. proc. civ.

Neinvocarea

excepției teritoriale nu are semnificația acordului pârâtei în sensul ca

instanța sesizata de reclamant să soluționeze cererea.

De

altfel, neinvocarea în termen a unei excepții procesuale are ca efect doar

decăderea părții din dreptul de a mai invoca excepția.

În consecință,

având în vedere că părțile nu și-au manifestat acordul de voință în sensul

alegerii de comun acord a instanței competente să judece divorțul, devin

incidente dispozițiile art. 914 alin. (2) C. proc. civ. (devenit după

republicare art. 915 alin. (2) C. proc. civ.), astfel că

Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie: Sectorului 5

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2015.